Punctul paisprezece: Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii (Partea a șaptea)

A paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este „discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii”. Data trecută, am avut părtășie despre al doilea criteriu de discernere a diverselor tipuri de oameni răi, bazat pe umanitatea lor, acoperind trei manifestări. Citiți aceste trei manifestări. (H. Sunt capabili în orice moment de trădare; I. Sunt capabili în orice moment să plece; J. Sunt șovăielnici.) După ce am avut părtășie despre aceste trei manifestări, le înțelegeți? (Da.) În general, majoritatea oamenilor care au aceste probleme nu dispun de capacitatea de a înțelege adevărul; nu înțeleg ce este adevărul și nici ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. În plus, unii dintre ei nu-și pot da seama ce înseamnă credința în Dumnezeu. Ei cred că aceasta se rezumă doar la credința religioasă și că nu trebuie decât să respecte ritualurile religioase. Nu înțeleg semnificația credinței în Dumnezeu și nici semnificația îndeplinirii datoriei; în inimile lor nici măcar nu este clar dacă Dumnezeu există, iar ei nu sunt siguri dacă este corectă calea de a-L urma pe Dumnezeu. Indiferent de câți ani cred sau câte predici au ascultat, nu reușesc niciodată să stabilească o bază pe adevărata cale. Ca urmare, sunt șovăielnici și, dacă se întâmplă ceva care îi nemulțumește, ar putea chiar să părăsească sau să trădeze biserica în orice moment. Casa lui Dumnezeu are principii specifice pentru tratarea acestor tipuri de oameni. În funcție de diferitele lor situații, există planuri specifice pentru tratarea și rezolvarea lor; cei care ar trebui să fie îndepărtați vor fi îndepărtați, iar cei care ar trebui să fie excluși vor fi excluși. Chiar dacă unii dintre acești oameni nu sunt oameni răi, fiind cu atât mai puțin antihriști, pe baza naturii acestor manifestări ale lor și a atitudinii lor față de credința în Dumnezeu, nu sunt oameni ai casei lui Dumnezeu, nici nu sunt cu adevărat frați și surori. Chiar dacă rămân în biserică, le va fi foarte greu să ajungă să înțeleagă adevărul. Care sunt implicațiile faptului că le este greu să înțeleagă adevărul? Întrucât nu sunt niciodată capabili să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și nu sunt niciodată capabili să înțeleagă adevărul, în cele din urmă nu vor reuși să obțină mântuirea și nu vor reuși să fie câștigați de Dumnezeu. Adică, în cele din urmă, nu pot deveni oameni ai casei lui Dumnezeu, nu pot deveni adevărate ființe create, nu își pot îndeplini datoria de ființe create și nu se pot întoarce înaintea lui Dumnezeu. În plus, ei joacă adesea un rol negativ în biserică. Nu numai că nu reușesc să aibă un efect pozitiv, dar, din când în când, provoacă și tulburări și distrugeri, afectând starea unor oameni și tulburându-i pe unii dintre cei care își fac datoria. Prin urmare, biserica ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se ocupa de ei, fie convingându-i să plece, fie îndepărtându-i sau excluzându-i. În orice caz, nu li se poate permite să provoace perturbări și tulburări în biserică.

Standardele și bazele pentru discernerea diverselor tipuri de oameni răi

II. Pe baza umanității cuiva

J. Sunt șovăielnici

Oamenii șovăielnici nu sunt niciodată capabili să confirme dacă Dumnezeu există cu adevărat și sunt și mai puțin capabili să confirme dacă Dumnezeul în care cred este adevăratul Dumnezeu. Astăzi vor să caute aici, iar mâine vor să meargă să verifice acolo, neștiind care este adevărata cale, având mereu o atitudine de așteptare. În cazul unor astfel de oameni, convingeți-i rapid să plece, spunându-le: „Nu ești niciodată în stare să confirmi că lucrarea lui Dumnezeu este adevărata cale și nu cauți adevărul pentru a-ți rezolva dificultățile. Ce rezultat poate apărea dacă vei continua să crezi astfel? Din moment ce nu iubești adevărul și nu-ți place să trăiești viața bisericească, ar trebui să mergi oriunde te interesează, pe baza propriilor alegeri. Nu vrei să urmărești să te distingi și să obții un mare succes? Atunci ar trebui să mergi în lume și să te străduiești în acest sens. Poate că te poți îmbogăți sau poți să devii funcționar și să-ți împlinești visurile în lume. N-ar trebui să mai zăbovești în casa lui Dumnezeu.” În cazul unor astfel de oameni, n-ar trebui în niciun caz să-i forțați sau să încercați să-i îndemnați să rămână. Dacă vor să părăsească biserica, lăsați-i să plece. Sfătuirea și încurajarea constantă a acestor neîncrezători și îndemnarea lor să rămână nu sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Lucrarea Sa nu îi forțează niciodată pe oameni, iar faptul că îi târâți și îi trageți întruna pe cei care sunt nehotărâți conține un element de forțare. Acești oameni vor să plece să muncească, să câștige bani și să ducă o viață bună sau să urmărească lucruri care le plac personal. Au avut întotdeauna aceste intenții și au avut întotdeauna propriile aspirații și planuri. Deși nimeni nu știe acest lucru, comportamentul lor l-a dezvăluit deja. De exemplu, când își îndeplinesc datoria, sunt adesea lipsiți de entuziasm sau uituci, superficiali și doar fac lucrurile mecanic. Manifestă deseori o reticență deosebită în a-și face datoria, simțind mereu că ies în pierdere, crezând că îndeplinirea datoriei lor îi împiedică să câștige bani. Astfel de persoane ar trebui convinse să plece, spunându-le: „Ești mereu lipsit de entuziasm și superficial în îndeplinirea datoriei tale și, în cele din urmă, nu vei reuși să câștigi adevărul, iar Dumnezeu nu te va aproba – ce pierdere va fi! Întrucât nu ești interesat de adevăr, nu ești capabil să confirmi existența lui Dumnezeu sau suveranitatea Sa și crezi că lumea este fantastică, gândind că ai putea să ai un mare succes și să te distingi dacă urmărești lumea, atunci ar fi mai bine să te întorci în lume și să te străduiești acolo. Ce rost are să înduri aceste greutăți aici?” În special, acești oameni simt adesea că au competențe într-un anumit domeniu, că au anumite aptitudini și capacități și cred că, dacă ar da lovitura în societate sau în lume, ar putea câștiga atât faimă, cât și avere, bucurându-se de un statut înalt și o remunerație mare. Cu toate acestea, după ce ajung să creadă în Dumnezeu și bâjbâie câțiva ani, nu primesc nicio promovare și nu sunt aleși pentru nicio poziție importantă. Neputând să iasă în evidență față de ceilalți, se simt foarte nedreptățiți și foarte reticenți în inimile lor. Nu sunt dispuși să meargă pe calea credinței în Dumnezeu și cu atât mai puțin să-și facă datoria. Au în mod constant o inimă neliniștită și o minte rătăcitoare, sunt capricioși și instabili. Din când în când, se gândesc la modul în care colegii de clasă și prietenii lor au obținut locuri de muncă atât de bune, au ajuns în funcții foarte înalte și trăiesc o viață superioară celorlalți, ceea ce îi face în special să simtă că se nedreptățesc foarte mult crezând în Dumnezeu și cred că nu sunt buni de nimic, sunt incompetenți și un eșec deoarece cred în Dumnezeu, simțindu-se prea rușinați față de părinți și strămoși. Acest lucru îi face să fie și mai supărați și mai reticenți, iar ei regretă amarnic că au ales să creadă în Dumnezeu de la bun început! Prin urmare, sunt și mai șovăielnici în mintea lor. De-a lungul anilor în care au crezut în Dumnezeu și și-au făcut datoria, credința lor nu doar că nu s-a întărit, dar și-au pierdut și entuziasmul inițial pe care îl aveau. Cum credeți că ar trebui tratați astfel de oameni? (Ar trebui convinși să plece.) Dacă îi convingi să plece, ar putea spune: „Cred în dumnezeu de atâția ani, renunțând la educație, căsătorie și perspective. Acum îmi spui să părăsesc biserica – nu înseamnă că toate greutățile pe care le-am îndurat în acești ani vor fi fost în zadar? Nu voi avea nicio destinație viitoare? Asta ar însemna să pierd pe ambele fronturi. Nu este ca și cum mi-aș lua viața?” Oare să-i convingem să plece este prea lipsit de inimă? Este adecvat să facem acest lucru? (Astfel de oameni nu au vrut niciodată să creadă în Dumnezeu de la bun început. Doar au intrat în biserică prin vicleșug pentru a primi binecuvântări. Când văd că biserica se concentrează mereu pe mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu și pe părtășia despre adevăr, sunt scârbiți de aceste lucruri și vor să plece. Astfel de oameni ar trebui convinși să plece. Deși îi puteți reține, nu le puteți reține inimile.) Dacă își fac datoria cu o oarecare sinceritate, dar pur și simplu nu au claritate asupra adevărului sau devin temporar oarecum negativi și slabi fiindcă se confruntă cu obstacole și eșecuri sau au experimentat emondarea, în aceste cazuri, puteți să aveți părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta și a-i susține. Cu toate acestea, presupunând că slăbiciunea lor nu este temporară, ci sunt în permanență superficiali și fac lucrurile mecanic în datoria lor, îndeplinind-o cu jumătate de inimă și mulțumindu-se doar să nu fie alungați; și presupunând că își fac datoria fără sinceritate sau motivație ori, pentru a ne exprima mai exact, nu au obiective de urmărit și doar așteaptă să treacă zilele – dacă devine clar că sunt oameni de acest tip, atunci pot fi convinși să plece.

Unii oameni sunt neîncrezători. Dacă poți vedea clar că, în esență, sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu sunt dispuși nici măcar să muncească, atunci ar trebui convinși să plece. Principalele lor manifestări sunt că nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu, nu învață niciodată imnuri, nu ascultă niciodată predici și nu au niciodată părtășie despre adevăr sau nu vorbesc despre cunoașterea de sine. De asemenea, nu le place să asculte mărturiile bazate pe experiențe ale fraților și surorilor. Nu se uită niciodată la filmele, clipurile cu imnuri sau clipurile cu mărturii bazate pe experiențe produse de casa lui Dumnezeu și, chiar dacă se uită, o fac doar pentru divertisment sau din curiozitate, caz în care privesc doar puțin, cu reticență; și se uită doar pentru distracție și emoție, absolut deloc dintr-un simț al poverii față de propria intrare în viață. Cum își petrec cea mai mare parte a timpului? Discută, bârfesc sau intră pe internet pentru a se uita la lucrurile care le plac. De exemplu, unora dintre ei le place piața bursieră și verifică în permanență tendințele bursiere online; altora le plac mașinile sau produsele electronice și se uită mereu pe internet ce mărci au lansat modele noi sau au dezvoltat o nouă tehnologie; unora le place să urmărească știri online produse de utilizatori individuali; iar altora le plac produsele de înfrumusețare, machiaj sau îngrijire a sănătății și intră frecvent pe internet pentru a citi despre frumusețe, îngrijirea sănătății sau modalități de a menține o stare bună de sănătate și de a obține longevitatea. Acești oameni nu sunt deloc interesați de diferitele adevăruri pe care trebuie să le pătrundă credincioșii pentru a fi mântuiți sau de mărturiile bazate pe experiențe ale fraților și surorilor. În afară de faptul că fac puțină datorie fără tragere de inimă, în rest se concentrează mereu asupra situației schimbătoare a lumii non-credincioșilor și asupra noilor tendințe și știri importante care există în lume, precum și asupra evoluțiilor din propria țară, printre alte lucruri. Se uită doar la acest tip de informații. Din cauza faptului că se uită tot timpul la aceste lucruri, inimile lor sunt pline doar de asemenea chestiuni, iar ei ignoră complet adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă în calitate de credincioși în Dumnezeu. Indiferent cine are părtășie cu ei, nu o asimilează. Nu sunt nici interesați, nici preocupați de chestiuni legate de intrarea în viață, de exemplu, ce principii ar trebui să urmeze atunci când își fac datoria, ce firi corupte dezvăluie, ce probleme există în timpul îndeplinirii datoriei lor și care dintre diferitele cerințe ale lui Dumnezeu de la oameni au îndeplinit sau nu. Deși își îndeplinesc datoria, doar fac lucrurile mecanic, fără să caute câtuși de puțin adevărurile-principii. Chiar dacă asemenea oameni pretind că sunt credincioși în Dumnezeu, ceea ce le place în sinea lor și pe ce se concentrează sunt banii, statutul și tendințele lumii non-credincioase, plăcându-le să se asocieze cu cei care urmează tendințele lumii non-credincioase. Când vorbesc despre chestiuni din lumea non-credincioasă, o fac cu mare plăcere și entuziasm neobosit, vorbind elocvent și fără încetare, dar când se întâlnesc cu cei cărora le place să aibă părtășie despre adevăr, nu au nimic de spus. Când un frate sau o soră spune: „Există un imn atât de frumos, încât i-am memorat toate versurile”, ei spun cu superficialitate: „L-ai memorat. Ce frumos!” Când un frate sau o soră spune: „Mărturia bazată pe experiență a unei surori este foarte bună!”, ei spun: „Sunt acum atât de multe clipuri cu mărturii bazate pe experiențe, care nu este bun? Toate sunt destul de bune.” Răspund doar în acest mod superficial; în realitate, nu sunt interesați de adevăr și nu au un limbaj comun cu frații și surorile. Când cineva îi întreabă: „Te rogi atunci când te confrunți cu situații?”, ei răspund: „Cum să mă rog? Despre ce să mă rog?” Nu se roagă și nici nu au nimic de spus lui Dumnezeu. Acești oameni nu sunt interesați de nimic legat de credința în Dumnezeu, iar inimile lor sunt pline de tot felul de lucruri din lumea non-credincioasă. Ce credeți: au astfel de oameni o problemă? (Da.) Dacă vezi că sunt mereu lipsiți de entuziasm când își fac datoria și, atunci când li se atribuie orice sarcină, devin foarte nerăbdători, plângându-se de îndată ce suferă puține greutăți, iar după câțiva ani de credință în Dumnezeu, dezvăluie frecvent gânduri precum: „Am ieșit în pierdere crezând în dumnezeu. Dacă n-aș fi crezut în dumnezeu, până acum salariul meu ar fi crescut la suma cutare și m-aș fi putut bucura de statutul cutare și de un stil de viață luxos”, cum ar trebui tratați astfel de oameni? (Ar trebui convinși să plece.) Convingeți pur și simplu asemenea oameni să plece și nu-i mai puneți să facă nicio datorie, deoarece nu sunt dispuși nici măcar să muncească. Ei cred că simpla participare la adunări în calitate de credincioși este suportabilă, dar a-și face datoria și a-L urma pe Dumnezeu le împiedică mărețele lor proiecte. Simt că a-și îndeplini datoria și a-L urma pe Dumnezeu sunt obstacole majore în calea căutării fericirii. Consideră că, dacă nu-și îndeplineau datoria, s-ar fi făcut deja remarcați în fața celorlalți, devenind funcționari de rang înalt și câștigând o mulțime de bani în lume. De ce ar trebui atunci să-i ținem pe loc? Așadar, a-i convinge să plece este bine pentru toată lumea. A-i obliga sau a încerca să-i îndemni să rămână ar fi o greșeală uriașă. Ar trebui să-i convingi pe oamenii de acest gen astfel: „De ce ai ales să crezi în Dumnezeu? Poți dobândi vreodată adevărul dacă nu ești interesat de adevăr și ești mereu plin de îndoieli în privința lui Dumnezeu? Ești o persoană cu idei, diplome și talent – dacă te-ai strădui din greu în lume, ai putea să devii cu siguranță președinte sau director executiv al unei companii ori să devii milionar sau miliardar. Rătăcind în felul acesta în casa lui Dumnezeu, în primul rând, nu poți să te faci remarcat; în al doilea rând, nu poți obține un mare succes; și, în cele din urmă, nu poți aduce onoare străbunilor tăi. În plus, când îți faci datoria, ești întotdeauna superficial, de aceea ești emondat, ceea ce te face mereu să fii deprimat. De ce să înduri această suferință? Ar trebui să ieși în lume, fie în politică, fie în afaceri și cu siguranță vei obține un anumit nivel de succes. Ești diferit de noi: ai atât diplome, cât și talent și ești un individ nobil – nu este sub demnitatea ta să crezi în Dumnezeu alături de noi, oamenii obișnuiți? Așa cum spun adesea non-credincioșii, «Lumea e la picioarele tale» – ar trebui să profiți de faptul că încă este timp în lume să urmărești faima, câștigul și statutul cât încă mai ai ocazia. Nu te nedreptăți rămânând aici.” Este acesta un mod adecvat de a-i convinge? Formularea este destul de diplomată, nu-i așa? (Da.) Nu îi rănește și, de asemenea, le spune ce vor să audă. Cred că această abordare este adecvată, îi ajută să accepte sfatul și pot să plece cu îndrăzneală, fără nicio grijă. Atunci când ai de-a face cu oameni de acest gen, dacă ești sigur că sunt neîncrezători și vezi că nu au niciun entuziasm față de credința în Dumnezeu, că nu sunt niciodată sinceri în îndeplinirea datoriei lor și că nu au câștigat niciodată nicio intrare în viață – și nici nu au șanse să câștige pe termen lung – atunci ar trebui convinși să plece. Dacă nu-i convingi să plece, vor avea întotdeauna o atitudine superficială și lipsită de entuziasm în îndeplinirea datoriei lor și s-ar putea să vină vremea când vor provoca un dezastru major.

