(XII) Despre cum să-L slujim pe Dumnezeu și să fim martori pentru El
469. De când Dumnezeu Și-a început lucrarea în univers, El a predestinat mulți oameni să-L slujească, inclusiv pe cei din toate categoriile sociale, cu scopul ca intențiile Sale să fie satisfăcute și ca lucrarea Sa pe pământ să fie dusă la bun sfârșit fără probleme – acesta este scopul lui Dumnezeu în alegerea oamenilor care să-L slujească. Fiecare persoană care Îl slujește pe Dumnezeu ar trebui să înțeleagă această intenție a Sa. Prin această lucrare a lui Dumnezeu, oamenii văd cu mai mare claritate înțelepciunea și atotputernicia Sa, precum și principiile lucrării Sale pe pământ. Într-o manieră practică, Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-Și face lucrarea și a interacționa cu oamenii, astfel încât ei să-I poată cunoaște faptele mai clar. Astăzi, voi – acest grup de oameni – sunteți norocoși să-L slujiți pe Dumnezeul practic. Aceasta este o binecuvântare incalculabilă pentru voi – este cu adevărat înălțarea voastră de către Dumnezeu. În selectarea unei persoane pentru a-L sluji, Dumnezeu are întotdeauna propriile Sale principii. Nu este absolut deloc cazul, așa cum își imaginează oamenii că ar fi, ca o persoană să-L poată sluji pe Dumnezeu atât timp cât are entuziasm. Astăzi, voi vedeți că toți cei care slujesc înaintea lui Dumnezeu o fac datorită călăuzirii lui Dumnezeu și că ei au lucrarea Duhului Sfânt și sunt oameni care urmăresc adevărul. Acestea sunt condițiile minime pentru toți cei care Îl slujesc pe Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie eliminată”
470. Aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie plăcuți Lui și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu. Indiferent dacă este în privat sau în public, în prezența lui Dumnezeu, acțiunile tale ar trebui să poată fi pe placul lui Dumnezeu și toate ar trebui să poată sta ferm înaintea Lui; indiferent cum te tratează ceilalți, ar trebui să mergi întotdeauna pe calea pe care se cuvine să mergi pentru a arăta considerație față de povara lui Dumnezeu. Numai oamenii ca aceștia sunt apropiații lui Dumnezeu. Faptul că apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L slujească în mod direct se datorează faptului că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu acordă atenție obținerii sau pierderii propriilor perspective – chiar și atunci când perspectivele lor sunt că nu vor avea nimic și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în El cu o inimă iubitoare de Dumnezeu. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu ar putea împărtăși sentimentul Lui de urgență și gândurile Sale și, deși trupul lor este suferind și slab, ei sunt capabili să îndure durerea și să se lepede de ceea ce iubesc pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce Își dorește să facă Dumnezeu se dovedește prin mărturia unor astfel de persoane. Astfel, acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, sunt oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu și sunt în acord cu intențiile Lui, și numai astfel de oameni pot să-și exercite puterea ca regi împreună cu Dumnezeu. Când ai devenit cu adevărat apropiatul lui Dumnezeu, tocmai atunci îți vei exercita puterea ca rege împreună cu Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să slujim în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu”
471. Cineva care slujește cu adevărat lui Dumnezeu este cineva care este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, care este potrivit pentru folosul lui Dumnezeu și care este capabil să renunțe la noțiunile religioase. Dacă vrei să mănânci și să bei eficient cuvintele lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți la noțiunile tale religioase. Dacă dorești să Îi slujești lui Dumnezeu, atunci este cu atât mai necesar să renunți mai întâi la noțiunile religioase și să te supui cuvintelor lui Dumnezeu în toate. Asta ar trebui să aibă cineva care Îi slujește lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește această cunoaștere, de îndată ce vei sluji, vei cauza perturbări și tulburări, iar dacă nu renunți la noțiunile tale, atunci vei fi în mod inevitabil „doborât la pământ” de Dumnezeu, fără să te mai poți ridica vreodată. Luați prezentul, de exemplu: multe dintre cele ce se spun și o mare parte din lucrare nu se aliniază la Biblie și la lucrarea făcută anterior de Dumnezeu și, dacă nu ai o inimă de supunere, atunci vei cădea oricând. Dacă-ți dorești să slujești în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți mai întâi la noțiunile religioase și să-ți revizuiești opiniile. În viitor, multe dintre cele ce se vor spune nu se vor alinia la cele ce s-au spus în trecut și dacă acum nu ai hotărârea de a te supune, nu vei putea merge pe calea ce urmează. Dacă una dintre metodele de lucru ale lui Dumnezeu s-a înrădăcinat înăuntrul tău și nu ai renunțat niciodată la ea, atunci această metodă va deveni noțiunea ta religioasă. Dacă ceea ce este Dumnezeu s-a înrădăcinat în tine, atunci ai câștigat adevărul, și dacă cuvintele și adevărul lui Dumnezeu devin viața ta, atunci nu vei mai avea noțiuni despre Dumnezeu. Cei ce posedă o adevărată cunoaștere de Dumnezeu nu vor avea noțiuni și nu vor respecta reglementări.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care cunosc lucrarea din prezent a lui Dumnezeu Îl pot sluji pe Dumnezeu”
472. A-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină simplă. Cei a căror fire coruptă rămâne neschimbată nu pot niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvintele lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana, ceea ce demonstrează că slujirea de către tine a lui Dumnezeu este doar oferirea bunelor tale intenții personale, că slujirea ta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale. Mai mult, gândești mereu că lucrurile pe care ești dispus să le faci sunt încântătoare pentru Dumnezeu și că lucrurile pe care nu îți dorești să le faci sunt cele pe care Dumnezeu le detestă; lucrezi în conformitate deplină cu propriile preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, în viața-fire pe care o ai nu va avea loc nici cea mai mică schimbare; în schimb, slujirea ta o va face și mai încăpățânată, astfel înrădăcinându-ți profund firea coruptă și, drept urmare, în tine se vor forma reguli despre slujirea lui Dumnezeu care, în principal, se bazează pe caracterul tău, și experiență rezultată din slujirea potrivit firii tale. Acestea sunt experiența și lecțiile omului. Este filosofia omului pentru interacțiunile lumești. Oamenii de acest fel sunt farisei și oficiali religioși. Dacă nu se trezesc și nu se pocăiesc acum, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii falși și antihriștii care îi induc pe oameni în eroare în zilele de pe urmă. Hristoșii falși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, riscă să fie eliminați în orice clipă. Cei care se bazează pe numeroșii lor ani de experiență în slujirea lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora de partea lor, să le facă morală și să îi constrângă și să se înalțe – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile statutului – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt de același fel ca Pavel, prevalându-se în mod abuziv de vechimea lor și dominându-i pe alții cu acreditările lor. Dumnezeu nu desăvârșește astfel de oameni. O astfel de slujire constituie o perturbare a lucrării lui Dumnezeu. Oamenii se agață mereu de ce e vechi. Se agață de noțiunile trecutului, de tot ce provine din vremuri apuse. Acesta este un mare obstacol în calea slujirii lor. Dacă nu scapi de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Chiar dacă îți rupi picioarele alergând de colo-colo, îți rupi spatele muncind sau ești chiar martirizat de dragul de a-L „sluji” pe Dumnezeu, El nu te va aproba câtuși de puțin. Dimpotrivă: va spune că ești un răufăcător.
