Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Ce stare internă din oameni țintesc aceste încercări? Acestea sunt orientate spre firile rebele din interiorul oamenilor, care îi împiedică să-L mulțumească pe Dumnezeu. Există multe impurități în sinea oamenilor și multe care sunt ipocrite și, astfel, Dumnezeu îi supune pe oameni încercărilor pentru a-i purifica. […]

Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul în care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, de metodele prin care Dumnezeu îi desăvârșește, iar când încercările lui Dumnezeu vor veni peste tine și acestea nu vor corespunde noțiunilor tale, nu vei fi capabil să rămâi ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire și atunci când întreaga Lui fire le este dezvăluită oamenilor, ce aduce acest lucru trupului lor? Când firea dreaptă a lui Dumnezeu le este dezvăluită oamenilor, trupul lor va suferi în mod inevitabil multă durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te va desăvârși, El trebuie să îți dezvăluie întreaga Sa fire. Din momentul facerii până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a dezvăluit niciodată întreaga fire omului – dar, în zilele de pe urmă, Își dezvăluie firea în fața acestui grup de oameni pe care El i-a predestinat și i-a ales și, făcându-i pe oameni desăvârșiți, Își dezvăluie firea prin intermediul căreia face complet un grup de oameni. Aceasta este adevărata dragoste a lui Dumnezeu pentru oameni. A trăi dragostea adevărată a lui Dumnezeu necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să plătească un preț ridicat. Doar atunci pot oamenii să fie, în cele din urmă, câștigați de Dumnezeu și sunt în sfârșit capabili să-I înapoieze lui Dumnezeu dragostea lor adevărată și numai atunci inima lui Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu și dacă doresc să-I respecte voia și să-și ofere pe deplin dragostea adevărată lui Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multă durere și multe chinuri din cauza împrejurărilor lor și, astfel, să treacă printr-o agonie asemănătoare cu cea de a fi aduși în pragul morții, ceea ce, în cele din urmă, îi obligă să-și dea inima adevărată înapoi lui Dumnezeu. Dacă cineva Îl iubește sau nu cu adevărat pe Dumnezeu este dezvăluit în timpul suferinței și al rafinării. Purificarea de către Dumnezeu a dragostei oamenilor se realizează, și ea, numai prin suferință și rafinare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Confruntat cu starea omului și cu atitudinea sa față de Dumnezeu, Dumnezeu a făcut o nouă lucrare, permițându-i omului să aibă deopotrivă cunoaștere despre El și supunere față de El, cât și dragoste și mărturie. Astfel, omul trebuie să experimenteze rafinarea sa de către Dumnezeu, precum și judecata și emondarea sa, fără de care omul nu L-ar cunoaște niciodată pe Dumnezeu și nu ar fi niciodată capabil să-L iubească și să aducă mărturie pentru El cu adevărat. Rafinarea omului de către Dumnezeu nu este doar de dragul unui efect unilateral, ci de dragul unui efect cu multiple fațete. Astfel înfăptuiește Dumnezeu lucrarea de rafinare asupra acelora care sunt dispuși să caute adevărul, pentru ca hotărârea și dragostea lor să fie desăvârșite de către Dumnezeu. Pentru cei care sunt dispuși să caute adevărul și care tânjesc după Dumnezeu, nimic nu este mai semnificativ sau de mai mare ajutor decât o asemenea rafinare. Firea lui Dumnezeu nu este atât de ușor înțeleasă sau pricepută de către om. De vreme ce, în cele din urmă, Dumnezeu este Dumnezeu și, până la urmă, este imposibil ca Dumnezeu să aibă aceeași fire ca omul, nu este ușor pentru om să Îi înțeleagă firea. Adevărul nu este deținut în mod inerent de către om și nu este ușor de înțeles de cei care au fost corupți de către Satana; omul este lipsit de adevăr și lipsit de hotărârea de a pune adevărul în practică, și dacă nu suferă și nu este rafinat sau judecat, atunci hotărârea lui nu va da niciodată roade. Pentru toți oamenii, rafinarea este extrem de dureroasă și foarte greu de acceptat – totuși, în timpul rafinării, Dumnezeu îi dezvăluie omului firea Sa cea dreaptă și Își face cunoscute cerințele pentru om și oferă mai multă luminare, precum și emondare mai practică. Prin compararea faptelor cu adevărul, omul dobândește o mai mare cunoaștere de sine și a adevărului și o mai bună înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu, permițându-i astfel omului să aibă o iubire mai adevărată și mai pură pentru Dumnezeu. Acestea sunt obiectivele lui Dumnezeu în realizarea lucrării de rafinare. Toată lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra omului are propriile scopuri și semnificații; Dumnezeu nu face o lucrare fără sens, nici nu face o lucrare care este lipsită de beneficii pentru om. Rafinarea nu înseamnă îndepărtarea oamenilor din fața lui Dumnezeu, nici nu înseamnă distrugerea lor în iad. Mai degrabă, înseamnă schimbarea firii omului în timpul rafinării, schimbarea intențiilor sale, a vechilor sale perspective, schimbarea dragostei lui pentru Dumnezeu și schimbarea întregului său mod de a trăi. Rafinarea este o testare practică a omului și o formă de instruire practică, și numai în timpul rafinării iubirea lui poate servi funcției sale inerente.