de Yongyuan, Statele Unite

În noiembrie 1982, întreaga noastră familie a emigrat în SUA. Cu toții aveam credință în Domnul începând cu generația bunicului meu, așa că am găsit o biserică chinezească în Cartierul Chinezesc din New York curând după ce am ajuns în Statele Unite, astfel încât să putem participa la liturghie. Niciodată nu am lipsit de la vreo liturghie, iar mama și sora mea în special erau pricepute la a citi scripturile oricând aveau timp pentru a căuta binecuvântarea și protecția lui Dumnezeu. Preotul spunea deseori: „Când vine Domnul, va judeca oamenii public și-i va împărți în categorii: cei care într-adevăr se căiesc, mărturisesc și-și practică credința vor putea merge în ceruri; cei care comit păcate minore, dar nu grave, vor suferi tortura purgatoriului, dar tot vor putea să fie mântuiți și se vor înălța la ceruri; cei care nu cred în Dumnezeu sau comit păcate care sunt prea grave vor suferi pedeapsa iadului.” Aceste cuvinte au lăsat o impresie adâncă asupra mea, ca și cum ar fi fost gravate. M-au impulsionat să cred în Dumnezeu cu entuziasm și, indiferent cât de ocupată eram, niciodată nu lipseam de la liturghie.

Parcă imediat, am ajuns în 2014. Într-o zi, un enoriaș mi-a spus din senin: „Sora ta crede acum în Dumnezeu Atotputernic…” Și a mai spus multe lucruri în afară de asta, ponegrindu-l și condamnându-l pe Dumnezeu Atotputernic și Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Auzind această veste neașteptată, m-am simțit foarte agitată și am devenit îngrijorată că sora mea își pierduse calea. Vestea despre faptul că sora mea a acceptat lucrarea lui Dumnezeu atotputernic în zilele de pe urmă s-a răspândit rapid în întreaga biserică. Preotul m-a îndemnat să stau departe de ea și au fost și alți membri ai bisericii care mi-au spus și ei mai multe lucruri, ponegrindu-L și condamnându-L pe Dumnezeu Atotputernic în fața mea. După ce părintele și alți enoriași m-au „ajutat” de mai multe ori, am început să le cred cuvintele și am stabilit că sora mea își pierduse calea. Le-am spus părintelui și celorlalți enoriași că nu o voi mai asculta pe sora mea și că, dacă voi avea ocazia, voi încerca s-o aduc înapoi în turmă, astfel încât să se căiască înaintea Domnului. După ce am ajuns acasă, i-am chemat pe frații mei, care mi-au fost alături. Cu toții am încercat împreună să o convingem pe sora noastră, dar nu doar că era hotărâtă în credința ei în Dumnezeu Atotputernic, ci și ne-a fost martoră că Dumnezeu Atotputernic este Domnul întors. A încercat să ne convingă să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă ca să nu ratăm ocazia de a obține mântuirea lui Dumnezeu. Însă inima mea deja fusese umplută de idei negative insuflate mie de părinte și de enoriași. Oricât a avut părtășie cu mine sora mea și oricât a fost martoră, eu tot nu voiam s-o ascult.

