de Zhenxi, orașul Zhengzhou, provincia Henan

Acum zece ani, condusă de natura mea arogantă, n-am fost niciodată în stare să mă supun complet aranjamentelor bisericii. Mă supuneam dacă îmi convenea, dar dacă nu, alegeam dacă să mă supun sau nu. Acest lucru a dus la încălcarea gravă a aranjamentelor de lucru în timpul îndeplinirii datoriei mele. Am făcut doar ce am vrut eu şi am jignit firea lui Dumnezeu şi ulterior am fost trimisă acasă. După mai mulţi ani de reflecţie asupra propriei persoane, aveam mai mult sau mai puţin unele cunoştinţe cu privire la natura mea, dar în ceea ce priveşte aspectul adevărului esenţei lui Dumnezeu, încă nu cunoșteam prea multe. Mai târziu, biserica a aranjat să fiu responsabilă cu predicarea Evangheliei, am început să am suspiciuni despre Dumnezeu: sunt atât de coruptă şi am și ofensat firea lui Dumnezeu. De ce m-ar folosi Dumnezeu? Profită El de mine? Voi fi eliminată după ce se va profita de mine? Ah! Din moment ce biserica mi-a dat o șansă, am de gând s-o preţuiesc, chiar dacă trebuie să devin o făcătoare de servicii. De atunci, mi-am îndeplinit datoria având o astfel de mentalitate, dar fără a căuta un obiectiv mai înalt – adică de a fi desăvârșită de Dumnezeu.

