Din moment ce ești printre oamenii din gospodăria Mea și din moment ce ești credincios în Împărăția Mea, trebuie să respecți standardele cerințelor Mele în tot ce faci. Cer nu ca tu să fii nimic mai mult decât un nor în derivă, ci ca tu să fii zăpadă sclipitoare și să ai esența acesteia și, chiar mai mult, valoarea sa. Deoarece vin din pământul sfânt, Eu nu sunt precum lotusul, care are doar un nume și nicio esență, pentru că acesta vine din noroi, și nu din ținutul sfânt. Perioada în care un nou cer coboară asupra pământului și un nou pământ se răspândește peste ceruri este, de asemenea, tocmai perioada în care Eu sunt oficial la lucru printre oameni. Cine din omenire Mă cunoaște? Cine a privit momentul sosirii Mele? Cine a văzut că nu numai că am un nume, ci mai ales, că am și esență? Dau la o parte norii albi cu mâna Mea și observ cu atenție cerurile; nimic din spațiu nu este nerânduit de mâna Mea, iar dedesubtul lui, nu există cineva care să nu contribuie, cu propriile eforturi minuscule ale lui sau ale ei, întru realizarea măreței Mele inițiative. Nu am cerințe împovărătoare față de oamenii de pe pământ, fiindcă întotdeauna am fost Dumnezeul Cel practic și fiindcă Eu sunt Cel Atotputernic care i-a creat pe oameni și îi cunoaște bine. Toți oamenii sunt dinaintea ochilor Celui Atotputernic. Cum ar putea chiar și aceia din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului să evite privirea cercetătoare a Duhului Meu? Deși oamenii „cunosc” Duhul Meu, ei tot Îmi ofensează Duhul. Cuvintele Mele dezvăluie fețele hidoase ale tuturor oamenilor, precum și cele mai ascunse gânduri ale lor și îi fac pe toți cei de pe pământ să fie dezvăluiți, în mod limpede, de lumina Mea și să se prăbușească în toiul cercetării Mele. Totuși, în ciuda faptului că se prăbușesc, inimile lor nu îndrăznesc să se îndepărteze prea mult de Mine. Printre ființele create, cine nu ajunge, ca rezultat al faptelor Mele, să Mă iubească? Cine nu tânjește după Mine, ca rezultat al cuvintelor Mele? În cine anume nu se nasc sentimente de atașament ca rezultat al iubirii Mele? Doar din cauza corupției Satanei, oamenii au fost incapabili să ajungă la starea pe care o cer Eu. Chiar și cele mai scăzute standarde pe care le cer Eu produc îndoieli în oameni, ca să nu mai menționez ziua de astăzi – această epocă în care Satana își face de cap și este îngrozitor de tiranic – sau perioada când oamenii au fost atât de călcați în picioare de Satana, încât trupurile lor sunt complet acoperite de murdărie. Când oare lipsa de grijă a oamenilor față de inima Mea, ca rezultat al neînfrânării lor, nu Mi-a provocat durere? Nu cumva Eu îl compătimesc pe Satana? Se poate, oare, să Mă înșel în iubirea Mea? Când oamenii se răzvrătesc împotriva Mea, inima Mea plânge în secret; când sunt mântuiți de Mine și înviați din morți, îi hrănesc cu deosebită grijă; când Mi se supun, inima Mea este liniștită și, imediat, simt mari schimbări în cer și pe pământ și în toate lucrurile. Când oamenii Mă slăvesc, cum aș putea să nu Mă bucur de aceasta? Când sunt martorii Mei și sunt câștigați de Mine, cum să nu dobândesc Eu gloria? Se poate oare ca, oricum acționează și se comportă oamenii, să nu fie guvernat și furnizat de Mine? Când nu ofer îndrumare, oamenii sunt trândavi și pasivi; mai mult, pe la spatele Meu, se angajează în acele aranjamente murdare „lăudabile”. Crezi că trupul, cu care Mă îmbrac, nu-ți cunoaște acțiunile, comportamentul și cuvintele? Timp de mulți ani am îndurat vântul și ploaia și, de asemenea, am experimentat amărăciunea lumii omenești; totuși, la o cercetare mai atentă, nicio cantitate de suferință nu poate face umanitatea în trup să își piardă speranța în Mine și, cu atât mai puțin, nu poate vreo dulceață să îi facă pe oamenii în trup să devină reci, dezamăgiți sau nepăsători față de Mine. Oare iubirea lor pentru Mine chiar se limitează fie la o lipsă de suferință, fie la o lipsă de dulceață?