Începând de azi, Dumnezeu va desăvârși în mod oficial pe cei care nu au noțiuni religioase, care sunt dispuși să își lase deoparte vechiul lor sine și care I se supun sincer lui Dumnezeu. El îi va desăvârși pe cei care tânjesc după cuvintele lui Dumnezeu. Acești oameni ar trebui să se ridice și să Îl slujească pe Dumnezeu. În Dumnezeu este o abundență nesfârșită și o înțelepciune nemărginită. Lucrarea Sa uimitoare și cuvintele Sale prețioase așteaptă să fie apreciate de un număr mai mare de oameni. După cum stau lucrurile, celor cu noțiuni religioase, celor care fac uz de vechimea lor și celor care nu-și pot pune deoparte sinele le este greu să accepte aceste lucruri noi. Duhul Sfânt nu are nicio ocazie de a-i desăvârși pe acești oameni. Dacă cineva nu are hotărârea de a se supune și nu însetează după cuvintele lui Dumnezeu, atunci această persoană nu are cum să accepte aceste lucruri noi; va deveni pur și simplu din ce în ce mai răzvrătită, din ce în ce mai șireată și, astfel, va sfârși pe calea greșită. În lucrarea pe care o face la momentul de față, Dumnezeu va ridica mai mulți oameni care Îl iubesc cu adevărat și care pot primi noua lumină, iar El îi va doborî complet pe oficialii religioși care se prevalează în mod abuziv de vechimea lor; El nu vrea pe niciunul dintre asemenea oameni care se împotrivesc cu încăpățânare schimbării. Vrei să fii unul dintre acești oameni? Îți îndeplinești slujirea potrivit propriilor tale preferințe sau conform cu ceea ce îți cere Dumnezeu? Trebuie să fii conștient de acest lucru de unul singur. Ești tu un oficial religios sau ești un nou-născut pe care Dumnezeu îl desăvârșește? Câtă slujire de-a ta este aprobată de Duhul Sfânt? Câtă slujire de-a ta nu va fi absolut deloc amintită de Dumnezeu? Cât de mare e schimbarea din viața ta care a avut loc ca rezultat al tuturor anilor tăi de slujire? Îți sunt clare toate lucrurile acestea? Dacă ai într-adevăr credință, atunci vei renunța la toate noțiunile tale religioase vechi, de dinainte, și Îl vei sluji pe Dumnezeu mai bine, într-un fel nou. Nu este prea târziu să te ridici acum. Vechile noțiuni religioase pot face omul să-și piardă întreaga viață. Experiența pe care o acumulează o persoană o poate face să se îndepărteze de Dumnezeu și să se bazeze pe sine însăși pentru a face lucruri. Dacă nu lași aceste lucruri deoparte, ele vor deveni obstacole în calea creșterii vieții tale. Dumnezeu îi desăvârșește întotdeauna pe cei care Îl slujesc și nu îi elimină cu una, cu două. Dacă vei accepta cu adevărat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dacă vei putea lăsa laoparte practicile și reglementările tale religioase din trecut și vei înceta să mai folosești noțiunile tale religioase anterioare ca măsură pentru cuvintele de astăzi ale lui Dumnezeu, numai atunci vei avea vreo perspectivă despre care să vorbești. Dar dacă te agăți de lucrurile vechi din trecut, dacă încă le prețuiești, atunci cu niciun chip nu poți fi mântuit. Dumnezeu nu bagă în seamă asemenea oameni. Dacă ești cu adevărat dispus să fii desăvârșit, atunci trebuie să te decizi să renunți pe deplin la orice lucru din trecut. Chiar dacă ceea ce s-a înfăptuit înainte a fost corect, chiar dacă a fost înfăptuit de Dumnezeu, tot trebuie să le poți pune pe toate deoparte și să nu te mai agăți de ele. Chiar dacă a fost indubitabil lucrarea Duhului Sfânt, făcută direct de Duhul Sfânt, azi trebuie să o lași deoparte. Nu trebuie să te agăți de ea. Aceasta este ceea ce îți cere Dumnezeu. Totul trebuie reînnoit. În lucrarea lui Dumnezeu și în cuvintele lui Dumnezeu, El nu face în mod unitar nicio referire la lucrurile vechi din trecut, nu răsfoiește paginile trecutului; Dumnezeu este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi, iar El nu Se agață nici de propriile Sale cuvinte din trecut – ceea ce arată că Dumnezeu nu respectă nicio reglementare. Așadar, dacă tu, ca ființă omenească, te agăți întotdeauna de lucrurile din trecut și refuzi să renunți la ele și le aplici rigid ca pe un șablon, dar Dumnezeu nu lucrează folosind mijloacele de dinainte, atunci nu sunt perturbatoare cuvintele și faptele tale? Nu sunt ele potrivnice lui Dumnezeu? Ești dispus să îți lași întreaga viață să devină praf și pulbere din cauza acestor lucruri vechi? Aceste lucruri vechi vor face din tine o persoană care perturbă lucrarea lui Dumnezeu – o astfel de persoană vrei să fii? Dacă într-adevăr nu-ți dorești asta, atunci oprește-te imediat din ceea ce faci și întoarce-te; ia-o din nou de la capăt. Dumnezeu nu Își va aminti de slujirea ta din trecut.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie eliminată”
473. Oricine s-a hotărât, Îi poate sluji lui Dumnezeu, însă doar cei care arată considerație față de intențiile lui Dumnezeu și care-I înțeleg intențiile sunt calificați și au dreptul de a-I sluji. Printre voi, am descoperit lucrul acesta: mulți oameni cred că, atât timp cât propovăduiesc cu ardoare Evanghelia pentru Dumnezeu, merg pe drum pentru Dumnezeu, se istovesc și se sacrifică pentru Dumnezeu, și așa mai departe, atunci asta înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu. Încă mai mulți oameni religioși cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă a alerga de colo-colo cu o Biblie în mână, propovăduind Evanghelia Împărăției Cerurilor și a-i salva pe oameni făcându-i să se pocăiască și să se spovedească. Există și mulți funcționari ai Bisericii care cred că slujirea lui Dumnezeu înseamnă a ține predici în capele după terminarea unor studii înalte și instruirea la seminar și a-i învăța pe oameni prin lecturi ale Scripturilor din Biblie. Mai mult, există oameni din zone sărace care cred că slujirea lui Dumnezeu înseamnă vindecarea celor bolnavi și alungarea demonilor din mijlocul fraților și al surorilor lor sau rugăciunea pentru ei sau slujirea acestora. Printre voi sunt mulți care cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, a se ruga la Dumnezeu în fiecare zi, cât și a vizita și a lucra în bisericile de pretutindeni. Există alți frați și alte surori care cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă să nu se căsătorească sau să nu aibă niciodată o familie și să-și dedice întreaga ființă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, puțini știu ce înseamnă cu adevărat a-L sluji pe Dumnezeu. Deși oamenii care Îi slujesc lui Dumnezeu sunt la fel de mulți ca stelele de pe cer, numărul celor care Îl pot sluji în mod direct și care sunt capabili să slujească în conformitate cu intențiile Lui Dumnezeu este neînsemnat, deosebit de mărunt. De ce spun asta? Spun acest lucru pentru că nu înțelegeți esența sintagmei „a sluji lui Dumnezeu” și pentru că înțelegeți atât de puțin despre cum să slujim în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Este imperios ca oamenii să înțeleagă exact ce fel de slujire a lui Dumnezeu este în armonie cu intențiile Lui.
