de Mathieu, Franța

Au trecut mai bine de doi ani de când am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Sincer să fiu, am câștigat mai mult decât în cei aproximativ zece ani pe care i-am petrecut în calitate de credincios, în cadrul comunității religioase.

Numele meu este Mathieu și m-am născut într-o familie catolică din Lyon, în Franța. Am avut parte de o educație catolică tradițională, fiind botezat, participând la Liturghie, primind binecuvântarea și mergând în pelerinaj. Când am crescut, mi-am dat seama că preoții catolici predicau mereu aceleași doctrine învechite, fără a spune nimic nou. Era o atmosferă rece, iar credința multor enoriași se diminuase. Am simțit că locul acela era lipsit de lucrarea Duhului Sfânt și că nu puteam dobândi viața acolo. Acest lucru mă descuraja. Tânjeam să găsesc o biserică în care să lucreze Duhul Sfânt, în care să pot simți prezența Domnului. Am decis să abandonez catolicismul pentru a găsi o astfel de biserică. Ulterior, am ajuns în Geneva, unde am mers la universitate și m-am alăturat unei biserici creștine evanghelice locale. Însă am descoperit că pastorul doar predica niște cuvinte și doctrine din Biblie, striga anumite sloganuri și vorbea despre daruri spirituale și teorii teologice care nu aveau legătură cu realitatea. Nu era nimic care să mă emoționeze sau să mă ajute să ajung să-L cunosc pe Domnul. Alt lucru pe care l-am observat și care m-a șocat și mai mult a fost închinarea la idoli. Portretul pastorului superior era afișat lângă amvon și, de fiecare dată când un nou-venit se alătura bisericii, pastorul local îl punea să salute portretul pastorului superior. În fiecare zi, pastorul le trimitea enoriașilor propriile interpretări ale Scripturii, iar frații și surorile le tratau ca pe pâinea lor cea de toate zilele, ca și cum citeau cuvintele lui Dumnezeu. Ba chiar le practicau de parcă ar fi fost propriile cuvinte ale lui Dumnezeu. Din cauza asta, nu mă simțeam deloc în largul meu. Nu mi se părea corect. Mi-am dat seama că Domnul nu Se afla în acea biserică, așa că am plecat și de acolo. M-am întrebat: „De fapt, unde este Domnul?” Mă simțeam cu adevărat pustiit spiritual și mă întrebam dacă Domnul mă dăduse la o parte. De atunci, am citit Biblia singur, acasă. Am citit des al treilea capitol din Apocalipsa, iar partea care vorbește despre biserica din Filadelfia mi-a făcut o impresie deosebit de puternică. „Pentru că mi-ai ascultat chemarea la răbdare, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care urmează să vină peste toată omenirea, pentru a-i pune la încercare pe locuitorii pământului. Eu vin curând; ţine ceea ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa! Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el” (Apocalipsa 3:10-12). Aceste versete m-au făcut cu adevărat fericit, pentru că erau pline de taine și de promisiuni. Am văzut că Domnul spune clar că va exista o singură biserică pe care El o va aproba, iar aceea este biserica din Filadelfia. Am simțit că Domnul spunea: „Sunt în această biserică.” Acest lucru m-a făcut să mă întreb: unde este această biserică? Citind mai departe, am văzut următoarele: „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Am fost foarte încântat să citesc că Domnul a afirmat clar că va bate la ușă. M-am întrebat cum anume va bate și dacă asta însemna că Se va întoarce în curând. A fost un lucru incredibil de edificator pentru mine și mi-a stârnit dorința de a continua căutarea.

În seara zilei de 1 mai 2018, m-am rugat din nou lui Dumnezeu, din toată inima și din tot sufletul: „O, Dumnezeule, Te rog să mă luminezi! Știu că vei veni în curând. Te rog, lasă-mă să-Ți înțeleg intenția!” În ziua următoare, am mers la lucru ca de obicei. M-am dus să iau prânzul pe malurile Lacului Geneva și m-am așezat pe o bancă. Apoi am observat pe cineva în depărtare, așa că am mers direct la el, cu intenția de a-i împărtăși Evanghelia. Spre surprinderea mea, mi-a spus: „Frate, ai aflat? Domnul S-a întors și a exprimat milioane de cuvinte.” Când am auzit asta, am fost șocat și m-am întrebat: „De ce-ar spune asta acest frate? Oare Domnul chiar S-a întors?” Pe măsură ce ne-am continuat părtășia, în mintea mea, întrebările apăreau una dupa alta: „S-a întors Domnul? Cum S-a întors Domnul?” Mi-a dat adresa site-ului Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și mi-a spus: „Poți să cercetezi mai departe aici.”