Astăzi, Eu locuiesc în trup și am început în mod oficial să împlinesc lucrarea pe care trebuie să o fac. Deși oamenii se tem de glasul Duhului Meu, ei se răzvrătesc împotriva esenței Duhului Meu. Nu este nevoie să descriu pe larg cât de dificil este pentru umanitate să Îmi cunoască Eul trupesc din cuvintele Mele. Așa cum am mai spus înainte, nu sunt exigent în privința cerințelor Mele și nu este necesar să realizați o cunoaștere completă a Mea (căci oamenii au lipsuri; aceasta este o condiție inerentă și nicio condiție obținută nu poate compensa asta). Trebuie să știi doar tot ceea ce este făcut și spus de Mine în formă trupească. Din moment ce cerințele Mele nu sunt riguroase, speranța Mea este să puteți ajunge toți să cunoașteți aceste fapte și să atingeți realizarea. Trebuie să vă eliberați de impuritățile voastre în această lume murdară, trebuie să vă străduiți să faceți progrese în această „familie de împărați” înapoiată și nu trebuie să vă îngăduiți niciodată vreo poftă. Nu trebuie să fii deloc indulgent față de tine însuți. Ar trebui să dedici mult timp și multe eforturi pentru a cunoaște ceea ce Eu vorbesc într-o singură zi și ar dura o viață întreagă să experimentezi și să dobândești cunoașterea dintr-o singură propoziție rostită de Mine. Cuvintele pe care le rostesc Eu nu sunt nedeslușite și abstracte; nu sunt vorbe goale. Mulți oameni speră să obțină cuvintele Mele, dar nu le dau atenție; mulți oameni însetează după abundența Mea, dar Eu nu le dau nici măcar un pic; mulți oameni doresc să Îmi vadă fața, totuși Mi-am ascuns-o întotdeauna; mulți oameni Îmi ascultă cu atenție vocea, dar Eu închid ochii și dau capul pe spate, fără a fi impresionat de „aspirația” lor; mulți oameni se tem de sunetul glasului Meu, dar cuvintele Mele sunt întotdeauna în ofensivă; mulți oameni sunt îngroziți la vederea chipului Meu, dar Eu Mă arăt intenționat, astfel încât să-i dobor la pământ. Oamenii nu Mi-au văzut vreodată fața cu adevărat, nici nu Mi-au auzit vreodată glasul cu adevărat; asta pentru că ei nu Mă cunosc cu adevărat. Chiar dacă ar putea fi puși la pământ de Mine, chiar dacă ar putea să Mă părăsească, chiar dacă ar fi mustrați de mâna Mea, ei tot nu știu dacă tot ceea ce fac e într-adevăr pe placul Meu și încă ignoră cui anume Îmi dezvălui Eu inima. Încă de la crearea lumii, nimeni nu M-a cunoscut vreodată cu adevărat sau nu M-a văzut cu adevărat și, deși am devenit trup astăzi, voi tot nu Mă cunoașteți. Nu e acesta un lucru sigur? Ai privit vreodată vreun pic din firea și din acțiunile Mele în trup?