Dacă vă doriți să slujiți în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, trebuie să înțelegeți mai întâi ce fel de oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, ce fel de oameni nu sunt plăcuți lui Dumnezeu, care sunt oamenii pe care Dumnezeu îi face desăvârșiți și ce fel de oameni sunt pregătiți pentru a sluji lui Dumnezeu. Ar trebui cel puțin să fiți echipați cu aceste cunoștințe. Mai mult, ar trebui să știți obiectivele lucrării lui Dumnezeu și lucrarea pe care Dumnezeu o va face aici și acum. După ce veți înțelege acestea, îndrumați de cuvintele lui Dumnezeu, mai întâi ar trebui să intrați și mai întâi veți primi însărcinarea dată de Dumnezeu. Când veți experimenta cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu și atunci când veți cunoaște cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, veți fi calificați să-I slujiți lui Dumnezeu. Și atunci când Îl slujiți pe El, Dumnezeu vă deschide ochii spirituali și vă permite să-I înțelegeți mai în profunzime lucrarea și să o vedeți mai clar. Când intrați în această realitate, experiențele voastre vor fi mai profunde și mai practice și aceia dintre voi care au avut astfel de experiențe vor putea merge prin biserici și oferi sprijin fraților și surorilor voastre, ca să vă puteți baza pe tăria celuilalt pentru a compensa propriile neajunsuri și să dobândiți cunoștințe mai bogate în cugetele voastre. Numai după obținerea acestui efect veți putea să slujiți în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și veți putea fi desăvârșiți de Dumnezeu în timpul slujirii voastre.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să slujim în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu”
474. Aceia care pot să conducă biserici, să le ofere oamenilor viață și să fie apostoli pentru oameni trebuie să aibă experiență practică; trebuie să aibă o înțelegere corectă a lucrurilor spirituale și să aibă o înțelegere și o experiență corecte ale adevărului. Doar astfel de oameni sunt calificați să fie lucrători sau apostoli care conduc bisericile. În caz contrar, ei nu pot decât să urmeze precum cei de cel mai mic rang și nu să fie la conducere, cu atât mai puțin să fie apostoli care să-i aprovizioneze pe oameni cu viață. Acest lucru se întâmplă deoarece funcția apostolilor nu este de a alerga de colo-colo sau de a lupta; este de a face lucrarea de slujire a vieții și de a-i conduce pe alții spre a-și transforma firile. Este funcția pe care o îndeplinesc cei care acceptă însărcinarea și care își asumă o responsabilitate grea, una pe care nu și-o poate asuma oricine. O lucrare de tipul acesta poate fi întreprinsă doar de către cei care au ființa vieții, adică aceia care au experiența adevărului. Nu poate să fie întreprinsă, pur și simplu, de oricine poate să se lepede de lucruri, să alerge de colo-colo sau de oricine este dispus să se consume; oamenii care nu au nicio experiență a adevărului, cei care nu au fost emondați sau judecați, nu sunt capabili să facă acest tip de lucrare. Oamenii fără experiență, care sunt oameni fără realitate, sunt incapabili să vadă clar realitatea deoarece ei înșiși sunt lipsiți de acest fel de ființă. Deci, acest tip de persoane nu numai că nu pot să facă o lucrare de conducere, dar, dacă rămân lipsite de adevăr o perioadă îndelungată, urmează să fie eliminate.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”
475. În ceea ce privește lucrarea, omul crede că a lucra înseamnă a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu, a predica peste tot și a se consuma de dragul Lui. Deși această credință este corectă, ea este unilaterală; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar să alerge de colo până colo pentru El, mai degrabă, este mai mult slujirea și aprovizionarea în interiorul spiritului. Mulți frați și surori, chiar și după toți acești ani de experiență, nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, deoarece lucrarea, așa cum o concepe omul, este incompatibilă cu ceea ce Dumnezeu cere. Prin urmare, omul nu are absolut niciun interes în chestiunea lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de asemenea, destul de unilaterală. Voi toți ar trebui să vă începeți intrarea lucrând pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți trece mai bine prin fiecare aspect al experienței. În asta ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu privește faptul de a alerga de colo-colo pentru Dumnezeu, ci dacă viața omului și ceea ce trăiește omul reușesc să-L bucure pe Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea de către oameni a loialității lor față de Dumnezeu și a cunoașterii lor despre El pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și asta e ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. S-ar putea spune că intrarea voastră este lucrarea voastră și că voi căutați să intrați în timp ce lucrați pentru Dumnezeu. A experimenta lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă numai că știți cum să mâncați și să beți cuvântul Lui; mai important, trebuie să știți cum să aduceți mărturie pentru Dumnezeu și să fiți capabili să-L slujiți pe Dumnezeu, să fiți capabili să faceți lucrare de slujire pentru om și să-l aprovizionați. Aceasta este lucrarea, și este și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare persoană ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar pe a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu și a predica peste tot, însă trec cu vederea experiența lor individuală și își neglijează intrarea în viața spirituală. Asta a făcut ca acei ce Îl slujesc pe Dumnezeu să devină cei ce I se împotrivesc. […]
Cineva lucrează pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu, pentru a-i aduce înaintea Lui pe toți aceia care sunt în concordanță cu intențiile Sale, pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu și pentru a-i prezenta omului lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, prin aceasta, desăvârșind roadele lucrării Lui. Prin urmare, se impune să fiți pe deplin lămuriți despre esența lucrării. Fiecare persoană care este folosită de Dumnezeu este vrednică de a lucra pentru Dumnezeu, altfel spus, fiecare are ocazia de a fi folosit de către Duhul Sfânt. Totuși, există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți: când omul face lucrarea încredințată de Dumnezeu, i s-a dat ocazia să fie folosit de Dumnezeu, dar ceea ce este spus și cunoscut de om nu reprezintă în întregime statura omului. Tot ce puteți să faceți este să vă cunoașteți mai bine propriile lipsuri pe parcursul lucrării voastre și să câștigați mai multă luminare de la Duhul Sfânt. În acest fel, vi se va îngădui să obțineți o mai bună intrare în timpul lucrării voastre.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (2)”