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cu cât Dumnezeu îi rafinează mai mult pe oameni, cu atât inimile oamenilor sunt mai capabile să-L iubească pe Dumnezeu. Suferința din inimile lor este benefică pentru viața lor; îi face mai capabili să fie liniștiți înaintea lui Dumnezeu, să aibă o relație mai strânsă cu Dumnezeu și să fie mai capabili să vadă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu și mântuirea Sa extraordinară. Petru a experimentat rafinarea de sute de ori, iar Iov a trecut prin mai multe încercări. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, și voi trebuie să suferiți rafinarea de sute de ori – trebuie să treceți prin acest proces și să vă bazați pe acest pas – numai atunci veți putea să satisfaceți intențiile lui Dumnezeu și să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu. Rafinarea este cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni; doar prin rafinare și încercări amare, inimile oamenilor pot căpăta o dragoste adevărată pentru Dumnezeu. Fără suferință, oamenii nu au o dragoste adevărată pentru Dumnezeu; dacă nu sunt încercați în interior, dacă nu sunt supuși unei rafinări adevărate, atunci inimile lor vor rătăci mereu în afară. După ce ai fost rafinat până la un anumit punct, îți vei vedea propriile slăbiciuni și dificultăți, vei vedea că îți lipsesc atât de multe și că nu ești în stare să depășești multe dificultăți pe care le întâmpini și vei vedea că te-ai răzvrătit atât de mult. Numai în timpul încercărilor oamenii sunt capabili să-și cunoască într-adevăr stările reale; încercările sunt mai în măsură să-i desăvârșească pe oameni.

În timpul vieții sale, Petru a experimentat rafinarea de sute de ori și a fost supus multor căliri dureroase. Această rafinare a devenit temelia iubirii sale supreme pentru Dumnezeu și cea mai importantă experiență a întregii sale vieți. Faptul că el a putut să aibă o iubire supremă pentru Dumnezeu s-a datorat, într-un anumit sens, hotărârii sale de a-L iubi pe Dumnezeu; mai important, totuși, s-a datorat rafinării și suferinței pe care le-a îndurat. Această suferință a devenit călăuza sa pe calea iubirii de Dumnezeu și lucrul cel mai memorabil pentru el. Dacă oamenii nu trec prin durerea rafinării când Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci dragostea lor este plină de impurități și de preferințe personale; o astfel de iubire este plină de ideile Satanei și pur și simplu incapabilă de a satisface intențiile lui Dumnezeu. Să ai hotărârea de a-L iubi pe Dumnezeu nu este același lucru cu a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Chiar dacă tot ceea ce gândesc în inimile lor este de dragul de a-L iubi și a-L mulțumi pe Dumnezeu – părând să fie lipsit de orice idei umane și întru totul de dragul lui Dumnezeu – atunci când o astfel de practică de a-L iubi pe Dumnezeu este adusă înaintea Lui, El nu o aprobă, nici nu o binecuvântează. Chiar dacă oamenii ar înțelege pe deplin și ar ajunge să cunoască toate adevărurile, despre acest lucru nu s-ar putea spune că este un semn al iubirii de Dumnezeu, nu s-ar putea spune că acești oameni au realitatea de a-L iubi pe Dumnezeu. În ciuda faptului că au înțeles multe adevăruri fără a trece prin rafinare, oamenii sunt incapabili să pună aceste adevăruri în practică; numai în timpul rafinării, oamenii pot înțelege adevăratul sens al acestor adevăruri, numai atunci oamenii pot aprecia cu adevărat înțelesul lor profund. În momentul acela, când ei practică aceste adevăruri, pot să facă asta cu acuratețe și în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu; în practica lor din acel moment, propriile lor idei sunt împuținate, corupția lor este redusă, iar sentimentele lor omenești sunt diminuate. Numai în momentul acela practica lor este o adevărată manifestare a dragostei de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Când Dumnezeu lucrează pentru a-l rafina pe om, omul suferă. Cu cât este mai intensă rafinarea unei persoane, cu atât va fi mai mare inima sa iubitoare de Dumnezeu și cu atât se va dezvălui mai mult în ea marea putere a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cu cât un om trece prin mai puțină rafinare, cu atât mai mică va fi inima sa iubitoare de Dumnezeu și cu atât mai puțin se va dezvălui în acesta marea putere a lui Dumnezeu. Cu cât sunt mai mari rafinarea și durerea unei persoane și cu cât îndură mai multe chinuri, cu atât mai mult va crește dragostea sa pentru Dumnezeu, cu atât mai autentică va deveni credința sa în El și cu atât mai profundă va fi cunoașterea sa de Dumnezeu. În