Mai târziu, mama și cu mine ne-am certat de mai multe ori cu sora mea din cauza credinței ei în Dumnezeu Atotputernic, dar, orice spunea, continuam să cred în părinte și în zvonurile pe care le citisem pe internet, neîndrăznind niciodată să caut sau să investighez lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Certurile noastre nu s-au soluționat vreodată, dar mi-am dat seama că, treptat, mama începea să fie de acord cu părtășia și mărturia surorii mele. De fapt, a format un „front comun” cu sora mea și, în final, a acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Văzând aceasta, am început să fiu îngrijorată. Dacă lucrurile chiar stătea după cum pretindeau părintele și enoriașii, dacă i se întâmpla ceva familiei mele? Disperată, am căutat-o pe sora Qianhe, care se înțelegea bine și cu sora mea și cu mine și am rugat-o să încerce și să le convingă pe mama și sora mea. Dar nu numai că nu a reușit să le convingă, ci a ajuns chiar și ea să creadă în Dumnezeu Atotputernic. Lucrul acesta m-a nedumerit foarte mult: sora aceasta era integră și o căutătoare entuziastă, așadar cum de nu a reușit să le convingă, ci a ajuns, de fapt, să creadă în Dumnezeu Atotputernic chiar și ea? Oare cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic chiar posedă atât de multă putere? Oare cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic chiar poate furniza provizii pentru viața omenească? Totuși, imediat ce m-am gândit la cuvintele părintelui și ale enoriașilor atacându-L pe Dumnezeu Atotputernic, precum și la ce văzusem online opunându-se și condamnând Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, din nou am simțit frică în inimă și nu am mai intrat în contact cu ele. După asta, mă duceam arar să o văd pe mama. Uneori, mă duceam doar să-i fac o vizită și plecam grăbită, refuzând să ascult părtășia mamei și surorii mele. Acest „război rece” cu mama și sora mea a durat timp de un an și jumătate.

Într-o zi în martie 2016, am auzit că niște membri marcanți ai bisericii se duseseră, de asemenea, să o convingă pe sora mea, așa că voiam să merg să văd dacă și-a schimbat părerea. Când am văzut-o, am întrebat-o ce crede. Mi-a spus: „Am ajuns din urmă pașii Mielului și am afirmat că adevărata cale este calea lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic este Domnul întors, iar eu nu vreau să mă îndepărtez de El sub niciun chip.” Privirea sigură și răspunsul răsunător, puternic al surorii mele mi-a făcut inima să ezite întrucâtva și mi-a stârnit curiozitatea. M-am gândit: dintre credincioșii din familie, sora mea era cea mai ferventă căutătoare și, în cadrul bisericii, sora Qianhe a fost, de asemenea, o căutătoare și avea discernământ. Și mama mea avusese întotdeauna o credință fermă în Domnul. Acum, toate credeau în Dumnezeu Atotputernic, iar credința lor crescuse și mai mult după ce L-au urmat. Vorbeau cu din ce în ce mai multe informații și nimeni nu le putea zdruncina ori respinge. Ce putere era asta de le putea permite să mențină o astfel de credință puternică în fața opoziției atâtor de mulți? Poate lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă să fie chiar adevărata cale? Poate Dumnezeu Atotputernic să fie chiar a doua venire a Domnului? Trecuseră aproape doi ani de când sora mea, sora Qianhe și mama acceptaseră lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, dar, când am văzut că totul le mergea bine, am înțeles că alarmismul și tacticile de înfricoșare ale părintelui și cele citite de mine online nu se adeveriseră în cazul lor … Dându-mi seama de acest lucru, inima mi s-a înmuiat puțin și am vrut să investighez și eu cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Mi-am împărtășit gândurile cu sora mea. A fost de acord foarte fericită și m-a invitat acasă la mama, ca o soră din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic să aibă părtășie cu mine și să fie martor privind lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

