Evanghelia pocăinței a fost propovăduită în Epoca Harului și, dacă omul credea, atunci el era mântuit. Astăzi, în loc de mântuire, se vorbește doar despre cucerire și desăvârșire. Nu se mai spune că, dacă o persoană crede, întreaga sa familie va fi binecuvântată sau că, odată mântuită, e mântuită pentru totdeauna. Astăzi, nimeni nu rostește aceste cuvinte și astfel de lucruri sunt depășite. La acea vreme, lucrarea lui Isus era lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă tu credeai în El, El te răscumpăra; dacă tu credeai în El, nu mai aparțineai păcatului, erai eliberat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai în El, nu aveai să mai aparții păcatului. La acea vreme, Isus a făcut multe lucrări care erau dincolo de înțelegerea ucenicilor Lui și a spus multe lucruri pe care oamenii nu le-au înțeles. Aceasta deoarece, în acel moment, El nu a oferit nicio explicație. Astfel, la câțiva ani după ce El a plecat, Matei a creat o genealogie pentru Isus și alții, de asemenea, au făcut multă lucrare care reprezenta voia omului. Isus nu a venit să-l desăvârșească și să-l câștige pe om, ci să facă o etapă a lucrării: să dea naștere Evangheliei Împărăției Cerurilor și să desăvârșească lucrarea de răstignire. Și, astfel, odată ce Isus a fost răstignit, lucrarea Sa s-a încheiat pe deplin. Dar, în etapa actuală – lucrarea de cucerire – trebuie rostite mai multe cuvinte, trebuie făcute mai multe lucrări și trebuie să existe multe procese. La fel trebuie dezvăluite și tainele lucrării lui Isus și a lui Iahve, astfel încât toți oamenii să poată avea înțelegere și claritate în credința lor, căci aceasta este lucrarea zilelor de pe urmă, iar zilele de pe urmă reprezintă încheierea lucrării lui Dumnezeu, momentul finalizării lucrării. Această etapă a lucrării te va lămuri deosebit de clar în privința legii lui Iahve și a răscumpărării lui Isus și, în primul rând, o va face astfel încât să poți înțelege întreaga lucrare a planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu și să poți înțelege întreaga semnificație și esență a acestui plan, precum și să poți înțelege scopul întregii lucrări săvârșite de Isus și cuvintele pe care El le-a rostit și chiar și crezarea oarbă pe care o dai Bibliei și venerarea acesteia de către tine. Toate acestea îți vor permite să înțelegi în detaliu. Vei ajunge să înțelegi atât lucrarea săvârșită de Isus, cât și lucrarea lui Dumnezeu din prezent; vei înțelege și vei vedea întregul adevăr, viața și calea. În cadrul etapei lucrării făcute de Isus, de ce a plecat Isus fără a face lucrarea de încheiere? Deoarece etapa lucrării lui Isus nu era lucrarea de încheiere. Când El a fost răstignit, cuvintele Lui au ajuns, de asemenea, la final; după răstignirea Lui, lucrarea Lui a fost terminată pe deplin. Nu a fost ca etapa actuală, în care lucrarea lui Dumnezeu se va fi terminat doar după ce cuvintele vor fi rostite până la final și întreaga Sa lucrare va fi încheiată. În timpul etapei lucrării lui Isus, au existat multe cuvinte care au rămas nespuse sau care nu au fost formulate pe deplin. Totuși, lui Isus nu I-a păsat dacă ale Sale cuvinte au fost exprimate pe deplin, căci slujirea Lui nu a fost o slujire a cuvintelor și, astfel, după ce a fost răstignit, El a plecat. Acea etapă a lucrării s-a făcut în principal pentru răstignire și este diferită de etapa actuală. Scopul principal al acestei etape actuale a lucrării este finalizarea, punerea în ordine și aducerea întregii lucrări la bun sfârșit. Dacă cuvintele nu sunt rostite până la final, această lucrare nu va putea fi