Omul are o oarecare înțelegere asupra lucrării de azi și asupra lucrării viitorului, dar el nu înțelege în ce destinație va intra omenirea mai exact. Ca ființă creată, omul ar trebui să realizeze datoria unei ființe create. Omul ar trebui să Îl urmeze pe Dumnezeu în orice face El; voi ar trebui să procedați în orice mod vă spun Eu. Tu nu ai cum să te ocupi de lucruri pentru tine însuți și nu ai deloc stăpânire de sine. Totul trebuie lăsat sub orchestrarea lui Dumnezeu și totul este ținut în mâinile Sale. Dacă, în lucrarea Sa, Dumnezeu i-ar oferi omului un final, o destinație minunată, înainte de vreme, și dacă Dumnezeu ar folosi aceasta pentru a-l ademeni pe om și a-l face să-L urmeze – dacă El ar face o tranzacție cu omul – atunci, aceasta nu ar fi cucerire, nici nu ar însemna că lucrează asupra vieții omului. Dacă Dumnezeu ar folosi finalul omului pentru a-l controla și a-i câștiga inima, atunci, prin aceasta, El nu l-ar desăvârși pe om, nici nu ar putea să-l câștige pe om ci, în schimb, ar folosi destinația pentru a-l controla. Omului nu-i pasă de nimic altceva decât de finalul viitor, de destinația finală și dacă există ceva bun la care să spere. Dacă omului i s-ar da o speranță frumoasă în timpul lucrării de cucerire și dacă, înainte de cucerirea omului, lui i s-ar da o destinație adecvată de urmărit, atunci nu numai că cucerirea omului nu și-ar atinge efectul, ci și efectul lucrării de cucerire ar fi, de asemenea, influențat. Adică, lucrarea de cucerire își atinge efectul înlăturând soarta și perspectivele omului și judecând și mustrând firea răzvrătită a omului. Nu se realizează făcând o tranzacție cu omul, adică, oferind omului binecuvântare și har, ci deposedându-l pe om de „libertatea” sa și eradicându-i perspectivele, ajungând astfel să vadă cât de loial este acesta. Aceasta este esența lucrării de cucerire. Dacă omului i s-ar oferi o speranță frumoasă chiar de la bun început, iar lucrarea de mustrare și cea de judecată ar fi făcute ulterior, atunci omul ar accepta această mustrare și judecată pe baza faptului că are perspective, iar în final, închinarea și supunerea necondiționată față de Creator, de către toate ființele Sale create, nu ar fi realizate; ar exista doar o supunere oarbă, ignorantă, sau omul ar face orbește cereri către Dumnezeu, și inima omului ar fi imposibil de cucerit complet. În consecință, ar fi imposibil ca o astfel de lucrare de cucerire să-l câștige pe om, cu atât mai puțin ca omul să aducă mărturie pentru Dumnezeu. Astfel de ființe create nu ar putea să își îndeplinească datoria, și doar ar face înțelegeri cu Dumnezeu; aceasta nu ar fi cucerire, ci milă și binecuvântare. Cea mai mare dificultate a omului este faptul că el se gândește mereu la soarta și la perspectivele sale, și idolatrizează aceste lucruri. Omul Îl caută pe Dumnezeu de dragul sorții și perspectivelor sale; el nu I se închină lui Dumnezeu datorită iubirii sale pentru El. Și astfel, în cucerirea omului, egoismul omului, lăcomia și lucrurile care îl împiedică cel mai mult în închinarea față de Dumnezeu, toate trebuie tratate. Făcând acest lucru, se ajunge la cucerirea omului. Drept rezultat, în primele etape ale cuceririi omului este necesar să se elimine mai întâi ambițiile sălbatice și cele mai fatale slăbiciuni ale sale, astfel încât să fie dezvăluită inima iubitoare de Dumnezeu a omului și să fie schimbată cunoașterea lui despre viața umană, modul în care Îl vede pe Dumnezeu și semnificația existenței sale. În acest mod, inima iubitoare de Dumnezeu a omului devine curată, adică, inima omului este cucerită. Dar, în atitudinea lui Dumnezeu față de toate ființele create, Dumnezeu nu cucerește doar de dragul cuceririi; mai degrabă, El cucerește pentru a-l câștiga pe om, pentru propria Sa slavă și pentru a recupera cea mai timpurie, inițială asemănare a omului. Dacă El ar cuceri doar de dragul cuceririi, atunci semnificația lucrării de cucerire ar fi pierdută. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu doar l-ar cuceri pe om și, după aceea, S-ar spăla pe mâini de om și nu ar ține cont de viața sau de moartea omului, atunci aceasta nu ar reprezenta gestionarea omenirii și nici nu ar fi de dragul mântuirii sale. Doar câștigarea omului după cucerirea sa și ducerea omenirii în cele din urmă la o destinație minunată, se află în centrul întregii lucrări de mântuire și doar aceasta atinge scopul mântuirii omului. Cu alte cuvinte, doar sosirea omului la destinația minunată și intrarea sa în odihnă sunt perspectivele pe care ar trebui să le aibă toate ființele create, și lucrarea care ar trebui făcută de Creator. Dacă omul ar fi să facă această lucrare, atunci aceasta ar fi prea limitată: l-ar duce pe om până la un anumit punct, dar nu ar putea să îl conducă pe om până la destinația eternă. Omul nu poate să decidă destinul omului, cu atât mai puțin poate să asigure perspectivele omului și destinația sa viitoare. Cu toate acestea, lucrarea făcută de Dumnezeu este diferită. Dat fiind că El l-a creat pe om, El îl conduce; dat fiind că El îl mântuiește pe om, El îl va mântui în mod desăvârșit și îl va câștiga pe deplin; dat fiind că El îl conduce pe om, El îl va aduce la destinația corespunzătoare; și dat fiind că El l-a creat și îl gestionează pe om, El trebuie să Își asume responsabilitatea pentru soarta omului și pentru perspectivele sale. Aceasta este lucrarea făcută de Creator. Deși lucrarea de cucerire este realizată prin eradicarea perspectivelor omului, omul trebuie, în cele din urmă, să fie adus în destinația corespunzătoare pregătită pentru el de către Dumnezeu. Faptul că omul are o destinație și că soarta lui este asigurată se datorează tocmai lucrării omului de către Dumnezeu. Aici, destinația adecvată la care se face referire nu este reprezentată de speranțele și de perspectivele omului eradicate anterior; cele două sunt diferite. Ceea ce omul speră și urmărește sunt lucrurile la care tânjește în timp ce-și urmărește dorințele extravagante ale trupului, mai degrabă decât destinația cuvenită omului. Între timp, ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru om sunt binecuvântarea și promisiunea cuvenite omului odată ce el a fost purificat, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru om după ce a creat lumea, și care nu sunt întinate de alegerile, noțiunile, închipuirile sau trupul omului. Această destinație nu este pregătită pentru o anumită persoană, ci este locul de odihnă al întregii omeniri. Și astfel, această destinație este cea mai potrivită pentru omenire.