Am deschis site-ul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic de îndată ce m-am întors la birou. Primul lucru pe care l-am văzut a fost „Hristos al zilelor din urmă S-a arătat în China”. Această veste m-a șocat, dar chiar mai suprinzător era că existau tot felul de cărți pe site, incusiv două care mi-au făcut o impresie profundă: „Cuvântul Se arată în trup” și „Cuvântări ale lui Hristos al zilelor de pe urmă”. Voiam cu adevărat să înțeleg ce era asta, așa că am dat click pe prima carte, „Cuvântul Se arată în trup”, și am citit un fragment: „Toți oamenii Mei care slujesc înaintea Mea ar trebui să se gândească la trecut: a fost iubirea voastră pentru Mine întinată de necurăție? A fost loialitatea voastră pentru Mine curată și din toată inima? A fost cunoașterea voastră despre Mine adevărată? Cât loc am ocupat în inimile voastre? V-am umplut inimile în întregime? Cât de multe au realizat cuvintele Mele în interiorul vostru? Nu încercați să Mă păcăliți! Aceste lucruri sunt perfect clare pentru Mine! Astăzi, când vocea mântuirii Mele se face auzită, a existat o sporire a iubirii voastre pentru Mine? A devenit curată o parte a loialității voastre față de Mine? A devenit mai profundă cunoașterea voastră referitoare la Mine? Slăvirea oferită în trecut a pus o temelie solidă pentru cunoașterea voastră de astăzi? Cât de mult din voi este ocupat de Duhul Meu? Cât loc ocupă imaginea Mea în interiorul vostru? Și-au atins cuvântările Mele scopul în voi? Simțiți cu adevărat că nu aveți unde să vă ascundeți rușinea? Credeți cu adevărat că nu sunteți calificați pentru a fi poporul Meu? Dacă sunteți complet neatenți la întrebările de mai sus, atunci aceasta arată că pescuiești în ape tulburi, că ești prezent doar pentru a înmulți rândurile și că, la momentul prestabilit de Mine, vei fi cu siguranță eliminat și aruncat în Adânc pentru a doua oară. Acestea sunt cuvintele Mele de avertizare și oricine nu le ia în serios va fi lovit de judecata Mea și, la momentul stabilit, va întâlni dezastrul. Nu este așa?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 4). Aceste cuvinte mi s-au părut pline de autoritate, ca și cum Însuși Dumnezeu îmi vorbea față-n față, întrebându-mă: „Ai iubire adevărată pentru Mine? Este sinceră supunerea ta față de Mine?” M-am neliniștit puțin pentru că L-am slujit pe Dumnezeu doar ca să îndeplinesc o sarcină, nu din iubire. În rugăciunile mele, Îi ceream constant lucruri Domnului, spunând: „O, Dumnezeule, vreau marca asta de mașină, vreau tipul acesta de casă, vreau tipul acela de slujbă, vreau o astfel de soție…” Mi-am dat seama că toate acestea erau lucruri irezonabile. Ba mai rău, dacă Domnul nu-mi satisfăcea dorințele extravagante, Îl învinovățeam. În fața acestei expuneri, mi-a fost atât de rușine, încât am vrut să caut un loc în care să mă ascund, ca un copil care se ascunde ca să nu fie certat de părinți fiindcă a fost obraznic. Însă eram și cu adevărat fericit, pentru că am simțit că Dumnezeu îmi vorbea față-n față. Am simțit că acesta era glasul lui Dumnezeu, pentru că numai El poate vedea în inimile oamenilor. Aceste vorbe mă expuneau așa cum eram cu adevărat, lăsându-mă fără cuvinte. Nu m-am putut abține să nu citesc mai departe. Am citit multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu. Îmi amintesc unul dintre ele, care m-a impresionat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Privesc în jos la toate lucrurile din slava cerului și Îmi exercit stăpânirea din slava cerului asupra tuturor lucrurilor. În același mod, am pus în aplicare mântuirea Mea asupra pământului. Nu există moment când nu privesc, din locul Meu secret, fiecare mișcare a oamenilor și tot ce fac și ce spun ei. Oamenii sunt pentru Mine ca niște cărți deschise: îi văd și îi cunosc pe toți și pe fiecare. Locul secret este sălașul Meu și întreaga boltă cerească este patul pe care stau. Forțele Satanei nu Mă pot atinge, căci debordez de măreție, dreptate și judecată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 5). Am simțit că aceste cuvinte erau pline de autoritatea lui Dumnezeu. Cine, în afară de El, poate vedea în inimile noastre? Cine, în afară de El, ne poate vorbi direct, cu asemenea putere și autoritate? Dumnezeu a creat omenirea și numai El poate vedea lucrurile pe care le îngropăm adânc în inimile noastre. Eram convins că acestea erau cuvinte de la Dumnezeu și am fost foarte entuziasmat. Era un sentiment pe care nu-l mai avusesem niciodată. Am citit mult în ziua aceea și m-am întors acasă cu trei ore mai târziu decât de obicei. Am simțit că aceste cuvinte erau cu adevărat speciale. Pe drum spre casă, spuneam întruna: „Dumnezeule, Îți mulțumesc cu adevărat! Ți-am recunoscut glasul și știu că Te-ai întors. Ți-am văzut autoritatea. Toată slava fie a Ta!” Eram foarte entuziasmat. Mi-am amintit rugăciunea mea către Dumnezeu din noaptea precedentă, în care I-am cerut să mă ajute să-I înțeleg intenția în privința întoarcerii Sale. Mi-am dat seama că îmi auzise rugăciunea și că îmi răspunsese. Era un lucru cu adevărat incredibil! Însă, în același timp, aveam și o mulțime de întrebări, precum: cum S-a întors Domnul? Ce lucrare face El? Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări, am luat legătura cu frații și surorile de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic.

