de Mu Han, China

Am avut cândva o familie fericită, iar soțul meu era foarte bun cu mine. Singurul meu regret era că nu am avut copii timp de mulți ani după căsătorie. Am fost la mulți medici renumiți și am cheltuit mulți bani, dar totul a fost în zadar. Din această cauză, în cea mai mare parte a timpului aveam o stare de durere și de disperare. Într-o zi, în 2015, o soră a venit la mine acasă să se întâlnească cu soacra mea. Ea mi-a împărtășit Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și mi-a citit multe din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că omul a fost creat de Dumnezeu, că destinele oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu, că tot ceea ce are o persoană este dat de Dumnezeu și că și momentul în care cineva are copii este predestinat de Dumnezeu. Treptat, am reușit să mă eliberez de durerea mea. Nu mă mai simțeam tristă că nu am copii, iar starea mea de spirit era mult mai bună decât înainte. Mai târziu, am născut un copil. La acea vreme, deși soțul meu nu credea în Dumnezeu, ne-a sprijinit credința. Familia noastră era fericită și armonioasă, iar vecinii noștri ne invidiau foarte tare.

Dar vremurile bune nu au ținut mult. În 2017, socrii mei au văzut la televizor calomniile și defăimările PCC împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și au văzut că PCC îi oprimă și îi arestează pe cei care cred în Dumnezeu Atotputernic. Le era teamă să nu fie arestați și nu mai îndrăzneau să găzduiască frați și surori. Apoi au încercat să mă convingă și pe mine să nu mai cred. Într-o zi, socrul meu a spus pe un ton grav: „Am văzut la televizor că PCC arestează peste tot oameni care cred în Dumnezeu Atotputernic. Mulți oameni au fost arestați și am auzit că, odată ce sunt arestați, sunt torturați, că suferă întreaga familie, de la adulți la copii, și că, în viitor, copiii acestor oameni nu vor putea să meargă la facultate, să se înroleze în armată sau să devină funcționari publici. Pentru binele acestei familii, nu-i mai lăsa pe frații și surorile tale să vină la noi acasă pentru adunări. Ar trebui și să încetezi să mai crezi!” Soacra mea i-a ținut isonul, spunând: „Este o soră căutată de PCC, fugară, și chiar și acum, încă nu se poate întoarce acasă. Fiul ei a vrut să se înroleze în armată, dar, pentru că mama lui crede în Dumnezeu Atotputernic, nu a trecut evaluarea politică și nu a fost acceptat. PCC ia măsuri foarte dure în acest moment. Ar trebui să încetezi să mai crezi!” După ce le-am auzit cuvintele, m-am gândit: „Oamenii sunt creați de Dumnezeu și este corect să ne închinăm lui Dumnezeu. Dacă încetăm să credem în Dumnezeu de teama persecuției, nu înseamnă că Îl trădăm pe Dumnezeu?” Așa că am spus: „Noi credem în Dumnezeu adunându-ne să citim cuvintele lui Dumnezeu și mergând pe calea cea bună în viață. Nu facem nimic ilegal. PCC arestează și persecută credincioșii deoarece este un partid ateu care se opune lui Dumnezeu. Trebuie doar să fim mai atenți în viitor.” Soacra mea a spus: „Credința în Dumnezeu este un lucru bun, dar este inutil să încerci să te lupți cu PCC. PCC nu le permite oamenilor să creadă, iar dacă insiști să crezi și te arestează la un moment dat, această familie va fi distrusă!” Am văzut că nu mă pot înțelege cu ei, așa că nu am mai spus nimic. Mai târziu, soțul meu a ajuns și el să fie indus în eroare de zvonurile PCC și se temea că, din cauza credinței mele, voi fi arestată și voi implica familia, așa că de multe ori nu mă lăsa să particip la adunări și să-mi fac datoria. De asemenea, și atitudinea soacrei mele față de mine s-a schimbat drastic. Nu numai că nu mă mai ajuta cu copilul, dar mă și supraveghea. De câte ori mergeam la o adunare, îi spunea soțului meu, iar soțul meu se înfuria adesea pe mine, amenințându-mă că, dacă voi continua să merg la adunări, va căuta frații și surorile pentru a se răzbuna. Toată familia mea mă împiedica să cred în Dumnezeu și nimeni nu mă ajuta cu copilul. Nu mai puteam să merg la adunări și nici să-mi fac datoria și mă simțeam foarte slăbită și chinuită. Plângeam adesea de tristețe, neștiind când se vor termina aceste zile. Uneori chiar mă gândeam: „Dacă îi ascult și nu mai merg la adunări, nu vor înceta certurile? Poate reveni familia noastră la viața fericită de dinainte?” Dar știam că era greșit să gândesc așa. Nu puteam să-L trădez pe Dumnezeu ca să le fac lor pe plac. Aș fi fost cu adevărat lipsită de conștiință dacă aș fi făcut asta.

Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și starea mea s-a schimbat într-o oarecare măsură. Dumnezeu spune: „Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt îndrăgiți de către Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni ajunge la extrem, iar gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu este nerăbdător ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și, cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci tot felul de suferințe se vor abate asupra ta – iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile și, pentru că statura ta este prea mică, vei fi rafinat; în plus, vei fi incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu și vei simți întotdeauna că intențiile lui Dumnezeu sunt prea exigente, că sunt de neatins de către om. Din cauza tuturor acestor lucruri, vei fi rafinat – pentru că există multă slăbiciune în tine și multe lucruri care nu pot satisface intențiile lui Dumnezeu, tu vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să fiți mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți credincioși lui Dumnezeu și la mila orchestrării lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”). La citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am fost profund mișcată. Familia mea credea zvonurile PCC și mă persecuta și mă împiedica să cred în Dumnezeu, determinându-mă să vreau să fac compromisuri. Eram atât de slabă și de lipsită de statură. Partidul Comunist se împotrivește lui Dumnezeu, iar credința și urmarea lui Dumnezeu și mersul pe calea cea dreaptă a vieții în țara în care este la putere Partidul sunt pline de obstacole. Persecutarea din partea familiei mele era și ea un test pentru mine, pentru a vedea dacă voi sta de partea lui Dumnezeu sau a Satanei. Gândindu-mă la asta, am hotărât că, oricum m-ar persecuta familia mea, nu voi face niciodată compromisuri, și oricât aș suferi, Îl voi urma pe Dumnezeu până la capăt. Mai târziu, m-am mutat în altă casă cu copilul meu și nu am mai fost sub supravegherea socrilor mei. Soțul meu era plecat de acasă în timpul zilei pentru că era la serviciu, iar eu puteam să particip la adunări și să-mi fac din nou datoria. Eram foarte fericită.

Mai târziu, sora Chen Ping a venit să se întâlnească cu mine, dar soțul meu a aflat și a alungat-o, iar apoi mi-a spus furios: „Oamenii aceia nu mai au voie să vină la adunări la noi acasă. Dacă ar afla poliția, toată familia noastră ar avea de suferit. Dacă îi mai găsesc aici, chem poliția!” M-am înfuriat și l-am contrazis, dar orice spuneam, soțul meu nu mai voia să mă lase să cred în Dumnezeu. M-am gândit la faptul că sora Chen Ping nu mai putea veni să se întâlnească cu mine, iar copilul meu fiind atât de mic, nu puteam să-l iau la adunări și să-mi fac datoria. Am simțit o slăbiciune interioară și am simțit că drumul credinței era prea dificil și că poate ar trebui să nu-mi mai fac datoria pentru o vreme și să aștept să crească copilul meu pentru a o lua de la capăt. Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit un anumit discernământ cu privire la starea mea. Dumnezeu spune: „Când Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană și o apreciază și când o favorizează și o aprobă, Satana se ține și el îndeaproape în urma acesteia, încercând să o inducă în eroare și să-i facă rău. Dacă Dumnezeu dorește să câștige această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite vicleșuguri ticăloase ca să ispitească, să tulbure și să submineze lucrarea lui Dumnezeu. Care este acest obiectiv? El nu vrea ca Dumnezeu să câștige pe nimeni; vrea să pună stăpânire pe toți cei pe care vrea Dumnezeu să-i câștige, vrea să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să i se alăture în a comite fapte rele și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? Spuneți adesea că Satana este atât de ticălos, atât de rău, dar voi l-ați văzut? Puteți vedea cât de rea este omenirea; nu ați văzut cât de rău este adevăratul Satana. Totuși, în chestiunea cu privire la Iov, ați observat clar cam cât de ticălos este Satana. Această chestiune a făcut foarte clare chipul ascuns al Satanei și esența lui. Războindu-se cu Dumnezeu și ținându-se scai după El, obiectivul Satanei este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care vrea Dumnezeu să îi câștige. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IV”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut clar răul și caracterul abject al Satanei. Dumnezeu lucrează pentru a-i mântui pe oameni, dar Satana face tot posibilul să-i împiedice pe oameni să-L urmeze pe Dumnezeu. El inventează tot felul de zvonuri pentru a defăima Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și îi tratează pe credincioși ca pe niște mari infractori ai statului, arestându-i și persecutându-i, implicând chiar și familiile creștinilor, intimidându-ne rudele non-credincioase și folosindu-le pentru a ne tulbura și împiedica în credința noastră. Scopul abject al marelui balaur roșu în toate aceste acțiuni este să ne facă pe toți să-L trădăm pe Dumnezeu și să mergem în iad împreună cu el. Familia mea se temea că va fi arestată de PCC și nu îndrăznea să creadă în Dumnezeu și s-a unit pentru a împiedica credința mea. În fața persecutării, m-am simțit slabă și am vrut să-mi abandonez datoria pentru a proteja mica noastră familie fericită. Asta ar fi însemnat să cad în capcana Satanei! Înțelegând acest lucru, am hotărât că, oricât de dificil ar fi drumul care mă așteaptă, nu voi face compromisuri și că trebuie să mă bazez pe Dumnezeu pentru a rămâne fermă în mărturia mea. Mai târziu, mi-am dus copilul la adunări în secret. În mod uimitor, adormea imediat ce ajungeam la casa surorii și se trezea abia după ce se terminau adunările noastre, deci am putut participa liniștită la adunări. Mai târziu, am fost aleasă drept conducătoare de biserică, iar lucrarea bisericii era foarte intensă, așa că mi-am înscris fiul la grădiniță și am continuat să-mi fac datoria.

În 2018, PCC a lansat o altă operațiune specială vizând Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, iar toate străzile au fost împânzite cu pancarte pe care scria „Reprimare severă împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic” și „Trupele nu vor fi retrase până la finalizarea epurării”. În zonele rezidențiale, boxele difuzau anunțuri de dimineața până seara, cu scopul de a sensibiliza publicul și de a determina oamenii să îi denunțe pe credincioșii în Dumnezeu Atotputernic, oferind o recompensă de 2.000 de yuani pentru fiecare arestare. În acea perioadă, mulți frați și surori au fost arestați, deasupra orașului planând nori negri și panică. Soțul meu era speriat că voi fi arestată și a început să mă persecute și mai sever. Într-o zi, când eram pe cale să plec, soțul meu mi-a spus: „Să nu crezi că nu știu că te duci la adunări în secret. Văd cât de ocupată ești, probabil că ești conducătoare deja! Poliția arestează în mod special persoanele care cred în Dumnezeu Atotputernic. Uite, sunt camere de supraveghere și dispozitive de monitorizare pe toate străzile, iar poliția te-ar putea prinde în orice moment. Nu mai ai voie să crezi, altfel ne vei trage în jos cu tine! Trebuie să îmi scrii o garanție chiar acum, promițând că nu vei mai crede în Dumnezeu Atotputernic. Dacă nu o scrii, te dau afară din casă și nu o să-l mai vezi niciodată pe copilul nostru!” Am fost șocată să-l aud spunând asta. Numai diavolii PCC ar pune pe cineva să scrie o garanție că nu crede în Dumnezeu. Nu e el un diavol? Am spus ferm: „Dumnezeu Atotputernic este Mântuitorul care a venit să mântuiască omenirea. Nu-L voi trăda niciodată pe Dumnezeu, darămite să scriu o garanție!” Soțul meu s-a înfuriat și m-a apucat de gât cu mâna stângă și mi-a dat două palme puternice cu mâna dreaptă. Fața mi-a luat foc de durere imediat, iar lacrimile îmi curgeau necontrolat pe față. În toți acești ani petrecuți împreună, soțul meu nu mă lovise niciodată, dar în acea zi m-a pălmuit pentru că credea zvonurile PCC. Mă simțeam atât de rănită și de slabă. M-am rugat lui Dumnezeu printre lacrimi, cerându-I să îmi dea credință și putere. Văzând că e ora de mers la o adunare, am găsit o scuză să plec. Dar soțul meu m-a oprit, spunând: „Astăzi te voi urmări toată ziua. Dacă îndrăznești să mergi la o adunare, chem poliția și o să vă aresteze pe toți!”