476. Slujirea care este în afara cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt este o slujire a trupului și a noțiunilor și e imposibil să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc printre noțiuni religioase, atunci nu sunt în stare să facă nimic care să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și, chiar dacă Îl slujesc pe Dumnezeu, Îl slujesc în mijlocul închipuirilor și noțiunilor lor și sunt total incapabili de a sluji în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu nu-L pot sluji pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea o slujire care să fie în concordanță cu intențiile Sale; El nu vrea o slujire care să fie a noțiunilor și trupului. Dacă oamenii sunt incapabili să urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc printre noțiuni. Slujirea unor astfel de oameni tulbură și perturbă, iar o astfel de slujire este potrivnică lui Dumnezeu. Astfel, cei care nu sunt în stare să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu sunt incapabili să-L slujească pe Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt cu siguranță incapabili să fie compatibili cu Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și să fii capabil să acționezi în concordanță cu cerințele din prezent ale lui Dumnezeu, să fii capabil să I te supui și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în concordanță cu cele mai noi cuvinte ale lui Dumnezeu. Numai o astfel de persoană e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și care este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, dar pot și să cunoască, din cea mai recentă lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și răzvrătirea omului, natura și esența omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit adevărata cale.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”
477. Dacă, în slujirea Dumnezeului de astăzi, te agăți de lucrurile dezvăluite de luminarea Duhului Sfânt în trecut, atunci slujirea ta va provoca o perturbare și va deveni un fel de practică depășită, nimic altceva decât ritualuri religioase. Dacă tu crezi că aceia care slujesc lui Dumnezeu trebuie să fie umili și răbdători în exterior, pe lângă alte calități, și dacă pui astăzi în practică acest tip de cunoaștere, atunci această cunoaștere este o noțiune religioasă; practicarea în acest mod echivalează cu afișarea de ipocrizie. Expresia „noțiuni religioase” se referă la lucruri care sunt demodate (inclusiv înțelegerea cuvintelor rostite anterior de Dumnezeu și lumina luminării directe din partea Duhului Sfânt), și dacă sunt puse în practică astăzi, atunci ele perturbă lucrarea lui Dumnezeu și nu aduc niciun beneficiu omului. Dacă oamenii nu pot să curețe acele lucruri dinlăuntrul lor care aparțin noțiunilor religioase, atunci aceste lucruri vor deveni o mare piedică pentru slujirea lui Dumnezeu de către ei. Persoanele cu noțiuni religioase nu au sub nicio formă cum să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt – ele se află în urmă cu un pas, apoi doi. Aceasta din cauză că aceste noțiuni religioase determină omul să devină extraordinar de neprihănit de sine și arogant. Dumnezeu nu simte nostalgie pentru ceea ce a zis și a făcut în trecut; dacă un lucru e depășit, El îl elimină. Chiar nu ești în stare să renunți la noțiunile tale? Dacă te agăți de cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit în trecut, dovedește aceasta că tu cunoști lucrarea lui Dumnezeu? Dacă nu poți să accepți lumina din prezent a Duhului Sfânt și, în schimb, te agăți de lumina trecutului, poate asta dovedi că urmezi urmele pașilor lui Dumnezeu? Încă nu poți renunța la noțiunile religioase? În acest caz, vei deveni cineva care I se opune lui Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care cunosc lucrarea din prezent a lui Dumnezeu Îl pot sluji pe Dumnezeu”
478. Mulți Îl slujesc pe Dumnezeu cu puterea pasiunii lor, dar nu au nicio înțelegere a decretelor administrative ale lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo bănuială cu privire la implicațiile cuvintelor Sale. Și astfel, cu intențiile lor bune, deseori sfârșesc prin a face lucruri care tulbură gestionarea lui Dumnezeu. În cazuri grave, ei sunt excluși din casa lui Dumnezeu, lipsiți de orice altă șansă de a-L urma, și sunt aruncați în iad, orice asociere cu casa lui Dumnezeu luând sfârșit. Acești oameni fac lucrarea casei lui Dumnezeu prin puterea bunelor lor intenții ignorante și sfârșesc prin a mânia firea lui Dumnezeu. Oamenii își aduc căile de a sluji oficiali și domni în casa lui Dumnezeu și încearcă să le pună în practică, gândindu-se în zadar că pot fi aplicate cu ușurință și fără efort aici. Niciodată nu își închipuie că Dumnezeu nu are firea unui miel, ci a unui leu. De aceea, cei care se asociază cu Dumnezeu pentru prima dată nu sunt în stare să comunice cu El, căci inima lui Dumnezeu este diferită de cea a omului. Numai după ce înțelegi multe adevăruri poți ajunge să-L cunoști continuu pe Dumnezeu. Această cunoaștere nu este compusă din cuvinte și doctrine, dar poate fi folosită ca o comoară prin care tu intri în confidență apropiată cu Dumnezeu și ca dovadă că El Se bucură de tine. Dacă ești lipsit de realitatea cunoașterii și nu ești echipat cu adevărul, atunci slujirea ta înflăcărată poate aduce asupra ta doar dezgustul și aversiunea lui Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”
479. În religie, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor: își supun corpul și își poartă crucea și chiar continuă să sufere și să îndure până în pragul morții! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea și îmbrăcămintea bună, concentrându-se doar la suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se răzvrătească împotriva trupului. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură nu au fost câtuși de puțin emondate. Sunt lipsiți de adevărata cunoaștere de sine. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și caracterul bun al umanității lor. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg și nici nu-I cunosc intențiile. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Nu pun niciun fel de preț pe discernământ, nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, intențiile lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin sunt conștienți de cum să atingă cunoașterea de Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inerent, ci un Dumnezeu pe care și L-au imaginat, despre care doar au auzit sau despre care doar au citit în legende. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și cucernicia ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia lucrarea Sa, pe care El vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, niciunul dintre ei nu este cu adevărat în stare să slujească în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Indiferent cu câtă bucurie suferă, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu au fost supuși judecății, mustrării, rafinării lui și desăvârșirii Lui și pentru că nimeni nu i-a îndrumat folosind adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar din legende și zvonuri. Drept urmare, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care își slujește propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, printr-o astfel de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc, niciodată; ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe propriile preferințe. Ce recompensă ar putea aduce acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească potrivit intențiilor lui Dumnezeu; a ajuns să afle acest lucru la sfârșit, când era bătrân. Ce spune acest lucru despre acei oameni orbi care nu au experimentat câtuși de puțin emondarea și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este precum cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și care nu s-au schimbat – nu sunt ei toți cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, cunoașterea ta despre viață și cunoașterea despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și tu nu câștigi cu adevărat nimic, atunci nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta!