Creatorul intenționează să orchestreze toate ființele create. Orice face El, nu trebuie să încerci să scapi de asta – ar trebui să Îi dai ascultare și să nu fii răzvrătit față de El. Când lucrarea pe care o face El atinge în cele din urmă obiectivele Sale, prin aceasta El va dobândi slavă. Astăzi, de ce nu se mai vorbește despre faptul că ești descendentul lui Moab sau urmașul marelui balaur roșu, nu se mai vorbește despre aleșii lui Dumnezeu și se vorbește doar despre ființe create? Aceasta a fost denumirea originară a omului, identitatea sa originară – aceea de ființă creată. Numele variază doar pentru că perioadele și etapele lucrării variază; de fapt, omul este o ființă creată obișnuită. Toate ființele create, fie ele cele mai corupte sau cele mai sfinte, trebuie să îndeplinească datoria unei ființe create. Când Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de cucerire, El nu te controlează folosind perspectivele, soarta sau destinația ta. De fapt, nu este nevoie să se lucreze în acest fel. Scopul lucrării de cucerire este de a-l face pe om să-și realizeze datoria de ființă creată, de a-l face să I se închine Creatorului; doar după aceasta poate el să intre în destinația minunată. Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți. Chiar dacă omul întotdeauna se agită și își ocupă timpul cu lucruri în beneficiul propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, te-ai mai numi ființă creată? Pe scurt, indiferent cum lucrează Dumnezeu, toată lucrarea Sa este de dragul omenirii. Este exact la fel cum cerul, pământul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu pentru a-i sluji omului: Dumnezeu a făcut luna, soarele și stelele pentru om, a făcut animalele și plantele pentru om, a făcut primăvara, vara, toamna și iarna pentru om și așa mai departe – toate acestea au fost create pentru existența omului. Și astfel, indiferent de modul în care Dumnezeu mustră și judecă omul, totul este pentru mântuirea omului. Chiar dacă El îl privează pe om de speranțele lui trupești, o face totuși pentru a-l purifica, iar purificarea omului este săvârșită pentru existența omului. Destinația omului este în mâinile Creatorului, deci cum ar putea omul să se controleze pe sine însuși?

După ce este finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după ce întreaga omenire a fost cucerită, va fi un nou început pentru om pe pământ. Faptul că omenirea va avea o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-un tărâm nou și frumos; va fi începutul vieții lui Dumnezeu și a omului pe pământ. Condiția prealabilă a unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe care omul nu l-a mai atins niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al celor 6000 de ani de lucrare de gestionare; este acel lucru după care tânjește omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om. Dar această promisiune nu se poate împlini imediat: omul va intra în viitoarea destinație doar după ce lucrarea zilelor de pe urmă a fost finalizată și el a fost complet cucerit, adică, odată ce Satana a fost complet înfrânt. După ce va fi rafinat, omul va fi lipsit de o natură păcătoasă, deoarece Dumnezeu îl va fi înfrânt pe Satana, adică nu va exista nicio năvălire a forțelor ostile și nici forțe ostile care să poată ataca trupul omului. Și astfel, omul va fi liber și sfințit – el va fi intrat în eternitate. Doar dacă forțele ostile ale întunericului sunt ținute în robie și omul este liber oriunde merge, el va fi lipsit de răzvrătire sau opoziție. Satana nu trebuie decât să fie ținut încătușat și totul va fi în regulă cu omul; situația actuală există pentru că Satana încă provoacă tulburare peste tot pe pământ și deoarece întreaga lucrare de gestionare a lui Dumnezeu nu a ajuns încă la final. Odată ce Satana a fost înfrânt, omul va fi eliberat pe deplin; când omul Îl câștigă pe Dumnezeu și iese de sub controlul Satanei, el va privi Soarele dreptății. Viața cuvenită omului normal va fi recâștigată; tot ceea ce ar trebui ca omul normal să aibă – precum abilitatea de a deosebi binele de rău și înțelegerea modului în care să mănânce și să se îmbrace și abilitatea de a trăi normal – toate acestea vor fi recâștigate. După ce omul a fost creat inițial, chiar dacă Eva nu ar fi fost ispitită de șarpe, omul ar fi trebuit să aibă acest tip de viață normală. El ar fi trebuit să mănânce, să fie îmbrăcat și să ducă viața normală a omului pe pământ. Totuși, după ce omul a devenit depravat, această viață a devenit o iluzie de neatins și nici măcar astăzi omul nu îndrăznește să-și imagineze astfel de lucruri. De fapt, această viață frumoasă după care tânjește omul este o necesitate. Dacă omul ar fi fără o astfel de destinație, atunci viața sa depravată pe pământ nu ar înceta niciodată, iar dacă nu ar exista o astfel de viață frumoasă, atunci nu ar exista nicio încheiere a sorții Satanei sau a epocii în care Satana deține puterea asupra pământului. Omul trebuie să ajungă într-un tărâm imposibil de atins de forțele întunericului și, când ajunge, aceasta va dovedi că Satana a fost înfrânt. Astfel, doar atunci când nu există nicio tulburare din partea Satanei, iar omenirea este în mâinile lui Dumnezeu Însuși și întreaga viață a omului este în strânsoarea lui Dumnezeu și sub controlul Său, se poate numi aceasta înfrângerea Satanei. Viața omului de astăzi este în mare parte o viață de necurăție; este încă o viață de suferință și de necaz. Aceasta nu poate fi numită înfrângerea Satanei; omul încă nu a scăpat de marea suferinței, încă nu a scăpat de suferința vieții omenești sau de influența Satanei și el încă are cunoștințe infime despre Dumnezeu. Toată suferința omului a fost creată de Satana; Satana a fost cel care a adus greutățile în viața omului și doar după ce Satana este încătușat va putea omul să scape complet din marea suferinței. Totuși, încătușarea Satanei se obține prin cucerirea și câștigarea inimii omului, făcându-l pe om prada de război a luptei cu Satana.

Să devină un biruitor și să fie desăvârșit sunt lucrurile pe care le urmărește omul astăzi înainte ca el să aibă viața umană normală pe pământ și acestea sunt obiectivele pe care el le urmărește înainte ca Satana să fie încătușat. În esență, urmărirea omului de a deveni un biruitor, de a fi desăvârșit sau de a fi făcut de mare folos este pentru a scăpa de sub influența Satanei: urmărirea omului este de a deveni un biruitor, dar rezultatul final va fi scăparea sa de sub influența Satanei. Câtă vreme omul scapă de sub influența Satanei, el poate să ducă viața umană normală pe pământ, viața de închinare lui Dumnezeu. Să devină un biruitor și să fie desăvârșit sunt lucrurile pe care le urmărește omul astăzi înainte de a avea viața umană normală pe pământ. Ele sunt urmărite în principal de dragul de a fi curățit și pentru a pune adevărul în practică și pentru a se închina Creatorului. Dacă omul are viața umană normală pe pământ, o viață fără suferință sau necaz, atunci omul nu se va implica în urmărirea de a deveni un biruitor. „A deveni un biruitor” și „a fi desăvârșit” sunt obiectivele pe care Dumnezeu le dă omului pentru a le urmări și, prin urmărirea acestor obiective, El îl face pe om să pună adevărul în practică și să trăiască o viață plină de înțeles. Obiectivul este de a-l face pe om complet și de a-l câștiga, iar urmărirea țelului de a deveni un biruitor sau de a fi desăvârșit este doar un mijloc. Dacă, în viitor, omul intră în destinația minunată, nu vor exista referiri la a deveni un biruitor și la a fi desăvârșit; va exista doar fiecare ființă creată care își realizează datoria. Astăzi, omul este făcut să urmărească aceste lucruri doar pentru a defini o sferă pentru om, astfel încât urmărirea omului să poată fi mai orientată și mai practică. Altfel, omul ar trăi în mijlocul nebulozității și ar urmări intrarea în viața veșnică, iar dacă