La sfârșitul acelei săptămâni, m-am dus cu mașina până acasă la mama. Sora mea, sora Qianhe și Zhang Xiao, o soră din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic erau cu toate acolo. Sora Qianhe era fericită îndeosebi când a auzit că voiam să caut și să investighez. Ea a avut părtășie cu mine: „Principalul motiv pentru venirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este de a exprima cuvântul și de a săvârși lucrarea de judecată și curățire a oamenilor pentru a ne mântui de lanțurile păcatului. În prezent, cei din Epoca Harului trăiesc un ciclu de săvârșire și apoi de mărturisire a păcatului. Deși noi perseverăm în a participa la liturghie și a citi scripturile, precum și de a mărturisi părintelui, continuăm să mințim, să înșelăm și să trăim în firile noastre corupte, precum aroganța, lăcomia și egoismul. În ciuda noastră înșine, noi comitem păcate și I ne opunem lui Dumnezeu și nimeni nu se poate elibera de lanțurile acestei naturi păcătoase, nimeni nu poate obține puritatea și sfințenia bazându-se pe mărturisire și căire. De aceea tot trebuie să acceptăm lucrarea pe care Dumnezeu a venit s-o săvârșească în zilele de pe urmă de judecată și curățire a oamenilor. Doar făcând astfel, ne putem elibera complet de lanțurile păcatului, putem fi curățiți și transformați și putem obține mântuirea de la Dumnezeu.” Auzind acest lucru, am întrebat confuză: „Părintele spune adesea: «Dacă oamenii comit păcate minore, atunci când Domnul Se întoarce pentru a judeca deschis oamenii, odată ce își finalizează suferința în purgatoriu, se vor putea înălța la ceruri. Cei care comit păcate majore vor merge direct în iad pentru a fi pedepsiți.» Cum poți spune că lucrarea de judecată pe care Dumnezeu o va săvârși la întoarcerea Sa este de a curăța și de a mântui oamenii?” Sora Qianhe a spus: „Și eu credeam cuvintele părintelui. Aveam aceleași noțiuni ca tine despre modul în care Domnul Se va întoarce pentru a săvârși lucrarea de judecată, dar, gândindu-mă acum la asta, ceea ce a spus părintele este în conformitate cu Biblia? Se bazează pe cuvântul lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus că există un purgatoriu? A spus vreo ceva despre faptul că oamenii care comit păcate minore se pot ridica la ceruri după ce-și încheie suferința în purgatoriu și că doar cei care comit păcate majore merg în iad? Bineînțeles că nu! Așadar, de unde au venit aceste cuvinte? Evident, au venit din noțiunile și închipuirile oamenilor și sunt doar speculațiile și conjuncturile oamenilor. Ele nu sunt în conformitate cu realitatea lucrării lui Dumnezeu. Ce utilitate putem avea în a susține asta?” Ascultându-i părtășia, am încuviințat în tăcere. A continuat: „În prezent, toți suntem plini de păcat și nu există nimeni pur. În baza a ceea ce a spus părintele, când Se întoarce Domnul să judece public toate popoarele, cei care comit păcate minore vor merge în purgatoriu, iar cei care comit păcate majore vor merge în iad. În acest caz, nu vom fi cu toții condamnați și suferi pedeapsa de a merge în iad? Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii nu va fi în van? Va avea vreun sens venirea Domnului?” Părtășia surorii mi-a sensibilizat inima. Este adevărat – chiar dacă noi credem în Dumnezeu, dacă tot ceea ce facem este să păcătuim constant și apoi să ne mărturisim păcatele, nimeni nu va fi curățit. Într-adevăr, nimeni nu va fi apt să-L vadă pe Dumnezeu și, dacă Dumnezeu a venit deschis să judece, să condamne și să pedepsească oamenii, atunci toți vor trebui să meargă în iad. Nimeni nu ar putea obține mântuirea… Doar atunci mi-am dat seama cât de nerealiste sunt cuvintele că atunci „când Se întoarce Domnul să judece public toate popoarele, cei care comit păcate majore vor merge direct în iad, iar cei care comit păcate minore vor merge în purgatoriu și, după ce își termină suferința, se vor înălța la ceruri.” Aceasta nu este conform voii lui Dumnezeu de a mântui omenirea. Apoi, sora Qianhe a spus: „În ceea ce privește lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să ne uităm împreună la modul în care este descrisă în cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic! Dumnezeu Atotputernic spune: «Dumnezeu nu a venit să omoare sau să distrugă, ci să judece, să blesteme, să mustre și să mântuiască. Înainte de încheierea planului Său de gestionare de 6000 de ani – înainte de a arăta clar sfârșitul fiecărei categorii de oameni – lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este de dragul mântuirii, este în totalitate pentru a-i întregi complet pe cei care Îl iubesc și pentru a-i aduce la supunere față de stăpânirea Lui. Indiferent de modul în care Dumnezeu mântuiește oamenii, totul este făcut prin a-i face să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să caute viața. Dacă ei nu caută viața, atunci nu vor avea nicio cale de a accepta mântuirea lui Dumnezeu» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”). «În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).”