experiențele tale, vei vedea că acei oameni care sunt supuși unei mari rafinări și suferințe, care sunt emondați și disciplinați mult au o dragoste adâncă pentru Dumnezeu și o cunoaștere mai profundă și mai temeinică a Lui. Cei care nu au trecut prin experiența emondării au doar o cunoaștere superficială. Ei pot să spună numai atât: „Dumnezeu este atât de bun, le dă oamenilor har, astfel ca ei să se poată bucura de El”. Dacă au avut experiența emondării și disciplinării, atunci sunt capabili să vorbească despre adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Așadar, cu cât este mai minunată lucrarea lui Dumnezeu asupra omului, cu atât este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu cât este mai de nepătruns pentru tine și cu cât este mai neconformă cu noțiunile tale, cu atât mai mult poate lucrarea lui Dumnezeu să te cucerească, să te câștige și să te desăvârșească. Ce măreață e semnificația lucrării lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu l-ar rafina pe om astfel, dacă El nu ar lucra potrivit acestei metode, atunci lucrarea Lui ar fi lipsită de efect și de însemnătate. În aceasta constă semnificația extraordinară a celor menționate în trecut – faptul că Dumnezeu avea să selecteze și să câștige acest grup și să-l facă complet în zilele de pe urmă. Cu cât mai măreață este lucrarea pe care o săvârșește El asupra voastră, cu atât mai profundă și mai pură e iubirea voastră de Dumnezeu. Cu cât mai măreață e lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai capabil e omul să priceapă ceva din înțelepciunea Sa și cu atât mai profund Îl cunoaște omul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Dumnezeu îl poate desăvârși pe om atât în aspectele pozitive, cât și în cele negative. Depinde dacă ești capabil să experimentezi și dacă urmărești să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu urmărești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci negativul nu te poate face să suferi pierderi, ci îți poate aduce lucruri care sunt mai reale și te poate face mai capabil de a ști ce lipsește în interiorul tău, mai capabil de a pricepe starea ta reală și de a vedea că omul nu are nimic și nu este nimic; dacă nu experimentezi încercări, nu știi, și vei simți întotdeauna că ești deasupra altora și mai bun decât toți ceilalți. Prin toate acestea, vei vedea că tot ceea ce a fost înainte a fost făcut de Dumnezeu și protejat de Dumnezeu. Intrarea în încercări te lasă fără iubire sau credință, îți lipsește rugăciunea și nu ești capabil să cânți imnuri și, fără să realizezi, în toiul acestora, ajungi să te cunoști pe tine însuți. Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a emonda firile corupte ale omului și utilizează diverse lucruri pentru a-l dezvălui pe om; într-o privință, El îl emondează pe om, în alta, îl dezvăluie pe om, iar în alta, El îl expune pe om, dezgropând și expunând „tainele” din adâncurile inimii omului și arătându-i omului natura sa prin expunerea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin expunere, prin emondarea omului, prin rafinare și prin mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Ceea ce urmăresc oamenii în credința lor în Dumnezeu este să obțină binecuvântări pentru viitor; acesta este țelul pe care îl au în credința lor. Toți oamenii au această intenție și speranță, dar corupția din natura lor trebuie rezolvată prin încercări și rafinare. Oamenii trebuie să fie rafinați în oricare dintre aspectele în care nu sunt purificați și în care tot dezvăluie corupție – aceasta este rânduiala lui Dumnezeu. El îți pregătește medii, obligându-te să treci prin rafinare în ele, astfel încât să-ți poți cunoaște propria corupție. În cele din urmă, ajungi în punctul în care ai fi dispus să renunți la planurile și dorințele tale și să te supui suveranității și rânduielii lui Dumnezeu, chiar dacă asta ar însemna să mori. Prin urmare, dacă oamenii nu trec prin câțiva ani de rafinare, dacă nu îndură un anumit grad de suferință, nu vor putea să se elibereze din constrângerile corupției trupului în gândurile lor și în inima lor. În oricare dintre aspectele în care oamenii sunt încă supuși constrângerilor naturii lor satanice și în oricare dintre aspectele în care au încă propriile dorințe și cerințe, acestea sunt aspectele în care ar trebui să sufere. Numai prin suferință pot să tragă învățăminte, ceea ce înseamnă că sunt capabili să câștige adevărul și să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. De fapt, multe adevăruri sunt înțelese experimentând suferință și încercări. Nimeni nu poate să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să ajungă să cunoască atotputernicia și înțelepciunea Lui sau să aprecieze firea Sa dreaptă, atunci când se află într-un mediu confortabil și relaxat sau atunci când împrejurările sunt favorabile. Acest lucru ar fi imposibil!

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a