K. Sunt lași și suspicioși

Am terminat părtășia despre a zecea manifestare – faptul că sunt șovăielnici. Acum, să ne uităm la cea de-a unsprezecea manifestare – sunt lași și suspicioși. Care sunt manifestările oamenilor lași? (Oamenii lași sunt speriați atunci când se confruntă cu arestarea și persecuția. Vor să-și facă datoria, dar nu îndrăznesc.) Acesta este doar un aspect mărunt. Problema principală este că au un punct de vedere privind credința în Dumnezeu: simt mereu că cei care cred în Dumnezeu par nelalocul lor în această lume; simt că este stânjenitoare credința lor în Dumnezeu. Mai ales în unele țări autoritare sau fără libertate religioasă, unde credincioșii în Dumnezeu nu sunt doar neprotejați prin lege, ci și supuși persecuției, unii oameni nu îndrăznesc să recunoască faptul că au credință în Dumnezeu și se tem că alții vor afla. Ei simt că a crede în Dumnezeu nu este ceva legitim și onorabil. Deși știu că au credință în adevăratul Dumnezeu, nu simt nicio onoare în acest lucru și nici nu au încredere. Când există orice semn de necazuri sau când văd că guvernul îi arestează, persecută, oprimă și ostracizează pe credincioși, devin deosebit de îngrijorați că ar putea fi implicați. În astfel de situații, unii oameni se disociază rapid de biserică, grăbindu-se chiar să restituie cărți casei lui Dumnezeu. Alții, de teamă că vor fi arestați, nu mai îndrăznesc să participe la adunări și nici să-i salute pe frați și surori atunci când se întâlnesc. Mai ales cu cei care sunt relativ cunoscuți pentru credința lor sau care au fost arestați anterior, acești oameni îndrăznesc și mai puțin să interacționeze cu ei – sunt lași în această măsură. Chiar mai rău, când aud că guvernul a început un val major de arestări, se grăbesc să se adreseze autorităților pentru a recunoaște proactiv că au crezut anterior în Dumnezeu și că știu ce oameni cred, vânzându-i proactiv și predând cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu și alte materiale legate de credința în Dumnezeu în schimbul clemenței, doar în scopul autoconservării. Spuneți-Mi, nu sunt acestea manifestări ale lașității? (Ba da.) Mai ales unii oameni, după ce cred în Dumnezeu, se tem mereu că alții vor afla despre credința lor și se tem și mai mult că vor fi vânduți dacă cineva este arestat. De îndată ce află cineva că au credință în Dumnezeu, se grăbesc să explice că nu mai cred, grăbindu-se chiar să facă lucruri care să-i determine pe non-credincioși să nu-i mai suspecteze că sunt credincioși. De exemplu, încurajează legăturile cu non-credincioșii, mâncând, petrecând, jucând jocuri de noroc, consumând alcool împreună și așa mai departe. La cel mai mic semn de probleme, nu îndrăznesc să participe la adunări și nu-și mai fac datoria, ignorând pe oricine încearcă să ia legătura cu ei. Când totul este liniștit, se gândesc la modul în care credința în Dumnezeu aduce binecuvântări, permițând cuiva să evite moartea, să ajungă la Ceruri și să aibă o destinație bună – atunci sunt plini de energie pentru credința în Dumnezeu. Dar de îndată ce se confruntă cu un mediu care este puțin periculos, dispar fără urmă. Apoi, când trece situația și lucrurile sunt din nou calme, se întorc. Persoanele de acest tip dispar frecvent. Indiferent cât de importantă e datoria care le este atribuită, de îndată ce apare un mic pericol, își pot abandona imediat lucrarea fără să facă rânduieli pentru continuarea acesteia și nimeni nu poate lua legătura cu ei după aceea. Alți oameni, când se confruntă în mod similar cu un mediu periculos, se pot gândi la tot felul de modalități de a gestiona corect urmările. Dacă mediul este în prezent prea ostil și riscul de arestare este ridicat, ei așteaptă să treacă pericolul înainte de a continua lucrarea. Sau, dacă sunt prea cunoscuți drept credincioși și ar putea fi arestați cu ușurință dacă își arată fața pentru a-și face lucrarea, rânduiesc să o facă altcineva. Dar când acești oameni lași simt cea mai mică problemă, se grăbesc să se ascundă și fac tot posibilul să fugă la adăpost și să-și salveze pielea, ignorând și desconsiderând complet lucrarea și proprietatea bisericii, nefăcând niciun efort pentru a apăra lucrarea bisericii sau a-i proteja pe frați și surori. De ce se tem ei cel mai mult în credința lor în Dumnezeu? În primul rând, se tem că guvernul va afla despre credința lor. În al doilea rând, se tem că vor afla vecinii lor. În al treilea rând, se tem cel mai tare să nu fie arestați și închiși sau omorâți în bătaie. Așadar, ori de câte ori se întâmplă ceva, primul lucru la care se gândesc este dacă ar putea fi arestați sau dacă ar putea fi uciși. Dacă riscul să se întâmple una dintre acestea este chiar și de 1%, vor găsi o modalitate de a scăpa. De exemplu, în timpul unei adunări, un frate sau o soră ar putea spune: „Când veneam încoace, am văzut pe cineva în apropiere care părea necunoscut. Ar putea fi un non-credincios care ne urmărește?” Doar auzind această remarcă, oamenii lași nu vor participa la următoarea adunare și vor întrerupe legăturile cu toată lumea. Ai numi acest lucru prudență? (Aceasta nu este o prudență normală, este lașitate – nu există loc pentru Dumnezeu în inimile lor.) Aceasta este o prudență dusă la extrem. În țările sau regiunile în care mediul este deosebit de ostil, credincioșii ar trebui într-adevăr să fie precauți, dar asta nu înseamnă că ar trebui să nu-și mai facă datoria sau să nu mai participe la adunări de teama de a fi arestați, fiind atât de precauți încât să nu existe un loc pentru Dumnezeu în inimile lor. Care este principiul pentru precauție al oamenilor lași? Indiferent ce se întâmplă – important sau nesemnificativ – ei nu cred deloc că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Ei cred că nimeni nu este de încredere și se bazează pe ei înșiși pentru a se proteja. Acesta este principiul lor. Ei nu cred că totul este în mâinile Sale; că totul este orchestrat și rânduit de Dumnezeu; că, dacă într-adevăr se întâmplă ceva, este permis de Dumnezeu și că, dacă nu este permis de Dumnezeu, nimeni nu va fi arestat. Nu au absolut deloc credință în această privință. În schimb, inimile lor sunt pline doar de lașitate. Mai mult, există un defect fatal în lașitatea lor, fiind de asemenea cel mai detestabil lucru în ceea ce-i privește: pentru a se proteja și pentru a face față oricărui mediu care îi face să se simtă timorați, ei urmează ceea ce consideră a fi „înțelepciunea lor supremă”, și anume faptul că, indiferent ce se întâmplă – fie că sunt supravegheați, fie că sunt arestați și întemnițați – odată ce se întâmplă ceva rău și siguranța lor este amenințată, pe de o parte, ei neagă că au credință în Dumnezeu, iar pe de altă parte, trădează tot ce știu, fără să ascundă nimic. De ce procedează așa? Pur și simplu pentru a se proteja de suferința fizică; astfel, divulgă tot ce știu. În primul rând, îi vând pe conducătorii bisericii și, de asemenea, divulgă cine sunt conducătorii districtuali și cei regionali și unde locuiesc aceștia, divulgând tot ce știu. Trădează totul, chiar înainte de a fi torturați. În plus, dacă li se cere să semneze „Cele trei scrisori”, le semnează imediat, fără să se gândească măcar – au fost pregătiți pentru asta dintotdeauna. Procedează așa pentru a evita întemnițarea, tortura și orice pericol de moarte. Sunt atât de lași. Nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu și nici nu sunt capabili să-și riște viața. În schimb, se gândesc la orice modalitate posibilă de a se proteja. Pentru ei, cea mai bună metodă este să-i vândă pe alții și biserica – aceasta este cea mai eficientă cale. Folosesc trădarea altora ca preț pentru a-și asigura propria siguranță și a evita orice suferință. Este ceva ce au planificat cu mult timp în urmă – este „înțelepciunea lor supremă”. Spuneți-Mi, este lașitatea acestui tip de persoană o lașitate normală? (Nu.) Atunci care este problema aici? (Sunt atât de lași încât devin iude, gata să-i vândă pe frați și surori și să vândă biserica oricând și oriunde. Astfel de oameni nu sunt credincioși adevărați.) Să lăsăm momentan deoparte problema dacă sunt credincioși adevărați sau falși. Privește doar umanitatea lor – ei cred că a avea credință în Dumnezeu este ceva viclean și rușinos, și nu ceva legitim și onorabil, privind chestiunea credinței în Dumnezeu, ceva atât de legitim, onorabil și pozitiv, ca pe ceva negativ – ce fel de oameni crezi că sunt? (Oameni dezorientați, care sunt relativ ticăloși.) Perspectiva și modul lor de a înțelege lucrurile sunt diferite de cele ale oamenilor normali. Uneori pot chiar să facă din alb negru, fiind incapabili să distingă binele de rău. Cum este posibil ca niște credincioși în Dumnezeu să fie în mod intenționat vicleni? Pentru că această lume este prea rea – legea nu protejează libertatea religioasă și, într-o măsură și mai mare, regimul satanic Îl urăște pe Dumnezeu și privește cu ostilitate lucrarea Sa. Nu permite ca lucrurile pozitive să existe și face tot posibilul pentru a-i persecuta pe cei care cred în Dumnezeu. Așadar, în astfel de circumstanțe sociale, credincioșii nu au de ales decât să acționeze cu prudență atunci când se adună și își fac datoria; nu îndrăznesc să facă aceste lucruri în mod deschis. Din exterior, poate părea că sunt vicleni, ca niște hoți, dar, de fapt, este doar din cauza contextului de persecuție, nu-i așa? (Da.) Așadar, cum descrie marele balaur roșu credința în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei de către cineva? Drept un „comportament suspect”. Este acesta un comportament suspect? (Nu.) Nu este un comportament suspect – este ceva ce fac oamenii pentru că nu au de ales. Au făcut acești oameni ceva ilegal? (Nu.) Nu au făcut nimic ilegal sau care să se opună guvernului, cu atât mai puțin să încalce legea sau să tulbure ordinea publică. Ce au făcut acești oameni? Pur și simplu și-au îndeplinit datoria de ființe create. Această lucrare este cea mai valoroasă, mai însemnată și mai justă activitate din lume. Dar pentru că această lume este rea și întunecată și proclamă că albul este negru, ea numește „suspectă” cea mai justă, valoroasă și însemnată activitate. Aceasta este interpretarea Satanei. Este interpretarea Satanei adevărul? Este ea pozitivă? (Nu.) Categoric nu este. Cu toate acestea, când oamenii lași aud această interpretare, nu numai că sunt pe deplin de acord cu ea în inimile lor, dar și acceptă această interpretare din partea Satanei. Ca urmare, ei cred și că a avea credință în Dumnezeu și a-și face datoria în secret este ceva neadecvat și trebuie să fie greșit. Le este mereu teamă că, într-o zi, vor fi și ei torturați de societate și de guvern, fără să aibă unde să se apere și fără să-i ajute sau să-i salveze cineva. Astfel, se tem în special să nu afle alții despre credința lor în Dumnezeu. Nu recunosc în inimile lor că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu sunt adevărul sau că acea cale pe care Dumnezeu îi conduce pe oameni să meargă este cea corectă, dar tot vor să primească binecuvântări de la Dumnezeu. Nu este contradictoriu? În cele din urmă, se simt incredibil de nedreptățiți deoarece cred în Dumnezeu și suferă aceste greutăți într-un astfel de mediu. De ce se simt nedreptățiți? Pentru că se tem profund de regimul malefic din această lume și de forțele rele ale diavolilor și satanelor și se tem mereu că diavolii și satanele îi vor tortura și le vor lua viața. Întrucât nu au o credință adevărată în Dumnezeu, se comportă într-un mod deosebit de laș, chiar până în punctul de a nu-și face deloc datoria. Dacă nu există absolut niciun pericol, vor participa la adunări sau vor interacționa cu frații și surorile ori vor face unele lucruri pentru biserică, dar pur și simplu nu îndrăznesc să recunoască faptul că au credință în Dumnezeu, că fac parte din biserică sau să se ridice pentru a mărturisi pentru Dumnezeu sau pentru a-și face datoria – sunt profund temători. Nu au o credință adevărată în Dumnezeu, dar tot vor să primească binecuvântări și o destinație bună de la El. Ați spune că acest lucru este contradictoriu? (Da.) Nu le-a întunecat mintea faptul că se axează pe interesele lor personale? (Ba da.) Acești oameni sunt mistuiți de lăcomia de câștiguri personale. Ei nu cred că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, dar tot vor să primească binecuvântări de la El. Nu cred că lucrarea bisericii și datoria pe care o fac frații și surorile sunt juste, valoroase și însemnate. Le este frică în special să îndeplinească îndatoriri importante sau că lucrătorii și conducătorii le vor cere adesea să iasă și să gestioneze probleme, temându-se să nu fie implicați dacă ceva nu merge bine. Acești oameni lași, când se confruntă cu pericole, pot deveni iude și pot vinde biserica – acesta este și un tip de individ periculos.

Ce alte manifestări au oamenii lași? Acești oameni pot tăgădui oricând numele lui Dumnezeu și se pot lepăda de el, Îl pot trăda oricând pe Dumnezeu și pot deveni iude oricând. Oamenii lași nu sunt vrednici să intre în Împărăția Cerurilor – nu este așa? (Ba da.) Care este slăbiciunea fatală a oamenilor lași? (Se tem de moarte și pot recurge la trădare.) Acești oameni trec prin viață fără demnitate, râvnesc la viață și se tem de moarte. Frica de moarte este slăbiciunea lor fatală. Atât timp cât nu sunt trimiși la moarte, sunt dispuși să facă orice – indiferent dacă trebuie să devină iude, transformându-se în fii ai distrugerii sau să fie blestemați – sunt dispuși să facă orice, atât timp cât pot să trăiască. Viața este scopul lor suprem. Indiferent cum ai părtășie, spunând că viața și moartea oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu; că Dumnezeu controlează și orchestrează soarta oamenilor, fiind suveran asupra ei; și că oamenii ar trebui să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, ei nici nu cred și nici nu acceptă aceste cuvinte. Cred doar că este o ocazie rară de a renaște ca oameni, prin urmare nu pot în niciun caz să moară; cred și că, odată ce mor și trupul lor piere, sufletul lor fie va renaște ca animal, fie va deveni o fantomă rătăcitoare, fără să mai aibă vreodată șansa de a renaște ca om. Așadar, se tem mai ales de moarte. Pentru ei, moartea este un dezastru catastrofal, nu o ocazie bună pentru următoarea reîncarnare, nici un nou început pentru o altă renaștere. De aceea nu precupețesc niciun efort pentru a rămâne în viață. Chiar dacă asta înseamnă să-i vândă pe alții sau să provoace daune de orice fel lucrării bisericii, nu vor ezita să facă acest lucru; și chiar dacă înseamnă să se lepede de numele lui Dumnezeu, nu le pasă de consecințe – le pasă doar să trăiască în siguranță. Ce fel de oameni sunt aceștia? (Oameni care lungesc o existență rușinoasă.) Sunt oameni josnici care lungesc o existență rușinoasă! Trăiesc fără demnitate sau integritate, dispuși să facă orice doar pentru a rămâne în viață, coborându-se la orice nivel. Unii și-au calculat deja în inimile lor ce să facă înainte de a se confrunta cu un mediu periculos: „Dacă sunt arestat, pur și simplu voi vorbi. Când marele balaur roșu vă torturează, vă amenință și vă intimidează, forțându-vă să vindeți biserica, refuzați cu toții să scoateți un cuvânt. Ei bine, nu sunt la fel de nesăbuit ca voi, care preferați să îndurați durerea fizică decât să vorbiți. Aș vorbi chiar înainte să fiu bătut sau intimidat – vedeți cât de deștept sunt! Așa spune și zicala «Un om înțelept se supune circumstanțelor». Ce-i atât de rău dacă îi vând pe frații și surorile bisericii? Toată lumea trebuie să fie egoistă, nu-i așa? Nu este pur și simplu nesăbuit să nu ai grijă de tine însuți?” Înainte să se întâmple ceva, au calculat deja cum să se protejeze. S-au gândit bine cu mult timp în urmă. Care este crezul lor pentru modul în care să se comporte? „De ce ar trebui să ne facem viața grea? De ce să fim așa încăpățânați? Numai dacă suntem buni cu noi înșine nu vom fi trăit această viață în zadar!” Acesta este crezul lor pentru modul în care se comportă. Nu au granițe morale. Ce credeți că ar trebui făcut cu asemenea oameni? (Dacă se descoperă asemenea oameni, trebuie îndepărtați cu înțelepciune – sunt bombe cu ceas.) Exact, sunt bombe cu ceas. Sunt de-a dreptul lași, iar când se va ivi un pericol, vor vinde biserica. Dacă cineva are umanitate normală, va folosi metode înțelepte pentru a răspunde mediilor periculoase și va avea credință adevărată în Dumnezeu. Nu va permite să fie împiedicat să participe la adunări sau să-și facă datoria și va face tot posibilul să se consume pentru Dumnezeu, în funcție de statura și circumstanțele sale. Aceasta este dezvăluirea umanității normale. Dar oamenii lași își prețuiesc mai ales viața; râvnesc la viață și se tem de moarte, prețuindu-și viața mai presus de orice altceva. Nu au credință adevărată în Dumnezeu și nu pot vedea că El este suveran asupra tuturor lucrurilor. Așadar, când se confruntă cu persecuții, sunt dezvăluiți în mod firesc drept oameni lași. Oamenii lași, pentru a se proteja pe ei înșiși, pot deveni iude. Astfel de oameni sunt elemente periculoase, sunt indivizi înfricoșători. Biserica nu le poate încredința în niciun caz vreo lucrare și nici nu le poate permite să facă vreo datorie. În caz contrar, dacă recurg la trădare, daunele aduse lucrării bisericii ar fi prea mari; ar face mai mult rău decât bine.

