La ultima adunare, am avut părtășie despre punctul nouă din responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, care sunt îndemnați astfel: „Comunicați, emiteți și implementați cu precizie diversele rânduieli de lucru ale casei lui Dumnezeu conform cerințelor acesteia, oferind îndrumare, supraveghere și îndemnuri, inspectați și urmăriți starea implementării lor.” Am avut părtășie despre responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le îndeplinească și despre lucrarea pe care trebuie să o facă și, de asemenea, am disecat unele dintre comportamentele conducătorilor falși. Deși nu am avut o părtășie despre detaliile referitoare la modul în care conducătorii și lucrătorii trebuie să pună în aplicare fiecare rânduială de lucru, am avut părtășie despre specificul principiilor de punere în aplicare a acestor rânduieli, precum și la ceea ce trebuie să facă liderii și lucrătorii. Din părtășia noastră despre punctul nouă ați obținut cumva o definiție mai precisă și mai exactă a lucrării pe care trebuie să o facă liderii și lucrătorii? Vă este acum clar care este lucrarea pe care trebuie să o facă liderii și lucrătorii? Principalul lucru pentru ei este să pună în aplicare lucrarea în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și cu rânduielile de lucru din casa Lui. Despre asta e vorba, în esență. Acum, este clar pentru toți. Despre ce lucrare trebuie să facă un conducător sau un lucrător în casa lui Dumnezeu și care sunt responsabilitățile lui ar fi trebuit să se aibă părtășie destul de explicit în cadrul punctului nouă. Practic, este cuprinzător. Sfera responsabilităților lui este delimitată, iar lucrarea pe care ar trebui să o facă, precum și modul în care ar trebui să o facă, sunt, de asemenea, precizate clar. Dacă cineva încă nu știe cum să facă lucrare concretă acum, că s-a precizat clar, înseamnă că este o problemă de calibru scăzut. Este genul de conducător fals, care nu poate face lucrare. Există un alt gen de conducător fals, care rânduiește lucrarea doar după propriile noțiuni și închipuiri și-i folosește pe oameni la întâmplare, ceea ce duce la o situație în care sunt prea mulți „bucătari”. Lucrarea nu doar că nu este făcută bine – ei o duc complet de râpă, nelăsând o cale de urmat. Falșii conducători nu vor pune niciodată în aplicare rânduielile de lucru, cu atât mai puțin vor face lucrare adevărată. Fac doar lucrarea care le place, concentrându-se numai asupra lucrării legate de treburi generale; atunci când lucrează, știu doar să dea ordine și să strige lozinci și doctrine goale. Nu urmăresc niciodată lucrarea și nici nu le pasă dacă a fost eficientă. Acesta este un soi de conducător fals. Pe scurt, indiferent dacă cineva nu poate face o lucrare reală sau nu face o lucrare reală în calitate de conducător – oricare ar fi circumstanțele – dacă nu poate îndeplini responsabilitățile de conducător și lucrător sau să facă lucrarea cu care i-a însărcinat Dumnezeu și dacă nu reușește să pună în aplicare diferitele lucrări rânduite de casa lui Dumnezeu, atunci este un conducător fals.

Acum, prin părtășia noastră despre punctul nouă al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor și prin expunerea diferitelor moduri în care se manifestă conducătorii falși, ați dobândit cunoștințe de bază și înțelegere cu privire la modul în care responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor trebuie îndeplinite? (Da.) Atunci, considerați că lucrarea din casa lui Dumnezeu este ușor de făcut? Sunt cerințele față de om ridicate? Sunt excesive? (Nu sunt ridicate; sunt toate cerințe pe care le putem îndeplini.) Există conducători și lucrători care spun: „Sunt prea multe elemente și tipuri de lucrări pe care casa lui Dumnezeu ne cere să le facem. Cu cât un conducător este mai sus, cu atât mai mare este sfera lucrării sale și cu atât mai multe sunt elementele lucrării de care este responsabil. Până să facem această lucrare bine și să ne asigurăm că este pusă în aplicare în conformitate cu cerințele de Celui de mai sus, am muri din cauza extenuării, nu-i așa?” S-a prăbușit cineva din cauza extenuării pentru că a făcut bine toată lucrarea concretă, pentru că a implementat fiecare element din lucrare acolo unde ar trebui să fie? (Nu.) S-a îmbolnăvit cineva din cauza extenuării? Este cineva atât de ocupat încât nu are timp să mănânce sau să doarmă? (Nu.) Unii ar putea spune: „Cum adică, nu? Unii oameni chiar se extenuează făcând lucrare bisericească, pentru că stau mult timp fără să poată mânca după un program regulat sau să lucreze și să ia pauze într-un mod reglementat, cu muncă și odihnă în mod echilibrat. Ajung să se îmbolnăvească din cauza extenuării.” Ați auzit să fi fost o astfel de situație? (Nu.) S-a simțit cineva cuprins de teamă și speriat după ce a auzit punctul nouă și a văzut conținutul specific al diferitelor elemente ale lucrării în casa lui Dumnezeu, precum și standardele cerute de aceasta pentru conducători și lucrători în efectuarea acestei lucrări anume? Simt ei că: „Nu este ușor să fii conducător sau lucrător. Fără sănătate a trupului, calibru bun, exuberanță a inimii, energie și forță supraomenești, cine ar putea face treaba bine?” A avut cineva acest gând? Este valid? (Nu.) Ce îl face să nu fie valid? În primul rând, atunci când îndeplinesc lucrarea casei lui Dumnezeu, indiferent de rangul lor și dacă responsabilitatea lor este completă sau pentru un singur element din lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie, cel puțin, să-și facă bine lucrarea principală, împreună cu cel mult unul sau două elemente suplimentare din lucrare. Chiar dacă li se încredințează o lucrare completă, asta nu înseamnă că trebuie să furnizeze acțiuni de urmărire sau îndrumări cuprinzătoare. Trebuie să se concentreze asupra preluării lucrării celei mai urgente sau să se ocupe simultan de aspectele deficitare ale anumitor elemente din lucrare. Unii oameni pot fi plini de energie, pot avea un puternic simț al responsabilității și un calibru bun și sunt capabili să facă o gamă largă de lucrări cu multiple fațete, dar lucrarea lor principală constă, în primul rând, în doar una sau două elemente din lucrare. În cazul altei lucrări, trebuie doar să întrebe, să se intereseze de ea, să încerce să o înțeleagă și să rezolve doar problemele pe care le descoperă. Aceasta este o parte a situației. O altă parte constă în faptul că, deși se ocupă concomitent de mai multe elemente din lucrare, trebuie să se bazeze doar pe supraveghetorii principali pentru a le efectua. Aceștia nu fac altceva decât să supravegheze diferitele elemente din lucrare, să îi verifice și să îi îndrume; lucrarea principală pe care trebuie să o efectueze ei înșiși este reprezentată tot un singur element. Și s-ar extenua oare cineva făcând un singur element din lucrare? (Nu.) În cazul în care calibrul persoanei este suficient și mintea sa este flexibilă, ea va organiza lucrarea în mod rezonabil în ceea ce privește modul de alocare a timpului și modul de eficientizare a acesteia. Nu va fi într-o învălmășeală dezorganizată, fără o cale de urmat. Nu va părea atât de ocupată – va lucra conform unei rutine stabilite – dar lucrarea nu va fi ineficientă și va da rezultate bune. Aceasta este o persoană de calibru, care știe cum să aloce forța de muncă și timpul în mod rațional. Oamenii fără calibru sau de calibru slab sunt un dezastru, indiferent de lucrarea pe care o fac. Sunt destul de ocupați în fiecare zi, dar nu pot spune sigur nici ei ce îi ține ocupați. Nu au un program, nici noțiunea timpului; se trezesc destul de devreme și se culcă destul de târziu; nu pot mânca la ore regulate, dar dacă avem în vedere eficiența lucrării, nu fac deloc lucrare reală. Nu este acesta un caz de calibru excesiv de slab? (Ba da, este.) Acest tip de persoană pare să se agite în fiecare zi fără odihnă, dar nu poate ajunge la miezul lucrării, nu poate distinge ce este urgent de ce poate aștepta și este ineficient în rezolvarea problemelor. Acest lucru încetinește lucrarea. Este extrem de neliniștit și îi apar afte bucale. Chiar și în aceste cazuri, totuși, nu se prăbușește din cauza extenuării. Poate că oamenii de calibru slab lucrează mai mult de opt ore pe zi, dar eficiența muncii lor este mult mai slabă decât cea a oamenilor de calibru bun. Așadar, trebuie să fie ocupați, nu-i așa? Ar trebui să fie – nu pot obține rezultate, chiar dacă sunt ocupați; dacă nu ar fi ocupați, lucrarea ar fi blocată. Aceasta este o persoană de un calibru atât de slab încât nu este în stare să fie competentă în lucrare sau să și-o asume. Mai mult, există multe elemente în lucrarea casei lui Dumnezeu, iar cerințele sunt oarecum stricte în ceea ce privește personalul și timpul. În cazul majorității oamenilor, atunci când sunt puțin mai ocupați, o fac pentru că tind spre excelență și spre a obține rezultate bune, deoarece lucrarea casei lui Dumnezeu este diferită de cea din afacerile și fabricile non-credincioșilor: acelea necesită eficacitate economică, în timp ce noi punem accentul pe rezultatele lucrării. Întrucât majoritatea oamenilor sunt însă de calibru slab, lipsiți de principii și extrem de ineficienți în lucrarea lor, le ia mai mult timp să aibă rezultate. Nu aveți oare, acum, cei mai mulți dintre voi, gânduri negative cu privire la responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor? Un lucru este sigur: conducătorii și lucrătorii nu se vor prăbuși din cauza extenuării pentru că au lucrat în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu. În afară de acești factori externi, obiectivi, mai există ceva de care poți fi sigur: dacă o persoană este de un anumit calibru și are o povară – și nu trece cu vederea faptul că este lucrarea Duhului Sfânt – atunci, în cazul unor probleme pe care nu și le poate imagina sau prezice și în cazul unor chestiuni prin care nu a mai trecut și în privința cărora nu are experiență, Duhul Sfânt îi va reaminti constant, luminând-o și ajutând-o în orice moment. Lucrarea bisericii nu se bazează în întregime pe forța umană, energia și poverile care trebuie duse – o parte din ea trebuie să se bazeze pe lucrarea și conducerea Duhului Sfânt, așa cum au experimentat majoritatea oamenilor. Așadar, oricum am privi lucrurile, ceea ce trebuie să obțină un conducător sau un lucrător este îndeplinirea responsabilităților. Nu este o cerință suplimentară către el. Când non-credincioșii lucrează în lume, ei acționează pe baza calibrului personal. A face o datorie în casa lui Dumnezeu este diferit: nu o fac doar pe baza calibrului lor – trebuie să se bazeze și pe înțelegerea adevărurilor-principii ca să obțină rezultate. Uneori, trebuie, de asemenea, să se ajute reciproc și să coopereze în armonie ca să își facă datoria bine. Unii s-ar putea întreba: „Pentru a lucra în casa lui Dumnezeu e necesar să «ne dedicăm unei sarcini și să ne străduim să facem tot posibilul până în ziua morții noastre»? «Primăvara, viermii de mătase vor țese până vor muri» – asta trebuie să obținem? Casa lui Dumnezeu va termina cu noi doar atunci când vom fi pe moarte din cauza extenuării?” Acesta este oare lucrul pe care îl cere Dumnezeu omului? (Nu.) Părtășia noastră despre cerințele privind responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor este menită doar să le ofere oamenilor claritate și înțelegere cu privire la modul în care să coopereze cu lucrarea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărurile-principii și metodele de lucru pe care El le cere, astfel încât lucrarea Sa să poată merge înainte într-un mod ordonat și eficient, iar cuvintele și lucrarea Sa să poată obține rezultate mai bune în rândul aleșilor Lui. Un aspect al acestui lucru constă în dezvoltarea și răspândirea lucrării; celălalt aspect constă în a face ca toate cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu să obțină efectele pe care se cuvine să le obțină asupra celor care Îl urmează. Acestea sunt responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor și ceea ce trebuie să obțină în lucrarea lor.