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (3)”
480. Isus a fost capabil să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu – lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri – tocmai pentru că El a putut să arate considerație față de intențiile lui Dumnezeu, fără a face planuri sau aranjamente pentru Sine. El a fost apropiatul lui Dumnezeu – Dumnezeu Însuși – ceva ce voi toți înțelegeți foarte bine. (De fapt, El a fost Dumnezeu Însuși, care a fost mărturisit de Dumnezeu. Menționez exemplul lui Isus aici pentru a ilustra problema.) El a putut plasa planul de gestionare al lui Dumnezeu chiar în centru și S-a rugat mereu Tatălui Ceresc și a căutat voia Tatălui Ceresc. S-a rugat și a zis: „Dumnezeu Tată! Împlinește toate după voia Ta și nu acționa după dorințele Mele, ci după planul Tău. Omul poate că este slab, dar de ce Ți-ar păsa de el? Cum să fie omul vrednic de preocuparea Ta, omul, care este ca o furnică în mâinile Tale? În inima Mea, vreau doar să-Ți împlinesc voia și ca Tu să înfăptuiești în Mine ceea ce dorești să înfăptuiești, după propriile Tale dorințe.” Pe drumul spre Ierusalim, Isus a fost în chinuri, de parcă I s-ar fi răsucit un cuțit în inimă, totuși, nu a avut nici cea mai mică intenție de a da înapoi; a existat întotdeauna o forță puternică ce L-a mânat înainte spre locul unde avea să fie crucificat. În cele din urmă, a fost răstignit și a devenit asemănarea trupului păcătos, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare a omenirii. A depășit toate constrângerile morții și ale Infernului. Înaintea Lui, moartea, iadul și Infernul și-au pierdut puterea și au fost înfrânte de El. A trăit vreme de treizeci și trei de ani, timp în care a făcut mereu tot posibilul pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu din acele vremuri, fără a Se gândi vreodată la câștigul sau pierderea personală, și făcând întotdeauna planuri de dragul intențiilor lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, după ce a fost botezat, Dumnezeu a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” Datorită slujirii Sale înaintea lui Dumnezeu, care era în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, Dumnezeu a pus povara cea grea de a răscumpăra întreaga omenire pe umerii Lui și L-a făcut să o ducă la bun sfârșit, iar El a fost calificat și îndreptățit să ducă la bun sfârșit această sarcină importantă. De-a lungul vieții Sale, El a îndurat suferințe fără margini pentru Dumnezeu și a fost ispitit de Satana de nenumărate ori, dar niciodată nu a deznădăjduit. Dumnezeu I-a dat o însărcinare atât de importantă pentru că a avut încredere în El și pentru că L-a iubit, astfel, Dumnezeu însuși a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” La acel moment, numai Isus putea îndeplini această însărcinare, iar acest lucru a reprezentat un aspect al circumstanțelor concrete ale finalizării lucrării lui Dumnezeu de răscumpărare a întregii omeniri în Epoca Harului.
Dacă, la fel ca Isus, sunteți capabili să arătați considerație față de povara lui Dumnezeu și să vă răzvrătiți împotriva trupului vostru, Dumnezeu vă va încredința vouă greaua Sa responsabilitate, astfel încât să îndepliniți condițiile cerute pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Numai în astfel de circumstanțe veți îndrăzni să spuneți că sunteți oameni care respectă voia lui Dumnezeu, oameni care duc la îndeplinire însărcinarea dată de Dumnezeu și oameni care Îl slujesc cu adevărat pe Dumnezeu. În comparație cu exemplul lui Isus, îndrăznești să spui că ești apropiatul lui Dumnezeu? Îndrăznești să spui că urmezi voia lui Dumnezeu? Îndrăznești să spui că Îl slujești cu adevărat pe Dumnezeu? Astăzi nu înțelegi cum să-L slujești pe Dumnezeu, riști să spui că ești apropiatul Lui? Dacă spui că Îl slujești pe Dumnezeu, nu Îl hulești? Gândește-te: Îl slujești pe Dumnezeu sau te slujești pe tine? Îl slujești pe Satana, însă cu toate acestea spui cu încăpățânare că Îl slujești pe Dumnezeu – aceasta nu este o hulă adusă lui Dumnezeu? Mulți oameni, pe la spatele Meu, se delectează cu beneficiile statutului; se înfruptă din mâncare, le place somnul și acordă toată atenția trupului, mereu temători că nu există scăpare pentru trup. Nu-și îndeplinesc corespunzător funcția în biserică, ci profită de pe urma bisericii sau le țin morală fraților și surorilor folosind cuvintele Mele, constrângându-i pe alții de sus. Acești oameni continuă să spună că sunt oameni care respectă voia lui Dumnezeu și spun mereu că sunt apropiații lui Dumnezeu – nu este absurd? Dacă motivația ta e corectă, dar nu poți să slujești în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, atunci te comporți prostește; dar dacă motivația ta nu e cea corectă și tot spui că ești o persoană care-L slujește pe Dumnezeu, atunci te opui lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit de El! Nu am niciun fel de milă pentru astfel de oameni! În casa lui Dumnezeu mănâncă pe gratis, se complac mereu în confortul trupesc și nu se gândesc la interesele lui Dumnezeu. Caută întotdeauna beneficiul personal și nu dau nicio atenție intențiilor lui Dumnezeu. Nu pot accepta scrutarea Duhului lui Dumnezeu în nimic din ceea ce fac. Mereu își înșală frații și surorile, fiind necinstiți și vicleni, și au două fețe. Sunt ca vulpea într-o vie, care mereu fură struguri și distruge via. Ar putea asemenea oameni să fie apropiații lui Dumnezeu? Ești potrivit să moștenești binecuvântările lui Dumnezeu? Nu îți asumi nicio povară față de viața ta și față de Biserică, ești potrivit să primești însărcinarea dată de Dumnezeu? Cine ar îndrăzni să aibă încredere în unul asemenea ție? Când slujești în felul acesta, ar putea Dumnezeu să îți încredințeze o sarcină mai importantă? Oare acest lucru nu ar întârzia lucrarea?