aceasta ar fi astfel, nu ar fi omul mai demn de milă? Să urmărești în modul acesta, fără scopuri sau principii – nu este aceasta auto-amăgire? În cele din urmă, această urmărire ar fi, în mod natural, inutilă; în final, omul încă ar trăi sub controlul Satanei și ar fi incapabil de a se elibera de sub acesta. De ce să se supună unei astfel de urmăriri fără scop? Când omul intră în destinația eternă, el I se va închina Creatorului, iar datorită faptului că omul va fi fost mântuit și va fi intrat în eternitate, el nu va mai urmări niciun țel și cu atât mai puțin va trebui să se îngrijoreze că va fi sub asediul Satanei. La acel moment, fiecare persoană își va păstra locul și își va realiza datoria, și deși nu va fi mustrată sau judecată, fiecare persoană își va realiza datoria. În acel moment, omul va fi o ființă creată, atât ca identitate, cât și ca statut. Nu va mai exista distincția dintre cei de sus și cei de jos; fiecare persoană va îndeplini, pur și simplu, o funcție diferită. Totuși, omul va trăi în continuare într-o destinație ordonată și potrivită pentru omenire; omul își va realiza datoria de dragul de a se închina Creatorului, și aceasta e omenirea care va fi omenirea eternității. În acel moment, omul va fi câștigat o viață iluminată de Dumnezeu, o viață sub protecția și grija lui Dumnezeu, și va trăi împreună cu Dumnezeu. Omenirea va duce o viață normală pe pământ, și toți oamenii vor intra pe calea cea dreaptă. Planul de gestionare de 6000 de ani îl va fi învins cu totul pe Satana, adică Dumnezeu va fi restabilit chipul inițial al omului după ce l-a creat pe pământ și, astfel, intențiile originale ale lui Dumnezeu vor fi fost satisfăcute. La început, înainte ca omenirea să fie coruptă de Satana, omenirea ducea o viață normală pe pământ. Mai târziu, când a fost corupt de Satana, omul a pierdut această viață normală și, astfel, a început lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și bătălia cu Satana pentru a restabili viața normală a omului. Abia când lucrarea de 6000 de ani de gestionare a lui Dumnezeu ajunge la final, va începe oficial viața întregii omeniri pe pământ; doar atunci omul va avea o viață minunată, iar Dumnezeu Își va restabili scopul pentru care a creat omul la început, precum și asemănarea inițială a omului. Și astfel, odată ce are viața normală a omenirii pe pământ, omul nu va mai urmări să devină un biruitor sau să fie desăvârșit, pentru că omul va fi sfințit. „Biruitorii” și „a fi desăvârșit” despre care vorbește omul sunt obiectivele oferite omului pentru a le urmări în timpul luptei dintre Dumnezeu și Satana, iar acestea există doar pentru că omul a fost corupt. Satana va fi înfrânt prin faptul că ți se dă un obiectiv și ești făcut să urmărești acest obiectiv. A-ți cere să fii un biruitor sau să fii desăvârșit ori să fii folosit necesită să aduci mărturie pentru a-l face de rușine pe Satana. În final, dacă oamenii duc vieți umane normale pe pământ și toată lumea a fost sfințită, vor mai urmări oamenii să devină biruitori? Nu sunt ei toți ființe create? Când se vorbește despre a fi un biruitor și a fi desăvârșit, aceste cuvinte sunt îndreptate către Satana și către murdăria omului. Nu face acest „biruitor” referire la victoria asupra Satanei și asupra forțelor ostile? Când spui că ai fost desăvârșit, ce anume din tine a fost desăvârșit? Nu-i așa că te-ai eliberat de firile tale corupte satanice și că ai ajuns să-L iubești pe Dumnezeu la extrem? Astfel de lucruri sunt spuse cu referire la lucrurile murdare din om și referitor la Satana; ele nu sunt rostite cu privire la Dumnezeu.

Ți se spune acum să urmărești să devii un biruitor și să urmărești să fii desăvârșit – dacă nu o faci, atunci, în viitor, când omenirea va duce o viață normală pe pământ, nu vei avea nicio oportunitate de a urmări aceste lucruri. În acel moment, finalul fiecărui tip de persoană va fi fost dezvăluit. În acel moment, vei fi dezvăluit pentru ceea ce ești cu adevărat, iar dacă dorești să urmărești să devii un biruitor sau dorești să fii desăvârșit, acest lucru va fi imposibil. Va fi doar că, din cauza răzvrătirii sale, omul va fi pedepsit după ce va fi dezvăluit. În acel moment, ceea ce urmărește omul nu va fi o poziție superioară față de alții, nu va fi ca unii să fie biruitori și alții să fie desăvârșiți sau nu va fi ca unii să fie fiii întâi născuți ai lui Dumnezeu, iar alții să fie fiii lui Dumnezeu; oamenii nu vor urmări aceste lucruri. Toți vor fi ființe create, toți vor trăi pe pământ și toți vor trăi împreună cu Dumnezeu pe pământ. Acum este momentul luptei dintre Dumnezeu și Satana, este o perioadă în care această luptă încă nu s-a încheiat, o perioadă în care omul încă nu a fost complet câștigat; este o perioadă de tranziție. Și astfel, omului i se cere să urmărească să devină fie biruitor, fie unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Astăzi există deosebiri în statut, dar când vine vremea, nu vor exista astfel de deosebiri: statutul tuturor celor care au fost victorioși va fi același, toți vor fi membri ai omenirii care corespund standardului și vor trăi în mod egal pe pământ, însemnând că toți vor fi ființe create care corespund standardului și că tuturor li se vor da aceleași lucruri. Deoarece perioadele lucrării lui Dumnezeu sunt diferite, iar obiectele lucrării Sale sunt diferite, dacă această lucrare este făcută asupra voastră, sunteți calificați pentru a fi desăvârșiți și pentru a deveni biruitori; dacă ar fi făcută în alte țări, atunci oamenii de acolo ar fi calificați să devină primul grup de oameni care să fie cuceriți și primul grup de oameni care să fie desăvârșiți. Astăzi, această lucrare nu este făcută în alte țări, deci oamenii din alte țări nu sunt calificați să fie desăvârșiți și să devină biruitori și este imposibil pentru ei să devină primul grup. Deoarece obiectele lucrării lui Dumnezeu sunt diferite, perioadele lucrării lui Dumnezeu sunt diferite și lucrarea are diferite sfere, există primul grup, adică există biruitorii, și la fel va exista un al doilea grup care va fi desăvârșit. Odată ce există un prim grup care a fost desăvârșit, vor exista un specimen și un model, astfel încât în viitor vor exista un al doilea și un al treilea grup ale celor care au fost desăvârșiți, dar, în eternitate, ei toți vor fi la fel și nu vor exista clasificări în funcție de statut. Ei doar vor fi fost desăvârșiți în momente diferite și nu vor exista diferențe ale statutului. Când vine vremea în care toată lumea a fost făcută completă și lucrarea întregului univers a fost încheiată, nu vor exista deosebiri de statut și toți vor avea un statut egal. Astăzi, această lucrare este făcută asupra voastră astfel încât voi să fiți făcuți biruitori. Dacă ar fi făcută în Marea Britanie, atunci Marea Britanie ar avea primul grup, la fel cum veți fi voi primul grup. Doar că ați fost deosebit de binecuvântați cu har prin felul în care lucrarea este îndeplinită astăzi asupra voastră, iar dacă această lucrare nu ar fi făcută asupra voastră, atunci ați fi al doilea grup, sau al treilea, ori al patrulea, sau al cincilea. Aceasta este doar datorită diferenței în ordinea lucrării; primul grup și al doilea grup nu arată că unul este mai sus sau mai jos decât celălalt, arată doar ordinea în care acești oameni sunt desăvârșiți. Astăzi, aceste cuvinte vă sunt oferite în părtășie, dar de ce nu ați fost informați mai devreme? Deoarece, fără un proces, oamenii tind spre extreme. De exemplu, Isus a zis la vremea Lui: „Cum am plecat, așa voi sosi”. Astăzi, mulți sunt obsedați de aceste cuvinte și ei vor întotdeauna să poarte veșminte albe și așteaptă să fie răpiți. Astfel, există multe cuvinte care nu pot fi rostite prea devreme; dacă ar fi rostite prea devreme, omul ar tinde spre extreme. Statura omului este prea mică și el este incapabil să vadă aceste cuvinte cu claritate.