Punctul zece: Protejați cum se cuvine și alocați în mod rațional diversele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu (cărți, diverse echipamente, grâne și așa mai departe) și efectuați inspecții, întreținere și reparații cu regularitate pentru a minimiza daunele și risipa; de asemenea, împiedicați-i pe oamenii răi să intre în posesia lor

Astăzi, vom trece la părtășia despre punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor: „Protejați cum se cuvine și alocați în mod rațional diversele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu (cărți, diverse echipamente, grâne și așa mai departe) și efectuați inspecții, întreținere și reparații cu regularitate pentru a minimiza daunele și risipa; de asemenea, împiedicați-i pe oamenii răi să intre în posesia lor.” Punctul nouă este o cerință relativ cuprinzătoare pentru conducători și lucrători. Punctul zece este o altă secțiune mare a lucrării, care cuprinde o altă cerință specifică pentru responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Această parte a lucrării implică elemente care aparțin casei lui Dumnezeu, dintre care unele sunt cumpărate pentru a satisface necesitățile de viață ale oamenilor care își fac îndatoririle cu normă întreagă, iar altele sunt echipamente, materiale și așa mai departe, care sunt cumpărate pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei. Există, de asemenea, unele cărți care cuprind cuvintele lui Dumnezeu și alte astfel de lucruri care implică intrarea în viață a fraților și surorilor și care ar trebui să fie păstrate de casa lui Dumnezeu. Acestea sunt bunuri care implică credința oamenilor în Dumnezeu. Trei categorii, în total: elemente necesare vieții, elemente necesare lucrării și elemente necesare credinței în Dumnezeu. Fie că aceste elemente sunt cumpărate de casa lui Dumnezeu sau oferite de frați și surori, odată intrate în posesia casei lui Dumnezeu, se leagă de problema gestionării și alocării elementelor materiale de către conducători și lucrători. Deși, din exterior, această lucrare nu pare atât de importantă în comparație cu viața bisericească, munca administrativă sau munca profesională și nu este ceva care trebuie să fie pe ordinea de zi, tot este o lucrare importantă pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă. Diferitele elemente ale casei lui Dumnezeu sunt implicate în munca, viața, studiile și toate lucrurile de acest gen ale întregului personal care își face îndatoririle, astfel încât protejarea și alocarea lor rațională este foarte importantă și nu trebuie trecută cu vederea.

Protejarea corespunzătoare

În calitate de conducători și lucrători, să facă bine lucrarea de răspândire a Evangheliei, precum și diferitele lucrări asociate acesteia este chiar mai important decât să facă bine lucrarea administrativă a bisericii și să facă în așa fel încât viața bisericească să fie bună. În plus, diferitele elemente materiale ale casei lui Dumnezeu ar trebui, de asemenea, să beneficieze de o gestionare adecvată. Aceste lucruri ar trebui să fie bine protejate. Nu le lăsați să mucegăiască sau să fie infestate de insecte și nu-i lăsați pe oameni să le acapareze drept proprietatea lor privată! Casa lui Dumnezeu are, de asemenea, cerințe și pași specifici pentru modul în care conducătorii și lucrătorii trebuie să facă bine această lucrare. Trebuie să înceapă prin a verifica dacă personalul care gestionează aceste obiecte este adecvat, dacă sunt persoane responsabile, dacă știu cum să le gestioneze și dacă își pot îndeplini cu sârguință responsabilitatea – dacă aceste lucruri vor fi păstrate în siguranță în mâinile lor. În cazul păstrării grânelor, de exemplu, este cumva umed locul în care sunt păstrate în timpul sezonului ploios – când este umezeală și plouă mult? Persoanele care gestionează acest lucru îl verifică la timp? În cazul în care grânele se umezesc, le scot la uscat? Gestionează aceste lucruri cu aceeași scrupulozitate ca și cum ar fi ale lor? Au asemenea umanitate? Au asemenea loialitate? Ar trebui să înceapă prin a efectua un control al oamenilor care gestionează aceste lucruri, pentru a vedea ce fel de umanitate au și dacă au conștiință și sunt virtuoși. În cazul în care o persoană pare să aibă o umanitate excelentă și este bună la suflet, iar majoritatea celorlalți dau rapoarte bune despre ea, dar tu nu știi dacă este potrivită pentru a gestiona lucrurile din casa lui Dumnezeu, ce trebuie făcut atunci? Trebuie să urmărești, să verifici lucrurile și să supraveghezi. După un timp, trebuie să cereți informații, pentru a vedea dacă acel custode și-a îndeplinit responsabilitatea. În cazul grânelor, de exemplu, cea mai mare grijă este umiditatea. Custodele trebuie să verifice dacă hambarul este umed și dacă este posibil să existe insecte în grâne și trebuie să găsească pe cineva care se pricepe la astfel de lucruri, pentru a se consulta și a înțelege ce practici pot garanta că grânele nu se vor umezi și nu vor mucegăi sau nu vor fi infestate de insecte. După ce a pus grânele deoparte, ar trebui să verifice frecvent hambarul sau să deschidă ferestrele pentru ventilație. Asta ar însemna să-și îndeplinească realmente responsabilitatea. Dacă acel custode ia inițiativa de a face aceste lucruri fără să trebuiască să fie îndemnat sau să i se reamintească, atunci este de încredere, ceea ce este liniștitor. Ce se întâmplă atunci în cazul persoanelor care protejează diferite tipuri de echipamente – sunt potrivite pentru această sarcină? Nu știi încă; trebuie să le verifici și pe ele. Cum sunt protejate majoritatea echipamentelor – electronice, mobilier, instalații și așa mai departe – dacă nu sunt utilizate în mod normal? Are custodele grijă de ele și le întreține? Efectuează verificări regulate ale electronicelor, dându-le drumul și punându-le în funcțiune? Întrebând în jur, s-ar putea să afli că paznicul acestor lucruri face acest lucru în mod regulat. Este posibil ca acele lucruri să fie nefolosite, dar să nu fie praf pe ele, ceea ce înseamnă că cineva vine des să aibă grijă de ele – veți vedea că paznicul lor este în regulă, că își îndeplinește responsabilitatea. Poți sta liniștit atunci. Sunt și cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu. Fiecare dintre acestea este greu de găsit și, în plus, cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu sunt mai importante pentru fiecare credincios în Dumnezeu decât orice alt lucru – mai importante decât grânele, electronicele sau orice alt obiect de acest fel. Deci, cu aceste lucruri, cu atât mai mult ar trebui să găsiți persoana potrivită care să le gestioneze și locul potrivit pentru a le depozita. De asemenea, sunt necesare o ventilație, o supraveghere și o inspecție adecvate – nu poate lăsa cărțile să se umezească, să se ude sau să fie roase de șoareci. Toate aceste lucruri trebuie supravegheate. Deci, sunt persoanele care gestionează aceste obiecte potrivite pentru această sarcină? Dacă îngrijitorii sunt leneși, neglijenți și nepăsători, unele obiecte vor fi deteriorate, dacă nu de umezeală și mucegai, atunci de insecte. Toate acestea sunt pierderi, cauzate de monitorizarea și inspecția neglijente din partea conducătorilor și a lucrătorilor. Dacă îngrijitorii au grijă în mod corespunzător de aceste obiecte, această responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor a fost îndeplinită. Indiferent dacă aceste obiecte sunt mari sau mici și dacă sunt folosite frecvent sau nu, atât timp cât fac parte din categoria obiectelor care aparțin casei lui Dumnezeu, trebuie să se ia măsuri să le gestioneze cineva. Un obiect trebuie să fie în siguranță, indiferent de felul său și de locul în care este depozitat, și trebuie să se garanteze că nimic rău nu se va întâmpla cu el. Asta înseamnă să fii loial și responsabil. Dacă o persoană care gestionează lucruri se dovedește a fi nepotrivită, ce trebuie făcut? Aceasta trebuie să fie imediat mutată și să se găsească o persoană care să o înlocuiască. Unii oameni, de exemplu, sunt leneși, le place să mănânce, dar nu să muncească, neasumându-și nicio responsabilitate. Tratează lucrurile bisericii cu nonșalanță, ca și cum ar fi proprietate publică, crezând că este în regulă atât timp cât nu sunt pierdute. Cât despre faptul că aceste lucruri sunt mucegăite sau infestate de insecte sau dacă unele sunt deteriorate, nici nu le pasă, nici nu întreabă. Ori de câte ori îi întrebi, spun că au fost să le verifice și totul este în regulă. De fapt, nu au mai fost să verifice lucrurile de mult timp. Apoi, vine o zi în care cineva descoperă brusc că grânele au mucegăit, iar cablurile unor echipamente au fost roase de șoareci și chiar și cărțile care conțin cuvintele lui Dumnezeu au devenit atât de umede încât scrisul din ele este estompat și neclar. Să afli despre aceste lucruri abia atunci – nu este prea târziu? (Ba da, răul a fost făcut.) Acesta este rezultatul unei gestionări necorespunzătoare. Atunci, nu cumva persoana care le gestionează este nepotrivită? Nu cumva are o umanitate slabă și este imorală? (Ba da, are.) Non-credincioșii ar numi acest tip de persoană imorală; noi ce spunem? Că umanitatea acestei persoane este rea, că nu este loială. Nu își poate îndeplini nici măcar această mică responsabilitate; nu poate face nici măcar lucrurile pe care le-ar putea face cineva care își dă un pic osteneala, care abia dacă are un pic de conștiință și umanitate. Mai crede în Dumnezeu? Chiar și non-credincioșii susțin următorul punct de vedere: „Fă tot posibilul să gestionezi cu loialitate orice ți-au încredințat alții” – această persoană nu întrunește nici măcar standardul moral minim al non-credincioșilor, deci este evident că nu este potrivită pentru a face parte din personalul de gestionare a obiectelor. Trebuie luată imediat atitudine împotriva persoanelor necorespunzătoare și trebuie găsiți înlocuitori adecvați. Ce trebuie făcut în cazul în care nu ai încredere în personalul de gestionare a obiectelor și nu ai timp să verifici lucrurile personal sau nu le poți urmări și controla din anumite motive conjuncturale? Poți cere persoanei care gestionează obiectele să scrie garanții, spunând că, dacă obiectele pe care le gestionează sunt deteriorate, va plăti pentru ele sau că va fi dispusă să accepte orice fel de pedeapsă din partea casei lui Dumnezeu. Situația trebuie să fie rezolvată în conformitate cu sistemul administrativ. Dacă un conducător sau un lucrător își poate face treaba până la acest nivel, înseamnă că își va îndeplini responsabilitatea.

