de Joylene, Filipine

În ianuarie 2018, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și, curând, mi s-a atribuit o datorie în biserică, cea de solistă în videoclipuri muzicale cu imnuri. La început, mulți frați și surori m-au remarcat deoarece cântam frumos și, oriunde mergeam, mă recunoșteau. Eram fericită. După câteva luni, am fost aleasă conducătoare de biserică. Erau mulți nou-veniți de udat și multă evanghelizare de supravegheat. Ca să mă ocup mai bine de problemele nou-veniților, urmăream adesea videoclipuri despre evanghelizare ca să mă înzestrez cu adevărul despre cunoașterea lucrării lui Dumnezeu și, de fiecare dată când nou-veniții aveau anumite noțiuni sau întâmpinau probleme pe care nu le înțelegeau, puteam să am părtășie cu ei în mod activ și să le rezolv problemele. Frații și surorile mele mă lăudau adesea pentru calibrul meu bun și înțelegerea mea. Am fost fericită că am obținut aprobarea lor. Totuși, n-am fost niciodată foarte eficientă în lucrarea de evanghelizare. Pe atunci, sora Clara a fost transferată la biserica noastră ca să predice Evanghelia. S-a avântat repede în lucrarea ei, era capabilă să aibă părtășie și să ia inițiativa pentru a rezolva orice probleme aveau ceilalți în îndatoririle lor și avea părtășie activă la întruniri. Ar fi trebuit să mă bucur atunci când am văzut că sora Clara era atât de responsabilă în datoria ei, dar, din motive necunoscute, nu mi-a plăcut de ea. De fiecare dată când avea părtășie cu frații și surorile, nu voiam nici s-o văd. Mai ales când i-am auzit spunând: „Clara este atât de pricepută încât ar putea să fie diacon de evanghelizare”, am fost și mai deranjată. M-am gândit: „Înainte să vină Clara la biserica noastră, mulți frați și surori m-au lăudat cu toții pentru calibrul meu bun, pentru înțelegerea mea și pentru udarea nou-veniților și toți m-au apreciat, dar acum, ei cred că ea este cea mai bună și o apreciază. Cine mă mai apreciază pe mine acum?” De atunci, am început să fiu geloasă pe Clara și mă îngrijoram că mi-ar putea lua locul în inimile fraților și surorilor noastre.

După aceea, am văzut cum Clara suna adesea ca să întrebe de starea nou-veniților și că mulți dintre ei o căutau pentru a rezolva probleme. Odată, o soră pe care am udat-o a întâmpinat dificultăți cu evanghelizarea și mi-a cerut părerea. După ce am avut părtășie cu ea, a mers să o caute pe Clara. Când am aflat că a mers la Clara, m-am întristat. M-am gândit: „S-ar putea să nu-mi ia în serios sugestiile, sigur crede că sora Clarae mai bună decât mine și nu mă mai apreciază. Fiind atât de slabă la evanghelizare, trebuie să muncesc din greu ca să-mi compensez carențele. Atunci nu voi fi mai slabă decât Clara și, pe viitor, dacă frații și surorile vor întâmpina probleme, vor veni la mine, nu la ea.” În zilele următoare, am început să concurez în secret cu sora Clara. Am văzut cum Clara mânca târziu în fiecare zi fiindcă era ocupată cu datoria ei, iar uneori lucra și noaptea. Așa c-am încercat și eu să stau târziu pentru datorie, ca frații și surorile să vadă că și eu eram responsabilă și la fel de bună. Ulterior, în biserică s-au ținut alegeri pentru un diacon de evanghelizare. Cântărind fiecare aspect, Clara era cea mai bună pentru această datorie, dar nu am vrut să o aleg pe ea. M-am gândit că era mai capabilă decât mine și că, dacă devenea diacon de evanghelizare, treptat, atenția tuturor s-ar îndrepta spre ea. Dar fiindcă liderii de biserică nu pot face singuri toată lucrarea și au nevoie de diaconi care să preia o parte din ea, m-am gândit: „Oare ar trebui să o aleg pe ea? Dacă o aleg, frații și surorile sigur se vor înghesui în jurul ei, iar eu voi fi dată la o parte.” Dar trebuia să recunosc că sora Clara avea calibru foarte ridicat și putea să se ocupe de lucrarea unui diacon de evanghelizare. M-am gândit îndelung și, în final, am ales-o pe ea, fără nicio tragere de inimă.