În cer este locul unde Mă odihnesc și sub cer este locul unde găsesc tihnă. Am un loc în care să locuiesc și am un timp când să Îmi afișez puterile. Dacă nu aș fi pe pământ, dacă nu M-aș ascunde în trup și dacă nu aș fi smerit și ascuns, nu ar fi fost cerul și pământul schimbate demult? Nu ați fi fost voi, oamenii Mei, deja folosiți de Mine? Totuși, există înțelepciune în acțiunile Mele și, deși sunt complet conștient de înșelătoria oamenilor, nu le urmez exemplul, ci, de fapt, le dau ceva în schimb. Înțelepciunea Mea în tărâmul spiritual este inepuizabilă, iar înțelepciunea Mea în trup este veșnică. Nu este aceasta exact clipa în care faptele Mele sunt clarificate? Am iertat și am exonerat oamenii de multe ori, chiar până în ziua de astăzi, în Epoca Împărăției. Aș putea, oare, să Îmi amân momentul și mai mult? Deși am fost cumva mai milos față de oamenii fragili, odată ce lucrarea Mea este finalizată, aș putea, oare, să Mă împovărez în continuare făcând o lucrare veche? I-aș permite oare cu bună-știință Satanei să Mă acuze? Nu am nevoie ca oamenii să facă altceva decât să accepte realitatea cuvintelor Mele și semnificația lor inițială. Deși cuvintele Mele sunt simple, în esență ele sunt complexe, căci voi sunteți prea mărunți și ați devenit prea amorțiți. Când vă dezvălui direct tainele Mele și fac clară intențiile Mele în trup, voi nu observați; ascultați sunetele, dar nu înțelegeți semnificația lor. Sunt copleșit de tristețe. Deși sunt în trup, nu sunt capabil să fac lucrarea de slujire a trupului.

Cine a ajuns să Îmi cunoască faptele în trup din cuvintele și acțiunile Mele? Când Îmi dezvălui tainele în scris sau le rostesc cu voce tare, oamenii sunt, toți, uluiți; ei închid ochii în tăcere. De ce, oare, ceea ce spun este de neînțeles pentru oameni? Oare de ce cuvintele Mele sunt chiar de nepătruns pentru ei? De ce sunt ei orbi față de faptele Mele? Cine este capabil să Mă vadă și să nu uite niciodată? Care dintre ei este capabil să Îmi audă glasul și să nu-i permită să treacă pe lângă el? Cine este capabil să Îmi simtă intențiile și să Îmi bucure inima? Trăiesc și Mă mișc printre oameni; am ajuns să le trăiesc viețile – și, deși am simțit că toate erau bune după ce le-am creat pentru omenire, nu am nicio bucurie în viața printre oameni și nu sunt încântat de nicio fericire printre ei. Nu îi disprețuiesc și nu îi resping, dar nici nu sunt sentimental față de ei – căci oamenii nu Mă cunosc, li se pare greu să Îmi vadă fața în întuneric; cu toată gălăgia, le e greu să-Mi audă glasul și nu sunt capabili să discearnă ce spun Eu. Astfel, la suprafață, tot ceea ce faceți voi este ca supunere față de Mine, dar, în inimile voastre, tot vă răzvrătiți împotriva Mea. Se poate spune că întreaga veche natură a omului este astfel. Cine reprezintă o excepție? Cine nu este un obiect al mustrării Mele? Însă cine nu trăiește sub îngăduința Mea? Dacă toată omenirea ar fi distrusă de mânia Mea, care ar fi însemnătatea faptului că Eu am creat cerurile și pământul? Odată, i-am avertizat pe mulți oameni, i-am rugat pe mulți oameni și am judecat, în mod deschis, mulți oameni – nu e asta mult mai bine decât să distrug direct omenirea? Scopul Meu nu este să omor oamenii, ci să îi fac să cunoască toate faptele Mele în mijlocul judecății Mele. Când vă ridicați din groapa fără fund – cu alte cuvinte, când vă eliberați de judecata Mea – considerațiile și planurile voastre personale vor dispărea toate, iar toți vor aspira să Mă mulțumească. Prin asta, nu Îmi voi fi atins Eu obiectivul?

1 martie 1992