Orice element material din casa lui Dumnezeu, fie că este mare sau mic, scump sau ieftin, fie că-ți este de folos sau nu, dacă ești desemnat să îl gestionezi, atunci este responsabilitatea ta. Această lucrare intră în sfera de responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor, așa că ar trebui să găsești persoana și locul potrivite pentru ca ea să fie protejată în mod corespunzător. Nu permite ca obiectele casei lui Dumnezeu să fie deteriorate! În ce privește protejarea cărților ce conțin cuvintele lui Dumnezeu, de exemplu – odată ce un conducător sau un lucrător a rânduit personal adecvat pentru ele, ar trebui, totuși, să întrebe de ele din când în când: „O mulțime de cărți au fost date recent, dar nu fiți neglijenți, chiar dacă au rămas mai puține! În cazul păstrării cărților, principalul lucru este să nu le lăsăm să se umezească sau să fie deteriorate de soare și să nu le lăsăm să fie strivite și îndoite.” Trebuie să întrebe de situație și să pună întrebări din când în când. Dacă au venit cărți noi, trebuie să întrebe cât de bine sunt protejate; dacă toate vor încăpea în locul inițial și, dacă nu, dacă s-a găsit un alt loc pentru ele și cum este acel loc, dacă este sigur și uscat; dacă acele cărțile sunt depozitate bine și dacă există temeri cu privire la șoareci, dacă este nevoie de o pisică. Toate aceste lucruri sunt ceea ce conducătorii și lucrătorii trebuie să facă și intră în responsabilitatea lor să le îndeplinească. Această lucrare poate părea oarecum nesemnificativă, dar și ea este una dintre sarcinile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le facă în mod regulat. Nu o subestima! Trebuie să fie luată în serios. Deși aceste lucruri sunt proprietate publică și nu aparțin niciunui individ, trebuie să fie bine protejate; indiferent dacă îți vor fi de folos în viitor și indiferent dacă sunt ale tale pentru a le folosi, este responsabilitatea ta să le protejezi bine, o chestiune care îți revine și nu ar trebui să cauți niciun motiv sau scuză pentru a o trece cu vederea și a nu-i acorda atenție. Atât timp cât un lucru este responsabilitatea ta, este ceva ce ar trebui să gestionezi, o lucrare pe care ar trebui să o faci. Legat de toate acestea, ar trebui să ceri informații și să încerci să înțelegi lucrurile sau să participi personal la ele. Dacă ai timp să mergi la locul respectiv și să arunci chiar tu o privire, ar fi mai bine, desigur. Dar dacă împrejurările și condițiile nu permit acest lucru sau dacă ești prea ocupat cu lucrarea, ar trebui totuși să ceri informații și să întrebi în timp util, încercând să împiedici deteriorarea sau irosirea în vreun fel a obiectelor casei lui Dumnezeu. Dacă faci acest lucru înseamnă că ți-ai îndeplinit responsabilitatea pe care o au conducătorii și lucrătorii.

Alocarea rațională

În ceea ce privește bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu, în afară de protejarea lor, mai există o lucrare importantă: alocarea acestora în mod rațional. Toate aceste bunuri sunt pentru folosul oamenilor – toate sunt lucruri utile – astfel încât scopul principal al protejării lor este ca ele să poată fi folosite în mod rațional. Înainte de a utiliza aceste obiecte în mod rațional, ține de conducători și lucrători să le aloce în mod rațional. Ce este alocarea rațională? În ceea ce privește persoanele cărora ar trebui să le fie date aceste obiecte în folosință, casa lui Dumnezeu are principii și reguli. Scopul principal al acestor obiecte, fie că sunt oferite de frați și surori, fie că sunt cumpărate de casa lui Dumnezeu, nu este de a le stoca pentru ajutor sau ca pomană pentru munca de asistență socială; în schimb, ele sunt pentru a fi folosite de toți frații și surorile care își fac îndatoririle cu normă întreagă. Așadar, modul în care acestea trebuie alocate – care sunt principiile pentru alocarea lor – reprezintă o altă responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească atunci când gestionează bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu. Am menționat aici alocarea rațională; în acest caz, să fie „rațională” este principiul cerut de casa lui Dumnezeu.

I. Alocarea rațională a cărților ce conțin cuvintele lui Dumnezeu

Vom porni de la cărțile ce conțin cuvintele lui Dumnezeu. De fiecare dată când sunt publicate cărți noi, casa lui Dumnezeu are cerințe și reguli în ceea ce privește principiile referitoare la cine ar trebui să primească acele cărți. În biserică, există oameni care citesc cuvintele lui Dumnezeu și oameni care nu le citesc, există oameni care iubesc adevărul și oameni care nu îl iubesc și există oameni care fac îndatoriri și oameni care nu fac – trebuie făcute diferențieri între aceste tipuri de oameni. Există, de asemenea, unele cărți speciale din clasa manualelor – gramatici, dicționare și alte astfel de cărți indispensabile. Toate acestea ar trebui distribuite în strictă conformitate cu principiile. Trebuie date celor care au nevoie de ele, nu celor care nu au nevoie. Și apoi există unele cărți indispensabile tipărite în cantități relativ mici – dacă acestea sunt distribuite unui individ, ce se cere de la acel individ? Le poți citi, dar nu le deteriora; nu le lăsa pe oriunde și nu rupe foile din ele la întâmplare! Și ar trebui să fie returnate la locul lor inițial după ce ai terminat de citit. În ceea ce privește cărțile despre credința în Dumnezeu, conducătorii și lucrătorii ar trebui să le distribuie în strictă conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu și ar trebui să-i lase pe aleșii de Dumnezeu să înțeleagă și ei principiile și să acționeze în conformitate cu acestea.

II. Alocarea rațională a diferitelor tipuri de echipamente

Ceea ce urmează este modul de alocare a diferitelor tipuri de echipamente. Aceasta este o sarcină relativ dificilă. Privitor la alocarea diferitelor tipuri de echipamente, există o politică oarecum mai strictă. Astfel de echipamente includ electronice, precum și unelte necesare pentru diverse meserii. Când conducătorii și lucrătorii le distribuie, ar trebui să existe principii și în acest sens. Cei cărora le sunt distribuite trebuie să fie persoane care sunt capabile să opereze astfel de echipamente, să fie familiarizați cu ele și să le folosească în mod corect și rațional. Dacă cineva este un novice sau pur și simplu nu știe cum să le folosească, acestea nu trebuie să îi fie distribuite. Acest lucru este valabil în special pentru electronice bune, de înaltă calitate, cum ar fi camere de top și computere mai scumpe, precum și echipamente de înregistrare, dispozitive fotografice sau echipamente necesare pentru post-producție video – un astfel de echipament nu poate fi dat sub nicio formă unei astfel de persoane, pentru a preveni deteriorarea sa. Conducătorii și lucrătorii trebuie să se asigure că cei care utilizează astfel de echipamente sunt, în primul rând, capabili să aprecieze aparatura și, în al doilea rând, sunt capabili să o folosească și să o întrețină corect. Un anumit aparat, de exemplu, trebuie, conform regulilor sale de funcționare, să beneficieze de o pauză de zece minute după două ore de utilizare, pentru a se răci. Dacă nu se răcește, aparatul se va deteriora, iar durata sa de viață va scădea. Oamenii care apreciază un aparat îl vor folosi în strictă conformitate cu măsurile de precauție privind întreținerea; le vor respecta, fără să le ceri acest lucru și vor fi chiar mai stricți și mai preciși dacă îi îndemni s-o facă. Asemenea oameni sunt potriviți pentru a utiliza aparatură; sunt potriviți pentru a folosi lucruri de înaltă calitate, deoarece știu să le prețuiască și iau în serios măsurile de precauție privind întreținerea și repararea acestora. Astfel de persoane care pot prețui aparatura și o pot folosi în mod normal, sunt cele mai potrivite pentru alocarea și distribuirea aparatelor de înaltă calitate. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să efectueze verificări adecvate în această privință. Dacă există un computer de înaltă calitate și acesta este distribuit în folosul oricărei persoane care solicită acest lucru, declarând că are nevoie de el, este oare corect acel principiu? (Nu.) Ce nu este corect în acest caz? În ceea ce-i privește pe conducători și pe lucrători, o parte din distribuirea și alocarea unor astfel de lucruri ar trebui să se bazeze pe competența profesională a persoanei însărcinate cu lucrarea; cealaltă parte este că trebuie să se bazeze pe măsura în care persoana respectivă prețuiește aparatura, dacă are umanitate, dacă prețuiește aparatura atunci când o folosește. Dacă persoana nu știe să aibă grijă de aparatură și nu este familiarizată cu abilitățile meseriei și vrea doar să se joace cu aparatul din curiozitate, atunci ar trebui să îi fie restricționată și interzisă utilizarea acestuia. Nu e aptă să folosească și să aibă grijă de aparatură de înaltă calitate. Este suficient ca celor care îndeplinesc îndatoriri obișnuite să li se dea aparate obișnuite. Cei care cunosc o meserie; sunt de bună credință și știu să folosească, să întrețină și să prețuiască aparatura, pot folosi lucruri de calitate superioară, deoarece sunt experimentați într-o meserie și sunt capabili să folosească aparatură de înaltă calitate. Dacă îi dai unei persoane confuze sau necioplite să folosească ceva de înaltă calitate, va strica aparatul în doar câteva zile. Alții nu-l vor putea folosi și nu va fi ușor de reparat. Acest lucru nu doar că împiedică lucrarea bisericii, dar și irosește un bun material din casa lui Dumnezeu. Ce reiese din asta? Că astfel de oameni nu sunt potriviți pentru a folosi aparate bune. Aparatele bune trebuie date spre folosință oamenilor cu umanitate, care se pricep la o meserie. Este suficient ca cei care nu sunt experți într-o profesie și a căror umanitate este slabă să folosească lucruri obișnuite. Este rațională alocarea lucrurilor în acest fel? (Da, este.)

În ceea ce privește tot felul de lucruri materiale, oamenii diferiți au moduri diverse de a le aborda. Unii își cumpără un computer de înaltă calitate și, după doi ani de utilizare, acesta încă arată ca nou; nu se vede nicio amprentă pe ecran, iar tastatura este întotdeauna atât de curată, fără niciun fir de praf. De asemenea, desktop-ul este frumos și îngrijit, iar ceea ce este stocat pe computer este destul de organizat și clar. Dacă cineva le spune că este rău ca ecranul să fie folosit timp îndelungat, vor întreba imediat cum să îl protejeze cel mai bine – vor folosi modalitatea care e cea mai bună. În cazul în care cineva le spune că, după o utilizare îndelungată, calculatorul trebuie să fie oprit, că va funcționa mai prost dacă se supraîncălzește, fiindu-i afectată durata de viață, atunci când își dau seama că au folosit calculatorul mai mult de două ore, se opresc imediat pentru a-l lăsa să se răcească. Dacă se răcește lent din cauză că vremea este prea caldă, vor pune un ventilator să sufle înspre el. Tratează aparatul cu grijă deosebită, ca pe propriul copil Sunt deosebit de atenți și grijulii când îl pun în geantă, iar când îl așază pe o masă, trebuie să curețe suprafața acesteia și să așeze aparatul corespunzător. Nu este acesta un punct forte al lor? (Ba da.) Astfel de oameni nu prețuiesc doar ei aparatura – atunci când îi văd pe alții stricând-o și deteriorând-o, le este greu să suporte. Astfel de oameni sunt apți să folosească aparatură bună. Unii oameni cu bani cumpără și ei calculatoare de înaltă calitate, pe care nu le prețuiesc deloc după ce le-au adus acasă. Nu le curăță, oricât de mult praf s-ar depune pe ele și ajung să fie destul de murdare. Alții vor folosi un aparat timp de doi ani și încă va arăta ca nou; acești oameni folosesc un aparat timp de două luni și arată de parcă ar fi fost folosit timp de zece ani. Dacă le spui că aparatele necesită întreținere, vor spune: „Ce rost are să întrețin acel lucru? Aparatele servesc oamenilor, sunt în slujba oamenilor. Dacă se strică, pur și simplu, cumperi unul nou!” Ca urmare, aparatul se strică în mai puțin de șase luni din cauza utilizării necorespunzătoare. Ce părere aveți despre astfel de oameni? Sunt ei potriviți să folosească aparatură de înaltă calitate? (Nu.) Oricât de frumoase ar fi calculatoarele pe care le cumpără, nu se gândesc să le prețuiască, ci le zgâlțâie și le așază neglijent. Unele dintre calculatoarele lor sunt zgâriate; unele sunt deteriorate de apă; unele cad și se sparg. Le folosesc destul de grosolan. Ceva lipsește din umanitatea unor astfel de oameni. Sunteți dispuși să alocați aparatură bună pentru a fi folosită de astfel de oameni? (Nu.) Unii oameni poartă ochelari, iar lentilele sunt întotdeauna curățate, în timp ce lentilele altor oameni au suprafața murdară, cu mizerie, urme de degete și altele asemenea pe ele. Cum pot să îi folosească astfel? Cei care ar avea grijă de ochelarii lor sunt foarte atenți atunci când îi pun jos. În niciun caz, nu vor permite ca lentilele să atingă vreun blat de masă sau orice alt obiect și nici ca lentila să fie zgâriată sau să aibă vreo abraziune. Ochelarii sunt atât de importanți, în special pentru persoanele mioape – cum îi vei folosi dacă le zgârii lentilele? Unele persoane sunt neglijente cu ochelarii lor, iar lentilele li se încețoșează după ce i-au purtat doar pentru o scurtă perioadă. Nu pot vedea nimic clar atunci când îi poartă – le-ar fi mai bine fără ei. Totuși, ei cred că este în regulă să continue să îi poarte așa cum sunt, ca și cum nu ar fi nicio diferență. Sunt nedumerit de acest lucru. Scopul purtării ochelarilor nu este acela de a putea vedea lucrurile mai clar? Ce pot vedea clar, cu lentilele zgâriate? Nu sunt cumva neciopliți? Sunt neciopliți, într-adevăr! Lipsește ceva din umanitatea oamenilor excesiv de grosolani – nu știu cum să aibă grijă de lucruri, cu atât mai puțin se gândesc să le prețuiască.