După ce a citit cuvântul lui Dumnezeu, sora Zhang Xiao a avut părtășie, spunând: „Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic clarifică în întregime semnificația lucrării de judecată în zilele de pe urmă, natura exactă a judecății și rezultatele lucrării de judecată între oameni. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu nu este de a omorî sau pedepsi oamenii precum în noțiunile și închipuirile noastre. În schimb, această lucrare folosește cuvântul pentru a expune gândurile, vorbirea și acțiunile oamenilor, pentru a scoate din rădăcină natura noastră satanică și firea noastră coruptă adânc încastrate și care I se opun lui Dumnezeu. Aceasta ne permite să recunoaștem adevărul despre modul în care am fost corupți de Satana, permițându-ne, în același timp, să cunoaștem firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu. Când obținem o înțelegere asupra acestor lucruri, începem să ne urâm pe noi înșine și aceasta generează o căință adevărată și o inimă care Îl venerează cu adevărat pe Dumnezeu. Prin judecata cuvântului lui Dumnezeu, putem înțelege mai bine, putem obține acces la adevăr și putem trăi în mod natural bazându-ne pe adevăr. Astfel, orice lucruri satanice păstrăm în înlăuntrul nostru vor fi lepădate treptat și vom putea fi în armonie cu Dumnezeu. Apoi, nu ne vom mai răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și nu I ne vom mai opune, ci vom putea să I ne supunem cu adevărat – doar asta înseamnă să atingi mântuirea. După ce suntem corupți de Satana, nu mai avem asemănare umană și pierdem conștiința și rațiunea pe care o persoană normală ar trebui să o aibă. În schimb, suntem plini de aroganță, înfumurare, egoism și alte aspecte ale unei firi satanice. De asemenea, atitudinile și noțiunile noastre față de anumite lucruri nu mai sunt compatibile cu Dumnezeu. De exemplu: când ne confruntăm cu lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cu toții avem lucruri diferite pe care le acceptăm și cu toții ne agățăm de noțiunile noastre, indiferent dacă există o bază în cuvântul lui Dumnezeu. Nu căutăm voia lui Dumnezeu, ci credem orbește că propriul nostru mod de gândire este corect. Când lucrarea lui Dumnezeu nu este conform noțiunilor și închipuirilor noastre, ne emitem propriile judecăți despre Dumnezeu și Îl respingem, Îl atacăm și Îl condamnăm. Acesta este rezultatul firii noastre arogante. Cu o astfel de natură satanică, noi suntem cu toții prea înclinați să I ne opunem lui Dumnezeu, așa că avem nevoie urgentă ca Dumnezeu să vină și să săvârșească o etapă a lucrării de judecată și să ne curățe și să ne transforme firea satanică. Fără asta, nimeni nu se va putea elibera de corupție și obține mântuirea.”

După ce am ascultat cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și părtășia surorii mele, inima mi-a devenit, deodată, clară și deschisă și am simțit că totul era foarte bine exprimat. Deși erau unele lucruri pe care nu le-am înțeles prea bine, tot mi-au dat un sentiment privind înțelepciunea din lucrarea lui Dumnezeu, precum și cât de multă dragoste are El pentru om. În trecut, când venea vorba de judecarea oamenilor de către Dumnezeu, credeam că oamenii fie vor merge în iad, fie vor suferi chinul purgatoriului. De fapt, lucrarea lui Dumnezeu de judecată nu este deloc ceea ce ne-am imaginat, ci, mai degrabă, este faptul că Dumnezeu vine întrupat pentru a exprima practic adevărul și a săvârși lucrarea de judecată. Acesta este modul în care El curăță și mântuiește oamenii. Lucrarea lui Dumnezeu de judecată este atât de plină de sens. Este exact ceea ce ne trebuie nouă, omenirii corupte!