Pe urmă, ei mi-au spus că Domnul S-a întrupat ca Fiul Omului și că a venit în taină. Mi-au spus că a exprimat multe adevăruri și că face lucrare nouă, mai precis judecata din zilele de pe urmă începând de la casa lui Dumnezeu, despre care se profețește în Biblie, pentru a curăți și mântui pe deplin omenirea. De asemenea, au avut o părtășie foarte edificatoare cu mine, despre câteva versete biblice, precum „Iată, Eu vin ca un hoț.” Mai era și Matei 24:44: „Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” Este limpede că sintagma „Fiul Omului” nu se referă la Duhul lui Dumnezeu sau la trupul Său spiritual, ci la o ființă născută din om, care are umanitate normală și esența lui Dumnezeu. E exact la fel ca Domnul Isus, acum două mii de ani. Arăta ca o persoană obișnuită, dar, în esență, era Dumnezeu. După aceea, au avut părtășie și despre Apocalipsa 3:20, care menționează că Domnul bate la ușă. Am aflat că asta înseamnă că El exprimă noi cuvinte în zilele de pe urmă, pentru a bate la ușile inimilor oamenilor. Când aud cuvintele Domnului, credincioșii adevărați pot să le recunoască drept glasul lui Dumnezeu și sunt fecioarele înțelepte, care sunt duse înaintea lui Dumnezeu și care-I întâmpină întoarcerea. Asta îndeplinește și profeția Domnului Isus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27).

Eram uluit. M-am gândit că asta este a doua oară când Dumnezeu S-a întrupat ca să lucreze pe pământ și că se întâmplă tocmai când trăiesc eu pe lume, respirând același aer, iar El arată ca orice persoană obișnuită. Eram uimit, era incredibil, pentru că eu crezusem mereu că Dumnezeu ar trebui să fie sus în cer și nu-mi închipuisem niciodată că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu avea să Se întrupeze pe pământ, pentru a vorbi și a lucra. Apoi, frații și surorile mi-au citit câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu despre întruparea Sa: „«Întruparea» este arătarea lui Dumnezeu în trup; Dumnezeu lucrează în rândul omenirii create în chipul trupului. Deci, fiindcă este întruparea lui Dumnezeu, trebuie să fie mai întâi trup, trup cu umanitate normală; aceasta este cea mai elementară condiție prealabilă. De fapt, implicația întrupării lui Dumnezeu este aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează în trup, că Dumnezeu în esența Sa devine trup, devine om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența trupului locuit de Dumnezeu”). „Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este trupesc. Această diferență se datorează faptului că Hristos este întruparea Duhului, în loc să fie trupesc. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui nu este deținută de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa săvârșește lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui Dumnezeu Însuși; această esență nu va perturba propria Sa lucrare și nu ar fi posibil ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care să fie împotriva voinței Lui proprii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este supunere față de voința Tatălui ceresc”). Datorită acestor fragmente din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că Dumnezeu întrupat este Duhul lui Dumnezeu care Se înveșmântează în trup și vine pe pământ pentru a vorbi și a lucra spre mântuirea omenirii. La prima vedere, Hristos arată ca o persoană obișnuită, mâncând, îmbrăcându-Se, trăind și dormind la fel ca oricine, dar El are esență divină. Îi poate vorbi întregii omeniri cu identitatea și din poziția lui Dumnezeu și poate exprima adevăruri pe care niciun om nu le-ar putea exprima vreodată. Poate face lucrarea lui Însuși Dumnezeu și poate împlini voia lui Dumnezeu. După aparențe, nu ne putem da seama că El este Dumnezeu, dar, atunci când Îi auzim glasul, descoperim că spusele Lui nu sunt din lumea aceasta. El poate elucida adevăruri și taine pe care nu le-a văzut sau auzit nimeni niciodată. Poate dezvălui corupția cea mai lăuntrică a omenirii. Ceea ce exprimă El este ceea ce exprimă Însuși Dumnezeu. De aceea credem că El este Dumnezeu. Întocmai ca atunci când Domnul Isus a venit să lucreze, la prima vedere, arăta ca o persoană obișnuită, dar a putut să fie jertfa pentru păcat a întregii omeniri, pentru a ne absolvi de păcate. Ne-a putut oferi pace și bucurie și har din abundență. Nimeni în afară de El nu ar putea să facă o asemenea lucrare, pentru că oamenii sunt doar oameni și nu au esența lui Dumnezeu.