Cum se manifestă suspiciunea oamenilor care sunt lași și suspicioși? Unii oameni nu pot vedea niciodată cu claritate diferitele aspecte ale lucrării casei lui Dumnezeu. Ei nu știu exact ce lucrare săvârșește Dumnezeu sau dacă aceste cuvinte pe care le rostește El sunt adevărul. Nu au o înțelegere sau un punct de vedere corect asupra acestor chestiuni, așa încât nu pot confirma ce anume este realizat în lucrarea casei lui Dumnezeu, ce rezultate vizează această lucrare sau dacă este făcută în scopul mântuirii oamenilor. Nu pot vedea clar niciunul dintre aceste lucruri. Nu le este clar nici ce este biserica. Indiferent câte predici ascultă, nu înțeleg nici măcar un strop de adevăr. Au mereu îndoieli în legătură cu frații și surorile care își îndeplinesc îndatoririle, gândindu-se în sinea lor: „Acești oameni sunt în permanență ocupați, vin și pleacă în fiecare zi – ce fac ei, mai exact?” În special în contextul credinței în Dumnezeu și al îndeplinirii îndatoririlor în țara marelui balaur roșu, conducătorii și lucrătorii au părtășie și discută despre anumite aspecte ale lucrării bisericii – cum ar fi lucrarea administrativă, lucrarea privind personalul, cea a treburilor generale și, în special, o lucrare care implică asumarea riscurilor – fără a le spune aceste lucruri fraților și surorilor de rând. Asta îi protejează, nu le face rău. Unii oameni nu înțeleg însă acest aspect și vor mereu să pună întrebări despre aceste lucruri. De exemplu, întreabă unde sunt tipărite cărțile sau unde sunt găzduiți anumiți conducători și lucrători. Cunoașterea acestor lucruri ți-ar aduce beneficii? (Nu.) Pierzi ceva dacă nu cunoști aceste lucruri? (Nu.) Faptul că nu cunoști aceste lucruri nu-ți afectează mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, nu-ți afectează dobândirea adevărului și, cu siguranță, nu împiedică pătrunderea ta în viață sau transformarea firii tale. Nu este așadar inutil să pui întrebări și să investighezi aceste chestiuni? Unii oameni care găzduiesc sunt mereu suspicioși. Când conducătorii și lucrătorii nu-i informează despre părtășia și discuțiile lor în legătură cu lucrarea bisericii, aceștia se gândesc: „Oare de ce conducătorii și lucrătorii se adună și au mereu părtășie fără știrea mea? Ce activități pun la cale?” Nu sunt la curent cu informațiile personale ale unor conducători și lucrători și încep să se întrebe: „De ce nu mă pun la curent? Nu știu cum îi cheamă, unde locuiesc sau care este situația lor reală. Ar putea acești oameni să mă păcălească sau să-mi facă rău în timp ce mă conduc în credința mea în dumnezeu?” Există și unele tipuri confidențiale de lucrare, cum ar fi lucrarea care implică ofrandele sau unele lucrări periculoase – acestea sunt lucruri despre care n-ar trebui să se pună întrebări de la bun început, dar acești oameni vor mereu să întrebe despre ele. Când ceilalți nu le dau răspunsuri, devin și mai suspicioși. În special, sunt unii oameni care nu au avut multă credință în Dumnezeu de la început – după ce ajung să creadă în Dumnezeu, văd că afacerea lor de familie merge mai bine și că membrii familiei lor sunt sănătoși și cred că acestea sunt harul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Ei oferă niște bani ca urmare a acestei fericiri trecătoare, dar apoi încep să se întrebe: „Unde au fost cheltuiți banii pe care i-am oferit? Au fost folosiți pentru lucrarea bisericii? Au fost investiți în afaceri sau folosiți pentru activități ilegale?” Vor mereu să pună întrebări, să afle aceste lucruri și să descopere toate detaliile. Îndoielile unora sunt și mai puternice. De exemplu, când biserica achiziționează unele echipamente sau aparate pentru nevoile lucrării sau când oferă îngrijire și asistență pentru viața zilnică a celor care își îndeplinesc datoria, persoanele suspicioase de acest fel au mereu bănuieli: „Se cheltuiesc bani în foarte multe domenii diferite – de unde vin oare? Biserica face și afaceri de vreun fel? Are un protector bogat sau vreun sponsor puternic în culise? Există vreun grup care sprijină biserica?” Mai ales când le ajung la urechi unele zvonuri nefondate și cuvinte diavolești din partea autorităților, care defăimează biserica – afirmații cum ar fi că un membru al bisericii a comis o crimă și a încălcat legea, individul cutare este un infractor căutat de autorități, cutare a fugit în străinătate cu o sumă uriașă de bani și așa mai departe – îndoielile lor în privința bisericii și a lucrării lui Dumnezeu devin și mai puternice. Au asemenea oameni o gândire normală? Pot să vadă clar principiile pe care ar trebui să le urmeze credincioșii? Odată ce sunt convinși că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, cei mai mulți oameni nu mai au îndoieli în legătură cu Dumnezeu. Indiferent ce probleme sau ce tipuri de oameni apar în biserică, ei sunt capabili să le abordeze conform cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar dacă oamenii răi sau antihriștii provoacă tulburări, pot înțelege corect acest lucru. Nu au niciodată suspiciuni despre Dumnezeu, despre lucrarea Lui, despre biserică sau despre casa lui Dumnezeu. Cel mult, pot avea opinii în legătură cu anumiți indivizi sau unele noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu, dar le pot rezolva treptat trăind viața bisericească. Dar oamenii suspicioși sunt altfel. Încă de la începuturile credinței lor în Dumnezeu, nutresc suspiciuni și tot felul de noțiuni. Nu sunt siguri dacă aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul, nu sunt siguri dacă faptul că Dumnezeu exprimă aceste cuvinte este lucrarea Lui și sunt chiar mai puțin siguri dacă întrunirea fraților și a surorilor constituie biserica lui Dumnezeu. Au în permanență suspiciuni și caută mereu dovezi concrete pentru a-și demonstra că suspiciunile lor sunt corecte. Ce fel de atitudine este aceasta? Crezi că oamenii cu acest tip de atitudine pot înțelege adevărul în credința lor în Dumnezeu? (Nu.) Nu vor fi niciodată în stare să înțeleagă adevărul. Pe ce se axează cel mai mult în inimile lor? Aceștia cugetă mereu: „Cine sunt acești oameni? Este aceasta vreun fel de organizare socială? Deși casa lui dumnezeu asigură cheltuielile de trai ale acestor oameni în timp ce îi găzduiesc, tot îmi asum un risc fiind gazda lor. Își va aminti așadar dumnezeu faptele mele bune? Dacă dumnezeu nu-și va aminti de ele, faptul că i-am găzduit nu va fi fost în zadar?” Tot timpul au astfel de îndoieli în inimile lor. Crezi că-i găzduiesc de bunăvoie pe frați și surori? (Nu.) Fac acest lucru doar din dorința de a obține binecuvântări, fiind plini de îndoieli în acest timp. Îndoielile din inimile lor sporesc mai ales când aud unele lucruri pe care nu le pot înțelege clar și pe care le consideră negative în conformitate cu noțiunile lor. De exemplu, în timpul adunărilor, cineva poate aduce în discuție subiecte referitoare la acțiunile regimului marelui balaur roșu și fețele urâte ale regilor demonilor sau, uneori, părtășia despre adevăr se referă la oprimarea și arestările efectuate de marele balaur roșu, de natura-esență a marelui balaur roșu și așa mai departe. Aceste subiecte nu se referă de fapt la politică – doar îi ajută pe oameni să învețe să-l discearnă pe marele balaur roșu și să-i vadă fața cu claritate, astfel încât să ajungă să-l urască și să-l respingă și să nu mai fie constrânși și limitați de influența Satanei. Dar când oamenii suspicioși aud astfel de subiecte, sunt cuprinși de lașitate și frică: „Acești oameni discută chiar și despre politică! Nu sunt criminali politici? Nu sunt contrarevoluționari? Aceste subiecte sunt prea sensibile! Închideți repede ferestrele, încuiați poarta, deconectați internetul și liniile telefonice! Dacă ne ascultă guvernul, am avea mari necazuri! Sigur vom primi condamnări pe viață!” Nu sunt dispuși să asculte astfel de subiecte și vor încerca să întrerupă părtășia prin orice mijloace pentru a împiedica discutarea lor. Se gândesc în sinea lor: „Ce fel de lucrare fac mai exact acești oameni? Se spune că dumnezeu nu se implică în politica oamenilor, deci de ce vorbesc ei despre politică? N-ar trebui credincioșii să vorbească doar despre chestiuni privind credința în dumnezeu? De ce discută despre aceste lucruri? Nu o caută cu lumânarea? Dacă vor să vorbească despre aceste lucruri, o pot face oriunde vor, dar nu trebuie să o facă în casa mea. Nu vreau să fiu părtaș la asta!” Nu pot vedea nimic în mod clar. Când aud niște zvonuri lansate de guvern, nu doar că nu reușesc să le discearnă, dar bănuielile lor devin și mai puternice. Dacă ar fi adesea suspicioși și sceptici în legătură cu grupul de demoni aflat la putere sau cu forțele antihriștilor și sectele spiritelor rele din religie, acest lucru chiar i-ar ajuta să se protejeze. Dar în biserica în care lucrează Dumnezeu, El a exprimat atât de mult adevăr, însă ei tot nu-l pot înțelege și nu pot stabili că este adevărata cale. După ce au ascultat atât de mult timp predici și L-au văzut pe Dumnezeu vorbind atât de mult, suspiciunea lor rămâne nerezolvată, iar noțiunile și închipuirile lor nu au fost eradicate. Este clar că au un calibru prea slab, că nu au absolut nicio capacitate de înțelegere și că nu sunt oameni care urmăresc adevărul. De la începuturile credinței lor în Dumnezeu, nu au crezut niciodată că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor și nu au crezut niciodată că toate cuvintele Sale sunt adevărul; cu atât mai puțin au crezut că lucrarea casei lui Dumnezeu este condusă pe deplin de Duhul Sfânt. Ca urmare, totul îi face să se îndoiască. De exemplu, când avem părtășie în timpul adunărilor despre discernerea diferitelor tipuri de oameni, am putea vorbi despre modul în care antihriștii îi induc pe oameni în eroare; despre modul în care unii oameni nu fac o lucrare reală, în ciuda tuturor lucrurilor pe care le consumă și de care se bucură, fiind aprovizionați și folosind ofrandele lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că trăiesc de pe urma bisericii; despre felul în care unii oameni fură sau risipesc ofrandele; cum anumiți indivizi din biserică se implică în activități licențioase; sau cum unii oameni săvârșesc în timp ce predică Evanghelia lucruri care Îl fac pe Dumnezeu de ocară. Discutăm despre aceste chestiuni pentru ca oamenii să învețe să-i discearnă pe alții și să poată privi persoanele și chestiunile conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii, să tragă învățăminte și să învețe din aceste lucruri și să evite să fie induși în eroare sau constrânși de alții. Totuși, când aud aceste lucruri, oamenii suspicioși spun: „O, nu! Aceasta e casa lui dumnezeu, locul unde este realizată lucrarea lui – cum s-ar putea întâmpla asemenea lucruri aici? Se pare că aveam dreptate anterior să fiu suspicios. Trebuie să fiu și mai atent de acum înainte. Toți oamenii sunt prea nedemni de încredere și nici casa lui dumnezeu nu este de încredere. Este dumnezeu de încredere, atunci? Cine știe? Poate că nici el nu este de încredere.” Vezi, nu înțeleg adevărul, nici nu-l pot cuprinde. Indiferent despre care aspect al adevărului are părtășie casa lui Dumnezeu, la ce concluzie ajung ei mereu în cele din urmă? Că aveau dreptate să fie suspicioși în toți acești ani și că acest lucru nu a fost inutil. Dacă aud aceste lucruri, cei care urmăresc adevărul și au gândirea umanității normale le pot trata corect. Într-o privință, își lărgesc orizontul și capătă discernământ pe baza acestor lucruri. În altă privință, pot să tragă învățăminte și să învețe din aceste lucruri, înțelegând că oamenii nu pot să urmeze alți oameni, că trebuie să-i discearnă pe alții și să înțeleagă mai mult din adevăr, că pot fi induși în eroare oricând și oriunde dacă nu înțeleg adevărul și că, odată ce înțeleg adevărul și au statură, nu vor fi constrânși, induși în eroare sau controlați de alții. Dar oamenii suspicioși nu vor gândi niciodată așa. Cu cât casa lui Dumnezeu are mai mult părtășie despre discernerea diferitelor tipuri de oameni și chestiuni, cu atât mai mult simt că suspiciunile lor sunt corecte și confirmate: „Vezi, eu sunt cel inteligent! Bine că am rămas precaut. Oamenii spun adesea că sunt suspicios și neîncrezător, dar faptele dovedesc că aveam dreptate să fiu suspicios. Uitați-vă cât de nesăbuiți sunteți cu toții – în credința voastră în dumnezeu, știți doar să vă faceți îndatoririle și să vorbiți despre cunoașterea voastră bazată pe experiență. La ce folosește? Poate să te protejeze? Nu! Indiferent cu ce situații te confrunți, nu te poți proteja decât dacă ești mai precaut și pui mai mult lucrurile sub semnul întrebării. Trebuie să te păzești de toată lumea. Nu te poți baza pe nimeni așa cum te bazezi pe tine, nici măcar pe proprii părinți!” Spuneți-Mi, ce fel de oameni sunt? Sunt credincioși în Dumnezeu? (Nu.) Indiferent despre ce tip de lucrare are părtășie casa lui Dumnezeu sau ce tipuri de oameni discerne și indiferent ce medii pregătește Dumnezeu pentru oameni, scopul este ca aleșii lui Dumnezeu să învețe lecții din aceste lucruri, să primească o instruire mai practică în ceea ce privește Împărăția și – prin aceste lecții practice – să ajungă să înțeleagă adevărul și să capete discernământ în privința oamenilor, să vadă oamenii și diversele chestiuni în mod clar și, astfel, să înțeleagă mai bine la care persoane, evenimente și lucruri reale se referă mai exact cuvintele și adevărurile exprimate de Dumnezeu. Dar oamenii suspicioși nu sunt doar incapabili să învețe vreo lecție din aceste lucruri, ci devin în schimb și mai suspicioși și vicleni.