Când omul obține viața omenească adevărată pe pământ și când toate forțele Satanei sunt încătușate, omul va trăi cu mare ușurință pe pământ. Lucrurile nu vor fi la fel de complexe precum sunt astăzi: relațiile interpersonale, relațiile sociale, relațiile familiale complexe – aduc atât de multe probleme, atât de multă durere! Este atât de chinuitor să trăiască în mijlocul tuturor acestora! Odată ce omul a fost cucerit, inima și mintea lui se vor schimba. El va avea o inimă cu frică de Dumnezeu și care Îl iubește pe Dumnezeu. Odată ce toți cei din univers care caută să-L iubească pe Dumnezeu au fost cuceriți, adică, odată ce Satana a fost înfrânt, și odată ce Satana – toate forțele întunericului – a fost încătușat, atunci viața omului pe pământ va fi netulburată, iar el va putea să trăiască în mod liber pe pământ. Dacă viața omului ar fi lipsită de relații omenești și de chestiunile complexe ale trupului, atunci ar fi mult mai ușor. Relațiile omenești ale omului sunt prea complicate, iar faptul că omul are astfel de lucruri dovedește că el încă nu s-a eliberat de influența Satanei. Dacă ai avea aceeași relație cu fiecare dintre frați și surori, dacă ai avea aceeași relație cu fiecare membru al familiei tale, atunci nu ar exista nimic care să te tulbure și nu ar fi nevoie să te îngrijorezi în privința nimănui. Nimic nu ar putea fi mai bun și, în acest mod, omul ar fi eliberat de jumătate din suferința lui. Trăind o viață omenească normală pe pământ, omul va fi asemănător îngerilor; deși încă aparținând trupului, el va fi foarte asemănător unui înger. Aceasta este promisiunea finală, ultima promisiune acordată omului. Astăzi, omul îndură mustrare și judecată; crezi că experiența omului privind astfel de lucruri este fără sens? Se poate ca lucrarea de mustrare și judecată să fie făcută pentru nimic? Înainte a fost spus că a-l mustra și a-l judeca pe om înseamnă a-l așeza în Adâncul, ceea ce înseamnă a-i retrage soarta și perspectivele. Acest lucru are un singur scop: curățirea omului. Omul nu este așezat în Adâncul în mod intenționat, după care Dumnezeu Se spală pe mâini de el. În schimb, este pentru a emonda răzvrătirea din om, astfel încât, în final, lucrurile din om să fie curățite, astfel încât el să poată avea o cunoaștere adevărată despre Dumnezeu și să fie ca o persoană sfântă. Dacă se face astfel, atunci totul va fi realizat. De fapt, când acele lucruri din om care trebuie emondate sunt emondate și omul aduce mărturie răsunătoare, Satana va fi, de asemenea, înfrânt și, deși pot exista câteva dintre acele lucruri care sunt inițial în om și care nu sunt complet curățite, odată ce Satana este înfrânt, el nu va mai provoca tulburare și, în acel moment, omul va fi fost complet curățit. Omul nu a experimentat niciodată o astfel de viață, dar când Satana este înfrânt, totul va fi rezolvat, iar acele lucruri neînsemnate din om vor fi toate soluționate; și, odată ce problema principală a fost rezolvată, toate celelalte necazuri se vor sfârși. În timpul acestei întrupări a lui Dumnezeu pe pământ, când El face personal lucrarea Sa printre oameni, toată lucrarea pe care o face El este săvârșită pentru a-l înfrânge pe Satana, iar El îl va înfrânge pe Satana cucerindu-l pe om și făcându-vă compleți. Când aduceți o mărturie răsunătoare, aceasta, de asemenea, va fi un semn al înfrângerii Satanei. Omul este mai întâi cucerit și în final desăvârșit complet pentru a-l înfrânge pe Satana. În esență, totuși, împreună cu înfrângerea Satanei, aceasta este și mântuirea întregii omeniri din această mare goală a suferinței. Indiferent dacă lucrarea este îndeplinită în întreg universul sau în China, totul este pentru a-l înfrânge pe Satana și a aduce mântuire întregii omeniri, astfel încât omul să poată intra în locul de odihnă. Dumnezeu întrupat, acest trup normal, este întocmai pentru a-l înfrânge pe Satana. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este folosită pentru a aduce mântuire tuturor celor de sub ceruri care Îl iubesc pe Dumnezeu, este pentru a cuceri întreaga omenire și, chiar mai mult decât atât, pentru a-l înfrânge pe Satana. Miezul întregii lucrări de gestionare a lui Dumnezeu este inseparabil de înfrângerea Satanei pentru a aduce mântuirea întregii omeniri. De ce, în mare parte din această lucrare, se vorbește mereu despre faptul că trebuie să aduceți mărturie? Și către cine este îndreptată această mărturie? Nu este îndreptată către Satana? Această mărturie este făcută pentru Dumnezeu și este făcută pentru a aduce mărturie că lucrarea lui Dumnezeu și-a produs efectul. A aduce mărturie are legătură cu lucrarea de înfrângere a Satanei; dacă nu ar exista o luptă cu Satana, atunci omului nu i s-ar cere să aducă mărturie. Pentru că Satana trebuie înfrânt, în același timp cu mântuirea omului, Dumnezeu cere ca omul să aducă mărturie pentru El înaintea Satanei, mărturie pe care El o folosește pentru a-l mântui pe om și pentru a lupta cu Satana. Drept rezultat, omul este atât obiect al mântuirii, cât și instrument al înfrângerii Satanei și, astfel, omul este în centrul lucrării întregii gestionări a lui Dumnezeu, în vreme ce Satana este doar obiectul distrugerii, dușmanul. Poți simți că nu ai făcut nimic, dar din cauza schimbărilor din firea ta, mărturia a fost adusă, iar această mărturie este îndreptată către Satana și nu este făcută pentru om. Omul nu este potrivit pentru a se bucura de o asemenea mărturie. Cum ar putea el să vadă clar lucrarea făcută de Dumnezeu? Cel cu care se luptă Dumnezeu este Satana; omul, între timp, este doar obiectul mântuirii. Omul are firi corupte satanice și este incapabil de a vedea clar această lucrare. Aceasta se datorează corupției de către Satana și nu este ceva inerent omului, ci este controlată de Satana. Astăzi, principala lucrare a lui Dumnezeu este de a-l înfrânge pe Satana, adică de a-l cuceri cu totul pe om, astfel încât omul să poată aduce o mărturie finală pentru Dumnezeu înaintea Satanei. În acest fel, toate lucrurile vor fi realizate. În multe cazuri, cu ochiul liber pare că nu a fost făcut nimic, dar, de fapt, lucrarea a fost deja finalizată. Omul cere ca toată lucrarea de finalizare să fie vizibilă, totuși, fără a o face vizibilă ție, Eu am terminat lucrarea Mea, căci Satana a cedat, ceea ce înseamnă că a fost cu totul înfrânt, că toată înțelepciunea, puterea și autoritatea lui Dumnezeu l-au învins pe Satana. Aceasta este exact mărturia care trebuie adusă și, deși nu are o expresie clară în om, deși nu este vizibil cu ochiul liber, Satana a fost deja înfrânt. Ansamblul acestei lucrări este îndreptat împotriva Satanei și este îndeplinit ca urmare a luptei cu Satana. Și astfel, există multe lucruri pe care omul nu le vede ca fiind de succes, dar care, în viziunea lui Dumnezeu, au fost cu succes terminate demult. Acesta este unul dintre adevărurile ascunse despre întreaga lucrare a lui Dumnezeu.