Dar după aceea, am găsit totuși o modalitate de a participa la adunare. Soțul meu a văzut că nu-l ascult, așa că a spus lucruri îngrozitoare despre mine în fața părinților și a rudelor mele, încercând să îi facă să mă îndemne să nu cred. Mama a spus: „Știu cum este ea. De când a venit la tine acasă, nu s-a certat cu tine și a făcut tot ce trebuia. Atât doar că crede în Dumnezeu. Ce e rău în asta?” Fratele meu a încercat și el să-l convingă. Văzând că familia mea nu este de partea lui, soțul meu s-a înfuriat. Mi-a găsit MP5-ul cu care citeam cuvintele lui Dumnezeu și l-a spart. A rupt și Biblia, iar apoi a spart ușa de sticlă de la baie, o mare parte din ustensilele noastre de bucătărie și o serie de alte lucruri. Socrii mei au venit de urgență la mine acasă când au aflat, criticându-mă cu furie, spunând: „Partidul Comunist nu le permite oamenilor să creadă în Dumnezeu, așa că nu poți, pur și simplu, să nu mai crezi? Dacă insiști să crezi în continuare în Dumnezeu și te vor prinde, va fi un dezastru pentru familia noastră. Soțul tău nu va mai primi niciun contract de construcții, proprietățile noastre vor fi confiscate, iar apoi întreaga familie nu va mai avea niciun mijloc de trai. Toate acestea încetează astăzi! Scapă de cărți și nu mai crede!” Soacra mea l-a pus pe socrul meu să meargă și acasă la Chen Ping pentru a se răzbuna pe ea. M-am gândit că Chen Ping era responsabilă de lucrarea bisericii și că, dacă i se întâmpla ceva, întreaga biserică ar fi fost afectată, și am spus cu furie: „Credința în Dumnezeu este alegerea mea. Nu-i deranjați pe ceilalți. De acum înainte, ea nu va mai veni aici, iar eu nu voi mai merge la ea.” Auzindu-mă spunând asta, au crezut că am făcut un compromis și au plecat. Dar mai târziu, soțul meu tot s-a dus la Chen Ping acasă să o deranjeze, nelăsându-i altă soluție decât să plece de acasă pentru a-și face datoria. Gândindu-mă cum Chen Ping nu se putea întoarce acasă din cauza mea, m-am simțit foarte vinovată și stânjenită și mă gândeam și că, din cauza persecutării de către familia mea, nu puteam lua legătura cu frații și surorile. Îmi petreceam zilele într-o stare de reprimare profundă. Trebuia să fiu atentă când citeam cuvintele lui Dumnezeu, de teamă să nu mă descopere soțul meu, iar când mă uitam la camera noastră mare, mă simțeam ca o pasăre prinsă în colivie. Deși viața era confortabilă, nu simțeam nicio fericire. Cât îmi doream să pot crede în Dumnezeu și să citesc liber cuvintele Lui!

Nu după mult timp, soțul meu a spus: „Un prieten de la secția de poliție a spus că guvernul lansează o operațiune specială împotriva voastră, a credincioșilor în Dumnezeu Atotputernic, și că, odată ce vă prind, nicio sumă de bani nu vă poate scoate din închisoare. Nu doar că vei suferi în interior, dar întreaga noastră familie va fi târâtă în jos cu tine. Guvernul vrea să interzică toate credințele religioase. Chiar și Biserica celor Trei Sine va fi demolată. Crezi că poți trăi o viață bună dacă nu asculți de PCC? Să crezi în Dumnezeu în China înseamnă să-ți dorești moartea! Nu vreau să trăiesc permanent în teamă și anxietate din cauza credinței tale. Ai două opțiuni: una este să renunți la credință și să rămâi acasă pentru a avea grijă de fiul nostru. Dacă faci asta, vei fi la conducerea acestei familii, iar eu te voi asculta în toate. A doua este să-ți păstrezi credința, dar să-l lași în urmă pe fiul nostru și să pleci din această casă fără nimic.” Îmi era clar că mariajul nostru se încheiase. M-am simțit foarte tristă și, gândindu-mă la copilul meu care trebuie să se despartă de mama sa la o vârstă atât de fragedă, m-am simțit foarte slăbită și am plâns în tăcere. Confruntându-mă cu destrămarea iminentă a familiei mele, trecutul îmi trecea prin minte ca scenele dintr-un film. Puteam într-adevăr să renunț la familia pe care muncisem atât de mult să o construiesc în toți acești ani? În special când mă gândeam că voi fi despărțită de copilul meu și că nu-l voi putea vedea crescând, plecarea părea de zece mii de