Unii oameni suspicioși, ori de câte ori spun sau fac ceva în casa lui Dumnezeu, sunt mereu extrem de precauți, temându-se constant că frații și surorile sau conducătorii și lucrătorii îi vor emonda sau chiar îi vor chinui. Ei spun: „Dacă nu mai cred în dumnezeu și părăsesc biserica, se va răzbuna aceasta împotriva mea?” Ar trebui să stea liniștiți în această privință. Dacă un neîncrezător părăsește biserica, este o ocazie fericită pentru toată lumea – este în beneficiul tuturor. Așadar, dacă vrei să părăsești biserica sau să renunți la datoria ta pentru a te întoarce acasă și a-ți trăi viața, ar trebui să aduci în discuție acest lucru cu îndrăzneală și fără nicio grijă. Ai putea și să scrii o declarație, spunând: „Începând cu data cutare, părăsesc oficial Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și mă retrag din rândul celor care își îndeplinesc datoria”. Este complet permis. Ușile casei lui Dumnezeu sunt deschise și poți să pleci cu îndrăzneală, fără să-ți faci griji că se va răzbuna cineva împotriva ta. Nu este nevoie să te temi sau să fii suspicios. Vezi vreun om rău printre acești oameni din biserică? Absolut niciunul. Chiar dacă există oameni răi, trebuie înlăturați. Majoritatea oamenilor se comportă destul de bine și preferă să meargă pe calea cea dreaptă în viață. Răzbunarea împotriva altora sau vătămarea lor încalcă adevărurile-principii și nu ar putea niciodată să facă așa ceva. Ce credeți că este în neregulă cu modul în care se comportă oamenii suspicioși? Au doar o minte neîncrezătoare, dar nu au inteligență. Consideră că mintea lor vicleană, înșelătoare și neîncrezătoare este cea mai înaltă formă de înțelepciune când vine vorba de modul în care se comportă. Nu sunt interesați de adevărurile-principii, nici de lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu – nici nu înțeleg, nici nu caută să înțeleagă. În schimb, trăiesc doar conform filosofiilor Satanei, gândind: „Indiferent ce mi se întâmplă, ar trebui să pun mai multe întrebări. În plus, indiferent față de cine am suspiciuni, cred că este rezonabil să procedez așa și, indiferent dacă suspiciunile mele se aliniază la fapte, acest lucru este justificat. Pe scurt, este în beneficiul meu să suspectez mai mult când mă confrunt cu situații.” Drept urmare, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, ei nu caută niciodată adevărul în cuvintele Sale, nici nu caută răspunsuri în cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva diferitele probleme și îndoieli pe care le au. În schimb, se bazează pe propria minte, pe mentalitatea neîncrezătoare, pe filosofiile pentru interacțiuni lumești sau pe propriile experiențe de viață pentru a analiza și trata aceste chestiuni. În cele din urmă, cu cât se confruntă mai mult cu diverse situații și cu cât aud mai multe informații de diferite tipuri, nu doar că natura lor suspicioasă rămâne neschimbată, dar îndoielile lor cresc permanent. De exemplu, când cred în Dumnezeu de unul sau doi ani și află despre incidentul Zhaoyuan născocit de PCC pentru a defăima casa lui Dumnezeu, persoanele suspicioase de acest fel se gândesc: „Poate casa lui dumnezeu a făcut acest lucru. Chiar dacă nu a fost comandat de casa lui dumnezeu, trebuie să fi fost săvârșit de unii frați și surori de nivel mai mic, iar voi pur și simplu nu recunoașteți asta.” După ce cred în Dumnezeu între trei și cinci ani, încă mai cred versiunea marelui balaur roșu asupra evenimentelor. Chiar și după opt până la zece ani, bănuielile lor cu privire la casa lui Dumnezeu rămân nerezolvate. Ei nu cred că marele balaur roșu a fost cel care i-a înscenat bisericii și a defăimat-o, presupunând pur și simplu că oamenii casei lui Dumnezeu au făcut acel lucru. Vezi, când consideră o chestiune, nu se bazează niciodată pe cuvintele lui Dumnezeu sau pe adevărurile-principii – cred versiunea marelui balaur roșu și consideră chestiunea din punctul de vedere al diavolilor și al Satanei. Indiferent cum îi asuprește și brutalizează Satana pe aleșii lui Dumnezeu, ei simt că este de înțeles, dar nu cred niciodată în nevinovăția casei lui Dumnezeu sau în lipsa vinei fraților și surorilor care suferă persecuții din cauza credinței în Dumnezeu. Chiar dacă văd cu ochii lor că frații și surorile din casa lui Dumnezeu sunt cu toții oameni cuminți, care își cunosc locul, ei cred mereu în inima lor, fără nicio îndoială, lucrurile pe care le-a făcut marele balaur roșu pentru a defăima biserica. Deși astfel de oameni pot să îndure greutăți, să plătească un preț și chiar să facă ofrande în credința lor în Dumnezeu, în cele din urmă sunt tot neîncrezători. De fapt, oamenii suspicioși sunt mai problematici decât cei care nu iubesc sau nu acceptă adevărul. În ce fel sunt mai problematici? Cei neinteresați de adevăr sunt complet indiferenți și neinteresați de lucrarea bisericii și de îndeplinirea îndatoririlor; indiferent cum Îl urmează credincioșii pe Dumnezeu sau cum își îndeplinesc îndatoririle, acest lucru nu este important pentru ei. Drept urmare, nu au îndoieli privind chestiunile referitoare la credința în Dumnezeu sau la îndeplinirea unei datorii și, practic, nu pun niciodată întrebări despre treburile bisericii. Dar oamenii suspicioși sunt exact opusul – le place să se intereseze despre zvonuri. De ce vor să se intereseze despre aceste lucruri? Unul dintre obiectivele lor este cu siguranță următorul: „Dacă întreb mai multe și aflu mai multe, asta mă va ajuta să-mi pregătesc dinainte planul de rezervă și să decid în orice moment dacă rămân sau plec.” De asemenea, se concentrează pe a pune întrebări despre anumite chestiuni, de exemplu, care este numele real al unui anumit conducător sau lucrător, unde locuiește, ce fel de carieră are în lumea seculară sau de ce și-a părăsit căminul pentru a-și îndeplini datoria. S-ar putea să întrebe și despre cei care predică Evanghelia, de exemplu, cui i-au predicat, care dintre membrii familiei lor cred în Dumnezeu, de câți ani predică Evanghelia, câți oameni au câștigat și așa mai departe. Se interesează în detaliu despre toate aceste lucruri. Oamenilor suspicioși le place să strângă informații de acest tip și, după ce le strâng, se simt liniștiți, crezând că este foarte necesar să cunoască aceste lucruri și că se pot folosi de aceste informații în momente cruciale. Oamenii suspicioși știu prea multe. Sunt „baze de date cu informații” și chiar știu unele lucruri pe care conducătorii și lucrătorii nu le cunosc, de exemplu, cine a plecat în străinătate să-și facă datoria și în ce țară a plecat – ba chiar cunosc aceste lucruri despre oamenii care pleacă în alte țări. Dar dacă îi întrebi care episod al predicilor a fost publicat cel mai recent, nu vor putea să-ți spună. Nu acordă niciodată atenție chestiunilor legate de intrarea în viață, dar când vine vorba de informațiile personale ale fraților și surorilor și de unele circumstanțe ale bisericii, cunosc foarte clar acele lucruri. Unul dintre scopurile lor de a pune adesea întrebări este să afle mai multe despre tot soiul de circumstanțe și, după aceasta, își pot pregăti o cale de scăpare în orice moment. Ei cred că ar fi extrem de nesăbuit să nu se gândească deloc la scăparea lor – folosind cuvintele non-credincioșilor, „ar ajuta pe cineva să-și numere banii după ce au fost trași pe sfoară de el!” De fapt, sunt ca o mâncare veche și râncedă, nu fac nici cât o ceapă degerată și totuși se consideră foarte valoroși. Ce credeți: sunt acești oameni suspicioși? (Da.) Sunt într-adevăr suspicioși. Oamenii suspicioși au o umanitate deosebit de vicleană și înșelătoare. Unii oameni consideră că viclenia și înșelătoria sunt semne ale unei inteligențe superioare, dar nu este așa. În realitate, acești oameni vicleni și înșelători sunt extrem de stupizi și lipsiți de calibru. Calibrul lor este foarte slab, iar acest lucru este deja dificil de schimbat; faptul că sunt și vicleni înseamnă că sunt încă mai greu de vindecat. Dacă cineva are doar un calibru slab, dar este relativ onest, nu este viclean și își poate face datoria cu sinceritate, poate mai are o urmă de speranță de a fi mântuit. Dacă are un calibru slab și este întrucâtva înșelător, dar poate accepta adevărul și se cunoaște pe el însuși, este posibil să aibă o urmă de speranță de a se elibera de firea sa înșelătoare. Dacă poate să înțeleagă adevărul și poate să-l cunoască și să pătrundă treptat în el, suspiciunea lui s-ar putea disipa puțin câte puțin. Dar, din păcate, acești oameni sunt atât lipsiți de calibru, cât și înșelători și vicleni, fiind și stupizi în mare măsură. Sunt asemenea unui orb care suferă de o problemă la ochi – nu există niciun leac, nu-i așa? (Așa e.) Astfel de oameni sunt iremediabili. Întrucât acești oameni sunt suspicioși într-o măsură iremediabilă, cum credeți că ar trebui tratați? (Dacă sunt descoperiți astfel de oameni, trebuie să ne păzim de ei. Sunt capabili să vândă biserica pentru a se proteja pe ei înșiși; sunt indivizi periculoși. Putem căuta ocazii de a-i da în vileag și de a-i îndepărta sau, dacă nu găsim ocazia potrivită, îi putem convinge să plece într-un mod înțelept.) Odată ce ești sigur că cineva este suspicios, nu interacționa cu el. Interacțiunea cu el nu va atrage decât necazuri. Dacă interacționezi cu el, va încerca mereu să te „citească”. Dacă urmează să pleci undeva, va sta cu ochii pe tine, întrebând întruna: „Unde pleci? Câte zile vei fi plecat? Ce ai de gând să faci?” Când te întorci, te va întreba: „Cu cine te-ai întâlnit? Ți-ai îndeplinit sarcina? Despre ce ați discutat?” Dacă nu-i răspunzi, se va plânge: „Nu mă pune la curent cu nimic. Nu are încredere în mine, nu-i așa? Nu mă tratează ca pe un membru al casei lui dumnezeu! A spus că intenționează să facă lucrare bisericească, dar de ce se ascunde de mine? Sigur a plecat să facă ceva ilegal.” Te va spiona mereu fără știința ta. Astfel de oameni sunt cu adevărat problematici. Se interesează despre o mulțime de lucruri, dorind să știe totul. Dar, odată ce știu acele lucruri, nu pot să le înțeleagă în mod pur sau să le trateze corect și, în plus, încearcă să caute elemente suspecte în ele, făcând ca îndoielile lor să devină tot mai mari. Să presupunem că îi sfătuiești, spunând: „Întrucât ai îndoieli atât de mari în legătură cu Dumnezeu și nu crezi că sunt adevăruri cuvintele Sale, că pot purifica și mântui omul, ar trebui pur și simplu să nu mai crezi în Dumnezeu!” Nu vor fi dispuși să facă asta – tot vor dori să creadă și să obțină binecuvântări. Nu sunt problematici acești oameni? (Ba da.) Este ușor să vă ocupați de acești oameni. Dacă pot cauza probleme majore bisericii, atunci convingeți-i rapid să plece. Acești oameni nu sunt de încredere, nu au capacitatea de a înțelege adevărul și, chiar dacă pot face puțină datorie, vor aduce mari necazuri casei lui Dumnezeu – fac mai mult rău decât bine. Așadar, este necesar să-i convingeți să plece.

Oamenii lași sunt problematici, la fel și oamenii suspicioși. Dar cei care sunt atât lași, cât și suspicioși sunt și mai problematici. Acești oameni sunt extrem de temători și speriați de moarte, sunt suspicioși în legătură cu orice, bănuind întruna că ar putea fi păcăliți din cauza credinței în Dumnezeu. Se tem că perspectivele le-ar putea fi zădărnicite și cred că arestarea și persecutarea, ducând la moartea lor, nu ar avea mare valoare. Dacă sunt suspicioși în această măsură, la ce le folosește să creadă în Dumnezeu? Nu doar își fac viața grea? Se păzesc de frați și surori și de orice rânduială de lucru a casei lui Dumnezeu de parcă s-ar păzi de șarlatani, întocmai așa cum se păzesc de marele balaur roșu sau de diavoli și satane. Unii oameni încearcă totuși să-i sfătuiască, spunând: „Asigură-te doar că ai o credință stăruitoare în Dumnezeu, urmărește adevărul și fă-ți bine datoria, iar Dumnezeu te va aproba.” Dar la ce se gândesc ei în sinea lor? „Vrei să-mi fac datoria cum se cuvine, dar odată ce voi fi cunoscut și marele balaur roșu mă va aresta, nu va fi acesta sfârșitul meu?” Dacă aceasta e într-adevăr mentalitatea lor, atunci nu are rost să încercați să-i sfătuiți. Sunt extrem de temători și sunt mereu îngroziți de moarte. Când aud că au fost arestați credincioși în Dumnezeu, sunt atât de speriați, încât se scapă pe ei. Dar când vine vorba de escrocarea și înșelarea oamenilor în afaceri, indiferent în câte necazuri intră, nu se tem deloc – sunt destul de îndrăzneți în această privință. Însă, când vine vorba de chestiuni privind credința în Dumnezeu, sunt de-a dreptul temători. Debordează de îndoieli de tot felul cu privire la frați și surori, la casa lui Dumnezeu și mai ales cu privire la Dumnezeu și la cuvintele și lucrarea Sa și nicio părtășie nu le poate rezolva aceste îndoieli. Indiferent de câți ani cred, tot nu știu ce înseamnă credința în Dumnezeu sau de ce trebuie să se adune și să-și facă datoria. Este evident că acești oameni au probleme de inteligență și sunt destul de vicleni și înșelători. Astfel de oameni ar trebui convinși să plece rapid. Dacă nu mai vin la adunări și nu mai vor să-și facă datoria fiindcă sunt lași sau din orice alt motiv, atunci este perfect – ne scutește de efortul de a-i îndepărta și evităm bătăile de cap. Dacă devin într-o bună zi interesați să creadă din nou în Dumnezeu și vor să se întoarcă la credința în Dumnezeu, le poți spune: „Dacă ești credincios în Dumnezeu, ai putea fi arestat și închis în orice moment și există chiar și riscul de a-ți pierde viața. Dar dacă nu crezi în Dumnezeu și, în schimb, faci afaceri în lume și câștigi o mulțime de bani, s-ar putea să te bucuri de niște vremuri confortabile.” La auzul acestora, inimile lor se vor liniști pe deplin și nu se vor mai gândi la credința în Dumnezeu. Vor gândi următoarele: „Anii de îngrijorare și spaimă s-au terminat în sfârșit. Nu mai trebuie să suspectez biserica, pe frați și surori sau casa lui dumnezeu. În sfârșit m-am eliberat.” Și uite așa, acești oameni lași și suspicioși sunt convinși să plece. Această problemă majoră este rezolvată, nu-i așa? (Da.) Este o modalitate excelentă de a rezolva problema.

L. Sunt înclinați să atragă necazuri

Să aruncăm o privire asupra manifestării următoare: sunt înclinați să atragă necazuri. Știți ce fel de oameni sunt înclinați să atragă necazuri? Ați întâlnit în biserică indivizi de acest tip, care sunt înclinați să atragă necazuri? Indiferent de vârstă, sex sau profesia pe care o au în lume, dacă atrag mereu necazuri și fac mereu lucruri care încalcă legile și reglementările, aducând un impact negativ asupra bisericii și creând obstacole uriașe în calea lucrării de evanghelizare, atunci biserica ar trebui să se ocupe prompt de acești oameni. Mai întâi, avertizați-i și, dacă situația este prea gravă, expulzați-i sau îndepărtați-i. Nu le puteți arăta deloc amabilitate. Ce fel de oameni sunt cei înclinați să atragă necazuri? De exemplu, când fac afaceri sau conduc fabrici în lume, unii oameni se asociază cu indivizi dubioși și fac adesea lucruri care încalcă legile și reglementările. Astăzi, evadează sau nu-și plătesc toate taxele; mâine, recurg la fraudă și înșelăciune sau chiar se implică în cazuri juridice legate de cauzarea unor decese. Din cauza acestora, primesc frecvent citații de la tribunal, își petrec zilele implicați în procese și se încurcă permanent în dispute. Pot astfel de oameni să creadă în Dumnezeu cu sinceritate? Este imposibil. Există și unii oameni care pretind că au credință în Dumnezeu, dar se comportă în moduri foarte ciudate și anormale. Astăzi, îi hărțuiesc pe cei de sex opus; mâine, s-ar putea să agreseze sexual pe cineva și să fie raportați. Ai spune că acești oameni sunt înclinați să atragă necazuri? (Da.) Așadar, pot astfel de oameni să creadă în Dumnezeu cu sinceritate? (Nu.) Acești oameni care sunt înclinați să atragă necazuri, după ce cred în Dumnezeu, încă se asociază mereu cu indivizi dubioși din societate și provoacă în permanență dispute, cum sunt disputele privind probleme emoționale, finanțe, proprietăți sau interese personale. Sau, din cauza unui incident care provoacă tensiune într-una dintre relațiile lor ori din cauza împărțirii inegale a câștigurilor lor necinstite, există mereu oameni care caută să le facă probleme. Când frații și surorile le vizitează ocazional casa, se pot întâlni cu acești indivizi dubioși. Chiar și când se află la adunări sau își fac datoria, acești indivizi dubioși apar uneori la ușă sau trimit mesaje de hărțuire, prin urmare oricine se află în compania acestor oameni înclinați să atragă necazuri riscă să fie târât în problemele lor; în special, lucrarea și reputația bisericii riscă și mai mult să fie implicate și afectate de acești oameni. Spuneți-Mi, este bine ca asemenea oameni să rămână în biserică? (Nu.) Oamenii de acest fel trebuie să fie și ei îndepărtați și tratați.