Odată ce Satana a fost înfrânt, adică odată ce omul a fost complet cucerit, omul va înțelege apoi că toată această lucrare este pentru mântuire și că mântuirea aceasta se face prin smulgerea oamenilor din mâinile Satanei. Lucrarea de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este împărțită în trei etape: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Aceste trei etape de lucrare sunt toate pentru mântuirea omenirii, adică sunt pentru mântuirea omenirii care a fost coruptă în mod grav de Satana. În același timp, însă, Dumnezeu Se luptă cu Satana. Astfel, la fel precum lucrarea de mântuire este împărțită în trei etape, așa este și lupta cu Satana împărțită în trei etape, iar aceste două aspecte ale lucrării lui Dumnezeu sunt realizate în mod simultan. Lupta cu Satana este de fapt pentru mântuirea omenirii și, deoarece lucrarea de mântuire a omenirii nu este ceva ce poate fi finalizat cu succes într-o singură etapă, lupta cu Satana este, de asemenea, împărțită în faze și perioade, iar războiul este purtat împotriva Satanei în concordanță cu nevoile omului și cu măsura în care omul a fost corupt de Satana. Poate, în închipuirea omului, el crede că, în această luptă, Dumnezeu va ridica armele împotriva Satanei în același mod în care s-ar lupta două armate una cu cealaltă. Aceasta este doar ceea ce intelectul omului este capabil să-și închipuie; este o idee extrem de nebuloasă și de nerealistă, totuși, este ceea ce crede omul. Și, deoarece Eu spun aici că modalitatea de mântuire a omului este prin intermediul luptei cu Satana, omul își imaginează și consideră că acesta este modul în care se desfășoară lupta. Lucrarea de mântuire a omului are trei etape, ceea ce înseamnă că lupta cu Satana a fost împărțită în trei etape și că acesta va fi înfrânt odată și pentru totdeauna. Totuși, adevărata poveste a întregii lucrări a luptei cu Satana este că efectele sale sunt obținute prin diferiți pași ai lucrării: revărsarea harului asupra omului, devenirea jertfei pentru păcat a omului, iertarea păcatelor omului, cucerirea omului și desăvârșirea acestuia. Ca să spunem lucrurilor pe nume, lupta cu Satana nu este ridicarea armelor împotriva Satanei, ci mai degrabă aducerea de mărturie pentru Dumnezeu prin mântuirea omului, lucratul vieții omului și schimbarea firii omului și, prin urmare, înfrângerea Satanei. Satana este înfrânt prin schimbarea firii corupte a omului. Când Satana va fi înfrânt, adică atunci când omul va fi complet mântuit, atunci Satana cel umilit va fi complet încătușat și, în acest mod, omul va fi fost complet mântuit. Așadar, esența mântuirii omului este lupta cu Satana, iar această luptă este în primul rând reflectată în mântuirea omului. Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă a lucrării în lupta cu Satana și este, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub controlul Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întruchipării Satanei – omul care a fost corupt de Satana – la Creator după cucerirea lui, prin care el se va răzvrăti împotriva Satanei și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Prin urmare, lucrarea de cucerire este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și este etapa finală în gestionarea lui Dumnezeu, care este menită să îl înfrângă pe Satana. Fără această lucrare, mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. Prin urmare, lucrarea de mântuire a omului nu poate fi finalizată înainte ca bătălia cu Satana să fie încheiată, căci miezul lucrării de gestionare a lui Dumnezeu este de dragul mântuirii omenirii. Chiar la început, omenirea a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza ispitei și a corupției Satanei, omul a fost legat de acesta și a căzut în mâinile celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că omul este capitalul din întreaga gestionare a lui Dumnezeu, dacă este ca omul să fie mântuit, atunci trebuie să fie luat înapoi din mâinile Satanei, cu alte cuvinte, omul, care a fost ținut prizonier de Satana, trebuie să fie luat înapoi. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea fire a omului și prin refacerea rațiunii inițiale a acestuia. În acest mod, omul, care a fost luat prizonier, poate fi luat înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de influența și de robia Satanei, atunci Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din urmă luat înapoi, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată ce bătălia s-a încheiat, după care întreaga lucrare de mântuire a omenirii va fi finalizată.

Dumnezeu nu are nicio urmă de răutate față de ființele create; tot ceea ce face El este pentru a-l înfrânge pe Satana. Toată lucrarea Sa – fie ea mustrare sau judecată – este îndreptată împotriva Satanei; este îndeplinită pentru mântuirea omenirii, iar totul este pentru a-l înfrânge pe Satana, și are un singur obiectiv: să se lupte cu Satana până la sfârșit! Dumnezeu nu Se va odihni niciodată înainte de a-l fi biruit pe Satana! El Se va odihni doar după ce l-a înfrânt în totalitate pe Satana. Deoarece toată lucrarea făcută de Dumnezeu este îndreptată împotriva Satanei și deoarece aceia care au fost corupți de Satana sunt cu toții sub controlul Satanei și trăiesc cu toții sub controlul Satanei, dacă Dumnezeu nu i-ar conduce pe acești oameni pentru a lupta împotriva Satanei și a se rupe de el și dacă Dumnezeu nu ar putea triumfa asupra Satanei, Satana nu le-ar da drumul acestor oameni, iar ei nu ar putea fi câștigați de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu i-ar câștiga, acest lucru ar dovedi că Satana nu a fost înfrânt, că nu a fost învins. Și astfel, în planul de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu, în timpul primei etape, El a făcut lucrarea legii, în timpul celei de-a doua etape El a făcut lucrarea Epocii Harului, adică lucrarea răstignirii, iar în cea de-a treia etapă, face lucrarea cuceririi omenirii. Toată această lucrare este îndreptată către măsura în care Satana a corupt omenirea, totul este pentru a-l înfrânge pe Satana și fiecare etapă este pentru a-l înfrânge pe Satana. Esența lucrării de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este lupta împotriva marelui balaur roșu, iar lucrarea de gestionare a omenirii este lucrarea de înfrângere a Satanei, lucrarea luptei cu Satana. Dumnezeu a luptat timp de 6000 de ani și, astfel, a lucrat timp de 6000 de ani. În final, El îl va aduce pe om în noul tărâm. Când Satana este înfrânt, omul va fi complet eliberat. Nu este aceasta direcția lucrării lui Dumnezeu astăzi? Aceasta este exact tendința lucrării de azi: să facă astfel încât omul să fie complet eliberat și liber, neconstrâns de nicio reglementare și nelimitat de nicio legătură sau restricție. Toată această lucrare este făcută în conformitate cu statura voastră și în conformitate cu nevoile voastre, însemnând că vi se oferă orice puteți realiza. Nu este vorba de a obliga pe cineva să facă ceva peste puterile sale, de a vă impune vreun lucru; mai degrabă, toată această lucrare este îndeplinită în concordanță cu nevoile voastre concrete. Fiecare etapă a lucrării se desfășoară în concordanță cu nevoile concrete și cu cerințele omului; fiecare etapă a lucrării este pentru a-l înfrânge pe Satana. De fapt, la început nu existau bariere între Creator și ființele create. Toate aceste bariere au fost cauzate de Satana. Omul a devenit incapabil să vadă sau să atingă orice din cauza modului în care Satana l-a tulburat și l-a corupt. Omul este victima, cel care a fost înșelat. Odată ce Satana a fost înfrânt, ființele create Îl vor privi pe Creator, iar Creatorul va privi asupra ființelor create și va putea să le conducă El Însuși. Doar aceasta este viața pe care omul ar trebui să o aibă pe pământ. Și astfel, lucrarea principală a lui Dumnezeu este făcută pentru a-l înfrânge pe Satana și, odată ce Satana a fost înfrânt, totul va fi rezolvat. Astăzi, ai văzut că nu este simplu ca Dumnezeu să vină printre oameni. El nu a venit pentru a-Și petrece fiecare zi găsindu-vă nod în papură, pentru a vă spune una și alta sau doar pentru a vă permite să vedeți cum arată și cum vorbește și trăiește. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a vă permite să Îl priviți sau pentru a vă lărgi orizonturile, ori pentru a vă permite să auziți tainele despre care El a vorbit și cele șapte peceți pe care le-a deschis. În schimb, El a devenit trup pentru a-l înfrânge pe Satana. El a venit personal în trup printre oameni pentru a-l mântui pe om și pentru a Se lupta cu Satana; aceasta este semnificația întrupării Sale. Dacă nu ar fi pentru a-l înfrânge pe Satana, atunci El nu ar face personal această lucrare. Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-Și face lucrarea printre oameni, pentru a-i apărea personal omului și pentru a-i permite omului să-L privească; este aceasta puțin lucru? Chiar nu este simplu! Nu este așa cum își imaginează omul: că Dumnezeu a venit ca omul să Îl poată privi, ca omul să poată înțelege că Dumnezeu este practic, și nu nebulos sau lipsit de substanță, și că Dumnezeu este elevat, dar și umil. Ar putea fi atât de simplu? Tocmai pentru că Satana a corupt trupul omului, și omul este cel pe care Dumnezeu intenționează să îl mântuiască, Dumnezeu trebuie să-Și asume trupul pentru a lupta cu Satana și pentru a-l păstori personal pe om. Doar acest lucru este benefic pentru lucrarea Sa. Cele două trupuri întrupate ale lui Dumnezeu au existat pentru a-l înfrânge pe Satana și, de asemenea, pentru a-l mântui mai bine pe om. Aceasta se întâmplă pentru că cel care se luptă cu Satana poate fi doar Dumnezeu, indiferent dacă este Duhul lui Dumnezeu sau trupul întrupat al lui Dumnezeu. Pe scurt, cei care se luptă cu Satana nu pot fi îngerii, cu atât mai puțin poate fi omul, care a fost corupt de Satana. Îngerii nu au puterea de a duce bătălia aceasta, iar omul are chiar mai puțină speranță de a se implica. Astfel, dacă Dumnezeu vrea să lucreze viața omului, dacă El vrea să vină personal pe pământ pentru a-l mântui pe om, atunci El trebuie personal să devină trup – adică, El trebuie să Își asume personal trupul și, cu identitatea Sa inerentă și lucrarea pe care trebuie să o facă, să vină printre oameni și să îl mântuiască personal pe om. Dacă nu, dacă ar fi Duhul lui Dumnezeu sau omul care ar face această lucrare, atunci nu s-ar alege niciodată nimic din această luptă și nu s-ar sfârși niciodată. Omul are o șansă la mântuire doar când Dumnezeu devine trup pentru a porni personal la război împotriva Satanei printre oameni. În plus, Satana este astfel făcut de rușine și lăsat fără nicio oportunitate de exploatat și fără niciun complot de executat. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat nu poate fi realizată de Duhul lui Dumnezeu și ar fi și mai imposibil de făcut în numele lui Dumnezeu de către orice om din carne și sânge, pentru că lucrarea pe care El o face este toată pentru viața omului și pentru schimbarea firii corupte a omului. Dacă omul ar participa la această luptă, el doar și-ar arunca armele și ar fugi într-o dezordine și rușine totale; ar fi pur și simplu incapabil de a schimba firea coruptă a omului. El ar fi incapabil de a-l salva pe om de la cruce sau de a cuceri toată omenirea răzvrătită, ci ar fi în stare doar să facă puțină lucrare veche care nu merge dincolo de principii, sau o lucrare care nu are legătură cu înfrângerea Satanei. Deci, de ce să vă obosiți? Nu ar fi în stare să-l câștige pe om și cu atât mai puțin ar putea să realizeze lucrarea de a-l înfrânge pe Satana, așa că ce rost ar avea? Și astfel, lupta cu Satana poate fi purtată doar de Dumnezeu Însuși și omului i-ar fi pur și simplu imposibil să o facă. Datoria omului este de a se supune și de a urma, căci omul este complet incapabil să facă o lucrare asemănătoare creării cerurilor și a pământului, cu atât mai puțin poate el îndeplini lucrarea de a se lupta cu Satana. Omul poate doar să-L satisfacă pe Creatorul sub conducerea lui Dumnezeu Însuși, prin care Satana este înfrânt; acesta este singurul lucru pe care îl poate face omul. Și astfel, de fiecare dată când începe o nouă luptă, adică, de fiecare dată când începe lucrarea unei noi epoci, această lucrare este făcută personal de Însuși Dumnezeu, prin care El conduce întreaga epocă și deschide o cale mai nouă pentru întreaga omenire. Zorii fiecărei noi epoci sunt un nou început în lupta cu Satana, prin care omul pătrunde într-un tărâm mai nou, mai frumos, și într-o epocă nouă condusă personal de Însuși Dumnezeu. Omul este stăpânul tuturor lucrurilor, dar aceia care au fost câștigați vor deveni roadele tuturor luptelor cu Satana. Satana este corupătorul tuturor lucrurilor, este cel învins la finalul tuturor luptelor și este, de asemenea, cel care va fi pedepsit după aceste lupte. Dintre Dumnezeu, om și Satana, doar Satana este cel care va fi disprețuit și respins. Aceia care au fost câștigați de Satana, dar care nu sunt recuperați de Dumnezeu, devin, pe de altă parte, cei care vor primi pedeapsă în locul Satanei. Dintre aceștia trei, doar Dumnezeu ar trebui să fie venerat de toate lucrurile. Aceia care au fost corupți de Satana, dar care sunt recuperați de Dumnezeu și care urmează calea lui Dumnezeu, devin, pe de altă parte, cei care vor primi promisiunea lui Dumnezeu și îi vor judeca pe cei răi pentru Dumnezeu. Dumnezeu va fi cu siguranță triumfător, iar Satana cu siguranță va fi învins, dar printre oameni există cei care vor câștiga și cei care vor pierde. Aceia care vor câștiga vor aparține de biruitori, iar cei care vor pierde vor aparține de învinși; aceasta este sortarea fiecăruia după felul său, este sfârșitul final al întregii lucrări a lui Dumnezeu. Este, de asemenea, scopul întregii lucrări a lui Dumnezeu, și nu se va schimba niciodată. Miezul planului de gestionare al lui Dumnezeu se concentrează în primul rând pe mântuirea omului, iar Dumnezeu devine trup în principal pentru acest miez, pentru această lucrare și pentru a-l înfrânge pe Satana. Prima dată când Dumnezeu a devenit trup a fost, de asemenea, pentru a-l înfrânge pe Satana: El, personal, a devenit trup și a fost personal răstignit pentru a finaliza lucrarea primei lupte, care a fost lucrarea de răscumpărare a omenirii. La fel, această etapă a lucrării este, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu, care a devenit trup pentru a-Și face lucrarea printre oameni, pentru a rosti personal cuvântul Său și pentru a-i permite omului să vadă aceste lucruri. Desigur, este inevitabil ca El să nu facă și altă lucrare pe parcurs, dar principalul motiv pentru care El Își realizează personal lucrarea este pentru a-l înfrânge pe Satana, pentru a cuceri întreaga omenire și pentru a-i câștiga pe acești oameni. Așadar, lucrarea întrupării lui Dumnezeu nu este simplă. Dacă scopul Său ar fi doar să-i arate omului că Dumnezeu este smerit și ascuns, și că Dumnezeu este practic, dacă ar fi doar pentru a face această lucrare, atunci nu ar fi nevoie să devină trup. Chiar dacă Dumnezeu nu a devenit trup, El a putut să-i facă omului în mod direct o revelație a smereniei și a ascunderii Sale, a măreției și a sfințeniei Sale, dar astfel de lucruri nu au nimic de-a face cu lucrarea de gestionare a omenirii. Acestea sunt incapabile să-l mântuiască sau să-l facă pe om complet, cu atât mai puțin pot acestea să-l înfrângă pe Satana. Dacă înfrângerea Satanei ar implica doar Duhul care luptă împotriva duhului, atunci, o astfel de lucrare ar avea o valoare și mai puțin practică; ar fi incapabilă de a câștiga omul și ar distruge soarta și perspectivele omului. Astfel, lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu are o semnificație profundă. Nu este doar pentru ca omul să-L poată vedea sau pentru ca orizonturile omului să poată fi lărgite, ori pentru a-i oferi o ușoară senzație de emoționare sau încurajare; o astfel de lucrare nu are nicio însemnătate. Dacă poți vorbi doar de acest tip de cunoaștere, atunci acest lucru dovedește că încă nu ai ajuns să cunoști adevărata semnificație a întrupării lui Dumnezeu.