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să slujim în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu”
481. Ceea ce ați experimentat și ceea ce ați văzut întrece experiența sfinților și profeților din toate timpurile, dar sunteți voi oare capabili să oferiți o mărturie despre Mine mai mare decât cuvintele acestor sfinți și profeți din vremuri trecute? Ceea ce vă dăruiesc acum întrece ceea ce le-am dăruit lui Moise și lui David deci, tot așa, cer ca mărturia voastră să o întreacă pe cea a lui Moise și ca vorbele voastre să le întreacă pe cele ale lui David. Eu vă dau însutit – deci, tot așa, vă cer să Îmi restituiți și voi însutit. Trebuie să știți că Eu sunt Acela care dăruiește viață omenirii, și voi sunteți cei care primiți viață de la Mine și care trebuie să aducă mărturie pentru Mine. Aceasta este datoria voastră pe care v-o trimit și pe care se cuvine să o împliniți pentru Mine. V-am dăruit toată slava Mea, v-am dăruit viața pe care poporul ales al Israelului nu a primit-o niciodată. Se cuvine să aduceți mărturie pentru Mine, să Îmi dedicați tinerețea voastră și să Îmi oferiți viața voastră. Oricui îi dăruiesc slava Mea va aduce mărturie și își va da viața pentru Mine – acest lucru a fost predeterminat de Mine cu mult timp în urmă. Este o binecuvântare că vă dăruiesc slava Mea și este datoria voastră să aduceți mărturie despre gloria Mea. Dacă ați crede în Mine doar de dragul binecuvântărilor, atunci lucrarea Mea ar avea puțină semnificație, iar voi nu v-ați îndeplini datoria. Israeliții au văzut doar mila, bunătatea plină de iubire și măreția Mea, iar iudeii au fost martori ai răbdării și răscumpărării Mele. Ei au văzut foarte, foarte puțin din lucrarea Duhului Meu, și chiar și ceea ce au înțeles nu era decât o zecime de miime din ceea ce voi ați auzit și ați văzut. Ceea ce voi ați văzut întrece chiar și ce au văzut marii preoți din rândul lor. Adevărurile pe care le înțelegeți astăzi le depășesc pe ale lor; ceea ce ați văzut astăzi depășește atât ce s-a văzut în timpul Epocii Legii, cât și în timpul Epocii Harului, iar ceea ce ați experimentat depășește chiar și ce au experimentat Moise și Ilie. Căci ceea ce au înțeles israeliții era doar legea lui Iahve și ceea ce au văzut a fost doar imaginea spatelui lui Iahve. Ceea ce au înțeles iudeii a fost doar răscumpărarea venită din partea lui Isus. Ei au primit doar harul oferit de Isus și ceea ce au văzut a fost doar imaginea lui Isus înăuntrul casei iudeilor. Ceea ce voi vedeți astăzi este slava lui Iahve, răscumpărarea lui Isus și toate faptele pe care le îndeplinesc acum. De asemenea, auziți cu urechile voastre cuvintele Duhului Meu și ați ajuns să apreciați înțelepciunea Mea, ați ajuns să cunoașteți minunăția Mea și ați învățat despre firea Mea. V-am spus, de asemenea, întregul Meu plan de gestionare. Ceea ce ați văzut nu este doar un Dumnezeu milos și iubitor, ci un Dumnezeu plin de dreptate. Ați văzut minunăția lucrării Mele și ați ajuns să știți că sunt plin de măreție și mânie; cu atât mai mult sunteți conștienți că odinioară Mi-am revărsat urgia aprinsă peste casa lui Israel și că, acum, aceasta a venit peste voi. Înțelegeți mai multe din tainele Mele cerești decât Isaia și Ioan; cunoașteți mai mult despre frumusețea și caracterul Meu venerabil decât toți sfinții de-a lungul veacurilor. Ceea ce ați primit nu este doar adevărul Meu, calea Mea și viața Mea, ci viziuni și revelații mai mari decât cele primite de Ioan. Înțelegeți mult mai multe taine și ați văzut, de asemenea, adevărata Mea față; ați acceptat mai mult din judecata Mea și știți mai mult despre firea Mea dreaptă. Și astfel, chiar dacă v-ați născut în zilele de pe urmă, înțelegeți lucrurile care s-au petrecut înainte și lucrurile din trecut și, de asemenea, ați experimentat lucrurile de astăzi, care au fost săvârșite personal de Mine. Ceea ce vă cer nu este exagerat, căci v-am dat atât de mult, iar voi ați văzut atât de mult în Mine. Așadar, vă cer să le aduceți mărturie pentru Mine sfinților de-a lungul veacurilor, și aceasta este singura dorință a inimii Mele.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”
482. Ceea ce Îmi doresc este loialitatea și supunerea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și supunerea ta. Ar trebui să știi că mărturia biruinței Mele asupra Satanei stă în loialitatea și supunerea omului, precum și mărturia cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a aduce mărturie pentru Mine, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi supus până la sfârșit. Înainte de a începe următoarea etapă a lucrării Mele, cum ar trebui să aduci mărturie pentru Mine? Cum ar trebui să-Mi fii loial și supus? Vei da dovadă de devotament față de funcția ta, sau pur și simplu vei renunța? Preferi să te supui oricărui aranjament al Meu (chiar de ar fi moarte sau distrugere) sau să fugi la jumătatea drumului pentru a evita mustrarea Mea? Eu te mustru pentru ca tu să aduci mărturie pentru Mine și să-Mi fii loial și supus. Se poate spune, de asemenea, că mustrarea actuală este de dragul săvârșirii următoarei etape a lucrării Mele și al progresului neîmpiedicat al lucrării viitoare. Prin urmare, te îndemn să fii înțelept și să nu tratezi nici viața ta, nici semnificația existenței tale ca pe un fir de nisip lipsit de valoare. Poți ști exact care va fi lucrarea Mea viitoare? Știi cum voi lucra și cum va fi săvârșită lucrarea Mea în zilele ce vor urma? Ar trebui să cunoști semnificația experimentării lucrării Mele și, cu atât mai mult, semnificația credinței în Mine. Am făcut atât de multă lucrare – cum aș putea renunța la jumătatea drumului, așa cum îți imaginezi? Am inițiat un proiect atât de măreț – cum aș putea să-l desființez? Este adevărat că am venit să pun capăt acestei epoci, dar mai important, trebuie să știi că voi începe o nouă epocă, pentru a săvârși o nouă lucrare și, cu atât mai mult, pentru a răspândi Evanghelia Împărăției. Așadar, ar trebui să știi că lucrarea prezentă este doar pentru a începe o epocă și pentru a pune temelia pentru răspândirea Evangheliei în timpul ce va veni și pentru a pune capăt epocii în viitor. Lucrarea Mea nu este atât de simplă pe cât îți imaginezi, nici nu este atât de lipsită de valoare sau de sens pe cât ai putea crede. Prin urmare, tot trebuie să-ți spun: ar trebui să te oferi lucrării Mele și, cu atât mai mult, să te dedici de dragul slavei Mele. Ceea ce Mi-am dorit cu atât mai mult de multă vreme este ca tu să aduci mărturie pentru Mine; și, cu atât mai mult, am așteptat foarte mult timp să te văd răspândind Evanghelia Mea. Ar trebui să înțelegi ce este în inima Mea.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”