Există și unii oameni care, indiferent ce profesie au în societate, vor mereu să fie în dezacord cu guvernul, cu funcționarii guvernamentali sau cu anumite grupuri sociale și personalități publice. Astăzi, expun acțiunile nedrepte ale guvernului; mâine, dau în judecată un grup sau o organizație, cerând despăgubiri pentru daune; în ziua următoare, expun viața privată a unei personalități publice, făcându-i pe oameni să meargă să-i ceară socoteală. Înseamnă că atrag necazuri? (Da.) Chiar și după ce ajung să creadă în Dumnezeu, tot vor să se implice în continuare în problemele societății. Când văd ceva care îi face să se simtă nemulțumiți și indignați, vor mereu să stea de partea dreptății pentru a se da în spectacol sau să scrie un comentariu ori un articol pentru a emite judecăți despre aspectele pozitive și cele negative ale problemei. Ce se întâmplă în cele din urmă? Nu realizează nimic, dar ajung să-și provoace o mulțime de necazuri, să se încurce în procese și să-și distrugă reputația. Și există mereu indivizi dubioși în societate care îi caută, care doresc să se răzbune sau să întreprindă măsuri împotriva lor, prin urmare trăiesc într-o frică extremă. Pentru a scăpa de acest tip de viață și a evita necazurile, ei cumpără mai multe case, explicând astfel: „După cum se spune, «Un iepure viclean are trei vizuini». Doar una din cele trei case ale mele este cunoscută de către public; nimeni nu știe despre celelalte două. Le păstrez pentru a fi folosite de biserică și pentru ca frații și surorile să locuiască în ele.” Crezi că frații și surorile ar fi în siguranță dacă ar locui acolo? (Nu, n-ar fi.) Toate cuvintele lor sună foarte bine și intențiile lor în acest sens sunt bune, dar ținând cont de caracterul lor și de defectul lor de a fi înclinați să atragă necazuri, cine ar îndrăzni să locuiască în casa lor? Dacă ai locui acolo, oamenii ar putea crede că faci parte din familia lor. Dacă cineva caută să-i bată, dar nu-i găsește, nu ți-ar da ție o bătaie în schimb? Unii oameni sunt înclinați să atragă necazuri. Când conduc în mod obișnuit și traversează o zonă izolată, ar putea fi opriți de cineva, care să-i scoată apoi din mașină, să-i bată cu sălbăticie și să le dea un avertisment. Ei știu că este din cauză că au jignit pe cineva anterior și și-au atras singuri necazuri și că persoana pe care au jignit-o a vrut să-i chinuie. Nu este tocmai ceea ce meritau? Oamenii de acest fel sunt înclinați să atragă necazuri. După ce încep să creadă în Dumnezeu, indiferent despre ce chestiune discută biserica, vor mereu să se amestece în discuție; vor să-și spună părerea despre acea chestiune și să facă unele comentarii, încercând și să-i convingă pe oameni să-i asculte. Dacă biserica nu le adoptă sugestiile, devin de-a dreptul nemulțumiți și plini de resentimente, necunoscându-și propriile abilități. Indiferent câte pierderi suferă, nu-și amintesc niciodată de ele și nici nu trag învățăminte din eșecurile lor. Astfel de oameni creează probleme chiar și atunci când cred în Dumnezeu. În primul rând, nu înțeleg adevărul, dar tot vor mereu să se implice în lucrarea bisericii, încercând să se amestece în toate, rezultatul fiind că perturbă și tulbură lucrarea bisericii. În al doilea rând, ori de câte ori petrec mult timp cu orice frate sau soră, le creează și acestora probleme. Oamenii de acest tip care sunt înclinați să atragă necazuri sunt o mare bătaie de cap. Crezi că cei care atrag necazuri sunt oameni care nu fac valuri? Sunt oameni care stau la locul lor? (Nu.) Cu siguranță nu sunt oameni care stau la locul lor. În general, oamenii care duc o viață decentă au tendința de a sta la locul lor. Atât timp cât problemele sociale nu sunt deloc legate de credința lor în Dumnezeu, nu se implică deloc și nu pun întrebări despre ele. Acest lucru se numește a fi rațional, a înțelege vremurile și a înțelege sensul lucrurilor. Această societate și omenire sunt foarte ticăloase și complicate. După cum spun non-credincioșii: „În această epocă haotică și lume haotică, oamenii trebuie să învețe să se protejeze pe ei înșiși.” Mai mult, comentezi mereu despre problemele sociale și vrei să te implici în ele, dar aceasta nu este calea pe care ar trebui să mergi în viață. Realizarea acelor lucruri nu are valoare și nu este calea cea dreaptă în viață. Chiar dacă ești capabil să spui lucruri corecte, tot nu poate fi considerată o cauză dreaptă. De ce nu? Pentru că nu există corectitudine în această lume; tendințele rele nu permit acest lucru. Dacă într-adevăr poți rosti cuvinte corecte și oneste în casa lui Dumnezeu, acest lucru are valoare și semnificație. Dar dacă rostești cuvinte corecte și oneste în această lume rea, coruptă și haotică a omului, asemenea cuvinte atrag cu ușurință necazuri și aduc pericole. N-ar fi foarte prostesc să spui astfel de cuvinte, atunci? Acest lucru nu doar că nu ți-ar permite să trăiești într-un mod care are valoare, dar ți-ar aduce și necazuri fără sfârșit. Așadar, oamenii inteligenți văd că aceste probleme sociale sunt o calamitate și se îndepărtează de ele și le evită, în timp ce oamenii stupizi se îndreaptă spre ele, atrăgându-și o mulțime de necazuri. Unii oameni în special, după ce fac cursuri de arte marțiale câteva zile, învață câteva tehnici care ies în evidență și câștigă puțină faimă, apoi vor să lupte pentru dreptate și să-i jefuiască pe cei bogați pentru a-i ajuta pe săraci. Vor să-și asume rolul de cavaler rătăcitor sau de spadasin, mergând să corecteze nedreptățile, și chiar se oferă voluntari să ajute ori de câte ori văd o nedreptate. Rezultatul constă în apariția problemelor – nu-și dau seama cât de complexă este societatea. Spune-Mi, când te oferi să ajuți, nu vei ajunge să jignești unii oameni? Nu vei strica planurile atente făcute de unii oameni? (Ba da.) Când distrugi planurile atente ale acelor oameni, te vor lăsa să scapi nepedepsit? (Nu.) Ai putea spune: „Îmi asum o cauză dreaptă”, dar chiar și dacă este o cauză dreaptă, nu va merge așa – această lume nu-ți va permite să-ți asumi cauze drepte. Dacă faci asta, îți vei atrage necazuri. Neghiobii nu înțeleg asta, nu-și pot da seama cum este lumea. Ei cred mereu că, din moment ce sunt cavaleri rătăcitori, ar trebui să se ofere să-i ajute pe alții. Dar, în cele din urmă, încurcă planurile atente ale cuiva, iar acea persoană caută să se răzbune pe ei și refuză să renunțe. Așa atrag ei dezastre. Cealaltă persoană începe să afle în secret cum îi cheamă, unde locuiesc, care este situația familiei lor, cine sunt membrii familiei lor, dacă au vreo influență în acea zonă și care este cel mai bun mod de a lua măsuri împotriva lor. Odată ce înțeleg clar toate acestea, încep să acționeze împotriva „cavalerului rătăcitor”, a cărui viață devine dificilă de atunci înainte. Oamenii de acest fel atrag frecvent necazuri și, oricât de mari sunt pierderile pe care le suferă, nu-și învață niciodată lecția. Când dau peste ceva ce consideră nedrept, tot vor să lupte pentru dreptate și să se ofere să ajute. Nu doar că atrag necazuri asupra lor, dar își pun și familia în pericol și, uneori, îi implică chiar și pe prietenii sau colegii din jurul lor. Dacă au credință în Dumnezeu și intră în biserică, îi pot pune și pe frați și surori în pericol. De exemplu, dacă intră în necazuri în societate și cineva vrea să se răzbune pe ei, iar persoana respectivă știe că participi la adunări alături de ei, ar putea veni la tine pentru informații despre situația lor personală și familială. Îi vei spune așadar acelei persoane sau nu? Dacă îi spui, echivalează cu trădarea lor, ceea ce le va aduce probleme; dacă nu-i spui, acea persoană ar putea să te chinuie pe tine. Există prea mulți oameni răi în această lume și toți oamenii răi depășesc limitele rațiunii. Dacă cineva îi jignește, vor recurge la orice mijloace pentru a se răzbuna. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Indiferent în ce fel de probleme intră oamenii care sunt înclinați să atragă necazuri, acestea provoacă mereu necazuri și tulburări pentru îndeplinirea datoriei lor și poate afecta și lucrarea bisericii în diferite măsuri. Dacă cineva atrage în permanență necazuri, credeți că părtășia despre adevăr cu ei poate rezolva această problemă? (Nu.) Oamenii de acest fel sunt deseori lipsiți de o rațiune sănătoasă. Chiar și când au necazuri, nu le consideră necazuri; ba chiar ar putea să creadă că au simțul dreptății. În astfel de cazuri, părtășia despre adevăr cu ei este inutilă deoarece sunt oameni cu o înțelegere denaturată, sunt indivizi absurzi. Indivizii absurzi nu acceptă cu ușurință adevărul. Unii ar putea spune: „Se confruntă cu dificultăți; cum am putea să-i desconsiderăm? Cum am putea să nu le arătăm puțină milă? Ar trebui să-i tratăm cu dragoste.” Este bine să-i tratăm cu dragoste, dar o pot accepta? Dacă nu acceptă nicidecum adevărul și continuă să se agațe de propriile opinii, este adecvat să ai părtășie cu ei despre adevăr la nesfârșit? (Nu.) De ce nu este adecvat? (Oamenii de acest fel nu cred cu sinceritate în Dumnezeu. Esența lor este cea a neîncrezătorilor. Chiar dacă avem părtășie despre adevăr cu ei, problema nu va fi rezolvată, iar ei pot atrage în continuare multe necazuri pentru biserică.) Deci ar trebui îndepărtați oamenii de acest tip? (Da, ar trebui.)

Există un alt tip de oameni care sunt înclinați să atragă necazuri. Aceștia îi îndeamnă mereu pe frați și surori să facă anumite lucruri în biserică. De exemplu, spun: „Acea acțiune adoptată de guvern și politica pe care a formulat-o sunt irezonabile. În calitate de creștini, trebuie să practicăm dreptatea, trebuie să vorbim deschis și nu putem să ne băgăm coada între picioare ca niște lași. Trebuie să mărșăluim pe străzi cu pancarte și să protestăm, luptând pentru bunăstarea fraților și surorilor, a bisericii noastre și a întregii omeniri!” Și care este rezultatul? Înainte să poată măcar mărșălui, guvernul află deja, iar tribunalul trimite o citație. Spuneți-Mi, este favorabil sau nefavorabil ca biserica să aibă astfel de oameni? (Nefavorabil.) Unii oameni spun: „Se pare că biserica noastră are o persoană atât de talentată – această persoană are calități de conducător! Uitați-vă la oamenii din biserica noastră; toți sunt blajini și disciplinați, fără să aibă vreo influență în societate. Sunt temători, nu îndrăznesc să se ocupe de probleme majore și se tem foarte tare să nu atragă necazuri. Această persoană este diferită – este curajoasă, perspicace și hotărâtă; are influență și în societate, este capabilă și, când vede o nedreptate, îndrăznește să ia atitudine și să facă un pas în față. Chiar și când se confruntă cu un caz în instanță, nu devine agitată sau anxioasă. Capacitatea ei mentală o face în mod firesc aptă pentru o funcție oficială. Dacă această persoană s-ar implica în politică, ar fi un reprezentant sau cel puțin guvernatorul unei provincii. Nu suntem suficient de buni. Astfel, biserica ar trebui să o aleagă drept conducător. Dacă ne va conduce, vom obține cu siguranță mântuirea!” Unii oameni nesăbuiți îi stimează deosebit de mult și îi idolatrizează pe cei înclinați să atragă necazuri în societate, dorind chiar să-i aleagă drept conducători ai bisericii. Credeți că este adecvat? (Nu.) De ce nu este adecvat? Nu are biserica nevoie de asemenea „oameni capabili”? (Biserica nu are nevoie de asemenea oameni. Conducătorii bisericii trebuie să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu împreună în timpul adunărilor, să urmărească adevărul și să-și facă datoria de a răspândi Evanghelia. Chiar dacă astfel de oameni pot părea că au un așa-zis curaj, perspicacitate și hotărâre la suprafață, sunt incapabili să facă acest tip de lucrare și vor aduce necazuri fără nesfârșit bisericii. Prin urmare, nu sunt apți să fie conducători ai bisericii.) Dă-Mi voie să-ți spun: este o greșeală ca oamenii de acest tip să rămână în biserică și ar fi și mai dezastruos să alegeți astfel de oameni drept conducători. Unde ar conduce ei biserica? Ar transforma biserica într-un grup religios! Asta pentru că, atunci când văd nedreptăți în societate, vor intenta procese; când văd oameni răi hărțuindu-i pe cei săraci, se vor lupta pentru ei; când văd funcționari corupți făcând rău oamenilor cu brutalitate, vor dori să lupte pentru dreptate în numele Cerurilor. În consecință, veți deveni treptat cu toții cavaleri rătăcitori care luptă pentru dreptate. Ați mai putea obține mântuirea astfel? La suprafață, oamenii înclinați să atragă necazuri pot părea destul de competenți, dar ce se întâmplă în cele din urmă? Sunt eliminați cu toții pentru că perturbă și tulbură lucrarea bisericii, deoarece calea pe care merg nu este calea cea dreaptă. Indiferent ce fel de necazuri atrag, ei nu merg pe calea cea dreaptă și nici nu urmează voia lui Dumnezeu. Nimic din ce fac nu are vreo legătură cu biserica, cu lucrarea lui Dumnezeu sau cu intențiile Sale; tot ce fac se îndepărtează de intențiile lui Dumnezeu și se abate de la calea cea dreaptă. Natura faptului că atrag necazuri este că au de-a face și se încurcă cu diavoli; sunt cotropiți de diavoli. Prin urmare, casa lui Dumnezeu trebuie să se delimiteze clar de astfel de oameni. Dacă atrag în mod repetat necazuri, refuzând să asculte indiferent cine încearcă să-i sfătuiască, atrăgând necazuri fără să învețe din greșelile lor, chiar comițând fapte rele nechibzuite, atunci ar trebui convinși să plece. Puteți spune: „Privește câte necazuri ai atras, ce obstacol ai creat pentru lucrarea bisericii și câți oameni au fost afectați în îndeplinirea datoriei lor. Cum de nu-ți dai seama? Mintea ta este mult prea deschisă – este suficient de deschisă încât să cuprindă întreaga lume. O persoană ca tine ar trebui să-și încerce norocul în lume; ar trebui să-ți cultivi propria persoană și să guvernezi națiunea, aducând pace în lume. Ești apt să te asociezi cu funcționari de rang înalt; doar atunci vei putea să depășești cotidianul, să-ți întinzi aripile și să-ți iei zborul. Stai toată ziua cu oameni care cred în Dumnezeu – nu-ți va frâna acest lucru ambițiile mărețe, limitându-ți capacitatea de a-ți întinde aripile și de a zbura? Uită-te la noi – niciunul dintre noi nu are aspirații înalte. Ne concentrăm doar pe credința în Dumnezeu, citind mai mult din cuvinte Sale pentru a înțelege câteva adevăruri și făcând mai puțin rău și, atunci, poate primim aprobarea lui Dumnezeu – atâta tot. Suntem cu toții calomniați și insultați de oamenii mondeni, suntem respinși de lume, așa că n-ar trebui să te asociezi cu oameni ca noi. Ți-ar fi mai bine dacă te-ai întoarce în lume și te-ai strădui acolo; poate vei obține un mare succes și îți vei realiza ambițiile.” Este adecvat să-i convingem în acest fel să plece? Este o modalitate bună de a rezolva problema? (Da.) Așa ar trebui să se ocupe biserica de astfel de neîncrezători; rezolvarea problemei în acest mod se aliniază pe deplin la adevărurile-principii.