Frații și surorile au avut părtășie și despre faptul că Dumnezeu Atotputernic este exact la fel ca Domnul Isus. La prima vedere, arată ca o persoană obișnuită, dar esența Lui este a lui Dumnezeu. Face lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, exprimând toate adevărurile care curățesc și mântuiesc omenirea și dezlegând taine pe care niciun om nu le-ar putea dezlega vreodată. Mai ales lucruri precum tainele planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, tainele celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, felul în care Satana îi corupe pe oameni, felul în care Dumnezeu mântuiește pas cu pas omenirea, cine va fi mântuit și va intra în Împărăția Cerurilor, cine va fi eliminat și pedepsit și, de asemenea, expunerea pe care o face El naturii satanice a oamenilor – nimeni în afară de Dumnezeu nu ar putea exprima aceste adevăruri. Niciun om nu ar putea face asta. Acest lucru dovedește că Dumnezeu Atotputernic are esență divină și că El este Hristos al zilelor de pe urmă. Auzirea tuturor acestor lucruri m-a ajutat să înțeleg câteva adevăruri despre întrupare și am văzut că Hristos are atât umanitate normală, cât și esență divină. Câteva dintre închipuirile și noțiunile mele vagi despre Dumnezeu au fost înlăturate. Dumnezeu întrupat poate fi văzut și atins și le poate vorbi oamenilor față-n față. Să mă gândesc la întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și la venirea Lui în persoană pe pământ, pentru a exprima cuvinte spre mântuirea întregii omeniri, a fost foarte încântător și emoționant pentru mine. Însă când am auzit că Dumnezeu S-a întrupat a doua oară pentru a face lucrarea de judecată, m-am îngrijorat și m-am speriat puțin. Întrucât încă trăiam în păcat, m-am întrebat dacă aveam să fiu condamnat și pedepsit, când Domnul avea să Se întoarcă pentru a judeca omenirea. Totuși, după ce am avut părtășie cu frații și surorile, am aflat că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu nu are scopul de a ne condamna și pedepsi, ci de a ne curăți și mântui. De fapt, Domnul Isus a făcut doar o parte din lucrarea de mântuire. El doar ne-a absolvit de păcate. Însă naturile noastre păcătoase încă există. Deși este posibil să ne consumăm pentru Dumnezeu și, aparent, să facem câteva lucruri bune, natura noastră este plină de firi satanice precum aroganța, înșelăciunea și intransigența. Suntem adesea invidioși pe alții și tot ce facem este pentru noi înșine. Suntem incredibil de egoiști. Suntem în întregime controlați și constrânși de firile noastre satanice și habar nu avem cum să scăpăm de constrângerile păcatului. Acesta este un fapt pe care îl putem vedea în fiecare zi. Dumnezeu a spus: „Așadar, voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt” (Leviticul 11:45). Acest verset arată clar că nu suntem vrednici să intrăm în Împărăția Cerurilor. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu face lucrarea de judecată spre curățirea și mântuirea noastră în zilele de pe urmă, ca să putem fi complet eliberați de constrângerile păcatului și să devenim oameni care se tem de Dumnezeu și I se supun, care nu mai păcătuiesc și nu I se mai împotrivesc lui Dumnezeu. Acesta este scopul lucrării de judecată a lui Dumnezeu, îndeplinind profețiile Domnului Isus: „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). „Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (Ioan 8:32).