Lucrarea întregului plan de gestionare al lui Dumnezeu este făcută personal de către Însuși Dumnezeu. Prima etapă – crearea lumii – a fost făcută personal de Dumnezeu Însuși și, dacă n-ar fi fost făcută, nimeni n-ar fi fost capabil să creeze omenirea. A doua etapă, răscumpărarea întregii omeniri. a fost, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu Însuși. A treia etapă este de la sine înțeleasă: există o și mai mare nevoie pentru ca finalul întregii lucrări a lui Dumnezeu să fie făcut de Însuși Dumnezeu. Întreaga lucrare de răscumpărare, cucerire, câștigare și desăvârșire a întregii omeniri este îndeplinită personal de Însuși Dumnezeu. Dacă El nu ar face personal această lucrare, atunci identitatea Sa nu ar putea fi reprezentată de om, și nici lucrarea Sa nu ar putea fi făcută de om. Pentru a-l înfrânge pe Satana, pentru a câștiga omenirea și pentru a-i da omului o viață normală pe pământ, El îl conduce personal pe om și lucrează personal printre oameni; pentru întregul Său plan de gestionare și pentru toată lucrarea Sa, El trebuie să facă personal această lucrare. Dacă omul crede doar că Dumnezeu a venit ca el să-L vadă și pentru a-l face fericit, atunci, astfel de credințe nu au nicio valoare, nicio însemnătate. Înțelegerea omului este prea superficială! Doar ducând la bun sfârșit El Însuși această lucrare poate Dumnezeu să facă această lucrare complet și cu temeinicie. Dacă ar fi ca omul să facă această lucrare, acesta ar fi incapabil să-I țină locul lui Dumnezeu. Dat fiind că nu are identitatea lui Dumnezeu sau esența Sa, el este incapabil să facă lucrarea lui Dumnezeu și, chiar dacă omul ar face această lucrare, nu ar avea niciun efect. Prima dată când Dumnezeu a devenit trup a fost pentru răscumpărare, pentru a răscumpăra toată omenirea din păcat, pentru a face omul capabil de a fi curățit și de a fi iertat de păcatele sale. Lucrarea de cucerire este, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu printre oameni. Dacă, în timpul acestei etape, Dumnezeu doar ar rosti profeții, atunci un profet – cineva înzestrat – ar putea fi găsit pentru a-I lua locul; dacă ar fi rostite doar profeții, atunci omul ar putea să-I țină locul lui Dumnezeu. Dar în ceea ce privește realizarea personală a lucrării lui Dumnezeu Însuși și lucrarea vieții omului, omul nu ar putea să facă această lucrare. Trebuie făcută personal de Însuși Dumnezeu: Dumnezeu trebuie să devină personal trup pentru a face această lucrare. În Epoca Cuvântului, dacă profețiile ar fi doar rostite, atunci Isaia sau profetul Ilie ar putea fi găsit pentru a face această lucrare, și nu ar fi nevoie ca Dumnezeu Însuși să o facă personal. Deoarece lucrarea făcută în această etapă nu este doar despre rostirea unor profeții și deoarece are o mai mare valoare ca lucrarea cuvintelor să fie folosită pentru a cuceri omul și a-l înfrânge pe Satana, această lucrare nu poate fi făcută de om și trebuie făcută personal de Însuși Dumnezeu. În Epoca Legii, Iahve a făcut o parte din lucrarea Lui, după care El a rostit anumite cuvinte și a făcut o oarecare lucrare prin profeți. Aceasta este deoarece omul putea să-L înlocuiască pe Iahve în lucrarea Sa, iar prorocii puteau prevesti lucruri și interpreta anumite vise în numele Lui. Lucrarea făcută la acea vreme nu a fost lucrarea pentru a schimba direct firea omului și nu a avut legătură cu păcatul omului, iar omului i se cerea doar să respecte legea. Astfel, Iahve nu a devenit trup și nu i S-a arătat omului; în schimb, El a vorbit direct lui Moise și celorlalți, i-a făcut să vorbească și să lucreze în numele Lui și i-a determinat să lucreze direct printre oameni. Prima etapă a lucrării lui Dumnezeu a fost conducerea oamenilor. A fost începutul luptei împotriva Satanei, iar această luptă încă nu începuse în mod oficial. Războiul oficial împotriva Satanei a început odată cu prima întrupare a lui Dumnezeu și a continuat până în ziua de astăzi. Prima bătălie a acestui război a fost când Dumnezeu întrupat a fost răstignit pe cruce. Răstignirea lui Dumnezeu întrupat l-a înfrânt pe Satana și a fost prima etapă de succes în război. Când Dumnezeu întrupat a început să lucreze direct viața omului, acesta a fost începutul oficial al lucrării de recâștigare a omului și, deoarece aceasta a fost lucrarea de schimbare a vechii firi a omului, a fost lucrarea de luptă cu Satana. Etapa lucrării făcută de Iahve la început a fost doar conducerea vieții omului pe pământ. A fost începutul lucrării lui Dumnezeu și, deși nu a implicat încă nicio luptă și nicio lucrare majoră, a pus temelia pentru lucrarea luptei ce avea să vină. Mai târziu, a doua etapă a lucrării în timpul Epocii Harului a presupus schimbarea vechii firi a omului, ceea ce înseamnă că Însuși Dumnezeu a lucrat viața omului. Aceasta trebuia să fie făcută personal de Dumnezeu: era necesar ca Dumnezeu să devină personal trup. Dacă El nu ar fi devenit trup, nimeni altcineva nu ar fi putut să Îl înlocuiască în această etapă a lucrării, deoarece reprezenta lucrarea luptei directe împotriva Satanei. Dacă omul ar fi făcut această lucrare în numele lui Dumnezeu, în prezența Satanei, acesta nu ar fi cedat; ar fi fost imposibil de înfrânt. Trebuia să fie Dumnezeu întrupat care să vină să îl înfrângă, pentru că esența lui Dumnezeu întrupat este tot Dumnezeu, El este tot viața omului și este tot Creatorul; orice se întâmplă, identitatea și esența Sa nu se vor schimba. Și astfel, El Și-a asumat trupul și a făcut lucrarea care să-l facă pe Satana să cedeze complet. În timpul acestei etape a lucrării din zilele de pe urmă, dacă ar fi ca omul să facă această lucrare și dacă ar fi ca omul să fie obligat să rostească cuvintele direct, atunci el nu ar putea să le rostească, iar dacă profețiile ar fi rostite, ar fi imposibil pentru om să fie cucerit. Devenind trup, Dumnezeu vine să îl înfrângă pe Satana și să-l determine să cedeze complet. Când îl înfrânge total pe Satana, îl cucerește complet pe om și îl câștigă cu totul pe om, această etapă a lucrării va fi încheiată, iar succesul, obținut. În gestionarea lui Dumnezeu, omul nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu. În special, lucrarea conducerii epocii și lansarea unei noi lucrări au o și mai mare nevoie de a fi făcute personal de Însuși Dumnezeu. Să dea omului revelații și să îi ofere profeții sunt lucruri care pot fi făcute de om, dar dacă este vorba de o lucrare care trebuie făcută personal de Dumnezeu, lucrarea luptei dintre Dumnezeu Însuși și Satana, atunci