Odată, biserica avea nevoie de o soră care vorbește bine filipineză și engleză pentru a juca un rol într-un videoclip muzical. Filipineza și engleza Clarei erau bune și, în cele din urmă, frații și surorile au ales-o pe ea. Am fost foarte frustrată: „Și filipineza și engleza mea sunt bune, așadar, de ce frații și surorile au ales-o pe ea în locul meu?” Am fost foarte invidioasă pe ea și am simțit și puțină ură față de ea în inima mea. Chiar atunci, fiindcă sora Clara dezvăluise o fire oarecum arogantă, conducătorii noștri investigau cum își îndeplinea îndatoririle și mi-au cerut să îi fac o evaluare în scris. Am fost foarte fericită și am vrut să scriu mai multe despre carențele ei, astfel încât conducătorii noștri să o transfere la alte îndatoriri, iar eu să nu mai trebuiască să-mi îndeplinesc îndatoririle împreună cu ea. Deși, până la urmă, nu am făcut asta, tot voiam ca ea să plece. Când m-am gândit la felul în care frații și surorile o căutau pe ea pentru răspunsuri și cum nu mă mai admirau, m-am simțit mâhnită și tristă. Nu voiam să o văd nici în timpul îndatoririlor comune. Pe atunci, eram plină de invidie, iar firile corupte chiar îmi puseseră stăpânire pe inimă.

După aceea, n-am putut simți lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt în îndatoririle mele. Când am întâmpinat unele probleme, nu le-am putut înțelege esența și n-am știut cum să le rezolv. Eram și ineficientă în îndatoririle mele. Nu mi-am dat seama deloc că starea mea negativă îmi afecta deja îndatoririle. Asta până când, la o întrunire, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „În calitate de conducător de biserică, nu trebuie doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, trebuie, de asemenea, să înveți să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva urmăritori ai adevărului pentru a coopera cu tine și a face bine toată lucrarea și, în cele din urmă, toți aveți mărturii despre experiențe, atunci ești un conducător sau un lucrător calificat. Dacă ești capabil să te ocupi de toate conform principiilor, atunci te dedici cu devotament. Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru voia lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de devotament în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că mi-am făcut datoria pentru reputație și statut, pentru apreciere și adulație. Când Clara a venit la biserică și am văzut că putea să aibă părtășie despre adevăr și să rezolve probleme și că ceilalți o căutau pe ea pentru părtășie în loc să mă caute pe mine, am devenit invidioasă și m-am temut că îmi va lua locul Clara, așa că am început să concurez cu ea la tot pasul, făcând mari eforturi ca să-mi compensez neajunsurile în încercările mele de a o depăși. Când biserica a avut nevoie să aleagă un diacon de evanghelizare, am putut vedea clar că sora Clara își putea asuma această lucrare, dar m-am temut că-mi va fura statutul, așa că n-am vrut s-o aleg și am urât-o și disprețuit-o în inima mea. Am fost fericită când a dezvăluit corupție și am avut intenții malițioase când a venit vremea să-i scriu evaluarea. Am vrut să scriu totul despre neajunsurile ei și să fie îndepărtată, ca să nu trebuiască să-mi fie teamă că frații și surorile o vor admira. Prin revelațiile din cuvântul lui Dumnezeu, am realizat că eram invidioasă pe aptitudinea ei și nu suportam să fie mai bună decât mine și că am expus o fire rea. În aparență, îmi făceam datoria în mod activ, dar, în inima mea, nu m-am gândit deloc la lucrarea bisericii. Clara se pricepea la lucrarea de evanghelizare, iar eu ar fi trebuit să-i fiu parteneră ca s-o facem să fie mai eficientă. Totuși, eu m-am gândit doar la cum să fiu mai bună decât ea, cum să o fac să plece și cum să-mi apăr statutul. Dumnezeu ne examinează inima și atitudinile față de îndatoririle noastre. Mi-am făcut datoria fără frică de Dumnezeu și mi-a păsat doar de renume, câștig și statut. Dumnezeu detestă acest comportament și e dezgustat de el.