Când vine vorba de echipamentele și uneltele importante ale Casei lui Dumnezeu, care este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor? Atunci când se alocă astfel de echipamente, trebuie să fie date oamenilor potriviți. Cei care folosesc un asemenea echipament important și de înaltă calitate trebuie neapărat să fie oameni care știu cum să prețuiască lucrurile. Ei îl vor prețui, îl vor îngriji și îl vor întreține; atunci când se află în posesia lor, poți fi sigur că nu îl vor distruge sau deteriora niciodată în mod intenționat sau din cauza unor factori proveniți din propriile acțiuni, cu excepția unei clipe de neatenție sau a lipsei unor elemente de cultură generală. Astfel de oameni pot folosi acest echipament; li se poate aloca echipament de calitate superioară, bun. În cazul persoanelor care sunt în mod natural neglijente când utilizează lucrurile, va fi suficient să li se dea spre folosință lucruri obișnuite. De asemenea, custozii acestor echipamente și unelte sunt responsabili pentru ținerea evidenței privind utilizarea lor: cine a luat ce și pentru cât timp l-a folosit sau ce obiect este pentru uzul exclusiv al cuiva, dacă este deteriorat, cine ar trebui să plătească o compensație pentru el, în funcție de valoarea sa. Ambele părți trebuie să semneze pentru aceste lucruri, astfel încât lucrurile să fie corecte și raționale pentru toată lumea. Aparatele și echipamentele trebuie îngrijite bine, indiferent dacă utilizarea lor este pe termen scurt sau lung; utilizatorul trebuie să învețe să le folosească în mod corect, iar dacă acestea funcționează defectuos, ar trebui să fie reparate prompt. Cu cât această lucrare este făcută mai meticulos, cu atât mai bine. Dacă apare o situație în care regimul Satanei arestează oameni, cea mai importantă responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este atunci să aloce echipamentul și uneltele importante unor persoane pe care te poți baza, demne de încredere. După ce le-au trimis, ar trebui să dea sfaturi persoanei, spunându-i: „Acestea sunt lucruri din casa lui Dumnezeu, pentru a le folosi în realizarea datoriei tale. Cu ele nu e de joacă. Ar trebui să le folosești în mod rațional și să ai mare grijă de ele. Nu le deteriora! Întrucât aceste echipamente și unelte sunt necesare pentru îndeplinirea datoriei, dacă sunt deteriorate, trebuie plătită o compensație în funcție de valoarea lor. Dacă lucrarea este întârziată din cauza echipamentului deteriorat, aceasta este o problemă de natură mai serioasă, ceea ce înseamnă că există o oarecare tulburare și distrugere a acesteia. Așadar, trebuie să știi cum să utilizezi corect tot felul de echipamente și unelte în realizarea îndatoririlor – trebuie să nu deteriorezi sub nicio formă proprietatea casei lui Dumnezeu Asigură-te că îți amintești aceste principii: utilizarea rațională și inspectarea, repararea și întreținerea regulată – dacă ceva funcționează defectuos, raportezi prompt și soliciți repararea.” Pentru a face bine această lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie, în parte, să cunoască principiile de alocare și utilizare; cealaltă parte este că trebuie să îi informeze pe utilizatori cum să efectueze întreținerea și îngrijirea, iar dacă apare o defecțiune, cum să efectueze reparațiile și așa mai departe. Acestea sunt cunoștințe standard pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și să le aibă atunci când vine vorba de îngrijirea și utilizarea a tot felul de echipamente și unelte.

Conducătorii și lucrătorii trebuie să aloce în mod rațional diferitele echipamente ale casei lui Dumnezeu. Dacă, de exemplu, cineva din personalul de lucru are nevoie de un calculator cu funcții complete, trebuie să îi aloci unul. Dacă spune că unul nu este suficient, trebuie să îl întrebi de ce și trebuie să te interesezi în jur, să vezi dacă ceea ce spune este real. Nu te baza doar pe cererea lui, să îi dai atâtea computere câte cere, dându-i două dacă spune că unul nu este suficient, dându-i trei dacă spune că două nu sunt de ajuns. În cazul acesta, nu ai distribui oare calculatoarele ca și cum ar fi jucării? Nu ar fi o nesăbuință? Mai întâi, ar trebui să cercetezi situația și să iei o decizie bazată pe principiile casei lui Dumnezeu. Nu trebuie, în niciun caz, să aprobi în mod arbitrar tot felul de cereri, în cazul în care unii oameni fac cereri la întâmplare, sub pretextul că își fac datoria. Mai mult, unii oameni care fac o lucrare importantă ar putea avea nevoie de calculatoare cu performanță superioară, dar calculatoarele lor au configurații de nivel inferior. Conducătorii și lucrătorii trebuie să cerceteze prompt și acest aspect și să aloce echipamentul în mod rațional. Furnizarea de calculatoare ar trebui decisă pe baza naturii lucrării unei persoane și a cerințelor privind gradul de performanță a calculatorului. Dacă o persoană este doar un conducător sau un lucrător obișnuit și nu se ocupă cu tehnologia informatică sau cu producția video, ci utilizează calculatoarele doar pentru a face lucruri precum accesarea internetului, căutarea de materiale și efectuarea de apeluri și nu are nevoie de prea multe dotări în ceea ce privește calculatorul său, atunci va fi suficient să utilizeze unul obișnuit. Unele persoane mai în vârstă știu să efectueze doar operațiuni simple, cum ar fi tastarea, accesarea internetului și efectuarea de apeluri, însă, odată ce devin conducători sau lucrători, primesc calculatoare foarte performante. Este acest lucru rațional? Nu cumva caută privilegii speciale? Nu se bucură de beneficiile statutului? (Ba da.) La ce trebuie folosit acest tip de echipament de înaltă calitate și performanță? Trebuie dat spre folosință personalului de lucru și personalului profesional competent. Nu trebuie să fie pe măsura statutului unei persoane. Unii conducători și lucrători cred în mod eronat că ar trebui să se bucure de drepturi privilegiate de utilizare asupra diferitelor obiecte din casa lui Dumnezeu. Este aceasta o regulă în casa lui Dumnezeu? Nu. Odată ce unii oameni devin conducători și lucrători, primesc rapid calculatoare, telefoane mobile și căști de înaltă calitate, sunt dotați cu tot felul de echipamente de înaltă performanță. Care este consecința acestui lucru? Chiar este făcut cu scopul de a obține rezultate bune în lucrare? Nu cumva acești oameni tânjesc după desfătarea trupească? În orice caz, pentru ce folosești calculatoare de înaltă calitate? Oare nu organizezi doar adunări online și predici cuvinte și doctrine? Știi cum să încarci videoclipuri sau ești capabil să le produci? Știi cum să menții securitatea rețelei sau poți să creezi site-uri web? Cunoști aceste meserii? Dacă nu, la ce îți folosește un calculator de înaltă performanță? Nu este un lucru dezgustător să faci asta? (Ba da, este.) Dacă ai banii tăi, nimănui nu-i pasă câte calculatoare îți cumperi cu ei și nimeni nu se va amesteca, indiferent cât de performante sunt acestea. Vorbim acum despre modul în care bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu trebuie să fie alocate în mod rațional. Ce înseamnă „în mod rațional”? Atunci când conducătorii și lucrătorii folosesc acest echipament de înaltă performanță al casei lui Dumnezeu, se consideră că îl folosesc „în mod rațional”? (Nu.) Nu știu meseria sau cum să facă ceva. Faptul că au un calculator de înaltă performanță îi face performanți? Pentru ce se laudă? Casa lui Dumnezeu nu are nicio regulă care să acorde drepturi privilegiate de utilizare și alocare a bunurilor sale materiale conducătorilor și lucrătorilor; nu au acest privilegiu special, iar acesta nu este un principiu rațional pentru alocarea obiectelor de către casa lui Dumnezeu – nu este deloc rațional. Cineva își poate cumpăra singur aceste lucruri, dacă este în măsură să facă asta; dacă nu este și trebuie să le primească de la casa lui Dumnezeu, atunci este suficient să le folosească pe cele obișnuite. Acest lucru este corect și rațional. Cel care știe cu adevărat cum să folosească acest echipament de înaltă performanță este personalul profesionist implicat în această lucrare, prin urmare, casa lui Dumnezeu ar trebui să îi aloce acest echipament. Acestea sunt câteva principii pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le înțeleagă și să le asimileze în ceea ce privește alocarea bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu. Verifică din nou, pe baza acestor principii, pentru a vedea dacă aceste lucruri au fost alocate în mod irațional undeva. Dacă da, grăbește-te și rectifică! După ce unii oameni devin conducători sau lucrători, văd că nimeni din casa lui Dumnezeu nu îi lingușește, că nimeni nu le dă obiecte de înaltă calitate și că încă poartă propriile ținute vechi, încă folosesc micul lor computer, extrem de obișnuit, iar casa lui Dumnezeu nu i-a dotat cu unul bun, așa că, merg la echipa financiară și solicită să cumpere un computer. Este acest lucru rațional? (Nu.) Un astfel de om spune: „Dacă nu mi-l dai, nu-mi voi face datoria – voi găsi o ocazie să determin casa lui Dumnezeu să-mi cumpere un calculator de înaltă performanță, un model mai nou, unul mai rapid!” Acești oameni sunt foarte îndrăzneți – nu există nimic ce nu ar îndrăzni să facă. După ce devin conducători, tratează casa lui Dumnezeu ca pe a lor, gândindu-se: „Banii casei lui Dumnezeu sunt și ai mei – îi voi cheltui după bunul meu plac!” Acesta este un lucru pe care antihriștii sunt capabili să îl facă.