terminată, căci, în această etapă a lucrării, întreaga lucrare este adusă la bun sfârșit și realizată folosind cuvinte. La acea vreme, o mare parte din lucrarea lui Isus a fost de neînțeles pentru om. El a plecat în tăcere și, astăzi, încă există mulți care nu Îi înțeleg cuvintele. Înțelegerea lor este greșită, dar ei totuși o cred corectă și nu știu că greșesc. Ultima etapă va finaliza pe deplin lucrarea lui Dumnezeu și va oferi încheierea acesteia. Toți vor ajunge să înțeleagă și să cunoască planul de gestionare al lui Dumnezeu. Noțiunile omului, intențiile sale, înțelegerea sa falsă, noțiunile sale față de lucrarea lui Iahve și Isus, părerile sale despre non-credincioși și toate celelalte denaturări ale sale vor fi corectate. Iar omul va înțelege toate căile drepte din viață și toată lucrarea făcută de Dumnezeu și tot adevărul. Când aceea se va întâmpla, această etapă a lucrării se va termina. Lucrarea lui Iahve a fost facerea lumii, a fost începutul; această etapă a lucrării este finalul lucrării și încheierea. La început, lucrarea lui Dumnezeu a fost desfășurată în rândul poporului ales al lui Israel și a fost o lucrare epocală în cel mai sfânt dintre toate locurile. Ultima etapă a lucrării este desfășurată în cea mai spurcată dintre țări, pentru a judeca lumea și pentru a încheia epoca. În prima etapă, lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută în cel mai strălucitor dintre locuri, iar ultima etapă este îndeplinită în cel mai întunecat dintre toate locurile, iar acest întuneric va fi izgonit, lumina va fi adusă, iar toți oamenii vor fi cuceriți. După ce vor fi cuceriți oamenii din cel mai spurcat și mai întunecat loc dintre toate și după ce întreaga populație va recunoaște că există un Dumnezeu, care este adevăratul Dumnezeu, iar fiecare persoană va fi convinsă pe deplin, atunci acest fapt va fi folosit pentru a îndeplini lucrarea de cucerire a întregului univers. Această etapă a lucrării este reprezentativă. Odată ce lucrarea acestei epoci se va încheia, lucrarea de gestionare de șase mii de ani va ajunge pe deplin la final. Odată ce aceia din cel mai întunecat dintre toate locurile vor fi cuceriți, se înțelege de la sine că va fi la fel peste tot. Astfel, doar lucrarea de cucerire din China are o semnificație reprezentativă. China întrupează toate forțele întunericului, iar oamenii din China îi reprezintă pe toți cei care sunt ai trupului, ai Satanei, ai carnalității. Poporul chinez este cel care a fost cel mai mult corupt de marele balaur roșu, care se opune cel mai puternic lui Dumnezeu, a cărui umanitate este cea mai josnică și cea mai spurcată și, astfel, reprezintă arhetipul întregii omeniri corupte. Aceasta nu înseamnă că alte țări nu au probleme deloc; noțiunile omului sunt toate la fel și, deși poate că oamenii acestor țări au un calibru bun, dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, atunci înseamnă că I se opun. De ce evreii I s-au opus și, de asemenea, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu? De ce I s-au opus și fariseii? De ce L-a trădat Iuda pe Isus? La acea vreme, mulți dintre ucenici nu Îl cunoșteau pe Isus. De ce, după ce Isus a fost răstignit și a înviat, oamenii tot nu credeau în El? Nu este la fel răzvrătirea oamenilor? Doar că oamenii din China sunt dați ca exemplu și când ei vor fi cuceriți, vor deveni modele și specimene și vor servi ca referințe pentru alții. De ce am spus întotdeauna că voi sunteți accesorii ale planului Meu de gestionare? În poporul chinez, corupția, impuritatea, nedreptatea, opoziția și răzvrătirea se manifestă