ori mai grea. Inima mă durea de parcă ar fi fost tăiată cu cuțitul, iar capul îmi era amețit. În lupta mea dureroasă, un gând mi-a venit în minte: „Dacă nu mai cred în Dumnezeu, soțul meu nu va divorța de mine, îmi pot petrece zilele alături de copilul meu, iar toată familia poate reveni la cum a fost, trăind în fericire familială.” Când am gândit astfel, mi-am dat seama că era o trădare a lui Dumnezeu. M-am gândit cum mi-am petrecut zilele trăind în întuneric și gol când nu credeam în Dumnezeu și cum Dumnezeu a fost cel care m-a mântuit din această mare de suferință, aprovizionându-mă cu adevărul și oferindu-mi posibilitatea de a fi mântuită. Dacă alegeam să-L trădez pe Dumnezeu de dragul familiei mele, aș fi fost nevrednică de mântuirea lui Dumnezeu! Așa că m-am rugat lui Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule, nu vreau să Te trădez, vreau să cred în Tine, să-mi fac datoria și să-Ți răsplătesc dragostea, dar nu pot suporta să-mi părăsesc copilul. Sunt atât de slabă. Te rog, dă-mi credință și putere.” După ce m-am rugat, mi-am amintit un imn al cuvintelor lui Dumnezeu intitulat „Ar trebui să te lepezi de tot pentru adevăr”:

1  Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de o viață de familie armonioasă și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment.

2  Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Sub luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că nu-L puteam trăda pe Dumnezeu pentru a-mi păstra familia. M-am gândit cum Dumnezeu, pentru a-i salva pe oameni de puterea Satanei, îndură o umilință imensă devenind trup pentru a vorbi și a lucra printre oameni, suferind tot felul de greutăți. Dumnezeu Și-a plătit tot prețul cel greu. Dacă L-aș trăda pe Dumnezeu de dragul fericirii familiei mele, cum aș mai avea eu conștiință sau demnitate umană? Urmărirea adevărului și a mântuirii lui Dumnezeu în credința mea în Dumnezeu este calea cea bună în viață și merită să trec prin toată suferința îndurată pentru a obține adevărul. Indiferent de plăcerea fizică sau de confortul vieții, totul este gol și numai obținând adevărul poate cineva să fie mântuit și să trăiască mai departe. Nu trebuie să arunc adevărul și să-L trădez pe Dumnezeu de dragul copilului și al familiei mele. Trebuia să fiu puternică, să urmăresc adevărul, să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu și să trăiesc o viață care să aibă sens. În acel moment, totul mi-a devenit clar. Oricum m-ar fi presat soțul meu, nu aș fi făcut niciodată ceva care să-L trădeze pe Dumnezeu. Soțul meu făcea presiuni asupra mea pentru a divorța, temându-se că, dacă voi fi arestată, îl voi trage în jos cu mine. El acționa pentru a-și proteja propriile interese. Am văzut că numai Dumnezeu îi iubește cu adevărat pe oameni. Unde este dragostea dintre oameni? Relațiile dintre oameni sunt conduse doar de interese personale, iar odată ce nu mai există interese de câștigat, oamenii devin ostili. Soțul meu știa clar că a crede în Dumnezeu era calea cea dreaptă, dar totuși era de partea PCC și făcea presiuni asupra mea. Esența lui era potrivnică față de Dumnezeu și, urmând PCC, el urma calea spre pierzanie și distrugere. Între timp, crezând în Dumnezeu și urmărind adevărul, eu urmam calea mântuirii. Căile noastre erau fundamental diferite. A trăi împreună însemna doar să continui să fiu presată de el și să nu am nicio cale de a crede liber în Dumnezeu sau de a urmări adevărul. Așa că am spus calm: „Din moment ce propui divorțul, sunt de acord.” Soțul meu a rânjit și a spus: „Odată ce divorțăm, nu-l vei mai vedea niciodată pe copilul nostru, iar dacă aflu că ai venit după el, voi chema poliția să vă aresteze pe toți!” Apoi a venit soacra mea pe la noi și a încercat să mă convingă, spunându-mi: „Dacă încetezi să mai crezi în Dumnezeu, poți să-ți iei copilul oriunde vrei și să trăiești o viață bună! În plus, este atât de mic; cum poți suporta să pleci?” Auzind cuvintele soacrei mele, parcă mi-a trecut un cuțit prin inimă. M-am gândit: „De când s-a