III. Alocarea rațională a diferitelor provizii și alimente zilnice

Am terminat de vorbit despre alocarea rațională a diferitelor bunuri materiale și echipamente. În continuare, vom vorbi despre lucrurile pentru viața de zi cu zi, de exemplu: grâne, legume și alimente uscate, precum și ingredientele necesare pentru gătit, diverse alimente suplimentare și așa mai departe. Aceste produse trebuie să fie atât protejate, cât și alocate în mod rațional. Deci, cum trebuie să fie alocate în mod rațional aceste diverse produse? Casa lui Dumnezeu are standarde pentru alimentele sale, iar cei care gestionează astfel de produse ar trebui să le aloce în mod rațional, respectând cu strictețe aceste standarde. Nu trebuie să dea mai multe alimente bune celor apropiați. De exemplu, dacă se cumpără orez gustos, de bună calitate sau dacă se cumpără fructe ori carne doar ocazional, iar tu dai mai mult din acestea celor cu care ești în relații bune sau le dai toate produsele bune, trimițându-le pe cele de proastă calitate altora – este aceasta considerată o alocare rațională? (Nu.) Atunci, cum trebuie evaluată „raționalitatea” aici? Ce modalitate de alocare a lucrurilor ar putea fi considerată rațională? Alocarea egală, conform principiilor și standardelor obligatorii casa lui Dumnezeu pe care le-a stipulat pentru alimente, dând atât cât ar trebui dat. Dacă simți că ești apropiat de cineva, poți să-i dai porția ta. Nu fii generos cu lucrurile altora și nu folosi bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu pentru a arăta generozitate față de alte persoane; dacă dorești să fii generos, fă-o cu lucrurile proprii. Generozitatea nu este un principiu în casa lui Dumnezeu – principiul casei lui Dumnezeu este alocarea rațională. Distribuirea lucrurilor necesare vieții de zi cu zi și a diferitelor produse alimentare ar trebui să se facă în conformitate cu standardele stabilite de casa lui Dumnezeu, nu fără discernământ. Firește, conducătorii și lucrătorii pot supraveghea și vedea dacă persoanele responsabile cu distribuirea acestor lucruri au un suflet bun, dacă distribuirea pe care o fac este rațională, dacă o fac în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu, cum raportează majoritatea oamenilor că a fost făcută, dacă au vreo plângere și dacă au avut grijă de toată lumea. Ce trebuie făcut dacă lucrurile sunt puține uneori? Este în regulă ca lucrătorii și conducătorii să le păstreze pentru a le mânca singuri? Unii ar putea spune: „Conducătorii și lucrătorii au cel mai înalt statut și prestigiu și, de obicei, sunt cei care ne vorbesc cel mai mult, ceea ce le face gura uscată. Dacă sunt lucruri bune, să le lăsăm să le mănânce ei.” Este în regulă să alocăm lucrurile în acest fel? (Nu; lucrurile ar trebui lăsate pentru cei care au cu adevărat nevoie de ele.) Dacă unele produse medicale relativ scumpe sunt dificil de obținut, cum ar trebui să fie alocate? Ar trebui să fie alocate celor care s-au consumat pentru Dumnezeu timp de mulți ani și au adus o contribuție. Acești oameni sunt într-o stare de sănătate precară din cauza vârstei lor, dar încă își fac îndatoririle conștiincios, iar frații și surorile au beneficiat considerabil de pe urma lor. Acești oameni trebuie să-și întrețină și să-și îngrijească puțin corpul și este corect să li se permită să mănânce și să folosească aceste produse medicale. Nimeni nu ar trebui să se certe pentru provizii puține. Acesta este modul în care conducătorii și lucrătorii trebuie să aloce aceste lucruri. Este acest lucru rațional? (Da.) În acest caz, ar avea majoritatea oamenilor obiecții față de o astfel de alocare? Există cineva care să spună: „Poate că nu sunt atât de bătrân, dar am destulă lucrare de făcut – lucrez mai mult de opt ore în fiecare zi. Poate că lucrarea mea nu este atât de eficientă și poate că nu o fac de atât de mulți ani, dar nici sănătatea mea nu este atât de bună uneori. De ce nu are nimeni grijă de mine? Când sunt lucruri bune, nu e niciodată rândul meu să le primesc, dar când e de lucru, întotdeauna eu sunt cel căutat?” Trebuie să i se dea o porție unei astfel de persoane? Din moment ce au avut tupeul să ceară asta, lăsați-le și lor o porție – este rațional? Ați fi de acord să faceți asta? (Nu.) Dacă ar fi după Mine, aș fi de acord. De ce vă deranjează atât de mult astfel de lucruri? Oamenii nu-și trăiesc viața pentru plăcere; nu trăiesc pentru a mânca, a bea și a se veseli. De ce să vă certați pentru astfel de lucruri? Dacă cineva chiar vrea să se certe pentru ele, iar circumstanțele în care se află sunt oarecum adecvate, atunci lăsați-l să se bucure puțin de acele lucruri. I se va fi arătat o favoare specială, dar tu nu vei fi pierdut din cauza asta; nu este nevoie să te deranjeze atât de mult. Deci, să presupunem că cineva ar spune: „De ce nu-mi dai și mie ceva? Nici sănătatea mea nu este grozavă; dacă aș mânca realmente ceva bun, aș putea, cu sănătatea îmbunătățită, să fac mai multă lucrare și să mă ostenesc mai mult pentru casa lui Dumnezeu, iar munca mea ar fi mai eficientă.” Din moment ce au făcut această cerere, nu-i face să se simtă prost, respingând-o, dă-le câte ceva. Ceilalți oameni nu ar trebui să fie atât de deranjați de acest lucru – fii un pic mai generos! Oare viața ta nu ar continua așa cum a fost până acum fără acele lucruri? Ceea ce Dumnezeu le dă oamenilor nu este insuficient; este bogat și abundent – nu este nevoie să ne certăm pentru lucruri. Dacă există un produs aparte și nimeni nu simte că are nevoie de el sau că trebuie să se bucure de el, atunci ar trebui să i se dea oricărui tip de persoană cu care majoritatea este de acord, în cele din urmă, că este cea mai potrivită pentru a-l mânca. Noi punem accentul pe umanitate și pe alocarea rațională a lucrurilor. Cei care obțin aceste lucruri ar trebui să le accepte de la Dumnezeu și să-I mulțumească pentru harul Său. Ceilalți nu trebuie să se certe pentru ele. Dacă faci asta, ești irațional, creezi probleme în mod intenționat și întreci măsura. Acesta este modul în care trebuie tratate astfel de circumstanțe speciale. Există principii pentru circumstanțele speciale și pentru cele obișnuite deopotrivă; acestea nu trebuie tratate fără discernământ, cu atât mai puțin pe baza exigențelor relațiilor umane. Atunci când aceste lucruri sunt alocate în mod rațional, conducătorii și lucrătorii și-au îndeplinit responsabilitatea.