483. Poți să comunici firea exprimată de Dumnezeu în fiecare epocă într-un mod concret, printr-un limbaj ce este adecvat și reflectă corespunzător însemnătatea acelei epoci? Poți tu, cel care experimentezi lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să descrii în detaliu firea dreaptă a lui Dumnezeu? Poți tu să mărturisești clar și cu precizie despre firea lui Dumnezeu? Cum vei spune ce-ai văzut și ce-ai experimentat acelor credincioși religioși demni de milă, săraci și pioși, care sunt înfometați și însetați după dreptate și care te așteaptă să îi păstorești? Ce fel de oameni te așteaptă să îi păstorești? Îți poți imagina? Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji, în mod corespunzător, ca un stăpân al epocii următoare? Ai un puternic simț al faptului de a fi stăpân? Cum ar trebui explicat stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să îi păstorești? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, tânguindu-se în întuneric – unde este calea? Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Ei speră cu nerăbdare și tânjesc la asta zi și noapte – cine poate ști complet acest lucru? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care străfulgeră lumina; când vor înceta să mai plângă? Cumplită e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu le-a fost niciodată hărăzit să se odihnească, și au fost legate vreme îndelungată prin legături nemiloase și o istorie încremenită. Și cine a auzit sunetul tânguirii lor? Cine a văzut starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să te străduiești să-i salvezi pe toți acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată puterea ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Cum anume înțelegi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și credința de a trăi viața plină de sens a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”
484. A aduce mărturie pentru Dumnezeu ține în primul rând de a vorbi despre cunoașterea ta privind lucrarea lui Dumnezeu, despre cum cucerește El oamenii, despre cum mântuiește oamenii, despre cum îi schimbă; ține de a vorbi despre cum îi îndrumă pe oameni să intre în adevărul-realitate, îngăduindu-le să fie cuceriți, desăvârșiți și mântuiți de El. A aduce mărturie înseamnă a vorbi despre lucrarea Lui și despre tot ceea ce ai experimentat. Numai lucrarea Lui Îl poate reprezenta și numai lucrarea Lui Îl poate dezvălui public, în totalitatea Sa; lucrarea Lui aduce mărturie pentru El. Lucrarea și vorbirile Lui reprezintă în mod direct Duhul; lucrarea pe care El o face este realizată de Duh, iar cuvintele pe care le spune sunt spuse de Duh. Doar că aceste lucruri sunt exprimate prin trupul întrupat al lui Dumnezeu. În realitate, ele sunt exprimări ale Duhului. Toată lucrarea pe care o face El și toate cuvintele pe care le rostește reprezintă esența Sa. Dacă, după îmbrăcarea Sa în trup și venirea printre oameni, Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu ar fi lucrat, iar apoi v-ar fi cerut să-I cunoașteți caracterul practic, normalitatea și atotputernicia, ai fi putut să faci asta? Ai putea să știi care este esența Duhului? Ai putea să știi care este natura trupului Său? El vă cere să aduceți mărturie pentru El doar pentru că ați experimentat fiecare pas al lucrării Sale. Dacă nu ați fi experimentat acest lucru, atunci nu ar insista să aduceți mărturie. Astfel, atunci când aduci mărturie pentru Dumnezeu, nu trebuie să aduci mărturie doar despre învelișul Lui exterior de umanitate normală; în schimb, trebuie să aduci mărturie pentru lucrarea pe care El o face și pentru calea pe care El o conduce; trebuie să aduci mărturie despre cum ai fost cucerit de El și în ce aspecte ai fost desăvârșit. Acesta este tipul de mărturie pe care ar trebui să o aduci. […] Ai trecut prin etapă după etapă de mustrare, judecată, rafinare, încercări, piedici și necazuri și ai fost cucerit; ai renunțat la perspectivele trupului, motivațiile tale personale și interesele intime ale trupului. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu ți-au cucerit întru totul inima. Deși nu ai crescut în viața ta atât de mult cât cere El, tu știi toate aceste lucruri și ești total convins de ceea ce face El. Aceasta este o mărturie – o mărturie practică! El a venit să facă lucrarea de judecată și mustrare pentru a-l cuceri pe om; dar a venit și pentru a-Și încheia lucrarea, pentru a pune capăt epocii și pentru a îndeplini lucrarea de încheiere – ca să pună capăt întregii epoci, să mântuiască întreaga omenire, să mântuiască pe deplin omenirea de păcat și să câștige pe deplin omenirea pe care a creat-o. Ar trebui să aduci mărturie despre toate acestea. Ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, ai văzut-o cu ochii tăi și ai experimentat-o personal; nu fi incapabil, în cele din urmă, să îndeplinești funcția care-ți revine. Ce păcat ar fi! În viitor, atunci când Evanghelia este răspândită, ar trebui să poți vorbi despre propria ta cunoaștere, să aduci mărturie despre tot ce ai câștigat în inima ta și să nu cruți niciun efort. Asta e ceea ce ar trebui să dobândească o ființă creată. Care este, mai exact, semnificația acestei etape a lucrării lui Dumnezeu? Care este efectul ei? Și cât de mult din ea a fost înfăptuit în oameni? Ce ar trebui să facă oamenii? Când veți putea explica în amănunt toată lucrarea pe care Dumnezeu întrupat a făcut-o de când a venit pe pământ, atunci mărturia voastră va fi completă. Când vei putea explica în amănunt aceste cinci lucruri: semnificația lucrării Sale, conținutul acesteia, esența ei, firea pe care o reprezintă și principiile ei, atunci asta va dovedi că ești capabil de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, că ești cu adevărat în posesia cunoașterii. Cerințele Mele de la voi nu sunt foarte mari și pot fi îndeplinite de toți cei care urmăresc cu o inimă sinceră. Dacă ai hotărârea de a fi unul dintre martorii lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi ceea ce urăște Dumnezeu și ceea ce iubește El. Ai experimentat mult din lucrarea Lui; prin această lucrare, trebuie să ajungi să-I cunoști firea, să înțelegi intențiile Lui și cerințele Lui de la omenire și să folosești această cunoaștere ca să aduci mărturie pentru El și să-ți îndeplinești datoria.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (7)”