Ce alte tipuri de oameni sunt înclinați să atragă necazuri? Persoanele de un anumit tip sunt deosebit de populare în rândul sexului opus și flirtează mereu cu indivizi dubioși. Ele nu urmăresc o relație romantică adecvată; în schimb, întrețin relații foarte strânse și neadecvate cu mai multe persoane de sex opus. Deoarece nu pot gestiona aceste relații în mod adecvat, este posibil ca oamenii cu care flirtează să devină geloși sau chiar să se răzbune unul pe celălalt. Este aceasta o problemă pentru persoanele respective? (Da.) Și aceasta este o mare problemă. Unora s-ar putea să nu le pese de aceste chestiuni, dar astfel de lucruri atrag adesea necazuri pentru viața personală și credința lor și le poate afecta chiar și siguranța personală. Aceste necazuri le urmăresc în mod constant, iar cei care interacționează frecvent cu persoanele respective nu pot să nu devină implicați la rândul lor. Dacă sunt cu adevărat într-o relație romantică cu acești indivizi de sex opus sau doar flirtează și se folosesc reciproc, astfel de chestiuni nu ne preocupă. Ce ne preocupă? Ne preocupă dacă necazurile pe care le creează vor avea vreun impact negativ asupra fraților și surorilor sau asupra bisericii. Dacă există un impact, biserica ar trebui să intervină pentru a rezolva și a gestiona problema, sfătuind persoanele respective să se ocupe corespunzător de aceste probleme. În ceea ce privește modul în care se ocupă de ele, noi nu vom interveni. Dacă, indiferent cum sunt sfătuite, ele refuză totuși să asculte și nu se ocupă sau nu rezolvă aceste probleme, atunci ar trebui să fie izolate și să li se dea un avertisment: „Trebuie să te ocupi mai întâi de problemele personale. Odată ce sunt rezolvate, poți continua să-ți îndeplinești datoria. Dacă nu te ocupi de ele în mod corespunzător, vei rămâne izolat.” Deși aceste persoane sunt credincioase și s-ar putea chiar să-și facă datoria – poate chiar o datorie importantă – din cauza problemelor grave din viața lor personală și din cauză că necazurile pe care le atrag ar putea afecta lucrarea bisericii, conducătorii bisericii nu le pot ignora, întrucât aceste necazuri prezintă riscuri potențiale. De exemplu, oamenii cu care intră în relații ar putea afla de la ele unele dintre circumstanțele bisericii sau informații personale despre frați și surori. Dacă ar dezvălui aceste informații unor indivizi rău intenționați sau marelui balaur roșu, ar aduce daune atât bisericii, cât și fraților și surorilor. Prin urmare, pentru biserică, toate aceste necazuri sau riscuri potențiale sunt cauzate de persoanele respective, așa că biserica ar trebui să le ceară să-și rezolve mai întâi problemele personale. Dacă se ocupă pe deplin de probleme, casa lui Dumnezeu poate lua decizia de a le accepta din nou sau nu, în funcție de circumstanțele lor. Dar dacă nu-și rezolvă în continuare problemele și vor totuși să-și îndeplinească datoria, ce ar trebui făcut? (Nu ar trebui să li se permită să-și îndeplinească datoria.) În acel caz, trebuie să fie convinse să plece sau să fie îndepărtate. Pe scurt, atât conducătorii bisericii, cât și frații și surorile, odată ce descoperă că există în biserică oameni înclinați să atragă necazuri, ar trebui să abordeze chestiunea conform principiilor și să o rezolve prompt. Nu ar trebui să aștepte până când acești indivizi îi pun în pericol pe frați și surori sau creează probleme pentru lucrarea bisericii înainte de a se ocupa și de a rezolva situația.

Unii oameni provoacă rapid necazuri și se implică în bătăi și certuri. Ei sunt mereu de părere că dau bine cu pumnul, vrând întotdeauna să-i învingă pe toți din lume sau, dacă se pricep puțin la arte marțiale sofisticate, vor mereu să folosească violența și forța împotriva celorlalți. Oamenii de acest fel nu sunt, de asemenea, înclinați să atragă necazuri? (Ba da.) Sunt și cei care nu-și cunosc locul, oriunde ar merge. Ei nu respectă regulile sau ordinea publică și vor mereu să fie neconvenționali. Când conduc, insistă să treacă pe roșu sau să facă un viraj la stânga unde nu este permis, iar când sunt opriți și amendați de poliție, refuză să accepte și vor să-l raporteze pe polițist. Vezi, îndrăznesc să raporteze pe oricine. Chiar dacă polițiștii acționează conform legii, ei vor totuși să-i raporteze – sfidează legea. Nu sunt și acești imbecili înclinați să atragă necazuri? (Ba da.) Oamenii de acest tip, care sunt înclinați să atragă necazuri, cred că se pot baza pe Dumnezeu deoarece cred în El și că biserica are un număr mare de oameni și o mare influență și, astfel, nu se tem de nimic. Ei comit peste tot fapte rele nechibzuite pentru a-și etala capacitățile și pentru a arăta cât de formidabili sunt. Chiar și după ce intră în probleme cu legea, nu știu să dea înapoi. Ce spun în cele din urmă? „Lumea aceasta este cu adevărat rea. Am fost arestat doar pentru că am stat de partea dreptății. Această lume este cu adevărat nedreaptă!” Refuză în continuare să-și recunoască greșelile. Își provoacă singuri și atrag necazuri asupra lor, dar se plâng că este nedrept față de ei. Nu este de-a dreptul absurd? (Ba da.) Oricât de rea și de întunecată este lumea, nu este înțelept să provoace necazuri. Dumnezeu nu i-a cerut niciodată nimănui să provoace necazuri, nici nu i-a cerut nimănui să folosească stindardul credinței în Dumnezeu pentru a lupta pentru dreptate și pentru a aplica dreptatea în numele Cerurilor. Unii spun: „Legile acestei lumi nu sunt adevărul, așa că nu este nevoie să le urmăm.” Chiar dacă legea nu este adevărul, Dumnezeu nu ți-a spus niciodată că poți încălca legea după bunul plac, nici că poți ucide sau provoca incendii. Dumnezeu îți cere să respecți legea și ordinea publică în societate, să știi să respecți normele morale și să urmezi regulile oriunde ai merge, să nu fii provocator și să nu atragi necazuri. Dacă încalci legea, vei suporta singur consecințele – nu te aștepta să-și asume responsabilitatea casa lui Dumnezeu pentru tine, deoarece acesta e un comportament personal și te reprezintă doar pe tine ca individ; casa lui Dumnezeu nu te-a instruit niciodată să faci ceva ilegal. Indiferent în ce țară te ocupi de probleme, casa lui Dumnezeu îți cere să citești legea și să consulți un avocat. Ce spune avocatul că este adecvat, asta ar trebui să faci. Dacă avocatul nu te-a sfătuit să acționezi într-un anumit mod, dar tu acționezi orbește, faci lucrurile de mântuială și încalci legea, vei suporta singur consecințele – nu aduce necazuri casei lui Dumnezeu. Chiar dacă abordarea pe care o sugerează avocatul nu este cea mai bună opțiune, tot trebuie să-i urmezi sfatul. Atât timp cât un lucru este legal și nu provoacă daune semnificative casei lui Dumnezeu, poate fi făcut. Casa lui Dumnezeu le-a spus mereu oamenilor să consulte avocați și să gestioneze chestiunile conform legii. Cu toate acestea, unii cred: „Casa lui Dumnezeu nu aparține lumii, așa că n-ar trebui să urmăm tendințele lumii! Legea nu reprezintă adevărul – numai Dumnezeu este adevărul, iar El este suprem. Ne supunem doar adevărului și lui Dumnezeu!” Deși această afirmație este corectă, tot trăiești în această lume și trebuie să te ocupi de multe probleme realiste. Prin urmare, nu poți încălca legea și nici adevărurile-principii. Supremația lui Dumnezeu se referă la identitatea și la statutul Lui; nu este un motiv să te implici în activități ilegale sau să acționezi despotic în societate, să faci orice vrei și să atragi necazuri peste tot. Dumnezeu nu a încurajat și nu i-a cerut niciodată nimănui să încalce legea când face ceva, ci îți spune în schimb să urmezi legea și să respecți regulile societății; îți spune că trebuie să accepți pedeapsa dacă încalci legea și ești penalizat și că nu ar trebui să provoci o problemă sau să atragi necazuri. Dacă atragi tot timpul necazuri, crezând mereu că Dumnezeu te sprijină deoarece crezi în El, astfel încât nu te temi de nimic, îți spun că ai înțeles greșit! Dumnezeu nu-ți sprijină neînfricarea în fața tuturor lucrurilor, iar casa lui Dumnezeu nu va plăti pentru logica ta de canalie. Să nu crezi vreodată că poți face orice dorești doar pentru că sunt mulți oameni în casa lui Dumnezeu și aceasta are o mare influență. Dacă gândești așa, te înșeli. Aceasta e logica Satanei. Casa lui Dumnezeu nu a spus niciodată așa ceva și nici Dumnezeu nu a spus. Casa lui Dumnezeu nu încurajează pe nimeni să se comporte astfel. Este adevărat că sunt mulți oameni în casa lui Dumnezeu, dar numărul lor – fie că este mare, fie că este mic – nu trebuie să sprijine, să încurajeze sau să protejeze pe nimeni de necazuri și să aplaneze conflictele. Dumnezeu alege oameni pentru ca aceștia să-L poată urma și să-I respecte voia, astfel încât să poată corespunde standardului de ființe create și să-și îndeplinească datoria de ființe create. Nu-i alege pentru ca tu să te împotrivești lumii, să debitezi idei pompoase și răsunătoare în lume și, în mod sigur, nici să dai o lecție lumii. Credința în Dumnezeu nu înseamnă să mergi împotriva curentului; nu are nicio legătură cu a merge împotriva curentului sau a disprețui lumea. Așadar, nu înțelege greșit intențiile lui Dumnezeu față de oameni și nu interpreta sau înțelege greșit semnificația credinței în Dumnezeu. În ce scop îi alege Dumnezeu pe oameni? (Pentru ca oamenii să-L urmeze pe Dumnezeu, să respecte voia Sa și să-și facă datoria de ființe create.) Dumnezeu îi alege pe oameni pentru a-i câștiga, pentru a câștiga ființe create adevărate, pentru a câștiga oameni care se închină cu adevărat Lui, astfel încât să apară o nouă omenire, care să se poată închina lui Dumnezeu. Scopul alegerii oamenilor de către Dumnezeu nu este ca aceștia să se împotrivească acestei lumi sau omeniri. Așadar, cei care sunt înclinați să atragă necazuri ar trebui ținuți cât mai mult posibil la distanță de biserică și de locurile în care oamenii își fac datoria, pentru a nu afecta îndeplinirea datoriei de către alții.

Cât despre cei care sunt înclinați să atragă necazuri, indiferent ce fel de necazuri atrag, dacă provoacă probleme bisericii și afectează îndeplinirea datoriei de către frați și surori, conducătorii și lucrătorii ar trebui să intervină și să rezolve problema. În niciun caz nu trebuie lăsată la voia întâmplării. Aceștia ar trebui să înțeleagă și să priceapă cu promptitudine situația, să clarifice sursa problemei și apoi să vină cu o soluție rezonabilă și să se ocupe de ea. De ce ar trebui să se ocupe de ea? În primul rând, aceste necazuri pot afecta lucrarea bisericii, viața bisericească sau îndeplinirea datoriei de către frați și surori. Pe de altă parte, indiferent dacă acești indivizi înclinați să atragă necazuri sunt considerați de alții talentați sau niște trântori și canalii, atât timp cât aduc necazuri, ar trebui să fie tratați în timp util. Cum ar trebui așadar să fie tratați? Nu are legătură cu tratarea necazurilor, ci cu tratarea indivizilor responsabili pentru ele. Sursa necazurilor este rezolvată prin înlăturarea acestora din biserică, iar problema este astfel rezolvată. Nu trebuie să fii niciodată îngăduitor doar pentru că unii oameni înclinați să atragă necazuri par a fi capabili sau talentați în opinia ta. Dacă poți fi îngăduitor cu ei, atunci ești cu adevărat o persoană foarte confuză și nepotrivită drept conducător al bisericii, iar frații și surorile ar trebui să te înlăture din funcție. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu și nu-i protejezi pe frați și surori, ci îi protejezi în schimb pe oamenii răi și scandalagii, chiar idolatrizându-i peste orice măsură, tratându-i ca pe niște oaspeți stimați și indivizi înzestrați, crezând că sunt oameni talentați, care sunt greu de găsit în biserică, folosindu-i pentru sarcini importante și chiar rezolvându-le problemele – atunci ești complet nepotrivit pentru rolul de conducător al bisericii. Ești o persoană confuză și un conducător fals și ar trebui să fii demis și eliminat. Dacă un conducător al bisericii refuză să asculte sfaturi și insistă să protejeze o persoană rea care este înclinată să atragă necazuri sau să o folosească pentru sarcini importante, frații și surorile nu ar trebui doar să-l îndepărteze pe conducător, ci și să-l pună laolaltă cu această persoană care atrage necazuri și să-i îndepărteze pe amândoi. Nu-i așa că idolatrizezi persoana care atrage necazuri? Și ea se simte protejată de tine și vă înțelegeți atât de bine – atunci, regret, dar trebuie să plecați amândoi. Casa lui Dumnezeu nu are nevoie de niciunul dintre voi! Dacă există într-o biserică persoane înclinate să atragă necazuri și conducătorii de nivel superior nu sunt conștienți, iar conducătorul bisericii este confuz și lipsit de discernământ, atunci frații și surorile care înțeleg adevărul trebuie să intervină pentru a rezolva problema. În primul rând, ar trebui să raporteze cu promptitudine problema conducătorilor de nivel superior. În plus, trebuie să-și unească forțele cu ceilalți frați și surori pentru a avea părtășie și a-l discerne pe conducătorul fals. Odată ce se confirmă că este un conducător fals, trebuie demis sau destituit și ar trebui ales un conducător nou – cineva care poate proteja interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și viața bisericească. Este adecvat să practicați în acest mod? (Da.) Înlăturați acest conducător de biserică împreună cu persoana înclinată să atragă necazuri. Nu sunt doi oameni care se înțeleg bine din cauza trăsăturilor abjecte pe care le au în comun, care se invidiază și se admiră reciproc? Atunci împliniți-le dorința și lăsați-i să se întoarcă în lume împreună – casa lui Dumnezeu nu dorește asemenea oameni. Dacă rămân în biserică, doar vor atrage și vor crea necazuri, provocând mult rău lucrării bisericii. Ar trebui să fie înlăturați. Este treaba lor unde vor să meargă și cât de mari sunt necazurile pe care vor să le atragă. În orice caz, nu are nicio legătură cu biserica și nu va implica biserica. Nu va rezolva acest lucru problema? (Ba da.) Această soluție este destul de bună. Aici se încheie părtășia noastră despre cea de-a douăsprezecea manifestare, privind oamenii care sunt înclinați să atragă necazuri.