cel mai pe deplin și sunt dezvăluite în toate diferitele lor forme. Într-o privință, ei sunt de un calibru slab și, în altă privință, viețile și mentalitatea lor sunt înapoiate, iar obiceiurile lor, mediul social, originea familiei – toate sunt cele mai înapoiate și slabe. Statutul lor, de asemenea, este umil. Lucrarea din acest loc este reprezentativă și, după ce această lucrare de testare va fi îndeplinită în întregime, lucrarea ulterioară a lui Dumnezeu va fi mult mai ușoară. Când se încheie această etapă a lucrării, lucrarea ulterioară nu va fi deloc dificilă. Odată ce această etapă a lucrării va fi îndeplinită, marele succes va fi fost complet realizat, iar lucrarea de cucerire în întregul univers va fi ajuns la o încheiere totală. De fapt, odată ce lucrarea printre voi va avea succes, aceasta va fi echivalentul succesului în întreg universul. Aceasta este semnificația motivului pentru care vă fac să fiți un model și specimen. Răzvrătirea, opoziția, necurățenia, nedreptatea – toate acestea pot fi găsite în acești oameni și în ei este reprezentată toată răzvrătirea omenirii. Sunt cu adevărat ceva deosebit. Astfel, ei sunt considerați drept întruchiparea cuceririi și, odată ce vor fi cuceriți, ei vor deveni în mod natural specimene și modele pentru alții. Nimic nu a fost mai reprezentativ decât faptul că prima etapă a fost desfășurată în Israel. Israeliții erau cei mai curați și mai puțin corupți din întreaga omenire și, astfel, efectuarea acelei lucrări epocale în acest ținut a fost de cea mai mare importanță. Se poate spune că strămoșii omenirii au provenit din Israel și că Israelul a fost locul nașterii lucrării lui Dumnezeu. La început, acești oameni erau cei mai curați și toți se închinau lui Iahve, iar lucrarea lui Dumnezeu asupra lor a putut să dea cele mai mari rezultate. Toată Biblia consemnează lucrarea a două epoci: una a fost lucrarea Epocii Legii și una a fost lucrarea Epocii Harului. Vechiul Testament consemnează cuvintele lui Iahve către israeliți și lucrarea Lui în Israel; Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus în Iudeea. Dar de ce Biblia nu conține niciun nume chinezesc? Deoarece primele două părți ale lucrării lui Dumnezeu s-au desfășurat în Israel, deoarece oamenii din Israel erau cei aleși – ceea ce înseamnă că au fost primii care au acceptat lucrarea lui Iahve. Ei erau cel mai puțin corupți din întreaga omenire și, la început, aveau inimi care Îl priveau cu admirație pe Dumnezeu și, de asemenea, inimi cu frică de Dumnezeu. Ei ascultau cuvintele lui Iahve și întotdeauna slujeau în templu și purtau veșminte sau coroane preoțești. Ei au fost poporul care I s-a închinat cel mai devreme lui Dumnezeu și cel mai timpuriu obiect al lucrării Sale. Acești oameni au fost specimenele și modelele pentru întreaga omenire. Ei erau specimene și modele ale curăției, ale oamenilor drepți. Oameni precum Iov, Avraam, Lot, Petru sau Timotei – ei erau cu toții israeliți și cele mai curate specimene și modele. Israel a fost națiunea care I s-a închinat cel mai devreme lui Dumnezeu în rândul omenirii și de aici au provenit mai mulți oameni drepți decât de oriunde altundeva. Dumnezeu a lucrat asupra lor pentru a putea să gestioneze mai bine omenirea dintr-un capăt în celălalt al lumii pe viitor. Faptele și acțiunile lor drepte săvârșite în închinarea la Iahve au fost consemnate astfel încât ei să poată sluji ca specimene și modele pentru oamenii din afara Israelului în timpul Epocii Harului, iar acțiunile lor au servit la susținerea a câteva mii de ani de lucrare, chiar până astăzi.