În ceea ce privește alocarea proviziilor și a alimentelor de zi cu zi, conducătorii și lucrătorii ar trebui, de asemenea, să o facă pe baza situațiilor reale, a numărului efectiv de persoane și a cantităților exacte necesare, astfel încât să le aloce într-un mod cu adevărat rațional, cu scopul de a nu permite ca acestea să fie irosite sau să sufere pierderi. Aceasta este o responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească. Uneori, când nu înțeleg circumstanțele specifice, este posibil să aloce unele lucruri în conformitate cu un principiu de bază și să afle ulterior, prin feedbackul tuturor și prin monitorizarea de după, că alocarea nu a fost rațională, că nu prea s-a făcut conform reglementărilor. În acest caz, trebuie ca următoarea dată să existe îmbunătățiri, pentru a evita repetarea acelei probleme și pentru a reduce risipa și pierderile. Asta înseamnă să-și îndeplinească responsabilitatea. Desigur, pentru a evita daunele și risipa, trebuie, parțial, să facă mai multe consultări atunci când alocă lucrurile; trebuie, de asemenea, să respecte cu strictețe principiile. Acest lucru este necesar. Nu distribuiți lucrurile la întâmplare, fără să le dați celor care au cu adevărat nevoie de ele, celor care își fac datoria cu sinceritate, care au adevărul-realitate, dar să le dați, în mod special, lingușitorilor care nu au înțelegere spirituală. Dacă faceți asta, acționați oare în conformitate cu principiile? (Nu.) O astfel de faptă nu reprezintă cumva o nesăbuință gratuită? A nu acționa în conformitate cu principiile înseamnă a nu-ți îndeplini responsabilitățile. La ce se referă îndeplinirea responsabilităților? Nu înseamnă să faceți lucrurile mecanic și să respectați reglementările și nu se îndeplinește prin luarea unei serii de măsuri stabilite – ci înseamnă să acționați respectând cu strictețe principiile cerute de casa lui Dumnezeu, asigurându-vă, de asemenea, în același timp că nu apar cazuri de risipă sau deteriorare a vreunui lucru din casa lui Dumnezeu. Asta înseamnă să va îndepliniți cu adevărat responsabilitatea. De exemplu, dacă distribuiți ouă la cinci persoane, ar trebui să îi dați fiecăreia câte unul pe zi și să le distribuiți la fiecare zece zile, astfel încât să trimiteți exact cincizeci. Trebuie să le distribuiți astfel, parțial, pentru că este un număr mic și ușor de gestionat; în plus, este exact cantitatea potrivită pe care să o mănânce acestea. Dacă practicați așa, în conformitate cu standardele și specificațiile cerute de casa lui Dumnezeu, este destul de bine – acționați în conformitate cu principiile. Dacă un conducător sau un lucrător, temându-se de necazuri, le-ar distribui, deodată, ouă pentru o sută de zile – cinci sute de ouă – ar fi potrivit? Spuneți-Mi, sunt oare mai ușor de transportat și de gestionat cincizeci sau cinci sute de ouă? (Cincizeci.) Un număr mai mic este mai ușor de transportat și de gestionat. Unii oameni chiar trimit ouă pentru o sută de zile și, ca urmare, unele se sparg pe drum, iar altele sunt strivite când sunt transportate la destinație. Dacă se sparg câte puțin, unul după altul, o parte dintre ele vor suferi daune. Plus că, atunci când oamenii văd că au fost distribuite multe ouă, le vor irosi cu ușurință și astfel nu vor avea ouă de mâncat până în ziua următoarei livrări. Așadar, atunci când aceste ouă se sparg și suferă daune, nu cumva neglijența conducătorilor și a lucrătorilor este cauza? (Ba da.) Dacă ei cer mai multe, le puteți da? Conform principiilor, nu le puteți da mai multe înainte de data stabilită, dar ei se simt mâhniți când nu au niciun ou să mănânce. Ce trebuie făcut în acest caz? (Trebuie date la timp și în cantitatea potrivită.) Să le dați la timp și în cantitatea corectă înseamnă să acționați conform principiilor – aceasta este alocare rațională. Atunci când alocă aceste lucruri, conducătorii și lucrătorii trebuie neapărat să respecte principiul alocării raționale și standardul cerut de casa lui Dumnezeu, distribuindu-le la timp și în mod regulat. Mai mult, trebuie să înțeleagă prompt dacă au existat cazuri de risipă, dacă au existat cazuri în care au fost noi solicitări sau cereri pentru lucruri care sunt insuficiente din cauza risipei și dacă au existat cazuri de risipă cu lucruri distribuite, care nu au fost pe placul oamenilor. Carnea și legumele, de exemplu, sunt ambele distribuite, iar majoritatea oamenilor preferă carnea, deci o pot consuma în trei sau cinci zile, iar legumele le rămân. Legumele nu se păstrează bine; unele se strică și putrezesc după un timp, astfel încât se termină înainte de distribuirea următorului lot. Cineva poate apoi să solicite din nou și să ceară mai mult. Trebuie să i se dea mai mult într-un astfel de caz? Este rațional să i se dea mai mult? (Nu.) Alți oameni vor mânca pe furiș carnea și ouăle și vor consuma toate legumele care le plac, în timp ce vor găsi tot felul de motive și scuze pentru a nu le mânca pe cele care nu le plac. Când legumele se îngălbenesc și se strică, spun că nu sunt comestibile și ajung să le dea porcilor și găinilor sau, altfel, le aruncă, apoi cer altele. Când conducătorii și lucrătorii se confruntă cu acest tip de cazuri, cum trebuie să le gestioneze? Dacă spun: „Vă voi da mai multe data viitoare, având în vedere că nu este suficient, vă voi oferi în plus, din moment ce mâncați mult” – este acesta modul adecvat de a trata situația? Nu cumva sunt orbi? (Ba da.) Cum se face că sunt orbi? (Nu înțeleg ce se întâmplă cu adevărat: principalul motiv pentru care mâncarea pe care au dat-o nu a fost suficientă este că a fost irosită.) Trag concluzii pripite fără să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat. În majoritatea locurilor este suficientă hrană pentru consum, care este distribuită conform specificațiilor casei lui Dumnezeu. De ce nu este niciodată suficientă pentru acel loc anume? Nu este oare nevoie de o investigație specifică în acest caz? Trebuie să meargă la locul respectiv și să întrebe cu atenție și în detaliu despre situație, pentru a vedea ce se întâmplă. În cele din urmă, prin investigare și din ceea ce înțeleg, află că bucătarul din acel loc este o persoană rea și imorală, care a hrănit găinile cu mâncare pentru oameni, irosind intenționat mâncarea casei lui Dumnezeu. Sunt destul de pretențioși cu ceea ce mănâncă și le place să consume doar mâncare delicioasă. Nu mănâncă legume atunci când nu au carne, iar atunci când au, nu mănâncă nici măcar tofu. Când primesc ouă, le consumă la fiecare masă. Aleg exclusiv alimente gustoase și nu mănâncă legume oarecare și nici nu le pasă dacă acestea se strică. Din ceea ce au înțeles, bucătarul este o persoană rea – ar trebui atunci ca următoarea dată când vor fi distribuite lucruri să i se acorde o indemnizație mai mare? (Nu ar trebui.) Nu e vorba doar de a nu îi da mai mult? Cum trebuie tratată această problemă, odată descoperită? Înlocuiți-l imediat; schimbați-l cu cineva cu un pic de umanitate care să preia datoria. Descoperiți și rezolvați problema cu promptitudine și eliminați astfel de oameni răi, astfel de mere putrede. Unii ar putea întreba: „Din moment ce nu mai gătesc, ar fi în regulă să îi punem să dea de mâncare la găini?” (Nu.) Dacă hrănesc găinile, acestea nu vor mai face ouă; dacă hrănesc porcii, aceștia vor slăbi. Nu este acceptabil să hrănească pe nimeni. Astfel de oameni trebuie alungați – nu sunt potriviți pentru a face o datorie în casa lui Dumnezeu. Dacă sunt găsite și alte probleme în timpul alocării bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu, acestea trebuie, de asemenea, rezolvate cu promptitudine. Care este scopul rezolvării acestor probleme? Este acela de a reduce risipa și deteriorarea bunurilor materiale din casa lui Dumnezeu. Unii ar putea întreba: „Pentru a rezolva aceste probleme, trebuie să mergem să investigăm ce se întâmplă în bucătărie. Nu ai spus că lucrătorii și conducătorii nu au voie să intre în bucătărie? De ce li se permite acum?” Acelea sunt două probleme separate. Nu am spus că nu au voie să meargă – a fost o disecare a faptului că lucrătorii și conducătorii nu știu cum să lucreze, lenevesc și se plimbă de colo-colo, sunt lacomi după beneficiile statutului, se duc mereu la bucătărie pentru a găsi lucruri bune de mâncat. În cazul de față, se duc la bucătărie pentru a rezolva probleme, nu pentru a găsi lucruri bune de mâncat. Du-te când trebuie și nu te duce când nu trebuie! Conducătorii și lucrătorii au multe lucrări de făcut, iar aceasta este una dintre sarcinile lor, una ale cărei probleme specifice pot fi cunoscute doar dacă intră adânc în bucătărie și înțeleg detaliile. Dacă se constată că un bucătar este nepotrivit, acesta trebuie suspendat imediat și înlocuit cu cineva potrivit. Procedând astfel, se garantează faptul că produsele distribuite de casa lui Dumnezeu nu sunt supuse risipei și alterării. Oricum aș pune problema, cerința față de conducători și lucrători este ca aceștia să își îndeplinească responsabilitățile – dacă este responsabilitatea ta, de care te preocupi și pe care să o faci, atunci trebuie neapărat să te preocupi de ea și să o faci. Trebuie să observi cu ochii și să îți folosești urechile pentru a asculta cu atenție ce are de spus fiecare fel de persoană – și, bineînțeles, trebuie să înveți, din suflet, să ai opinii, gânduri și discernământ despre tot soiul de lucruri; un alt element important este să pui la inimă principiile pe care casa lui Dumnezeu ți le cere să le urmezi și să nu te abați de la ele în niciun moment. Indiferent ce lucrare desfășori, trebuie mai întâi să înțelegi care sunt principiile și regulile cerute de casa lui Dumnezeu; înainte de a te apuca de lucrare, trebuie să îți mai pui de câteva ori întrebări precum: „Îmi sunt clare principiile cerute de casa lui Dumnezeu? Cum ar trebui să se facă acest lucru, este făcut în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu? În circumstanțe speciale, cum ar trebui să se facă în conformitate cu principiile? Cum trebuie să se procedeze în împrejurări obișnuite? Trebuie neapărat să îți pui mai multe întrebări de acest gen înainte de a te apuca de lucrare și să te rogi mai mult înaintea lui Dumnezeu. O parte constă în autoanaliză; o altă parte constă în acceptarea scrutării de către Dumnezeu. Procedând astfel, conducătorii și lucrătorii sunt ajutați să facă mai puține greșeli și să devieze mai puțin în lucrarea lor, să reducă risipa de bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu și să reducă pierderile suferite de casa Lui. Ceea ce este mai important este că, procedând astfel, conducătorii și lucrătorii își mențin responsabilitățile și le îndeplinesc. Este exact ceea ce conducătorii și lucrătorii ar trebui să facă. Aceasta este cerința față de conducători și lucrători. Protejarea și alocarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu nu este o sarcină complicată. Pe de-o parte, este vorba de faptul că liderii și lucrătorii sunt ei înșiși familiarizați cu principiile; pe de altă parte, de faptul că liderii și lucrătorii trebuie să aibă mai multă părtășie despre aceste principii cu persoanele însărcinate cu gestionarea diverselor bunuri materiale, urmărind mai mult lucrurile și încercând să le înțeleagă mai bine și investigând mai mult despre situația referitoare la gestionare, toate acestea în timp ce au mai multă părtășie cu supraveghetorii despre alocarea diverselor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu, pentru a le oferi o înțelegere mai temeinică a acestor principii. Desigur, conducătorii și lucrătorii trebuie, de asemenea, să se intereseze și să întrebe continuu despre modul în care acele persoane alocă și distribuie bunurile și dacă există circumstanțe speciale – de exemplu, dacă supraveghetorii alocă bunurile în conformitate cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu în diferite anotimpuri și momente și în cazurile în care diverse tipuri de oameni au felurite cerințe. Scopul acestui demers este acela de a permite diverselor bunuri ale casei lui Dumnezeu să își îndeplinească funcțiile în mod eficient, să fie utilizate în mod rațional în cea mai mare măsură cu putință și să fie păstrate în cele mai bune condiții de îngrijire posibile, fiind întreținute cât mai bine. Aceasta este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor.

Buna gestionare a bunurilor materiale ale Casei lui Dumnezeu este responsabilitatea tuturor aleșilor lui Dumnezeu