Mai târziu, am citit alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Când vine vorba de tot ceea ce implică reputația, statutul sau o oportunitate de a străluci – de exemplu, când auziți cum casa lui Dumnezeu plănuiește să educe diverse tipuri de indivizi talentați – inima fiecăruia dintre voi tresare de nerăbdare, fiecare dintre voi își dorește mereu să își facă un renume și să pășească în lumina reflectoarelor. Toți vreți să vă luptați pentru statut și reputație. Vă este rușine de acest lucru, dar v-ați simți prost dacă nu o faceți. Simțiți invidie, ură și resentiment oricând vedeți pe cineva remarcându-se și credeți că acest lucru este nedrept: «De ce nu pot să mă remarc? De ce alți oameni sunt mereu în lumina reflectoarelor? De ce mie nu-mi vine niciodată rândul?» Iar după aceea aveți resentimente, încercați să le reprimați, dar nu puteți. Vă rugați lui Dumnezeu și vă simțiți mai bine pentru o vreme, dar când întâlniți din nou acest gen de situație, tot nu o puteți depăși. Nu este aceasta o manifestare a unei staturi imature? Când oamenii sunt prinși în astfel de stări, nu cumva au căzut în capcana Satanei? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dezvăluit starea. Eram geloasă pe sora mea pentru că eram însetată de renume și statut și voiam să mă remarc din mulțime și să am un loc în inimile oamenilor. Mi-am amintit că la facultate, ca să obțin lauda și admirația celorlalți, concuram cu colegii de clasă și, atâta timp cât exista o posibilitate să mă fac remarcată, nu conta dacă îi răneam. După ce am crezut în Dumnezeu, iarăși am urmat acea cale în biserică. Când am văzut că sora Clara era mai bună decât mine, am vrut foarte mult să o întrec, pentru că am vrut să obțin lauda mai multor oameni și am sperat cu ambiție să fiu admirată și adorată de ei, ceea ce a arătat cât de arogantă eram. Urmăream mereu reputația și statutul, așa că nu puteam primi lucrarea Duhului Sfânt în îndatoririle mele și mă cufundam în întuneric. Acestea erau cătușele naturii corupte a Satanei care mă strângeau și mă răneau. Mai târziu, am văzut alt fragment din cuvântul lui Dumnezeu care m-a ajutat să înțeleg puțin din esența și consecințele goanei după renume, câștig și statut. Dumnezeu spune: „Unii oameni cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul. Ei trăiesc mereu în funcție de trup, râvnind la plăcerile carnale, satisfăcându-și totdeauna propriile dorințe egoiste. Indiferent câți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor intra niciodată în adevărul-realitate. Acesta este semnul cuiva care Îl face de rușine pe Dumnezeu. Spui: «Nu am făcut nimic pentru a mă împotrivi lui Dumnezeu. Cum L-am făcut de rușine?» Toate ideile și gândurile tale sunt rele. Intențiile, scopurile și motivele din spatele a ceea ce faci și consecințele acțiunilor tale îl mulțumesc mereu pe Satana, devii bătaia lui de joc și îi permiți să te aibă la mână. Nu ai fost mărturia care ar trebui să fie un creștin. Ești al Satanei. Faci de rușine numele lui Dumnezeu în toate lucrurile și nu deții o mărturie adevărată. Își va aminti Dumnezeu lucrurile pe care le-ai făcut? În cele din urmă, ce concluzie va trage Dumnezeu despre toate acțiunile tale, despre comportamentul tău și îndatoririle pe care le-ai îndeplinit? Nu trebuie să existe o urmare, un soi de declarație? În Biblie, Domnul Isus spune: «Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?” Atunci le voi spune limpede: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!”» (Matei 7:22-23). De ce a spus Domnul Isus aceasta? De ce atât de mulți dintre cei care au predicat, au alungat demoni și au făcut multe minuni în numele Domnului au devenit răufăcători? S-a întâmplat pentru că ei nu au acceptat adevărurile exprimate de Domnul Isus, nu au respectat poruncile Lui și nu au avut iubire pentru adevăr în inimile lor. Au vrut doar să dea lucrarea pe care o îndepliniseră, greutățile pe care le înduraseră și sacrificiile pe care le făcuseră pentru Domnul la schimb pentru binecuvântările Împărăției Cerurilor. Prin