După întemeierea lumii, prima etapă a lucrării lui Dumnezeu s-a desfășurat în Israel și, astfel, Israel a fost locul nașterii lucrării lui Dumnezeu pe pământ și baza lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Sfera lucrării lui Isus acoperea întreaga Iudee. În timpul lucrării Sale, foarte puțini dintre aceia din afara Iudeei știau despre aceasta, căci El nu a făcut nicio lucrare în afara Iudeei. Astăzi, lucrarea lui Dumnezeu a fost adusă în China și se desfășoară doar în cadrul acestei sfere. În timpul acestei etape, nicio lucrare nu este începută în afara Chinei; răspândirea ei dincolo de China este o lucrare care va avea loc mai târziu. Această etapă a lucrării continuă după etapa lucrării lui Isus. Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, iar această etapă este lucrarea care urmează acelei lucrări; lucrarea de răscumpărare a fost finalizată și, în această etapă, nu este nevoie de concepția din partea Duhului Sfânt, deoarece această etapă a lucrării este diferită față de ultima etapă și deoarece China este chiar mai puțin asemănătoare Israelului. Isus a săvârșit o etapă a lucrării - lucrarea de răscumpărare. Omul L-a privit pe Isus și, nu la mult timp după aceea, lucrarea Sa a început să se răspândească la păgâni. Astăzi, există mulți care cred în Dumnezeu în America, în Regatul Unit și în Rusia, deci de ce în China există mai puțini oameni care cred? Deoarece China este cea mai închisă țară. Astfel, China a fost ultima care a acceptat calea lui Dumnezeu și chiar și acum au trecut mai puțin de o sută de ani de când a acceptat-o – mult mai târziu decât America și Regatul Unit. Ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu se desfășoară pe teritoriul Chinei pentru a finaliza lucrarea Sa și pentru ca toată lucrarea Sa să poată fi realizată. Toți oamenii din Israel Îi spuneau lui Iahve Domnul lor. La acea vreme, ei Îl considerau capul familiei lor și întregul Israel a devenit o mare familie în care toți oamenii I se închinau Domnului lor Iahve. Duhul lui Iahve le-a apărut deseori și El le-a vorbit și Și-a făcut auzit glasul în fața lor și le-a călăuzit viețile printr-un stâlp de nor și un glas. La acea vreme, Duhul Și-a oferit călăuzirea în Israel în mod direct, vorbind și făcându-Și auzită vocea în prezența oamenilor, iar ei au privit norii și au auzit bubuiturile tunetului și, în acest mod, El le-a îndrumat viețile timp de câteva mii de ani. Astfel, doar poporul lui Israel I s-a închinat lui Iahve mereu. Ei cred că Iahve este Dumnezeul lor și că El nu este Dumnezeul păgânilor. Acest lucru nu este surprinzător: Iahve, până la urmă, lucrase printre ei timp de aproape patru mii de ani. Pe teritoriul Chinei, după mii de ani de moțăială letargică, abia acum au ajuns degenerații să cunoască faptul că cerurile și pământul și toate lucrurile nu s-au format în mod natural, ci au fost făcute de Creator. Deoarece această evanghelie a venit din afară, acele minți medievale, reacționare, consideră că toți cei care o acceptă sunt trădători, că sunt nemernicii care l-au trădat pe Buddha, strămoșul lor. Există chiar multe dintre aceste minți medievale care întreabă: „Cum poate poporul chinez să creadă în Dumnezeul străinilor? Nu își trădează ei strămoșii? Nu fac ei rău?” Astăzi, oamenii au uitat demult că Iahve e Dumnezeul lor. Ei L-au împins demult pe Creator undeva în străfundul minții lor și, prin urmare, cred în evoluție, ceea ce înseamnă că omul a evoluat din maimuțe și că lumea naturală a apărut în mod firesc. Toată hrana bună de care se bucură omenirea este oferită de natură, există legi pentru viața și moartea omului și nu este absolut deloc cazul ca Dumnezeu să dețină suveranitate peste toate lucrurile. Există chiar mulți atei care cred că faptul că Dumnezeu deține suveranitate peste toate lucrurile este o superstiție și nu este științific. Dar poate știința să înlocuiască lucrarea lui Dumnezeu? Poate știința să dețină suveranitate peste omenire? Predicarea Evangheliei într-o țară condusă de ateism nu este o sarcină ușoară și implică mari obstacole. Nu există astăzi mulți care I se opun lui Dumnezeu astfel?