născut, nu a fost niciodată despărțit de mine. Cine va avea grijă de el în viitor? Va suferi oare? Îl vor hărțui alții? Dacă se îmbolnăvește și nu este nimeni acolo care să aibă grijă de el?” Cu cât mă gândeam mai mult la toate acestea, cu atât îmi sporea durerea. Apoi mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Îi voi alina mereu pe toți aceia care Îmi percep intențiile și nu le voi permite să sufere sau să dea de necaz. Lucrul crucial acum este să fii în stare să acționezi conform intențiilor Mele. Cei care fac acest lucru vor primi în mod cert binecuvântările Mele și voi veni sub protecția Mea. Cine poate să se sacrifice cu adevărat și complet pentru Mine și să-și ofere totul de dragul Meu? Sunteți cu toții fără tragere de inimă, gândurile vă umblă de colo colo, vă gândiți la casă, la lumea de afară, la mâncare și îmbrăcăminte. În ciuda faptului că te afli aici, înaintea Mea, făcând lucruri pentru Mine, adânc în sinea ta încă te mai gândești la soția ta, la copiii tăi și la părinții tăi de acasă. Sunt toate aceste lucruri proprietatea ta? De ce nu îi încredințezi mâinilor Mele? Nu ai suficientă credință în Mine? Sau te temi cumva că voi face aranjamente nepotrivite pentru tine? De ce te-ngrijorezi mereu de familia trupului tău și tânjești după cei dragi ție? Am Eu un anumit loc în inima ta?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 59). „În afară de naștere și de creșterea copilului, responsabilitatea părinților în viața copiilor lor este pur și simplu aceea de a le asigura un mediu formal în care să crească, pentru că nimic cu excepția predestinării Creatorului nu afectează soarta unei persoane. Nimeni nu poate controla ce fel de viitor va avea cineva; este predeterminat cu mult timp înainte și nici măcar părinții cuiva nu îi pot schimba destinul. În ceea ce privește destinul, fiecare este independent și fiecare are propriul său destin. Deci părinții niciunei persoane nu îi pot îngrădi acesteia destinul în viață sau exercita cea mai mică influență asupra rolului pe care îl joacă în viață. Se poate spune că familia în care cineva este menit să se nască și mediul în care acea persoană crește nu sunt altceva decât precondiții pentru îndeplinirea misiunii sale în viață. Acestea nu determină în niciun fel soarta persoanei în viață sau genul de destin în care acea persoană își îndeplinește misiunea” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credință și putere. M-am gândit cum fusesem infertilă mulți ani din cauza bolii, chiar și medicii renumiți fiind neputincioși, și că atunci când trăiam în întuneric și în durere, cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care mi-au adus lumină, mi-au permis să înțeleg suveranitatea și predestinarea lui Dumnezeu și m-au ajutat să mă eliberez de durere. Mai târziu, în mod miraculos, am născut un copil. Familia și copilul meu sunt daruri de la Dumnezeu. M-am gândit întotdeauna că pot avea grijă de copilul meu și nu l-am încredințat niciodată în mâinile lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că Dumnezeu este, de fapt, Cel care veghează, protejează și are grijă de fiecare persoană. Soarta copilului meu este în mâinile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va rândui totul pentru copilul meu. Destinul său și dacă suferă sau nu sunt toate determinate de Dumnezeu. Nu înseamnă că pot avea grijă de el dacă stau pur și simplu acasă și nici nu-i pot garanta sănătatea și siguranța doar fiind cu el în fiecare zi. Trebuie să-I încredințez lui Dumnezeu tot ce are legătură cu copilul meu și să mă concentrez să-mi fac datoria. Gândind astfel, am renunțat la unele dintre grijile mele legate de copilul meu, iar inima nu mi-a mai fost atât de îndurerată. Soacra mea încă se plângea de mine, dar nu am vrut să mă cert cu ea, gândindu-mă în sinea mea: „E clar că fiul tău este cel care vrea să divorțeze pentru a se proteja, dar totuși tu spui că eu îmi abandonez familia și copilul din cauza credinței mele în Dumnezeu. Nu vezi că întorci adevărul pe dos?”