485. Experimentarea judecății și a mustrării cuvintelor lui Dumnezeu vă aduce câștiguri noi și experiențe reale – așadar, ar trebui să aduceți mărturie pentru Dumnezeu. Când aduceți mărturie pentru Dumnezeu, ar trebui să vorbiți în principal despre cum vă judecă și vă mustră Dumnezeu și ce încercări folosește El pentru a vă rafina și a vă schimba firile. Ar trebui să vorbiți și despre câtă corupție ați dezvăluit, ce noțiuni ați ajuns să aveți despre Dumnezeu și ce lucruri ați făcut pentru a vă împotrivi lui Dumnezeu de-a lungul experiențelor voastre, precum și despre modul în care ați fost în cele din urmă cuceriți de Dumnezeu, ce cunoaștere reală ați dobândit despre lucrarea lui Dumnezeu și cum ar trebui să aduceți mărturie pentru Dumnezeu, ca să-L răsplătiți pentru dragostea Sa. Ar trebui să puneți substanță în aceste cuvinte, în timp ce vorbiți în termeni simpli. Nu vorbiți despre teorii goale. Spuneți ceva real, ceva din inimă. Doar a aduce mărturie pentru Dumnezeu în acest fel este corect. Nu pregătiți teorii goale, cu aspect profund, în efortul de a vă etala; a face acest lucru vă face să păreți destul de aroganți și lipsiți de rațiune. Ar trebui să vorbiți mai mult despre lucruri reale din experiența voastră concretă și să vorbiți mai mult din inimă; acest lucru este cel mai benefic pentru alții și, de asemenea, ceea ce ei consideră ca fiind cel mai potrivit. Voi erați oameni care I se împotriveau cel mai mult lui Dumnezeu, care erau cel mai puțin înclinați să I se supună Lui, dar acum ați fost cuceriți – nu uitați niciodată acest lucru. Ar trebui să meditați și să vă gândiți mai mult la aceste chestiuni. Odată ce oamenii le înțeleg clar, vor ști cum să aducă mărturie, altfel, vor fi predispuși să săvârșească fapte rușinoase care sunt lipsite de rațiune, ceea ce nu înseamnă a aduce mărturie pentru Dumnezeu, ci mai degrabă a-L face de rușine. Fără experiențe autentice și o înțelegere a adevărului nu este posibil să aduceți mărturie pentru Dumnezeu. Oamenii a căror credință în Dumnezeu este ambiguă și confuză nu vor fi niciodată în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”
486. Ca să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te bazezi pe experiența și cunoașterea ta și pe prețul pe care l-ai plătit. Doar astfel poți să-I satisfaci intențiile. Ești cineva care aduce mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ai această hotărâre? Dacă ești capabil să aduci mărturie pentru numele Său și, chiar mai mult, pentru lucrarea Sa, și dacă poți trăi imaginea oamenilor Săi pe care El o cere, atunci ești un martor pentru Dumnezeu. Cum anume aduci tu mărturie pentru Dumnezeu? Dacă tu urmărești și tânjești să trăiești cuvântul Său și să dai mărturie cu gura ta, astfel încât oamenii să poată ajunge să-I cunoască lucrarea și să-I vadă faptele – dacă într-adevăr urmărești aceste lucruri, atunci Dumnezeu te va desăvârși. Dacă nu urmărești decât să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat în final, atunci perspectiva credinței tale în El nu este pură. Ar trebui să urmărești cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești când El face să se manifeste intențiile Sale în fața ta și să urmărești cum s-ar cuveni să aduci mărturie pentru minunăția și înțelepciunea Sa și cum să aduci mărturie despre modul în care te disciplinează și te emondează. Toate acestea sunt lucruri la care ar trebui să cugeți acum. Dacă inima ta iubitoare de Dumnezeu este așa doar ca să poți dobândi glorie cu El după ce te desăvârșește, atunci tot nu este suficient și nu poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să fii capabil să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, să-I satisfaci cerințele și să experimentezi într-un mod practic lucrarea pe care El o face asupra oamenilor. Fie că e vorba de durere, de lacrimi sau de suferință, trebuie să experimentezi toate aceste lucruri în mod practic. Acestea sunt menite să te desăvârșească drept martor al lui Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”
487. Deși credința voastră este foarte sinceră, niciunul dintre voi nu poate să Mă explice în totalitate, niciunul nu poate să aducă mărturie despre toate faptele pe care le vede. Gândiți-vă la asta: astăzi, cei mai mulți dintre voi nu vă ocupați de sarcinile cuvenite, urmărind în schimb trupul, săturându-l și complăcându-vă în trup. Aveți puțin adevăr. Cum puteți, așadar, să aduceți mărturie pentru tot ce ați văzut? Chiar sunteți încrezători că puteți fi martorii Mei? Dacă va veni o zi în care nu vei putea aduce mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci îți vei fi pierdut funcția unei ființe create, și existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei fi vrednic să fii om. S-ar putea chiar spune că nu vei fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra voastră, dar, pentru că în prezent tu nu încerci niciodată să înveți ceva și rămâi ignorant în privința tuturor lucrurilor, și muncești în zadar, când va fi vremea ca lucrarea Mea să fie răspândită, pur și simplu vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutil. Oare atunci nu vei rămâne în istorie ca un păcătos? Când va veni acel timp, nu vei regreta amarnic? Nu te va cuprinde deprimarea? Toată lucrarea Mea de astăzi nu e săvârșită din lipsă de activitate și plictiseală, ci pentru a pune o temelie lucrării Mele viitoare. Nu este vorba că sunt în impas și e necesar să inventez ceva nou. Ar trebui să înțelegi lucrarea pe care o fac; nu este ceva făcut de un copil ce se joacă pe stradă, ci o lucrare săvârșită ca să-L reprezinte pe Tatăl Meu. Ar trebui să știi că nu Eu fac totul; mai degrabă, Îl reprezint pe Tatăl Meu. Între timp, rolul vostru este pur și simplu acela de a urma, de a vă supune, de a vă schimba și de a aduce mărturie. Ce ar trebui să înțelegeți este motivul pentru care ar trebui să credeți în Mine; aceasta este cea mai importantă chestiune pe care trebuie să o înțelegeți fiecare dintre voi. Tatăl Meu, pentru slava Sa, v-a predestinat pe toți pentru Mine, din momentul în care a creat lumea. Pentru lucrarea Mea și pentru slava Lui v-a predestinat El. Datorită Tatălui Meu, voi credeți în Mine; datorită predestinării Tatălui Meu, voi Mă urmați pe Mine. Nimic din toate acestea nu a fost alegerea voastră. Chiar mai important este să înțelegeți că voi sunteți cei pe care Tatăl Mi i-a dăruit cu scopul de a aduce mărturie pentru Mine. Pentru că El v-a dăruit Mie, ar trebui să respectați calea pe care v-o ofer, precum și calea și cuvintele pe care vi le predau, căci este datoria voastră să respectați calea Mea și acesta este scopul inițial al credinței voastre în Mine. Prin urmare, vă spun aceasta: voi sunteți pur și simplu oameni pe care Tatăl Meu Mi i-a dăruit pentru a respecta calea Mea. Cu toate acestea, voi doar credeți în Mine, dar nu Îmi aparțineți, pentru că nu sunteți din familia israelită, ci, în schimb, sunteți de teapa străvechiului șarpe. Tot ce vă cer să faceți este să aduceți mărturie pentru Mine, dar astăzi trebuie să-Mi urmați calea. Toate acestea sunt de dragul mărturiei viitoare. Dacă doar ascultați de calea Mea, acest lucru este lipsit de valoare și sensul faptului că Tatăl v-a încredințat Mie se va pierde. Ceea ce doresc să vă mai spun este aceasta: ar trebui să-Mi urmați calea.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înțelegi despre Dumnezeu?”