asta, încercau să facă o înțelegere cu Dumnezeu și să-L folosească și să-L înșele, așa că Domnului Isus I S-a făcut lehamite de ei, i-a urât și i-a condamnat drept răufăcători. Astăzi, oamenii acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar unii încă urmăresc reputația și statutul și doresc întotdeauna să se distingă, vrând mereu să fie conducători și lucrători și să câștige reputație și statut. Deși toți spun că au credință în Dumnezeu, că Îl urmează și renunță și se sacrifică pentru Dumnezeu, ei își îndeplinesc îndatoririle pentru a câștiga prestigiu, profit și statut și au întotdeauna propriile lor planuri. Nu sunt ascultători sau devotați față de Dumnezeu, pot să o ia razna făcând rău, fără să reflecteze deloc asupra lor și, astfel, devin răufăcători. Dumnezeu îi urăște pe acești răufăcători și Dumnezeu nu-i mântuiește” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit rușinată. Ideile, gândurile, intențiile și motivațiile mele nu erau deloc pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci doar pentru a-i face pe ceilalți să mă admire. Când am văzut că frații și surorile îi acordau mai multă atenție Clarei decât mie, am fost geloasă, am concurat cu ea, am vrut să o întrec, ba chiar am sperat să fie transferată la altă biserică. În calitate de conducătoare de biserică, nu mă concentram să cultiv oameni sau să fac bine lucrarea bisericii; în schimb, îmi neglijam datoria, geloasă pe talent, și concuram pentru renume și câștig. Eram la fel ca răufăcătorii condamnați de Domnul Isus. Efortul pe care l-au depus a fost ca să-și păstreze reputația și statutul și să-i facă pe ceilalți să-i aprecieze. Eram la fel. Efortul pe care l-am făcut era tot ca să obțin lauda fraților și a surorilor și ca să câștig reputație și statut. Preocupată să mă fălesc, intențiile mele din datorie nu mai erau corecte, fiindu-mi imposibil să obțin lucrarea Duhului Sfânt. Părtășia mea nu avea lumină și nu putea rezolva problemele fraților și surorilor. Acum am înțeles că a urmări renumele, câștigul și statutul e un lucru cu adevărat rău, iar Dumnezeu disprețuiește asta. Domnul Isus a spus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). Dumnezeu îi urăște pe cei care călătoresc și suferă pentru El de fațadă, când, de fapt, lucrează doar pentru a-și satisface intențiile și motivațiile. Ceea ce fac este pentru beneficiul propriu. Nu o fac deloc pentru a mărturisi sau a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu nu îi recunoaște nici după ce au lucrat enorm. M-am văzut făcând la fel. În aparență, îmi făceam datoria, dar nu am căutat adevărul, nu am încercat să reflectez și să mă cunosc, să învăț din atuurile partenerilor mei. În schimb, am luat-o pe calea greșită a căutării reputației și statutului, fiind exact ca acei răufăcători. M-am gândit cum Pavel s-a sacrificat și a suferit enorm doar pentru a-i face pe ceilalți să-l aprecieze și venereze. S-a înălțat adesea pe el însuși și s-a lăudat cu cât de mult a suferit și a alergat, spunând că nu era, nici mai mult, nici mai puțin decât „cel mai minunat dintre apostoli”, mergând până-ntr-acolo încât să spună că era Hristos, așa cum a trăit el. Lucrarea și discursul său nu au fost niciodată mărturie pentru Dumnezeu, ci pentru el însuși. Asta a făcut ca oamenii să-l admire și să-l adore chiar și două mii de ani mai târziu, până-ntr-acolo încât să-i considere cuvintele ca fiind ale lui Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu l-a pedepsit pentru că I-a ofensat firea. Dacă aș continua să urmăresc renumele, câștigul și statutul și ca ceilalți să mă admire în îndatoririle mele, aș deveni în mod inconștient ca Pavel, aș merge pe calea greșită, aș deveni un om rău și aș fi respinsă și eliminată de Dumnezeu. Odată ce-am realizat asta, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic, nu vreau ca firea mea coruptă să-mi stea în calea datoriei, vreau să-mi înlătur firea coruptă și să lucrez bine cu sora mea ca să-mi fac datoria. Te rog, îndrumă-mă ca să pot rezolva această problemă.”

