De-a lungul epocilor, în toată lucrarea pe care am făcut-o, fiecare etapă a acesteia a implicat metodele Mele de lucru potrivite. Din acest motiv, oamenii Mei iubiți au fost făcuți din ce în ce mai puri și din ce în ce mai potriviți pentru folosul Meu. Din același motiv, totuși, „lucrul nefericit” este că, pe măsură ce metodele Mele de lucru se înmulțesc, numărul oamenilor scade, iar asta îi face să se cufunde în contemplație profundă. Desigur, lucrarea aceasta de astăzi tot nu constituie o excepție, iar cei mai mulți dintre oameni au fost din nou prinși în contemplație; ca atare, datorită schimbărilor aduse metodelor Mele, mai există unii care va trebui să se retragă. Acest lucru ar putea fi descris astfel: a fost ceva predestinat de Mine, dar nu ceva ce Eu am făcut. Din vremea creației și până astăzi, atât de mulți oameni au căzut și atât de mulți au rătăcit drumul ca rezultat al metodelor lucrării Mele. Însă Mie nu-Mi pasă ce fac oamenii – indiferent dacă ei simt că nu sunt afectuos sau că sunt prea crud – indiferent dacă înțelegerea lor e corectă sau nu, Eu evit să dau o explicație. Haideți să avem, mai întâi, părtășie despre punctul principal al acestei discuții, pentru ca toți să poată dobândi o înțelegere cuprinzătoare și, astfel, să îi împiedic să nu înțeleagă de ce suferă. Nu-i voi sili pe oameni să sufere în tăcere ca muții; mai degrabă, voi descrie totul limpede pentru a-i împiedica să se plângă de Mine. Într-o zi, voi face ca toți să rostească laude sincere în mijlocul mustrării lor. Agreați această metodă? Este conformă cu cerințele oamenilor?

În prologul la era mustrării, le voi spune oamenilor mai întâi sensul general din spatele aceste „ere”, astfel încât să nu Mă ofenseze. Adică, voi face rânduieli pentru lucrarea Mea care nu vor fi schimbate de nimeni, și nu voi ierta cu ușurință pe nimeni care le va altera: îl voi condamna. Veți ține minte acest lucru? Toate acestea sunt „vaccinări”. În noile metode, toți oamenii trebuie să priceapă, mai întâi, că primul și cel mai important obiectiv de realizat este să câștige o înțelegere a propriilor condiții actuale. Înainte de a fi dobândit o oarecare înțelegere de sine, nimănui nu i se va îngădui să vorbească neglijent în biserică și voi mustra, cu siguranță, pe oricine încalcă această regulă. Din această zi înainte, toți apostolii vor fi înscriși în biserici și li se va interzice să se mute ici și colo după bunul plac – acest lucru va da puține roade. Ei păreau, toți, să-și îndeplinească îndatoririle, dar, de fapt, Mă amăgeau. În ciuda a ceea ce s-a întâmplat, astăzi e totul în trecut și nu mai trebuie adus în discuție. De acum încolo, termenul de „apostol” va fi desființat și nu va mai fi folosit niciodată, astfel încât toți oamenii să poată coborî din „pozițiile” lor și să ajungă să se cunoască pe ei înșiși. Acest lucru este, firește, de dragul mântuirii lor. O „poziție” nu e o coroană, este doar un termen de adresare. Pricepeți ce spun? Cei care conduc bisericile tot vor trăi viața bisericească în interiorul propriilor biserici, deși, bineînțeles, aceasta nu este o regulă rigidă. Când va fi nevoie, ei vor putea vizita bisericile în coordonare cu alți foști apostoli. Cel mai hotărâtor lucru este că părtășia bisericilor trebuie sporită – în afară de cazul în care niciunul dintre membrii acestora nu trăiește, de fapt, viața bisericii. Cu toate acestea, trebuie să subliniez că trebuie să fiți cu toții uniți în cunoașterea de sine și în răzvrătirea împotriva marelui balaur roșu: aceasta este voia Mea. Nu este important câte spun oamenii; mai degrabă, este de vitală importanță ca toți oamenii Mei să fie în stare să vină laolaltă ca unul, întrucât acesta este unicul mod de a fi, cu adevărat, martori. În trecut, toți oamenii spuneau că vor ajunge să se cunoască pe ei înșiși, însă Eu am rostit nenumărate cuvinte – și cât de mult ați ajuns să înțelegeți despre voi înșivă? Cu cât le este mai înaltă poziția, cu atât le este mai greu să se lepede de ei înșiși, cu cât le sunt mai mari speranțele, cu atât vor suferi mai mult când vor fi mustrați. Aceasta este mântuirea omenirii de către Mine. Pricepeți? Nu vă luați pur și simplu după aparențe; să faceți asta ar fi prea superficial și nu ar avea nicio valoare. Înțelegeți conotațiile de bază aici? Dacă membrii bisericii sunt cu adevărat în stare să se înțeleagă pe ei înșiși, atunci asta va demonstra că acest fel de oameni Mă iubesc cu adevărat. Altfel spus, dacă nu împarți pâinea împreună cu oamenii, nu le vei înțelege greutățile. Cum interpretați voi această zicală? La sfârșit, îi voi face pe toți oamenii să se cunoască pe ei înșiși în timpul mustrării și îi voi face să cânte și să râdă în timp ce se întâmplă. Veți avea cu adevărat credință pentru a Mă mulțumi? Așadar, ce ar trebui să faceți în practica voastră? De acum înainte, treburile fiecărei biserici vor fi dirijate de persoanele potrivite din acea biserică, iar apostolii doar vor trăi viața bisericii. Asta se numește „experimentarea vieții”. Pricepeți?