În timp ce ascultam toate acestea cu un vădit interes, m-a sunat deodată soțul meu să îmi spună că vrea să folosească mașina. Văzând că, de data asta, puteam auzi toate acestea, pe când eram gata să plec, mi-a dat o carte numită „Cartea deschisă de Miel” și mi-a spus că, în ea, sunt cuvintele care reprezintă glasul lui Dumnezeu Însuși. De asemenea, m-a sfătuit insistent să citesc cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. După ce m-am întors acasă, citeam acea carte ori de câte ori aveam timp. Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles multe adevăruri și am câștigat multe cunoștințe. În același timp, am avut cu adevărat experiența analizei atente de către Dumnezeu a profunzimilor sufletului omenesc. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu Atotputernic mi-a străpuns direct inima, revelându-mi natura coruptă lăuntrică. Uneori, când vedeam cum cuvântul lui Dumnezeu ne revelează corupția, simțeam modul în care El urăște în special acest lucru. Se părea că Dumnezeu își exprimă supărarea față de noi, iar inima mea amorțită și nesimțitoare era răscolită imediat. În inimă, am dezvoltat o admirație pentru Dumnezeu și nu mai eram cum fusesem înainte, când comiteam păcate fără frică. Prin multe experiențe și prin luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că lucrarea lui Dumnezeu de judecată ar putea într-adevăr să mântuiască oamenii de păcat și să le permită să se elibereze de păcat. Cât de practice sunt lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu! Am simțit mari remușcări când m-am gândit cum mă opusesem lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă în ultimii doi ani. M-am urât că am fost atât de proastă și ignorantă, că nu am căutat sau investigat o problemă precum a doua venire a Domnului. Dar nu, eu am ascultat orbește acele zvonuri, nu L-am primit pe Dumnezeu, L-am condamnat și m-am opus Lui. Aproape că am ratat mântuirea Domnului din zilele de pe urmă. Chiar am fost atât de oarbă! Am văzut clar că ponegrirea, judecățile și blasfemiile împotriva lui Dumnezeu Atotputernic și defăimarea Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic erau toate falsuri ale Satanei. Acelea sunt trucuri folosite de Satana în special pentru a-i face pe oameni să fie confuzi, pentru a-i prinde în capcană și pentru a le pune piedici în acceptarea lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Eu nu voi mai crede în falsitățile Satanei. Indiferent ce întâlnesc sau aud în viitor, eu voi judeca întotdeauna pentru a distinge binele de rău conform cuvântului lui Dumnezeu și realității. Nu voi mai asculta de minciunile și înșelăciunea Satanei – doar procedând astfel putem fi conform voii lui Dumnezeu. Conștientă de aceste lucruri, I-am mulțumit sincer lui Dumnezeu Atotputernic pentru mila și mântuirea pe care mi le-a dat. Dumnezeu nu a renunțat să mă mântuiască din cauza răzvrătirii și rezistenței mele, însă a continuat să aranjeze ca oamenii să-mi răspândească Evanghelia și să mă aducă înapoi în casa lui Dumnezeu. Cât de măreață este dragostea lui Dumnezeu! De fiecare dată când aud versurile de la videoclipul muzical „Cântec de afecțiune sinceră,” care spun: „Doar Unul e Dumnezeu întrupat. Tot ceea ce El zice și face e adevărul. Îi iubesc dreptatea și înțelepciunea. E o binecuvântare să-L văd și să-L ascult”, inima mea este în special emoționată și inspirată. Simt cât de norocoasă sunt să întâmpin întoarcerea Domnului și să întâlnesc cuvântul lui Dumnezeu direct. Ce mare binecuvântare este asta!

Mai târziu, am început să particip în viața bisericească a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Frații și surorile cântă imnuri, dansează și Îl slăvesc pe Dumnezeu împreună. Ei citesc cuvântul lui Dumnezeu și, dacă există corupție de dezvăluit, își deschid inimile și au părtășie despre asta. Cu toții își discută cunoștințele și experiența privind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și caută o cale de practică și de intrare. Acest tip de viață în cadrul bisericii este în special eliberator și obțin multe provizii de la ea. Am realizat cu adevărat că doar o astfel de biserică în care Duhul Sfânt lucrează poate fi casa lui Dumnezeu. Aici îmi este locul. Acum sunt foarte decisă că Dumnezeu Atotputernic este a doua venire a Domnului și sunt hotărâtă să-L urmez până la capăt pe Dumnezeu Atotputernic!