Odată, am citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost devotat, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar tu s-ar putea să nu obții rezultate bune – dar vei fi făcut tot ce îți stă în putință. Nu îți satisfaci propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, acorzi mereu atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune în datoria ta, inima ta se va fi îndreptat; dacă, în plus, poți să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, vei fi la înălțimea standardului în îndeplinirea datoriei tale și, în același timp, vei putea să intri în adevărul-realitate. Asta este ceea ce înseamnă să ai mărturie” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). În cuvântul lui Dumnezeu, am găsut o cale de practicare. N-ar trebui să ne facem datoria pentru ceilalți, ca să ne laude și admire. În schimb, ar trebui să lăsăm deoparte reputația și statutul și să ne gândim în primul rând la interesele bisericii și la îndatoririle noastre. E în acord cu voia lui Dumnezeu. Clara evangheliza bine și era responsabilă în îndatoririle ei. N-ar fi trebuit să fiu geloasă. Ar trebui să învăț din atuurile ei ca să-mi compensez neajunsurile și să cooperez cu ea pentru a ne îndeplini datoria cum trebuie.

Odată, am vrut să-i predic Evanghelia vărului meu, dar avea multe noțiuni religioase. M-am temut că mărturia mea nu va fi clară și că nu voi fi capabilă să-i rezolv problema, așa că am vrut să-mi găsesc o parteneră. M-am gândit la cât de pricepută era Clara la predicarea Evangheliei și că ar fi potrivit s-o găsesc, dar am ezitat. M-am gândit: „Dacă o iau ca parteneră, oare asta nu dovedește că îi sunt inferioară? Că nu pot mărturisi lucrarea lui Dumnezeu sau înlătura noțiuni religioase? Oare frații și surorile m-ar desconsidera dacă ar afla? Dacă sora Clara ar înlătura noțiunile vărului meu, frații și surorile sigur ar aprecia-o și mai mult.” Când m-am gândit la asta, mi-am dat seama că iar concuram cu ea pentru renume și câștig, așa că m-am rugat lui Dumnezeu în tăcere. Mai târziu, mi-am amintit un fragment din cuvântul Lui: „Trebuie să înveți să renunți și să lași aceste lucruri deoparte, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta sau nu te grăbi să profiți de oportunități pentru a te remarca și a străluci. Trebuie să fii capabil să lași aceste lucruri deoparte, dar nu trebuie nici să împiedici îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează într-un anonimat liniștit și nu se dă mare în fața altora, în timp ce-ți îndeplinești datoria cu devotament. Cu cât vei renunța mai mult la mândria și statutul tău și cu cât vei renunța mai mult la interesele tale, cu atât mai împăcat te vei simți, cu atât mai multă lumină va fi în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea. Cu cât te lupți și concurezi mai mult, cu atât mai întunecată va deveni starea ta. Dacă nu Mă crezi, încearcă și vei vedea!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). Cuvântul lui Dumnezeu m-a luminat. Trebuia să renunț la mândrie și statut și să preiau inițiativa ca să cooperez cu ea. O astfel de practică ar fi în folosul îndatoririlor mele. Dacă rămâneam geloasă și continuam să concurez cu ea pentru renume și câștig, starea mea ar deveni tot mai negativă și întunecată, pentru că goana după renume și statut e calea Satanei. Prin urmare, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic, am o fire coruptă. Sunt geloasă pe sora mea și concurez cu ea pentru renume și câștig, dar sunt dispusă să mă lepăd de trup și să mă dau la o parte ca să pot lucra cu sora, astfel încât să pot practica adevărul ca să Te mulțumesc.” După ce m-am rugat, am fost mai relaxată și am mers să-i explic situația Clarei. A fost de acord imediat și a discutat cu mine cum să lucrăm împreună și să mărturisim lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pentru vărul meu. M-am gândit cum fusesem geloasă pe Clara din cauza reputației și statutului ei și cum am pretins că mă înțeleg cu ea, dar ea nu a știut niciodată ce gândeam cu adevărat. Așa că am decis să mă destăinui Clarei. După cină, i-am spus adevărul și am avut părtășie despre toată corupția pe care am expus-o și despre ceea ce am înțeles în perioada aceea de introspecție. După ce m-a ascultat, a spus: „Nu-i nimic. Și eu sunt foarte coruptă în privința asta. E foarte bine să te destăinui astfel.” După ce m-am destăinuit, m-am simțit foarte ușurată. Acum, îmi pot îndeplini îndatoririle în armonie cu sora Clara și mă simt în siguranță și foarte ușurată. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!