această lucrare nu poate fi făcută de către om. În timpul primei etape a lucrării, când nu exista nicio luptă care să fie dusă cu Satana, Iahve conducea personal poporul lui Israel, folosind profețiile rostite de profeți. După aceea, a doua etapă a lucrării a fost lupta cu Satana, și Dumnezeu Însuși S-a întrupat personal și a venit în trup pentru a face această lucrare. Orice lucru care implică lupta împotriva Satanei implică întruparea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că această luptă nu poate fi dusă de către om. Dacă ar fi ca omul să lupte, el ar fi incapabil de a-l înfrânge pe Satana. Cum ar putea el să aibă forța de a lupta împotriva lui în timp ce este încă sub controlul lui? Omul se află la mijloc: dacă înclini spre Satana, aparții Satanei, dar dacă Îl mulțumești pe Dumnezeu, aparții lui Dumnezeu. Dacă omul ar încerca să-I țină locul lui Dumnezeu în lucrarea acestei lupte, ar putea el să o facă? Dacă el ar fi făcut-o, n-ar fi pierit el cu mult timp în urmă? Nu ar fi intrat el demult în lumea de dincolo? Astfel, omul nu Îl poate înlocui pe Dumnezeu în lucrarea Sa, ceea ce înseamnă că omul nu are esența lui Dumnezeu, iar dacă tu ai lupta cu Satana, ai fi incapabil să-l înfrângi. Omul poate face doar o anumită lucrare; el poate convinge anumiți oameni, dar el nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu în cadrul lucrării lui Dumnezeu Însuși. Cum ar putea omul să lupte cu Satana? Satana te-ar lua prizonier înainte ca tu să fi început măcar. Doar atunci când Dumnezeu Însuși luptă cu Satana și, pe această bază, omul Îl urmează pe Dumnezeu și I se supune, poate omul să fie câștigat de Dumnezeu și poate scăpa din legăturile Satanei. Lucrurile pe care omul le poate obține cu propria sa înțelepciune și propriile sale abilități sunt prea limitate; el este incapabil de a-l face pe om complet, incapabil de a-l conduce și chiar mai puțin capabil de a-l înfrânge pe Satana. Inteligența și înțelepciunea omului nu pot să stea împotriva uneltirilor Satanei, deci, cum ar putea omul să se lupte cu el?

Toți aceia care sunt dispuși să fie desăvârșiți au șansa de a fi desăvârșiți, deci, toată lumea trebuie să se relaxeze: în viitor, voi toți veți pătrunde în destinație. Dar, dacă nu ești dispus să fii desăvârșit și nu ești dispus să intri în tărâmul minunat, atunci este vina ta. Toți aceia care sunt dispuși să fie desăvârșiți și care sunt loiali lui Dumnezeu, toți aceia care se supun și toți aceia care își îndeplinesc funcția într-o manieră cinstită – oricare astfel de oameni pot fi desăvârșiți. Astăzi, toți aceia care nu își realizează cu devotament datoria, toți aceia care nu sunt loiali lui Dumnezeu, toți aceia care nu se supun lui Dumnezeu, mai ales aceia care au primit luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, dar care nu le pun în practică – toți oamenii de acest fel nu pot fi desăvârșiți. Toți aceia care sunt dispuși să fie loiali și să I se supună lui Dumnezeu pot fi desăvârșiți, chiar dacă sunt puțin ignoranți; toți aceia care sunt dispuși să-L urmărească pot fi desăvârșiți. Nu e nevoie să te îngrijorezi în privința acestui lucru. Atât timp cât ești dispus să urmărești în această direcție, poți fi desăvârșit. Nu sunt dispus să abandonez sau să elimin pe niciunul dintre voi, dar dacă nu te străduiești să faci bine, atunci doar îți faci singur rău; nu sunt Eu cel care te elimină, ci tu însuți. Dacă tu însuți nu te străduiești să faci bine – dacă ești leneș sau nu îți realizezi datoria, sau nu ești loial ori nu urmărești adevărul și întotdeauna faci lucrurile după propria ta voință, dacă ești nesăbuit în comportament, lupți pentru propria faimă și propriul câștig și ești lipsit de scrupule în relațiile cu sexul opus, atunci vei purta povara propriilor tale păcate; nu ești demn de mila nimănui. Intenția Mea este ca voi toți să fiți desăvârșiți și cel puțin să fiți cuceriți, astfel ca această etapă a lucrării să fie finalizată cu succes. Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să fie desăvârșită, să fie în final câștigată de El, să fie complet curățită de El și să devină un om pe care El îl iubește. Nu contează dacă vă spun că sunteți înapoiați sau de calibru slab – acestea sunt toate adevărate. Totuși, faptul că Eu spun aceasta nu dovedește că intenționez să vă abandonez, că Mi-am pierdut speranța în voi, cu atât mai puțin că nu sunt dispus să vă mântuiesc. Astăzi, am venit să fac lucrarea mântuirii voastre, ceea ce înseamnă că lucrarea pe care o fac Eu este o continuare a lucrării de mântuire. Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi conform calibrului tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești un om cu știință de carte, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu faptul că ești un om cu știință de carte; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să faci datoria de găzduire, cerințele Mele față de tine vor fi în conformitate cu aceasta; dacă spui că nu poți face datoria de găzduire și poți îndeplini doar o anumită funcție, fie că este vorba de a predica Evanghelia, de a îngriji biserica sau de a te ocupa de alte treburi generale, desăvârșirea Mea asupra ta va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești. A fi loial, a te supune până la capăt și a căuta să-L iubești pe Dumnezeu în cea mai mare măsură cu putință – acestea sunt ceea ce trebuie să împlinești, doar aceste trei lucruri, și acestea sunt cele mai bune practici. În cele din urmă, oamenilor li se cere să realizeze aceste trei lucruri, iar cei care le pot realiza vor fi desăvârșiți. Dar, mai presus de toate, trebuie să urmărești cu sinceritate, trebuie ca în mod activ să continui să avansezi și să urci și să nu fii pasiv în această privință. Am spus că fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită și este capabilă să fie desăvârșită, și lucrul acesta e adevărat, dar tu nu te străduiești să urci. Cei care nu îndeplinesc aceste trei criterii vor fi totuși eliminați la final. Vreau ca toată lumea să țină pasul, vreau ca toată lumea să aibă lucrarea și luminarea Duhului Sfânt și să poată să se supună până la sfârșit, deoarece aceasta este datoria pe care fiecare dintre voi trebuie să o realizeze. Când toți v-ați îndeplinit datoria, veți fi desăvârșiți cu toții și veți aduce și o mărturie răsunătoare. Toți aceia care au mărturie sunt aceia care au fost triumfători asupra Satanei și au câștigat promisiunea lui Dumnezeu și ei sunt cei care vor rămâne și vor trăi în destinația minunată.