Apoi, am mai citit două fragmente. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a completat doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui coruptă de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. Mai ales, cele ce dezvăluie cum Îl disprețuiesc și-L resping oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o expune, o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de expunere și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie subjugați și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să dobândească multă înțelegere despre intențiile lui Dumnezeu, despre scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). Apoi, un frate a avut părtășie: „În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăruri pentru a judeca și curăți omenirea. Cuvintele lui Dumnezeu ne expun și ne judecă natura satanică, precum și adevărul corupției noastre, iar El ne înlătură firile corupte și naturile păcătoase prin încercări și rafinare, ca să vedem clar cât de profund a corupt Satana omenirea și să vedem aroganța, necinstea și înșelăciunea din natura noastră. Cel mai trist este că, deși este posibil să credem în Dumnezeu, să se consumăm pentru El și, aparent, să facem câteva lucruri bune, acestea nu sunt făcute din iubire sau supunere față de Dumnezeu, ci pentru a fi binecuvântați și răsplătiți și doar pentru a face tranzacții cu Dumnezeu. În clipa în care lucrarea lui Dumnezeu nu este în acord cu gândurile și cu noțiunile noastre, Îl negăm și Îl respingem pe Dumnezeu, exact cum au făcut fariseii. În fața încercărilor și a necazurilor, Îl învinovățim pe Dumnezeu. Toate acestea arată că încă trăim cu firi corupte, satanice, și că încă îi aparținem Satanei. Cum ar putea să intre asemenea persoane în Împărăția Cerurilor? Judecata și expunerea din cuvintele lui Dumnezeu sunt cele care ne fac să vedem adevărul corupției noastre, faptul că suntem incapabili să urmăm voia lui Dumnezeu și că niciuna dintre faptele sau acțiunile noastre nu-L satisface. Apoi, suntem plini de remușcări, ne căim lui Dumnezeu și devenim dispuși să ne purtăm și să facem lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu. Trecând prin judecata și mustrarea de la Dumnezeu, vedem că firea Lui nu este alcătuită doar din iubire și milă, ci și din dreptate, măreție, mânie și osândire. Începem să avem oarecum o inimă cu frică de Dumnezeu și devenim capabili să se răzvrătim conștient împotriva trupului și să punem cuvintele lui Dumnezeu în practică. Începem să avem puțină supunere față de Dumnezeu, iar firea-viață a noastră începe să se schimbe. Atunci experimentăm cu adevărat că judecata, mustrarea, încercările și rafinarea de la Dumnezeu sunt cea mai mare mântuire și cea mai mare iubire ale Lui pentru noi.”

Auzind asta de la frate, am putut simți cât de profund însemnată este lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Fără să experimentăm judecata din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, nu vom putea să înțelegem niciodată adevărul corupției noastre și nici să dobândim căință adevărată. La fel ca mine: mă rugam și mă mărturiseam Domnului în fiecare zi, apoi comiteam din nou aceleași păcate. Eram pe deplin controlat de natura mea coruptă și, într-o asemenea stare, cum aș fi putut vreodată să intru în Împărăția Cerurilor și să dobândesc aprobarea lui Dumnezeu? Înainte, am crezut mereu că, atât timp cât păream să mă comport frumos, Dumnezeu avea să mă aprobe. Însă, acum am conștientizat că Dumnezeu vrea ca lucrurile satanice din noi să se schimbe. Atunci mi-am dat seama cât de importantă este pentru noi lucrarea de judecată și că, fără această etapă a lucrării, nimeni nu ar putea fi mântuit. Dumnezeu exprimă adevărul și face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă pentru a ne curăți firile corupte, astfel încât să putem fi compatibili cu Dumnezeu și să intrăm în Împărăția Lui. Iubirea lui Dumnezeu este atât de sinceră și de reală!

Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, m-am convins pe deplin că El este Domnul Isus întors. El este Hristos al zilelor de pe urmă. Nu există nicio urmă de îndoială. De atunci, am participat la viața bisericească, am avut părtășie zilnic cu frații și surorile și am învățat cum să-L cunosc pe Dumnezeu. Nu mai credeam în Dumnezeul nedeslușit din închipuirile mele, așa cum făceam înainte, ci în Dumnezeu practic, întrupat, care umblă și lucrează printre oameni, care poate exprima adevărul oricând și oriunde. Am auzit glasul lui Dumnezeu, m-am bucurat de udarea și de hrana abundente ale cuvintelor Lui și am gustat lucrarea Duhului Sfânt. Am venit cu adevărat de partea Domnului. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic pentru mântuirea Lui!