M-am gândit și la un frate din zona noastră care fusese vânat de PCC din cauza credinței sale. El își riscase viața pentru a se întoarce acasă în secret, pentru a avea grijă de tatăl său în vârstă, paralizat, fiind apoi capturat și omorât în bătaie de PCC. În ce fel își abandonau credincioșii familiile? Nu persecuția crudă a PCC împotriva creștinilor era cea care ducea la astfel de finaluri? Mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei. Este insuportabil de murdar, suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate, fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie. Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi voalează amândoi ochii și îi sigilează buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? S-au bucurat ei vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei înțelege chestiunile lumii omenești? Câți dintre ei pot înțelege intențiile înflăcărate ale lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni fără să clipească, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, au început de multă vreme să-L trateze pe Dumnezeu ca pe un dușman, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, atacă și jefuiesc, și-au pierdut tot cugetul și se împotrivesc întru totul conștiinței și îi ispitesc pe nevinovați spre letargie. Strămoși ai celor din antichitate? Lideri iubiți? Cu toții I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului!” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (8)”]. Contemplând cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că PCC este într-adevăr un demon rău care se împotrivește lui Dumnezeu și le face rău oamenilor. Acesta pretinde că sprijină libertățile religioase, dar, în secret, I se împotrivește cu înverșunare lui Dumnezeu și capturează și persecută oamenii Săi aleși. PCC ar trebui să fie cu adevărat blestemat și condamnat! Dumnezeu S-a întrupat pentru a exprima adevărul pe pământ, pentru a purifica și a mântui oamenii, dar PCC creează nebunește tulburări și perturbări. Pentru a captura și persecuta oamenii aleși de Dumnezeu și a eradica lucrarea Lui, de-a lungul anilor, PCC nu numai că a desfășurat diverse operațiuni speciale pentru a suprima Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, dar și urmărește telefoanele mobile și instalează supraveghere electronică pe străzi pentru a monitoriza și a captura frați și surori, obligând mulți frați și surori să rămână fără adăpost și să se despartă de familiile lor, mulți frați și surori fiind capturați, torturați în închisoare și chiar uciși în bătaie. De asemenea, PCC privează familiile creștinilor de dreptul lor de a munci și de a merge la școală, instigând și stârnind conflicte în familii și provocând destrămarea a nenumărate familii. PCC este cu adevărat detestabil și malefic! Familia mea, cândva fericită, a fost distrusă și dezbinată din cauza zvonurilor și a reprimărilor PCC. PCC este un grup de demoni care se împotrivește lui Dumnezeu, făcând rău și devorând oamenii! Trecând prin aceste persecuții, am văzut, de asemenea, că înțelepciunea lui Dumnezeu este deasupra uneltirilor Satanei. În ciuda persecuției nebunești a PCC, aceasta nu a zdruncinat hotărârea oamenilor aleși ai lui Dumnezeu de a-L urma. În schimb, din ce în ce mai mulți oameni au acceptat mântuirea lui Dumnezeu din zilele din urmă, iar Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă s-a răspândit în multe țări de peste mări. Ceea ce vine de la Dumnezeu va prospera cu siguranță! M-am gândit cât de mulți oameni sunt încă orbiți de zvonurile PCC, trăind sub puterea Satanei, fără să cunoască mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Am responsabilitatea și obligația de a împărtăși Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă cu cei care tânjesc după arătarea lui Dumnezeu. Am luat o hotărâre în fața lui Dumnezeu că Îl voi urma până la capăt și voi răspândi Evanghelia pentru a răsplăti dragostea Lui. Mai târziu, am trecut prin procesul de divorț cu soțul meu.

Privind acum în urmă la experiențele mele, deși mi-am pierdut familia și viața mea nu este la fel de confortabilă ca înainte și nu-mi pot petrece zilele și nopțile cu copilul meu, am ajuns să înțeleg unele adevăruri și am dobândit discernământ. Astăzi, faptul că pot să vin în fața lui Dumnezeu și să-mi fac datoria de ființă creată, să răspândesc și să mărturisesc mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este cu adevărat valoros și semnificativ! Nu voi regreta niciodată alegerea mea.