Înainte ca mustrarea să vină în mod oficial asupra umanității, voi face, mai întâi, „lucrarea de întâmpinare” asupra oamenilor astfel încât, la sfârșit, ei toți să Mă poată mulțumi. Chiar și aceia care se vor retrage trebuie să sufere și să-și termine mărturia înainte să plece, altfel nu am să-i iert cu ușurință. Acest lucru arată firea Mea de intoleranță față de ofensele oamenilor, precum și firea Mea de a realiza ceea ce spun. Ca atare, Mi-am îndeplinit promisiunea că: „Eu vorbesc serios și ceea ce spun va fi făcut, iar ceea ce fac va dura în veci”. Așa cum cuvintele Îmi părăsesc gura, tot așa Își începe Duhul Meu lucrarea. Cine ar îndrăzni să se joace dinadins cu „jucăriile” pe care le ține în mâini? Toți trebuie să-Mi accepte mustrarea, cu respect și ascultare. Cine ar putea scăpa de ea? Ar putea exista o altă cale în afară de a Mea? Astăzi, ți-am îngăduit să fii pe pământ, și te bucuri; mâine, îți voi da voie în Cer și vei aduce laude. În ziua următoare, te voi pune sub pământ, unde vei fi mustrat. Nu sunt toate acestea cerințe ale lucrării Mele? Cine nu pătimește nenorociri și cine nu primește binecuvântări de dragul cerințelor Mele? Ați putea fi voi excepțiile? Ca oameni ai Mei pe pământ, ce ar trebui să faceți de dragul cerințelor Mele și al voii Mele? Se poate, oare, să-Mi lăudați numele sfânt cu vorba în timp ce Mă detestați în inima voastră? Să lucrați pentru Mine și să-Mi mulțumiți inima, precum și să vă înțelegeți pe voi înșivă și să vă răzvrătiți împotriva marelui balaur roșu – acestea nu sunt sarcini ușoare și trebuie să plătiți prețul pentru a face astfel. Când spun „preț”, ce credeți că vreau să zic? Nu voi discuta acum despre acest lucru și nu le voi da oamenilor răspunsuri directe. Mai degrabă, le îngădui tuturor să cugete la asta singuri și, după aceea, să răspundă întrebărilor Mele în mod practic prin intermediul acțiunilor și comportamentului lor. Sunteți în stare să faceți aceasta?

27 aprilie 1992