După ce ați înțeles responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor, oare ați înțeles și principiile pe care fiecare frate și soră ar trebui să le priceapă în felul cum tratează diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? Poate că nu sunteți conducători și lucrători, dar ar trebui totuși să îndepliniți responsabilitatea de supraveghere. Acesta este dreptul aleșilor lui Dumnezeu. De asemenea, în privința diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu – cărți și instrumente de tot felul; mâncare, băuturi, obiecte zilnice și așa mai departe – fiecare trebuie să le trateze cu dragoste și grijă. Toți trebuie, de asemenea, să efectueze verificări, reparații și întrețineri regulate ale diferitelor lucruri pe care le folosesc și trebuie să le utilizeze în mod rațional. Nu le lăsa să se deterioreze și să fie irosite în posesia ta sau nu dispune de ele la întâmplare! Unii spun: „Acest lucru nu este al meu, oricum. Nu l-am cumpărat cu banii mei. Casa lui Dumnezeu mi l-a dat – este proprietate publică. Nu e nevoie să-mi pese când este întreținut și reparat sau unde este depozitat. Nu pot să-l iau cu mine, ca și cum l-aș fi sustras.” Este acesta un gând rațional? Nu cumva este destul de egoist și lipsit de umanitate? (Ba da.) Așadar, ce principii ar trebui urmate în utilizarea bunurilor materiale din casa lui Dumnezeu? Dacă ceva ți-a fost alocat spre folosință, atunci trebuie să îl repari și să ai grijă de el cât timp îl folosești. Ești pe deplin responsabil; fără îndemnul sau supravegherea altcuiva, trebuie să tratezi, să prețuiești și să protejezi obiectul ca și cum ar fi proprietatea ta. Asta înseamnă să ai umanitate. Indiferent de starea în care se afla obiectul atunci când ți-a fost dat, atunci când nu mai ai voie să îl folosești sau ai terminat cu el, trebuie să îl returnezi persoanei care îl protejează, fără să fie deloc avariat și în starea sa inițială. Acest lucru este ceea ce se numește să ai rațiune; este ceva ce ar trebui să existe în umanitate. Spui că tu crezi în Dumnezeu, că ai conștiință și rațiune, că iubești adevărul, îl urmărești și i te supui, dar dacă nu ai nici măcar cea mai mică fărâmă de umanitate pe care ar trebui să o ai în ceea ce privește tratarea unui bun material, cum poți vorbi despre iubirea adevărului sau despre practicarea lui? Nu este un pic prea găunos? Dacă nici măcar nu îți poți îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o ai în tratarea unui bun material, înseamnă că umanitatea ta nu este bună – „lipsă de umanitate” este un mod obișnuit de a spune acest lucru. În plus, indiferent de modul în care folosești propriile lucruri, dacă ești neglijent sau meticulos în felul în care le tratezi, este dreptul tău. Nimeni nu se va amesteca. Însă casa lui Dumnezeu are principii pentru folosirea lucrurilor sale. Toate aceste principii sunt bazate pe conștiință și rațiune și, deși nu se ridică la înălțimea adevărului, sunt, cel puțin, conforme cu standardele umanității. Dacă nici măcar nu poți atinge acest standard pentru umanitate, dacă nu poți barem trata și folosi corect instrumentele și proviziile pe care ți le distribuie casa lui Dumnezeu, atunci faptul dacă poți înțelege adevărul și poți intra în adevărul-realitate este o problemă – trebuie pus sub semnul întrebării. Așadar, atunci când vine vorba de modul în care tratezi aceste lucruri, ai dreptul să le folosești și, în mod firesc, ai și responsabilitatea de a le repara, întreține și îngriji. Trebuie să iei aceste lucruri în serios. Dacă, asemenea non-credincioșilor, spui: „Nu este al meu, oricum. Nu l-am cumpărat cu banii mei. Dacă un lucru public se strică, asta e – pur și simplu cumperi unul nou sau îl repari, în cel mai rău caz. Totuși, nu este ca și cum aș fi avut vreo pierdere.” Dacă așa gândești, atunci ai probleme – ești în pericol. Nu ai un caracter integru și nu ești bine intenționat. Să folosești lucrurile proprii cu moderație, dar să tratezi lucrurile din casa lui Dumnezeu ca fiind lipsite de importanță, să nu ai grijă să le prețuiești – nu este aceasta o persoană care nu e bine intenționată? Îi plac lui Dumnezeu oamenii care nu sunt bine intenționați? (Nu.) Spuneți-Mi, Dumnezeu îi scrutează pe oamenii care nu sunt bine intenționați? (Da.) Dumnezeu îi scrutează la fel atât pe cei care sunt bine intenționați, cât și pe cei care nu sunt. Când accepți să fii scrutat de Dumnezeu, ce trebuie să faci dacă descoperi că așa gândești și tu? Să nu-i acorzi nicio atenție? Să lași problema necontrolată? Să nu-ți pese de ea? „Ce gândesc este treaba mea. Cine ești tu să te amesteci în asta? Dacă mă lași să folosesc ceva, atunci am dreptul să-l folosesc și, în orice caz, va fi bine dacă nu stric aparatul. De ce aveți pretenții atât de mari și atât de multe?” Este acesta un mod bun de a gândi? (Nu.) Este „lipsit de umanitate”. Dacă ai astfel de gânduri, trebuie să accepți să fii scrutat de Dumnezeu și să zici: „Dumnezeule, am o fire coruptă, iar umanitatea mea este slabă. Obișnuiam să cred că sunt destul de nobil și onorabil, că am demnitate; nu m-aș fi gândit că acest mic obiect mă va dezvălui: am dorințe egoiste; nu sunt bine intenționat; am propriile scopuri mărunte. Sunt dispus să accept scrutarea și disciplina din partea Ta și să mă schimb.” Trebuie să te rogi și să te căiești înaintea lui Dumnezeu și să-L lași să te scruteze. Când ai acceptat să fii scrutat de El, cum ar trebui să te schimbi? Vei spune: „A fost imoral să gândesc așa cum am făcut-o cândva – aceasta este gândirea non-credincioșilor, a neîncrezătorilor. Nu mai pot gândi așa. Trebuie să nu merg pe acel drum. Sunt un credincios în Dumnezeu; trebuie să fiu o persoană cu umanitate și demnitate, trebuie să fac lucruri pe care Dumnezeu le iubește. E nevoie să îmi modific modul de a folosi instrumentele și aparatele în viitor. Trebuie să le opresc atunci când e cazul, să le repar și să le întrețin atunci când este nevoie. Trebuie să le curăț des și să le verific regulat diferitele componente pentru a asigura utilizarea lor normală. Și voi face curățenie imediat ce termin cu ele și le voi pune înapoi la păstrare, pentru a nu lăsa persoane neimplicate să le manevreze.” Apoi, când vei folosi din nou aparatele, în viitor, vei fi deosebit de atent și precaut. Părerile tale se vor modifica în mod constant, iar metodele ți se vor îmbunătăți, întorcându-te de la gândurile și acțiunile tale anterioare, egoiste și detestabile, către un simț al responsabilității, o minte care să aibă grijă de lucruri și care să își asume responsabilitatea. O schimbare în gândirea ta este începutul adevăratei tale transformări. Aceasta devine o schimbare a metodelor tale atunci când îți actualizezi felul de a gândi și gândurile în practica ta. Atunci când aceasta atinge acest nivel, Dumnezeu vede că te transformi cu adevărat și că te căiești; aceste întoarceri și schimbări pe care le faci vor fi cu adevărat acceptabile pentru Dumnezeu. Acest lucru înseamnă să practici adevărul. Care este lucrul fundamental pe care trebuie să îl aibă cineva când practică adevărului? Conștiința și rațiunea pe care se cuvine să le aibă oamenii. Și o persoană egoistă și detestabilă are conștiință și rațiune? (Nu.) S-ar putea să știi, ca o chestiune de doctrină, că nu poți să lași obiectele casei lui Dumnezeu la întâmplare, să le strici și să le irosești sau să fii iresponsabil în ceea ce le privește – dar care este atitudinea ta în inima și în gândurile tale? „Ce rost are să îmi pese de acele lucruri? Nici măcar nu sunt ale mele.” O astfel de gândire îți va ghida comportamentul, iar doctrina pe care o cunoști îți va fi oare de vreun folos atunci? Nu. Va fi doar o doctrină care nu va folosi la nimic. Numai atunci când vei face un pas în spate în gândirea și opiniile tale și când te vei transformat cu adevărat și te vei fi căit înaintea lui Dumnezeu, comportamentul și acțiunile tale practice vor începe să se schimbe. Atunci ceea ce vei trăi va începe să aibă umanitate; atunci vei începe să intri în adevărul-realitate. O chestiune atât de mică dezvăluie umanitatea unei persoane, precum și dacă acea persoană iubește realmente adevărul.

Gestionarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu este o responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească, iar fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu ar trebui să ofere, împreună cu ceilalți, supraveghere, ajutor și o cooperare maximă. Aceasta este responsabilitatea tuturor. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să servească drept exemplu. Trebuie să înceapă cu ei înșiși – numai atunci când fac o treabă bună sunt în măsură să îi supravegheze pe alții și să evalueze dacă ceea ce fac alții este adecvat și în conformitate cu principiile. Aceasta este o chestiune care îi implică pe toți, acel lucru mărunt dezvăluie umanitatea oamenilor, precum și atitudinea lor față de adevăr. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să facă această lucrare bine și cu o vigoare extremă, în concordanță cu principiile casei lui Dumnezeu, iar fiecare frate și soră de rând ar trebui, de asemenea, să privească această chestiune cu strictețe și prudență. Trebuie să reflectezi adesea asupra ta, dacă există probleme în umanitatea și gândirea ta, ce fel de atitudine ai. Când descoperi că există o problemă în atitudinea și gândirea ta, ar trebui să te rogi prompt și să te schimbi – și atunci când administrezi sau folosești lucrurile casei lui Dumnezeu, ar trebui să te străduiești, în parte, să nu ai mustrări de conștiință și să nu dai greș în fața lui Dumnezeu și, în parte, să fii admirat de ceilalți și să îi faci să aprobe ceea ce faci și să spună că ai umanitate, ceea ce este vizibil pentru toți. Principalul lucru este ca oamenii să respecte principiile atunci când fac acest lucru. Aceasta este obligația pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească, un lucru pe care orice membru al casei lui Dumnezeu ar trebui să-l înfăptuiască. Nu este doar responsabilitatea conducătorilor și a lucrătorilor.

V-ați lămurit mai mult sau mai puțin cu privire la punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor? După ce au înțeles principiile, oamenii ar trebui să fie mai atenți și mai meticuloși în efectuarea acestei lucrări și ar trebui să se străduiască mai mult în legătură cu ea și să nu fie leneși – practic, ei vor putea astfel să reducă daunele și risipa bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu și să împiedice ca ele să fie prădate de oamenii răi. Acest lucru ar trebui să poată fi înfăptuit. De ce spun că este ușor de înfăptuit? Acestea sunt chestiuni care pot fi întâlnite de fiecare, acasă, în viața de zi cu zi. Este ușor să fii atent în gestionarea lucrurilor din propria casă, așa că dacă protejezi lucrurile din casa lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale tale, în conformitate cu cerințele casei Sale, le aloci în mod rațional, ajungi să reduci daunele și risipa și nu-i lași pe oamenii răi să le prade, atunci îți vei îndeplini responsabilitatea de conducător și de lucrător. Prin natura sa, această lucrare pare a fi o sarcină ce privește treburile generale. De ce o numim sarcină ce privește treburile generale? Ea implică gestionarea bunurilor materiale. Gestionează-le și alocă-le bine și îți vei îndeplini responsabilitatea. De asemenea, principiul acestei lucrări este destul de simplu – implică un singur principiu, nu adevăruri complicate. Atât timp cât cineva are o povară și intențiile corecte, poate face această lucrare bine, fără să fie nevoie să înțeleagă prea mult adevăr și fără să fie nevoie să aibă parte de prea multă părtășie despre adevăr. Prin urmare, această lucrare reprezintă o singură sarcină și este o sarcină ce privește treburile generale. Este o lucrare ușor de făcut de către conducători și lucrători. Atât timp cât ești un pic mai harnic, pui mai multe întrebări, cercetezi mai mult, te preocupi mai mult și ai intenții corecte, o poți face. Nu este complicat deloc. Am terminat părtășia noastră despre punctul zece privind responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Este atât de simplu!

Atitudinea și manifestările conducătorilor falși în ceea ce privește bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu

Acum, că ați înțeles această responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, referitor la asta, vom continua cu disecarea manifestărilor de care conducătorii falși dau dovadă atunci când realizează această lucrare și ce lucruri care îi pot defini drept conducători falși fac aceștia. În primul rând, atunci când conducătorii falși fac această lucrare, nu sunt capabili să protejeze diverse bunuri în mod corespunzător. Protejarea este primul element al unei lucrări importante atunci când vine vorba de tot felul de bunuri materiale. Conducătorii falși sunt dezastruoși în tot ceea ce fac; pe lângă faptul că sunt împotmoliți într-o mlaștină când vine vorba de adevăr și de diferitele principii care îl includ, sunt tot atât de dezastruoși și când vine vorba de protejarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu. Nu știu ce fel de oameni să caute pentru a le gestiona sau modul în care ar trebui să fie protejate. Nu au obiective precise și nici planuri specifice, cu atât mai puțin pași detaliați pentru a face această lucrare. Dacă există cineva dispus să își dea osteneala, aceste bunuri pot fi protejate; dacă nu există, un conducător fals permite ca aceste obiecte să fie lăsate deoparte cu ușurință. Nu găsește o persoană potrivită pentru a le proteja sau un loc adecvat pentru a le depozita și, cu atât mai puțin, nu are părtășie despre principiile specifice pentru protejarea lor. În același timp, nu ia nicio măsură pentru amplasarea, repararea și întreținerea viitoare a acestor bunuri materiale. Unii conducători falși sunt chiar complet ignoranți cu privire la ce obiecte are casa lui Dumnezeu – nu le pasă și nu întreabă despre acest lucru. Să spunem că noi cărți ce conțin cuvintele lui Dumnezeu, de exemplu, au fost tipărite de casa lui Dumnezeu. Câte cărți au rămas după ce au fost distribuite, cine a fost desemnat să le depoziteze, cum sunt depozitate și dacă sunt păstrate în locul potrivit – un conducător fals nu va ști niciunul dintre aceste lucruri și nici nu va întreba sau nu va face cercetări în legătură cu acestea. De ce nu va face cercetări? Cred că protejarea bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu este o chestiune minoră, că el este un conducător, cineva care face lucruri importante, care doar predică. Nu ține deloc cont de aceste „chestiuni minore”, ci le încredințează spre rezolvare unor oameni care nu înțeleg nimic și nu le pasă dacă sunt făcute bine sau prost. Prin urmare nu ia deloc în serios lucrarea de protejare a bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre motive. Celălalt motiv este că unii conducători falși sunt confuzi – mințile lor sunt o harababură. Nu au o gândire normală sau o conștiință pentru protejarea lucrurilor și nu au nicio procedură sau cale cu privire la modul în care să protejeze bunurile casei lui Dumnezeu. Astfel, nu știu câte dintre aceste lucruri sunt deteriorate și nici nu știu dacă există cazuri de risipă. Atunci când unele lucruri sunt luate de oameni răi, un conducător fals spune: „Lasă-le – în orice caz, totul este în mâinile lui Dumnezeu.” Unele bunuri importante sunt folosite de persoane, fără aprobarea nimănui; fiind luate de acestea, alții nu le pot folosi în lucrarea lor și nimeni nu îndrăznește să întrebe de ele. Un conducător fals zice: „Nu-i mare lucru. Cumpărați unul nou. Ei l-au luat, așa că lăsați-i să îl folosească mai întâi. Este doar un lucru – este la fel, indiferent cine îl folosește. Dacă nu îl folosesc în mod rațional, îi privește pe ei și pe Dumnezeu. Nu este nevoie să intervenim.” Uitați cum predică o doctrină măreață pentru a „rezolva” problema, transformând problemele mari în probleme mici și pe cele mici în nimic. Conducătorii falși nu își îndeplinesc niciuna dintre responsabilități atunci când vine vorba de protejarea diferitelor bunuri din casa lui Dumnezeu. Nu le pasă sau nu întreabă despre asta și nu rezolvă și nu gestionează nicio problemă. Chiar dacă Cel de mai sus le investighează lucrarea, ei doar vorbesc evaziv pentru a-l păcăli și gata.