M. Au un trecut complicat

Să aruncăm o privire asupra următoarei manifestări: faptul că au un trecut complicat. Ce tipuri de oameni credeți că au un trecut complicat? (Unii oameni sunt implicați atât în lumea interlopă, cât și în cercurile legale, iar mediile lor sociale sunt relativ complicate – se încadrează oare în această categorie?) Când vorbim despre un trecut complicat, ne referim cu siguranță la oamenii cu experiență de viață. Care este felul tipic de a fi al oamenilor cu experiență de viață? Aceștia se așază picior peste picior și încep să vorbească fără oprire; turuie despre absolut orice și sunt capabili să pălăvrăgească o vreme atât despre afaceri interne, cât și internaționale, dar nici măcar un singur cuvânt pe care îl rostesc nu este adevărat – sunt doar cuvinte mari, fie inventate, fie doar închipuite. Lăudăroșii nu sunt neapărat cei care au un mediu social complicat. Lăudăroșii pot fi pur și simplu trântori și oameni obișnuiți – oriunde merg, spun cuvinte mari, vorbind despre lucruri mărețe și nerealiste pentru a-i induce pe oameni în eroare și pentru a-i face pe alții să-i stimeze și nu durează mult până când reputația lor este distrusă. Ce fel de oameni au un trecut complicat? De exemplu, unii se înscriu într-un partid politic în societate, dar după ce încearcă mai mulți ani, nu câștigă niciun statut. Apoi, se înscriu în alt partid și, în cele din urmă, reușesc să obțină o funcție de conducător de nivel inferior sau de mic funcționar. Au conexiuni sociale deosebit de complicate. Nimeni nu poate spune cu siguranță dacă oamenii cu care se asociază sunt prietenii sau dușmanii lor – nici măcar familiile lor nu știu, doar ei știu. Nu au astfel de oameni un trecut complicat? (Ba da.) Acești oameni au un trecut complicat din punct de vedere politic. Astăzi susțin un partid, mâine susțin altul; astăzi susțin o persoană pentru alegeri, iar mâine susțin pe altcineva. Pe scurt, nimeni nu știe ce cred cu adevărat. Nu le spun oamenilor obișnuiți pe cine anume susțin sau care sunt mai exact poziția lor politică sau obiectivele lor politice; sunt deosebit de secretoși în privința acestor lucruri, iar oamenii obișnuiți – chiar și propriile familii – nu știu aceste lucruri despre ei. Totuși, sunt deosebit de pasionați de politică, au niște cunoștințe și cunosc unii oameni pe scena politică; doar că, pentru moment, nu și-au împlinit ambițiile. După ce intră în biserică, indivizii de acest fel văd că frații și surorile sunt doar oameni obișnuiți care nu înțeleg sau nu se implică în politică și, în inimile lor, îi disprețuiesc pe cei care cred cu adevărat în Dumnezeu. Cu toate acestea, vor tot timpul să exploateze faima bisericii în lumea religioasă și în societate sau să profite de influența bisericii pentru a face ce doresc, pentru a-și satisface dorințele nemăsurate sau pentru a-și da frâu liber ambițiilor politice – cu alte cuvinte, vor să se ascundă în biserică și să aștepte ocazia potrivită, astfel încât să se poată folosi de comunitatea bisericească sau de anumite persoane, evenimente și lucruri din cadrul bisericii pentru a-și îndeplini obiectivele politice. Se poate considera că acest tip de persoană are un trecut complicat? (Da.) Gândurile, principiile pentru abordarea chestiunilor, diversele tactici și strategiile și metodele de vorbire folosite de cei implicați în politică sunt lucruri de care oamenii obișnuiți nu-și pot da seama. În special, tinerii sau cei fără experiență socială nu-și pot da seama deloc de ele. Pentru acești oameni cu un trecut complicat din punct de vedere politic, cei fără pricepere politică sunt niște jucării în mâinile lor și îi disprețuiesc întru totul pe astfel de oameni. Pentru a da un exemplu imprecis, cele mai viclene creaturi din regnul animal sunt șerpii, vulpile și tigrii. Din perspectiva lor, animalele precum oile, iepurii, căprioarele și câinii sunt nesăbuite. Oamenii cu un trecut politic îi privesc pe cei mai mulți dintre frați și surori la fel cum privesc animalele viclene, cum sunt vulpile și șerpii, pe cele candide, cum sunt oile, căprioarele și câinii. Ei îi pot vedea cu claritate pe frați și surori, dar frații și surorile nu le pot vedea adevărata față. Așadar, cum îi putem discerne pe oamenii cu un trecut complicat din punct de vedere politic? Cei implicați în politică sunt orientați în inima lor spre politică și putere. Atât timp cât le place puterea și implicarea în politică, mai devreme sau mai târziu vor participa la viața politică; nu pot să rămână ascunși în biserică pentru totdeauna. Când se dau singuri în vileag, vei înțelege: „Se dovedește așadar că aceștia cred în Dumnezeu în scopuri politice! Au un trecut politic și nu cred cu sinceritate în Dumnezeu. Au alte scopuri pentru a crede în Dumnezeu!” Când acei oameni intră pentru prima dată în biserică, se ascund deosebit de bine, participând la adunări și făcându-și datoria în mod normal. Dar când vine momentul potrivit, vor încerca să se folosească de biserică pentru a face ce vor, dezvăluindu-și în mod firesc dorințele nemăsurate și adevărata față. Abia atunci vor putea frații și surorile să vadă că sunt neîncrezători. Când sunt dați în vileag, devine foarte ușor să-i discernem. De exemplu, când un lup se îmbracă în haine de oaie și se amestecă în turmă, poate nu ești capabil să discerni dacă este un lup sau o oaie, dar când începe să mănânce oi, vei discerne că este un lup. Toți cei implicați în politică sunt neîncrezători care s-au infiltrat în biserică. Când acești oameni încearcă să-i inducă în eroare și să-i atragă pe frați și surori să se înscrie într-un partid politic și să participe la viața politică alături de ei, vei vedea că este falsă credința lor în Dumnezeu și că adevăratul lor scop este să se implice în politică – oricât de complicat ar fi trecutul lor, va fi ieșit la suprafață și va fi fost expus. În acest punct, oamenii vor putea să-i discearnă. Acesta este un tip de persoană care are un trecut complicat – persoanele cu un trecut complicat din punct de vedere politic.

Există un alt tip de persoană care se încadrează în categoria celor cu un trecut complicat. Unii oameni din societate nu-și cunosc locul și nu duc o viață decentă, preferând în schimb să se asocieze cu indivizi dubioși. Printre acești indivizi se numără, de exemplu, cei care comit falsuri și fraude sau membrii lumii interlope; cei cu statut, faimă și prestigiu în societate, care sunt în aparență funcționari ai guvernului sau oameni de afaceri, dar care se implică mereu în culise în activități ilegale, infracționale, conspirând cu anumiți funcționari sau membri ai lumii interlope pentru a face trafic de arme, de droguri sau alte mărfuri de contrabandă interzise de stat; precum și cei care au fost condamnați și închiși de mai multe ori și care au comis anumite fapte rele, cum ar fi jefuirea de morminte, viol, agresiune sexuală sau chiar traficanți de persoane sau contrabandiști care introduc ilegal imigranți. Oamenii de acest fel care au un trecut complicat se asociază cu astfel de indivizi și, în plus, au relații deosebit de strânse cu ei – se numesc „frați”, se folosesc unii pe alții și fac lucruri unul pentru celălalt. În aparență, acești oameni nu comit fapte în mod evident rele, nici furturi, jafuri, crime sau incendieri, dar grupurile cu care se asociază și cercurile în care se mișcă sunt toate formate din acești indivizi nerușinați. Nu sunt și oamenii de acest fel destul de înfricoșători? (Ba da.) Ei colaborează cu acești indivizi pentru a investi în afaceri, iar atunci când partenerul lor face ceva ilegal și are nevoie de ajutorul lor, îi oferă asistență. Deși s-ar putea să nu fie principalii vinovați, sunt complici. Ai putea spune că oamenii de acest tip operează frecvent la limitele legii. Ce înseamnă că „operează la limitele legii”? (Înseamnă că se implică adesea în activități care ar putea încălca legea.) Acesta este un aspect. În plus, exploatează deseori portițele legislative și toate lucrurile în care se implică sunt chestiuni importante. Dacă este să fie prinși vreodată, chiar și în calitate de complice, ar putea fi condamnați la 10 sau 20 de ani sau riscă amenzi uriașe. N-ai spune că oamenii de acest fel sunt problematici? (Ba da.) Nu i-ai văzut niciodată comițând o faptă în mod evident rea și nu i-ai văzut omorând oameni, dând foc, păcălind pe cineva sau înscenându-i ceva, dar când cei care își umplu buzunarele ilegal și încalcă legea, atât din lumea interlopă, cât și din cercurile legale, se implică în activități ilegale pentru a obține profituri uriașe, oamenii de acest fel iau și ei o parte din pradă și își primesc cota-parte. Ați spune că acest tip de persoană poate fi consideră drept având un trecut complicat? (Da.) Ar fi un lucru bun ca astfel de oameni să rămână în casa lui Dumnezeu? (Nu.) Ei se asociază atât cu lumea interlopă, cât și cu cercurile legale și, pe deasupra, se implică și în activități ilegale – acesta este un trecut complicat. Dacă se asociază cu niște funcționari ai guvernului și se asociază și interacționează cu ei într-un mod normal, este acceptabil. Însă dacă oamenii cu care se asociază sunt personaje negative implicate în diverse activități ilegale și criminale, atunci este foarte supărător și, mai devreme sau mai târziu, ceva va merge prost. Oamenilor de acest fel le place să se asocieze cu acei indivizi; își clădesc succesul pe spinarea lor, bazându-se pe influența lor pentru a face bani, a se îmbogăți și a duce o viață bună. Pot fi considerați persoane bune, atunci? (Nu.) Se spune adesea: „Cine se aseamănă se adună” – sunt în stare să se asocieze atât cu membrii lumii interlope, cât și cu cercurile legale. Crezi că sunt persoane cumsecade care își cunosc locul? (Nu.) Cu siguranță nu. Se asociază cu acei indivizi, într-o privință, pentru că poate le sunt de folos – se pot ocupa de anumite sarcini pentru cei cu care se asociază. În altă privință, pentru că le plac oamenii cu care se asociază atât din lumea interlopă, cât și din cercurile legale – competențele, abilitățile și influența acelor oameni, precum și beneficiile pe care le aduc, toate acestea sunt lucruri de care au nevoie și de care se bucură. Deci ce fel de persoane sunt? (Nu sunt persoane cumsecade.) Ne putem exprima doar așa. Sunt de aceeași teapă ca indivizii cu care se asociază – toți se folosesc reciproc. În această lume, nu sunt mulți oameni care să poată face lucruri pentru tine sau care să se încreadă complet în tine și să-ți fie prieteni, dar ei există totuși – nu este nevoie să te asociezi cu soiul acela de indivizi. Oamenii de acest fel se asociază cu ei, într-o privință, pentru că se înțeleg bine datorită trăsăturilor abjecte pe care le au în comun și pentru că sunt de aceeași teapă. În altă privință, motivul este că acești oameni vor face orice de dragul propriilor interese și pentru supraviețuirea lor în lumea seculară, neavând niciun principiu când vine vorba de asocierea cu alții, nici principii în acțiunile lor. Non-credincioșii spun chiar: „Un gentleman iubește averea, dar o dobândește în mod corect” și respectă acest lucru ca pe un standard minim. Indiferent dacă pot respecta sau nu acest standard minim, în orice caz, el poate fi considerat o filosofie relativ nobilă pentru supraviețuirea în rândul omenirii. Însă oamenii de acest fel care au un trecut complicat, de dragul propriilor interese și al obținerii de profituri, sunt lipsiți de scrupule și de discernământ când vine vorba de asocierea cu alții – atât timp cât pot obține beneficii din asta, se vor asocia cu oricine. În plus, se mândresc foarte mult cu capacitatea lor de a se asocia cu acei indivizi și cred că metodele pe care le folosesc pentru a se asocia cu alții sunt grozave. Așadar, cum ar trebui să-i considerăm pe oamenii de acest fel? Sunt implicați atât în lumea interlopă, cât și în cercurile legale – acesta este un trecut complicat. Oamenii de acest fel sunt atât de înspăimântători! Își arată oare adevărata față? Nu, poartă mereu o mască. Niciodată nu poți să vezi dincolo de mască sau să știi ce gândesc în sinea lor. Poartă o mască atunci când se asociază cu tine și chiar se ascund printre credincioșii în Dumnezeu. Este exact ca un diavol care se amestecă într-o mulțime de oameni sau ca o vulpe ori un lup care se strecoară într-o turmă de oi. Te face acest lucru să te simți în siguranță? (Nu.) De ce spui asta? Din cauza naturii lor viclene, feroce și ticăloase; ei uneltesc în permanență împotriva ta – parcă ar fi mereu o pereche de ochi prefăcuți și ticăloși în spatele tău, urmărindu-ți fiecare mișcare – și doar așteaptă ocazia de a te distruge și devora. Nu este înfricoșător? (Ba da.) Senzația pe care ți-o dau oamenii de acest fel nu este niciodată una de siguranță, deoarece natura și trecutul lor te fac mereu să simți că sunt o amenințare pentru tine. Ce fel de amenințare? Aceea că, avându-i în apropiere, simți constant că ar putea să uneltească împotriva ta, să se joace cu tine și să-ți întindă capcane în orice moment și în orice loc și că nu știi niciodată când ai putea fi folosit sau rănit de ei, când ai putea să mori din cauza lor sau să fii ruinat de ei. De aceea asemenea oameni nu ar trebui în niciun caz să fie ținuți aproape. Spuneți-Mi, nu așa stau lucrurile? (Ba da.) De exemplu, a aduce un lup într-o turmă de oi va proteja oile sau le va nimici? (Le va nimici.) Conform naturii sale, un lup nu va sta niciodată lângă oi și nu le va proteja, pentru că în mintea lui, oile sunt hrana sa și oricând sau oriunde i se va face foame, le va mânca; nu-i este milă de oi și nu le va cruța. Un lup nu are însușirile unui câine. Dacă un câine crește alături de oi, le consideră ceva de protejat, iar când un lup vine să atace sau să mănânce oile, câinele va sări la luptă, asumându-și responsabilitatea de a proteja oile ca pe datoria sa – câinii au pur și simplu această trăsătură înnăscută. Dar lupii sunt diferiți; este o trăsătură înnăscută a lupilor să vrea să mănânce oi. Când o persoană de acest fel, care are un trecut complicat, se infiltrează în biserică, este ca atunci când un lup se infiltrează într-o turmă de oi – când lupului nu-i este foame, s-ar putea să nu fie un pericol pentru oi, dar când i se face foame, oile sunt de la sine înțeles hrana pe care o mănâncă și nimeni nu poate schimba acest lucru. Este determinat de natura lui. Pentru a rezolva problema lupului care mănâncă oi, trebuie să vă grăbiți să identificați lupul. Odată ce identificați lupul în haine de oaie, trebuie să scăpați de el imediat – nu ezitați și nu-i arătați nicio milă. Oamenii de acest fel, care au un trecut complicat, trebuie tratați cu prudență. Dacă descoperiți că fac rău și tulbură biserica, nu trebuie să le arătați nicio politețe. Trebuie să le spuneți: „Ești o persoană cu experiență de viață și nu ți se potrivește credința în Dumnezeu. Ai ales locul greșit venind în casa lui Dumnezeu; acest loc nu este potrivit pentru tine. Ar trebui să-ți urmărești propriile perspective în societate. Credincioșii în Dumnezeu doar citesc cuvintele Sale, au părtășie despre adevăr și își fac datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu; nu se implică în comploturi și uneltiri și nu participă la viața politică. Aici nu poți să crești în rang, să te îmbogățești sau să duci o viață superioară altora. Indiferent cât timp stai aici, va fi doar timp pierdut.” Vor fi convinși în acest mod să plece, nu-i așa? (Da.) Unii oameni cu conexiuni sociale complicate nu sunt neapărat oameni răi și nici nu au făcut un mare rău, dar nu acceptă deloc adevărul și aparțin realmente categoriei neîncrezătorilor. A încerca să-i faci pe asemenea oameni să creadă sincer în Dumnezeu și să urmărească adevărul este ca și cum ai încerca să transformi un lup într-o oaie – este imposibil. Indiferent de cât timp poartă un lup haine de oaie, rămâne tot lup; nu va deveni niciodată oaie. Așa stau lucrurile. Așadar, credința unor asemenea oameni în Dumnezeu este pur și simplu o glumă; își pierd timpul crezând în Dumnezeu!