Odată, când practicam devotamentul spiritual, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Astăzi, nu poți fi mulțumit doar cu modul în care ești cucerit, ci trebuie să iei, de asemenea, în considerare calea pe care vei merge în viitor. Trebuie să ai aspirații și curajul de a fi desăvârșit și nu ar trebui să te consideri incapabil. Are oare adevărul favoriți? Poate adevărul să se opună în mod intenționat oamenilor? Dacă tu cauți adevărul, poate acesta să te copleșească? Dacă rămâi de neclintit pentru dreptate, aceasta te va doborî? Dacă aspirația ta este într-adevăr să cauți viața, poate viața să te ocolească? Dacă ești fără adevăr, nu este pentru că adevărul te ignoră, ci deoarece tu stai departe de adevăr; dacă nu poți rămâne de neclintit pentru dreptate, nu este pentru că există ceva în neregulă cu dreptatea, ci pentru că tu crezi că nu se potrivește cu faptele; dacă nu ai câștigat viață după ce ai urmărit-o mulți ani, nu este pentru că viața nu are conștiință față de tine, ci pentru că tu nu ai conștiință față de viață și ai îndepărtat viața […]. Dacă nu cauți, atunci se poate spune doar că ești un gunoi fără valoare și nu ai curaj în viața ta și nu ai tăria de a rezista forțelor întunericului. Ești prea slab! Nu ești în stare să scapi de forțele Satanei care te asediază și ești dispus doar să duci acest tip de viață sigură și prudentă și să mori în ignoranță. Ce ar trebui să obții este căutarea ta de a fi cucerit; aceasta este misiunea ta obligatorie. Dacă ești mulțumit să fii cucerit, atunci tu îndepărtezi existența luminii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). După ce am mâncat şi am băut acest pasaj al cuvântului lui Dumnezeu, am fost foarte emoționată. Am văzut că intenţia lui Dumnezeu este de a permite tuturor oamenilor să caute să fie perfecţionați şi potriviți pentru a fi folosiți de către El. Apoi m-am hotărât: am de gând să pun deoparte propriile mele temeri şi nu voi mai fi negativistă şi pasivă. Voi crede în cuvintele lui Dumnezeu şi mă voi strădui să fiu perfecţionată de El. Dar treptat, pentru că eu încă nu cunoșteam esenţa credinței lui Dumnezeu, am început din nou să nu cred în cuvintele Lui, crezând că acestea au fost destinate altcuiva şi că ar putea oferi doar un pic de confort şi de încurajare pentru cineva ca mine. Continuam să îmi amintesc cum am jignit o dată firea lui Dumnezeu, că natura mea este atât de coruptă, că uneori chiar am dezvăluit această natură coruptă a mea în timp ce îmi îndeplineam datoria, că nu pot fi desăvârșită indiferent cât de mult urmăresc acest lucru şi mă gândeam că ar trebui să fiu mulțumită doar fiind o făcătoare de servicii. Astfel, am început să trăiesc din nou în pasivitate. Mai târziu, cele de mai sus au comunicat de mai multe ori aspectul adevărului despre cunoaşterea esenţei lui Dumnezeu, dar eu tot nu eram încă foarte iluminată. Până când într-o zi, când mâncam şi beam cuvântul lui Dumnezeu, am văzut următoarele cuvinte ale Sale: „Esența lui Dumnezeu este fidelă; El face ceea ce spune și orice face El este dus la îndeplinire” („Cel de-al doilea aspect al importanței întrupării” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). În acel moment, în interiorul meu parcă ceva s-a declanșat, iar ceaţa care se răspândise peste inima mea instantaneu fusese disipată. Au dispărut brusc ani de neînţelegeri şi temeri. Apoi mi-am amintit din nou de pasajul cuvântului lui Dumnezeu pe care obişnuiam să-l mănânc şi să-l beau: „Dacă aspirația ta este într-adevăr să cauți viața, poate viața să te ocolească? Dacă ești fără adevăr, nu este pentru că adevărul te ignoră, ci deoarece tu stai departe de adevăr; dacă nu poți rămâne de neclintit pentru dreptate, nu este pentru că există ceva în neregulă cu dreptatea, ci pentru că tu crezi că nu se potrivește cu faptele; dacă nu ai câștigat viață după ce ai urmărit-o mulți ani, nu este pentru că viața nu are conștiință față de tine, ci pentru că tu nu ai conștiință față de viață și ai îndepărtat viața […].” În acel moment, am simţit transmiterea neprihănirii care inspiră dreptate şi dragostea nemărginită din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că Dumnezeu este atât de nobil şi de măreţ, în timp ce mi-am văzut lipsa de importanţă, îngustimea minţii şi decadenţa. Dumnezeu este credincios. Acest lucru este indiscutabil şi de necontestat. Dumnezeu are o natură credincioasă, El este de încredere şi încearcă pe cât de mult este posibil să-l mântuie pe om. Atât timp cât omul urmăreşte adevărul şi schimbarea firii în conformitate cu cerinţele lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va face pe om complet, pentru că ceea ce Dumnezeu spune, El va face și ceea ce face El, va fi și făcut! Eu mai degrabă am suspectat că Dumnezeu e ca un om ce mă va da la o parte odată ce am încetat să-I fiu utilă. Nu am tratat cuvântul lui Dumnezeu ca fiind, adevărul şi, în plus nu am crezut cu adevărat şi categoric în Dumnezeu. În schimb, am trăit în imaginaţia şi suspiciunile din mintea mea, lipsită de curaj înaintea adevărului şi fiind o laşă în fața influenţelor întunericului, neputincioasă de a lupta pentru dreptate. Acela a fost momentul în care am apreciat cu adevărat că dorința de a cunoaște esența lui Dumnezeu este foarte importantă. Dacă înainte aş fi fost mai atentă să urmăresc cunoaşterea lui Dumnezeu şi a esenţei Sale, nu aş fi petrecut atâţia ani trăind în reţinere, amânând evoluția vieţii mele.

Mulţumesc, Dumnezeule Atotputernic! Tu ești Cel care ai avut grijă de mine şi m-ai luminat, m-ai călăuzit să scap de cătuşele care m-au controlat atâţia ani, permiţându-mi să ies din ceaţă. În trecut, nu Te-am cunoscut şi de multe ori am trăit în neînţelegere, în imposibilitatea de a avea încredere în cuvântul Tău şi l-am tratat ca fiind doar reconfortant şi încurajator pentru oameni. Nu am tratat cuvântul Tău ca adevăr şi viaţă şi, în plus, nu Te-am tratat ca fiind Dumnezeu. Dar Tu nu m-ai tratat în conformitate cu nelegiuirile mele. Dar tu m-ai tolerat şi ai fost răbdător cu mine. Ai luminat strălucirea Ta peste mine, astfel încât să-Ţi cunosc un pic esenţa dreaptă şi credincioasă. Aceasta este exact o exemplificare a dragostei Tale pentru om. O, Doamne! De acum înainte voi depune un efort enorm în ceea ce privește adevărul cunoașterii lui Dumnezeu, mă voi ridica la înălțimea așteptărilor Tale, voi continua să caut cunoașterea esenței Tale și schimbarea firii pentru a putea fi desăvârșită de Tine cât mai curând!