Când Isus a venit să-Și facă lucrarea, mulți oameni au comparat-o cu lucrarea lui Iahve și, găsindu-le contradictorii, L-au răstignit pe Isus. De ce nu au găsit consecvențe între lucrările Lor? Parțial, acest lucru s-a întâmplat deoarece Isus a făcut o nouă lucrare și, pentru că, înainte ca Isus să Își înceapă lucrarea, nimeni nu Îi scrisese „genealogia”. Ar fi fost bine dacă ar fi făcut-o cineva – atunci cine L-ar fi răstignit pe Isus? Dacă Matei ar fi scris genealogia lui Isus cu câteva zeci de ani mai devreme, atunci Isus nu ar fi fost persecutat atât de mult. Nu este așa? De îndată ce oamenii ar fi citit genealogia lui Isus – că El era fiul lui Avraam și descendentul lui David – atunci ei nu L-ar fi persecutat. Nu e păcat că genealogia Sa a fost scrisă prea târziu? Și ce păcat este că Biblia consemnează doar două etape ale lucrării lui Dumnezeu: o etapă care a fost lucrarea Epocii Legii și una care a fost lucrarea Epocii Harului; o etapă care a fost lucrarea lui Iahve și una care a fost lucrarea lui Isus. Ce mult mai bine ar fi fost dacă un mare profet ar fi prevestit lucrarea de astăzi. Ar fi existat o secțiune în plus a Bibliei intitulată „Lucrarea zilelor de pe urmă” – nu ar fi fost mult mai bine? De ce trebuie omul să fie supus atâtor suferințe astăzi? Ați avut parte de atât de multe dificultăți! Dacă există oameni care să merite să fie urâți, aceia sunt Isaia și Daniel pentru că nu au prevestit lucrarea zilelor de pe urmă și, dacă e să dăm vina pe cineva, apostolii din Noul Testament sunt cei care nu au prezentat în avans genealogia celui de-al doilea Dumnezeu întrupat. Ce păcat! Trebuie să căutați peste tot dovezi și, chiar și după ce găsiți fragmente ale unor mici cuvinte, tot nu știți dacă se potrivesc sau nu. Ce stânjenitor! De ce este Dumnezeu atât de tainic în lucrarea Sa? Astăzi, mulți oameni mai au încă de găsit dovezi concludente, însă nu pot nici să le nege. Deci ce ar trebui să facă? Ei nu pot să-L urmeze cu hotărâre pe Dumnezeu și nici nu pot să meargă înainte cu asemenea dubii. Și, astfel, mulți „învățați isteți și talentați” adoptă o atitudine de „încearcă și vezi” atunci când Îl urmează pe Dumnezeu. E prea mare bătaia de cap! Nu ar fi fost lucrurile mult mai ușoare dacă Matei, Marcu, Luca și Ioan ar fi putut să prevestească viitorul? Ar fi fost mai bine dacă Ioan ar fi contemplat adevărata situație a vieții în Împărăție – ce păcat că el a văzut doar viziuni și nu a văzut lucrarea adevărată care a fost înfăptuită pe pământ. E așa păcat! Ce e în neregulă cu Dumnezeu? De ce, după ce lucrarea Sa a mers așa de bine în Israel, a venit acum în China și de ce a trebuit să Se întrupeze, să lucreze și să trăiască personal printre oameni? Dumnezeu nu arată nicio considerație față de om! Nu numai că nu le-a spus oamenilor dinainte, dar Și-a adus deodată mustrarea și judecata. Chiar nu are niciun sens! Prima dată când Dumnezeu S-a întrupat, El a îndurat multe greutăți ca rezultat al faptului că nu i-a spus omului dinainte despre toată povestea adevărată. Cu siguranță nu avea cum să fi uitat, nu-i așa? Și, așadar, de ce tot nu îi spune omului de data aceasta? Ce păcat că astăzi există doar șaizeci și șase de cărți în Biblie. Dacă ar mai exista doar una singură care să prevestească lucrarea zilelor de pe urmă, ar fi de ajuns! Nu crezi? Nici măcar Iahve, Isaia și David nu au menționat lucrarea de astăzi. Ei au fost și mai îndepărtați de prezent, separați în timp de mai bine de patru mii de ani. Nici Isus nu a prevestit pe deplin lucrarea de astăzi, vorbind doar puțin despre aceasta, și omul încă nu găsește dovezi suficiente. Dacă ar fi să compari lucrarea de astăzi cu cea dinainte, cum pot cele două să se potrivească una cu cealaltă? Etapa lucrării lui Iahve viza Israelul, deci dacă ar fi să compari lucrarea de astăzi cu aceasta, va exista o deosebire și mai mare; cele două pur și simplu nu pot fi comparate. Tu nici nu ești din Israel, nici evreu; calibrul tău și tot ce ține de tine este slab – cum te poți compara cu ei? Este acest lucru posibil? Află că astăzi este Epoca Împărăției și este diferită de Epoca Legii și de Epoca Harului. Oricum, nu încerca să aplici o formulă; Dumnezeu nu poate fi găsit în nicio astfel de formulă.