Există un alt tip de persoane care au un trecut complicat. Deși cred în Dumnezeu, au relații strânse cu unii conducători religioși, funcționari sau oameni cu statut din diferite confesiuni. Le place să se asocieze cu acești oameni și participă adesea la activitățile religioase ale diferitelor confesiuni; clădesc relații și prietenii cu acești oameni, se folosesc reciproc și fac lucruri unul pentru celălalt. Din când în când, fie intenționat, fie neintenționat, chiar le dezvăluie acestor indivizi anumite lucrări care țin de afaceri generale sau de personal din interiorul bisericii. Aceasta e o problemă foarte supărătoare. Este acceptabil dacă doar interacționezi cu oameni din religie sau ți se pare imposibil să te desparți de acele locuri religioase și, în plus, îți place să participi la activitățile diferitelor festivaluri religioase și la diverse ceremonii religioase. Dar nu ar trebui să dezvălui lucrarea bisericii sau informații despre frați și surori în aceste medii. De exemplu, n-ar trebui să dezvălui chestiuni precum faptul că o anumită persoană a acceptat „Fulgerul de la Răsărit”, ce datorie face în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, unde locuiește și cu cine se asociază de obicei – dacă dezvălui aceste lucruri, aceasta arată că ești foarte imoral. Dacă cineva raportează aceste informații guvernului, consecințele vor fi de neimaginat. Dacă ești foarte apropiat de oamenii din religie, ai anumite interese în comun cu aceștia sau ai făcut schimb de favoruri cu ei, acest lucru poate fi considerat cel mult că ai un trecut complicat. Dar dacă faci în secret altceva, cum ar fi să dezvălui rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, să dezvălui treburile interne ale casei Lui sau informații personale ale fraților și surorilor, atunci natura acestui lucru devine una de trădare și este condamnată. În special, unii frați și surori nu doresc ca alții să le cunoască situația sau să o dezvăluie, deoarece au fost arestați anterior sau se află în prezent pe o listă de oameni căutați, dar acest tip de persoană cu un trecut complicat consideră aceste informații drept ceva ce poate oferi în schimbul anumitor beneficii sau, pur și simplu, le consideră lipsite de importanță și le dezvăluie, provocând necazuri acelor frați și surori. Dacă descoperă astfel de probleme, casa lui Dumnezeu categoric nu o va lăsa pe acea persoană să scape ușor; astfel de persoane ar trebui înlăturate imediat. În contextul social în care oamenii sunt persecutați pentru că au credință în Dumnezeu, credincioșilor le este greu să aibă măcar ocazia de a îndeplini o datorie și fiecare persoană prețuiește cu adevărat acea ocazie. Nimeni nu vrea ca îndeplinirea datoriei sale să fie expusă unor potențiale riscuri din cauza altora sau din cauza propriei nesăbuințe. Prin urmare, dacă cineva provoacă potențiale riscuri față de îndeplinirea îndatoririlor de către frați și surori sau la adresa siguranței personale sau dacă cineva creează obstacole în calea credinței altora în Dumnezeu, casa lui Dumnezeu nu-l va lăsa să scape ușor. Odată ce îl descoperă, casa lui Dumnezeu îl va îndepărta sau exclude imediat, categoric nu va da înapoi! Dacă acea persoană se apără, venind cu justificări și scuze și spunând: „A fost doar o scăpare de moment fiindcă nu eram atent”, nu trebuie în niciun caz să crezi – astfel de scuze nu sunt întemeiate. De ce nu le-a spus altora despre propriile chestiuni de familie? De ce a vorbit în schimb despre treburile fraților și surorilor? Are în mod clar intenții rele. A dezvăluit lucrarea bisericii și informații despre frați și surori; dacă le aduce necazuri fraților și surorilor, atunci ar trebui să fie blestemat! Nu ar trebui să fie blestemați asemenea oameni? (Ba da.) În timp ce biserica își răspândește lucrarea de evanghelizare, este inevitabil ca unii oameni de acest fel să i se alăture. Ei nu au niciun scrupul în privința vânzării bisericii, a fraților și surorilor și chiar a trădării intereselor casei lui Dumnezeu. Se asociază cu tot soiul de oameni în privat, iar scopul lor de a se asocia cu ei nu este pur. Când interacționează cu acei oameni, chiar își dau drumul la gură, spunându-le toate informațiile interne ale bisericii pe care le cunosc, nelăsând nimic nespus, iar acest lucru aduce până la urmă necazuri pentru frați, surori și biserică. Vina pentru aceasta ar trebui să le revină acestor oameni care își dau drumul la gură. Unii dintre ei ar putea spune că nu au făcut asta intenționat, dar chiar dacă nu a fost intenționat, nu înseamnă că este acceptabil. Dacă nu a fost intenționat, atunci de ce nu ți-ai făcut ție rău în schimb? De ce le-ai făcut rău doar altora? Ai adus necazuri bisericii, fraților și surorilor, acesta este un fapt stabilit. Prin urmare, vina ar trebui să-ți revină ție. Dacă ai omorî pe cineva și apoi ai spune: „N-am făcut-o intenționat; n-am intenționat niciodată să-l ucid – nu aveam un astfel de gând în minte”, oare legea te-ar considera nevinovat din cauza acestei afirmații? (Nu.) Chiar dacă ai spune adevărul, ar fi în zadar. Realitatea este că ai ucis pe cineva și, din punct de vedere legal, există dovezi concludente în acest sens, așa că trebuie să fii declarat vinovat pe baza faptelor. Ai comis infracțiunea de omor, deci ești un criminal și nicio autojustificare nu te va ajuta. Unii oameni atrag adesea necazuri pentru biserică prin acțiunile lor și, uneori, aceste necazuri sunt semnificative, conducând nu doar la arestarea și întemnițarea fraților și surorilor, dar având și un impact grav asupra lucrării bisericii. Casa lui Dumnezeu nu va lăsa în niciun caz asemenea oameni nepedepsiți; îi va exclude pe toți pe care îi prinde și îi va blestema – casa lui Dumnezeu nu va da deloc înapoi! Dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat în Epoca Legii, răufăcătorii ar fi fost târâți afară și omorâți în bătaie cu nuiele sau uciși cu pietre; așa trebuiau tratate astfel de cazuri. Acum, deoarece aceasta nu face parte din decretele administrative ale casei lui Dumnezeu, ei vor fi excluși, iar frații și surorile îi vor blestema în mod colectiv. Nu există nicio șansă să primească binecuvântări sau mântuirea – trebuie trimiși în iad și pedepsiți!

Există alt tip de persoane cu un trecut complicat; acestea vin la biserică având de îndeplinit misiuni speciale. Unii indivizi de acest fel sunt trimiși de guverne, în timp ce altora li se atribuie misiuni de către anumite grupuri religioase sau sociale. De exemplu, aceste misiuni pot include monitorizarea fraților și surorilor, monitorizarea bisericii sau spionarea diverselor aspecte ale lucrării bisericii și a rânduielilor sale de lucru din diferite perioade. Indiferent care este misiunea lor, în orice caz, din perspectiva noastră oamenii de acest fel au un trecut complicat. Majoritatea acestor oameni cu un trecut complicat sunt neîncrezători; sunt cei care nu acceptă deloc adevărul. Sunt diferiți de cei cu puțină credință, calibru slab sau multe noțiuni – acei oameni cred în mod sincer, în timp ce există o problemă gravă cu acești oameni care au un trecut complicat. În primul rând, să ne gândim la următoarele: ce fel de umanitate au astfel de oameni? (Au o umanitate rea, sunt ticăloși și fac parte din banda Satanei.) Deci ce fel de oameni sunt? (Sunt diavoli.) Așa este, ai pus punctul pe „i” – sunt diavoli care se infiltrează în biserică. Sunt oameni care se infiltrează în biserică și trăiesc în umbră în timp ce au diverse planuri și scopuri. Astfel de oameni sunt diavoli. De la început, când intră în biserică, acești oameni nu au intenții bune. Indiferent cine i-a angajat – unii pot fi angajați de guverne sau de anumite grupuri, în timp ce alții ar putea să nu fie angajați de nimeni și pur și simplu doresc să se infiltreze pe cont propriu în biserică – astfel de oameni sunt doar indivizi cu experiență de viață. Ei se asociază cu o varietate de oameni și au relații interpersonale și conexiuni sociale complexe – au un trecut complicat. „Trecutul complicat” înseamnă că relațiile interpersonale, conexiunile sociale și mediile lor de viață sunt deosebit de impure și departe de a fi simple; nu sunt ca oamenii obișnuiți care încearcă doar să câștige bani și să ducă o viață bună. Rolurile pe care le joacă acești oameni în societate sunt cele de indivizi remarcabili, conducători sau personalități relativ excepționale din diferite cercuri și grupuri – sunt genurile de oameni pe care non-credincioșii îi numesc „indivizi capabili” sau „guru”. Oriunde s-ar afla, nu sunt oameni care își cunosc locul, nici nu sunt cumsecade. Fie că sunt în căutarea ocaziilor de a-și asigura câștigul personal, puterea sau controlul asupra altora în cadrul diferitelor grupuri și cercuri, acesta este scopul lor și este obiectivul existenței lor. Indiferent în ce biserică se află, mentalitatea lor este aceea a unui diavol, însetat mereu să facă o mișcare, dorind să controleze situațiile, să-i controleze pe oameni, să controleze banii, să exercite influență și putere. Acestea sunt manifestările acestui tip de persoană. Prin urmare, indiferent dacă asemenea oameni au o misiune sau dacă sunt angajați de guvern sau de orice grup social, este exclus ca aceștia să-și cunoască locul după ce intră în biserică. Chiar dacă nu au nicio misiune și chiar dacă biserica sau frații și surorile nu sunt ținta exploatării lor, nu sunt oameni care doresc în mod sincer să creadă în Dumnezeu și, cu siguranță, nu sunt oameni care cred în existența lui Dumnezeu. Scopul lor în a se alătura bisericii nu este deloc pur – cel puțin un lucru este foarte realist pentru ei, și anume „să-și construiască succesul pe spinarea bisericii” și să aștepte ocazia de a-și îndeplini propriile planuri. Dacă nu reușesc să-și atingă obiectivele și dorințele le sunt năruite, probabil vor părăsi în orice moment biserica. Ei caută ocazii așteptând momentul oportun pentru a ataca – dacă există cineva pe care îl pot exploata sau un moment potrivit care le-ar permite să-și realizeze obiectivele, ambițiile sau aspirațiile, categoric vor profita de acea persoană sau de acel moment. Dacă nu reușesc niciodată să găsească o ocazie, devin descurajați și dezamăgiți și vor să părăsească biserica. Prin urmare, acest tip de persoană este și un tip de individ periculos din cadrul bisericii, care trebuie discernut și ținut la distanță. Alt principiu mai important este următorul: dacă nu ești sigur care este trecutul unei persoane sau dacă simți vag că trecutul său este foarte complicat, atunci, în calitate de conducător sau lucrător, ar trebui cel puțin să știi că acestei persoane nu i se pot atribui funcții importante și nu i se poate permite să aibă statut sau putere ori să îndeplinească vreo lucrare importantă în cadrul bisericii. Dacă nu poți să-i vezi adevărata față, atunci poți observa persoana, dar nu trebuie în niciun caz să acționezi în grabă sau prematur. Dacă îi acorzi statut sau chiar o numești responsabilă pentru o lucrare importantă înainte de a-i vedea adevărata față, atunci ești extrem de nesăbuit! Cu cât îi poți vedea mai puțin adevărata față, cu atât mai puțin ar trebui să-i încredințezi o lucrare importantă, cu atât ar trebui să fii mai precaut și cu atât mai mult ar trebui să o urmărești îndeaproape și să o monitorizezi strict. De fapt, indiferent dacă au sau nu o misiune, până la urmă oamenii de acest fel cu un trecut complicat nu rămân mult timp în biserică. Aceasta deoarece, în inimile lor, acești neîncrezători sunt dezgustați de chestiunile privind credința. Ateii nu cred că Dumnezeu există și nu sunt interesați de nimic legat de Dumnezeu, de lucrarea Lui sau de exprimarea adevărului de către Dumnezeu. Ei investighează constant: „Am vreun profit din credința în dumnezeu? Pot să fac mulți bani și să mă îmbogățesc din asta? Pot să-mi folosesc uneltirile și trucurile aici, așa cum fac în lume?” Văzând că aceste lucruri nu sunt promovate de casa lui Dumnezeu, care vorbește mereu în schimb despre a fi o persoană onestă, și că oricine este superficial sau lipsit de entuziasm în îndeplinirea datoriei sale este adesea emondat, ei se simt dezgustați, nefericiți și lipsiți de libertate în casa lui Dumnezeu, dorind mereu să găsească o ocazie de a pleca. Dacă cineva este cu adevărat una dintre oile lui Dumnezeu, unul dintre cei aleși de El, atunci nu se va sătura să asculte adevărurile discutate frecvent pe parcursul credinței în Dumnezeu, chiar dacă sunt discutate timp de 20 sau 30 de ani; ar putea să le asculte toată viața și să le considere încă noi. Cu cât ascultă mai mult, cu atât aceste adevăruri devin mai clare pentru el; cu cât ascultă mai mult, cu atât inima sa este mai hrănită; cu cât ascultă mai mult, cu atât tânjește mai mult după adevăr. Chiar dacă ar trebui să asculte aceste cuvinte în fiecare zi, ar fi dispus să o facă. În special, când aude mărturii bazate pe experiență care îi sunt de folos, se simte la fel de extaziat și împlinit de parcă s-ar fi bucurat de un mare ospăț – mai fericit decât dacă ar fi găsit o bucată de aur. Cât despre acești neîncrezători, acești diavoli – în special acești oameni cu un trecut complicat – cu cât aud mai multă părtășie despre adevăr, cu atât se simt mai plictisiți; cu cât ascultă mai mult, cu atât se simt mai agitați și mai dezgustați în sinea lor. Când aud aceste cuvinte, le găsesc plictisitoare, anoste și obositoare. Dacă îi pui să stea și să asculte predici, au senzația că sunt supuși unei torturi. Ei spun: „Cum se face că vă bucurați cu toții atât de mult să auziți aceste cuvinte, de parcă ați fi avut un ospăț pe cinste? De ce mă simt atât de dezgustat când le aud?” După ce ascultă mult timp, devin incapabili să stea nemișcați. Dacă nu pot fi conducători, nu sunt dispuși să-și facă datoria sau să îndure greutăți și, în timp, găsesc că totul este inutil; încep să aibă gânduri de a renunța la credința lor. Așa sunt dezvăluiți neîncrezătorii. În ceea ce-i privește pe acești oameni cu un trecut complicat, dacă descoperi în timp ce-i observi că au origini dubioase și un trecut complicat, atunci încearcă toate mijloacele posibile să găsești o ocazie de a-i convinge să plece. Cu astfel de oameni care nu acceptă deloc adevărul este necesar să dai dovadă de o oarecare înțelepciune. Le poți spune: „Vrei să te îmbogățești și visezi să devii o persoană oficială – chiar ai pierde dacă ai trece prin viață fără să devii o persoană oficială! Ar trebui să devii una, să te îmbogățești și să urmărești lumea – acolo sunt beneficiile tangibile. Te pricepi la afaceri și ești făcut să fii o persoană oficială – dacă urmărești lumea, cu siguranță te poți îmbogăți și deveni una.” Când aud asta, vor crede că și-au găsit un suflet-pereche și vor spune: „Ai perfectă dreptate! Simt că nu are rost să cred în dumnezeu – ce ai spus mă atrage cu adevărat. De fapt, credința are doar un efect psihologic; chiar nu contează dacă o ai sau nu. Viața este scurtă – doar câteva decenii care trec cât ai clipi. N-am câștigat nimic pierzându-mi mereu timpul pe aici cu oameni care cred în dumnezeu și mă simt mereu nemulțumit. Oare nu doar mă nedreptățesc procedând așa? Ceea ce contează cu adevărat este să ies în lume și să câștig o mulțime de bani!” Vor fi de acord cu ce ai spus. După ce sunt de acord, poate că într-o zi vor pleca singuri, deoarece simt că este inutil să rămână în biserică și pentru că, în plus, unele lucruri merg prost pentru ei sau experimentează eșecuri și regrese, precum și puțină emondare. Nu este grozav? (Ba da. Este o abordare înțeleaptă.) Este ușor să-i convingi pe diavoli să părăsească biserica: odată ce le-ai deslușit mentalitatea, dacă există ceva ce-și doresc, încurajează-i să urmărească acel lucru. În acest mod, îi poți convinge să plece. Mergi în direcția curentului pentru a-i îndruma să plece. Așa trebuie tratați neîncrezătorii de acest tip.

Dacă astfel de oameni cu un trecut complicat sunt descoperiți în biserică, ar trebui convinși să plece sau ar trebui îndepărtați prompt; nu încercați să-i îndemnați să rămână. De ce nu? În primul rând, nu au un rol bun în biserică; în al doilea rând, categoric nu se află printre cei aleși de Dumnezeu. În plus, chiar dacă rămân în biserică, până la urmă le va fi imposibil să accepte cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu sau mustrarea și judecata Lui pentru a dobândi mântuirea. Dacă rămân în biserică, va fi în detrimentul lucrării bisericii și îi pot induce în eroare și influența pe unii frați și surori de statură mică. Oamenii din casa lui Dumnezeu îi consideră neplăcuți și ei, la rândul lor, îi privesc pe frații și surorile din casa lui Dumnezeu cu o neplăcere egală. În inimile lor, privesc mereu cu ostilitate casa lui Dumnezeu, biserica, precum și pe frați și surori. Spuneți-Mi, așadar: dacă există în biserică un astfel de dușman, un astfel de adversar, v-ați simți tulburați? (Da.) Prin urmare, cel mai bine este să nu îndemnați asemenea oameni să rămână. Odată ce sunt descoperiți, convingeți-i imediat să plece, îndepărtați-i sau excludeți-i. Cum ar trebui tratați astfel de oameni dacă sunt întâlniți în timpul predicării Evangheliei? (Pur și simplu stăm departe de ei și îi ignorăm.) Când întâlniți oameni de acest tip, n-ar trebui să le predicați Evanghelia. Ei vorbesc într-un mod atât de extravagant și lipsit de temei și sunt destul de vorbăreți, dar nu au de fapt deloc talent. Casa lui Dumnezeu nu are nevoie de oameni de acest fel cu un trecut complicat; ei nu se numără printre cei aleși de Dumnezeu. Chiar dacă sunt convertiți acum, mai devreme sau mai târziu, tot vor trebui să fie înlăturați. Prin urmare, când cei care predică Evanghelia întâlnesc astfel de oameni, ar trebui să renunțe pur și simplu la ei. Casa lui Dumnezeu nici nu dorește, nici nu primește astfel de oameni. Așa trebuie tratați oamenii cu un trecut complicat și acesta este principiul. Desigur, când tratați această problemă, nu este nevoie să exagerați; trebuie să înțelegeți clar dacă o persoană face parte din categoria celor cu un trecut complicat. Dacă manifestările sale corespund manifestărilor acestui tip de persoană, atunci ar trebui inclusă în acest grup. Totuși, dacă cineva se laudă sau vorbește prostii doar ocazional și, din cauza laudelor excesive, se consideră din greșeală că are un trecut complicat, dar, în realitate, are o credință sinceră în Dumnezeu și nu face parte din categoria respectivă, atunci această situație necesită alt tratament pentru a evita acuzarea pe nedrept a unei persoane bune.

III. Pe baza atitudinii cuiva în timp ce își îndeplinește datoria

Am terminat mai mult sau mai puțin părtășia despre criteriul discernerii oamenilor pe baza umanității lor. Există un alt criteriu – discernerea oamenilor în funcție de atitudinea pe care o au în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Am vorbit destul de mult despre acest criteriu în predicile anterioare, așa că nu este necesar să mai spunem altceva despre el.

Foarte bine. Aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

6 iulie 2024