Cum a trăit Isus în timpul celor 29 de ani după nașterea Lui? Biblia nu amintește nimic despre copilăria și tinerețea Lui; știi cum au fost acestea? E posibil ca El să nu fi avut copilărie sau tinerețe și să fi avut deja 30 de ani când S-a născut? Știi prea puțin, deci nu fi așa de imprudent când îți exprimi opiniile. Nu îți aduce niciun folos! Biblia consemnează doar că înainte de a 30-a aniversare a lui Isus, El a fost botezat și a fost condus de Duhul Sfânt în pustietate pentru a fi supus ispitirii diavolului. Iar cele Patru Evanghelii consemnează cei trei ani și jumătate ai Săi de lucrare. Nu se menționează nimic despre copilăria și tinerețea Sa, dar aceasta nu dovedește faptul că El nu a avut copilărie și tinerețe; doar că, la început, El nu a făcut nicio lucrare și a fost o persoană normală. Ai putea spune atunci că Isus a trăit 33 de ani fără tinerețe sau copilărie? Ar fi putut El deodată să ajungă la vârsta de 33 de ani și jumătate? Tot ceea ce crede omul despre El este supranatural și nerealist. Desigur, Dumnezeu întrupat are o umanitate obișnuită și normală, dar când El Își îndeplinește lucrarea, face acest lucru direct cu umanitatea Lui incompletă și deplina Sa divinitate. Din cauza aceasta, oamenii adoptă o atitudine suspicioasă față de lucrarea de astăzi și chiar față de lucrarea lui Isus. Deși lucrarea lui Dumnezeu diferă în cele două dăți când El S-a întrupat, esența Sa nu este diferită sub nicio formă. Desigur, dacă citești însemnările celor Patru Evanghelii, diferențele sunt mari. Cum poți să te întorci la viața lui Isus în timpul copilăriei și tinereții Sale? Cum poți să înțelegi umanitatea normală a lui Isus? Poate înțelegi bine umanitatea Dumnezeului de astăzi, totuși nu ai nicio idee despre umanitatea lui Isus și cu atât mai puțin o înțelegi. Dacă nu ar fi fost însemnată de Matei, nu ai fi avut nicio bănuială despre umanitatea lui Isus. Poate că atunci când îți spun despre poveștile lui Isus din timpul vieții Sale și îți spun despre faptele reale despre copilăria și tinerețea lui Isus, vei da din cap și vei spune: „Nu! El nu ar fi putut fi așa. El nu poate avea slăbiciuni, cu atât mai puțin ar trebui să aibă umanitate!” Chiar vei țipa și striga. Ai noțiuni despre Mine deoarece nu Îl înțelegi pe Isus. Crezi că Isus este prea divin și că nu este nimic trupesc la El. Dar faptele sunt tot fapte și nimeni nu dorește să vorbească încălcând adevărul faptelor, căci atunci când Eu vorbesc o fac în legătură cu adevărul; nu este speculație, nici prezicere. Află că Dumnezeu Se poate ridica la mari înălțimi, dar El este chiar mai capabil să Se ascundă la mari adâncimi. El nu este ceva ce născocești în mintea ta – El este Dumnezeul tuturor ființelor create, și nu un dumnezeu personal, conceput de o anumită persoană.