Unii frați și surori cumpără echipament, haine și medicamente pentru a fi folosite de casa lui Dumnezeu, iar atunci când un conducător fals vede aceste bunuri, va scormoni prin ele și își va însuși hainele, pantofii și gențile bune, lăsându-i pe ceilalți să ia doar lucrurile rămase, de care nu are nevoie. Când nătângii pe care îi conduce văd acest lucru, spun: „Conducătorul nostru a ales ce vrea – acum este rândul nostru. Când vom termina, le vom arunca lucrurile lipsite de valoare rămase fraților și surorilor care ne sunt subalterni.” Aceste lucruri aparțin celui în mâinile căruia ajung, indiferent cine ar fi acela, iar lucrurile rămase, care nu plac nimănui, sunt aruncate deoparte și nimeni nu le protejează. Și astfel, teoretic, diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu au parte de locuri în care să fie protejate, dar, de fapt, ele nu sunt protejate deloc – acele locuri sunt depozite de deșeuri care nu sunt gestionate de nimeni. Ei doar aruncă lucrurile într-un loc oarecare și le lasă să se adune. Sunt haine, pantofi și șosete, medicamente și electronice, precum și produse de uz zilnic și ustensile de bucătărie – este o harababură, cu tot felul de vechituri în ea, chiar și mâncarea pentru oameni și cea pentru câini sunt amestecate laolaltă. Dacă întrebi cine gestionează aceste lucruri și dacă le sortează sau dacă există instrucțiuni pentru aceste lucruri și cum trebuie să fie păstrate ori dacă nu cumva aceste lucruri sunt necesare pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, dacă frații și surorile au nevoie de ele – nimeni nu știe răspunsurile. Este destul de normal ca frații și surorile să nu știe, dar nici conducătorii și nici lucrătorii nu au răspunsuri la niciuna dintre aceste întrebări – ei se sustrag complet responsabilității pentru aceste lucruri, spunând fie „nu știu”, fie „cineva se ocupă de asta”, evitându-te astfel și înșelând casa lui Dumnezeu. Acest lucru face ca aceste probleme să rămână nerezolvate. Nu este greu ca liderii și lucrătorii să găsească oameni potriviți pentru a gestiona diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu, nu-i așa? Conducătorii falși nu fac nici măcar lucrarea simplă de a găsi pe cineva loial care să protejeze aceste lucruri în mod corespunzător, să țină o evidență bună și să le păstreze bine sortate. Ce fac ei atunci? Când frații și surorile au oferit casei lui Dumnezeu haine sau lucruri de primă necesitate, iar conducătorii falși văd aceste lucruri, aceștia se înghesuie în jurul lor, ca o haită de lupi înfometați care devorează carnea. Probează hainele care li se potrivesc, iar și iar, alegând la nesfârșit lucruri pentru sine. Când casa lui Dumnezeu cumpără diferite tipuri de aparate și echipamente importante și costisitoare, ei se grăbesc să le aleagă pe cele bune mai întâi pentru ei. De ce le aleg pe cele bune? Ei cred că, în calitate de conducători sau de lucrători, au drepturi privilegiate de utilizare a bunurilor casei lui Dumnezeu. Indiferent ce distribuie casa lui Dumnezeu, întotdeauna aleg mai întâi lucrurile cele mai bune. Așa tratează ei bunurile casei lui Dumnezeu. Oare asta înseamnă să faci lucrare? Nu cumva aceasta este o manifestare a conducătorilor falși? Când vine vorba de lucruri care au dată de expirare – alimente și medicamente, de exemplu – conducătorilor falși pur și simplu nu le pasă de ele. Nu găsesc personal potrivit pentru a le gestiona și nici nu îi spun acestuia: „Unele dintre aceste lucruri au dată de expirare, așa că faceți imediat un inventar al lor. Grăbiți-vă să le alocați fraților și surorilor înainte de data lor de expirare, astfel încât să fie folosite în mod rațional – nu așteptați să expire; nu le lăsați să se irosească.” Conductorii falși nu fac niciodată aceste lucruri. Când expiră ceva, pur și simplu îl aruncă. În momentul în care conducătorii și lucrătorii realizează lucrări în casa lui Dumnezeu, strict vorbind, ar trebui să fie administratorii casei lui Dumnezeu. Primul lucru pe care ar trebui să îl facă este să protejeze așa cum trebuie și în mod rațional bunurile casei lui Dumnezeu, să le supravegheze cu fermitate și să efectueze verificări corespunzătoare. Acesta este, de asemenea, un element fundamental al lucrării casei lui Dumnezeu, dar conducătorii falși nu pot face nici măcar o lucrare atât de importantă ca aceasta. Sunt oare confuzi, au calibru slab și sunt înguști la minte sau nu sunt bine intenționați? Dacă sunt înguști la minte și confuzi, de unde știu să aleagă lucrurile bune pentru ei? De ce nu se despart de lucrurile lor sau nu le dau, cu ușurință, altor oameni? De ce nu își strică sau deteriorează propriile lucruri și de ce este aceasta atitudinea lor față de lucrurile casei lui Dumnezeu? În mod clar, le lipsește moralitatea și nu sunt bine intenționați. Odată ce conducătorii și lucrătorii au dobândit un statut și au intrat în contact cu o sferă mai mare a lucrării casei lui Dumnezeu, ajung să aibă acces privilegiat la diversele bunuri materiale și proprietăți publice ale casei lui Dumnezeu și sunt cei mai informați despre aceste lucruri. Cu toate acestea, unii conducători le ignoră, nu le protejează în mod corespunzător și lasă pe oricine să le folosească și să le ia, pur și simplu lasă pe oricine este dispus să aibă grijă de ele să facă asta, iar dacă cineva nu este dispus să aibă grijă de ele și este iresponsabil, nu le pasă și, chiar dacă află că cineva are o problemă, ei nu o rezolvă. Aceștia sunt conducători falși. În acest moment, am ajuns la concluzia că, pe lângă faptul că au calibru slab și nu poartă o povară, conducătorii falși nici nu sunt bine intenționați și au un caracter slab. Din moment ce acești conducători au calibru slab și nu au capacitate de pricepere, este de înțeles faptul că se descurcă prost atunci când fac o lucrare care implică adevărul și intrarea în viață. Și din moment ce au calibru slab și nu au capacitate de lucru, faptul că se descurcă prost atunci când fac o lucrare care implică administrare este, de asemenea, ceva ce poate fi tolerat. Dar faptul că nici măcar nu sunt capabili să efectueze o lucrare care implică administrarea diferitelor bunuri din casa lui Dumnezeu – care este cea mai mică și mai simplă lucrare – demonstrează și mai clar un lucru: în cazul unora dintre conducătorii falși, problema nu este una atât de simplă precum faptul că au un calibru slab și nu poartă o povară, ci mai mult, au un caracter mediocru și o umanitate slabă. Prin părtășia noastră despre a zecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, a fost dezvăluită încă o manifestare a conducătorilor falși: pe lângă faptul că au calibru slab, nu poartă o povară și sunt lacomi după desfătarea trupească, mai au și un caracter slab și nu sunt bine intenționați. Nu-i preocupă lucrurile care nu sunt ale lor – nici măcar nu le protejează. Au fost făcuți administratori ai casei lui Dumnezeu și, totuși, mușcă mâna care îi hrănește și nu protejează interesele casei lui Dumnezeu în timp ce trăiesc de pe urma ei; dau cu ușurință deoparte lucrurile din casa lui Dumnezeu, ca și cum ar aparține unor străini, nu le protejează și cred că sunt lucruri lipsite de importanță. Aceasta nu înseamnă doar că eșuează în a-și îndeplini responsabilitățile – este o problemă legată de umanitatea lor, este o mare lipsă de moralitate! Protejarea deficitară a lucrurilor pe care ar trebui să le protejeze sau neprotejarea lor indică faptul că liderii falși nu au umanitate și că nu sunt bine intenționați. Nu pot nici măcar să protejeze bine bunurile casei lui Dumnezeu, așa că, dacă ar fi să le aloce, ar putea să o facă în mod rațional? Nu reușesc nici măcar să acționeze conform principiilor. Ei văd cum lucrurile din casa lui Dumnezeu sunt aruncate neglijent, deteriorate și irosite, fără să le administreze cineva bun și știu prea bine în inima lor că nu este corect să facă asta – și, totuși, nu se ocupă de acest lucru. Asta înseamnă să fii rău intenționat. Pot aceste lepădături, care sunt rău intenționate, să aloce în mod rațional diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? Sunt și mai puțin capabile să facă asta – dacă le pui să le aloce, vor face lucruri care sunt și mai lipsite de moralitate.

Într-o fermă bisericească în care se țin câini, persoana responsabilă cu creșterea lor se îngrijește foarte mult de cățeii nou-născuți. Îi era teamă că respectivii cățelușii nu vor primi hrana de care au nevoie, așa că a solicitat ouă ecologice pe care să le mănânce câinii. Conducătorul fals de acolo a aprobat imediat cererea; nu s-a gândit la cantitatea insuficientă de ouă ecologice. Nu sunt de ajuns nici măcar pentru hrana oamenilor, așa că de ce le-ar da câinilor? Nu este acesta un mod absurd de a se ocupa de această chestiune? Care este natura comportamentului acelui conducător fals? Cum trebuie să fie caracterizată? Nu este absurdă practica acelui conducător fals? Ceea ce spune mereu acel conducător fals, ori de câte ori deschide gura, sunt doctrine care sunt pe gustul oamenilor, dar, de fapt, el nu înțelege câtuși de puțin adevărurile-principii, așa că, atunci când se întâmplă ceva, abordează și gestionează situația în funcție de închipuirile, preferințele și dorințele subiective ale oamenilor și, în cele din urmă, a ajuns să facă un lucru atât de dezgustător precum hrănirea câinilor cu ouă ecologice. Poate fi oare considerată rațională o astfel de alocare a bunurilor casei lui Dumnezeu de către acel conducător fals? (Nu.) De ce nu poate realiza o alocare rațională? La prima vedere, se pare că acel conducător fals intervenea, se îngrijea chiar și de această chestiune foarte mică și o urmărea și că avea motive și temeiuri ample pentru a susține această cerere – dar acționa oare în concordanță cu principiile? Acționa în conformitate cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu? Nu. Așadar, uitându-ne la natura acestei acțiuni a lui, este o faptă bună sau o faptă rea? Este o îndeplinire a propriei responsabilități sau o neglijență? Este o neglijență – este o lipsă de principii, înseamnă să faci lucruri rele în mod nesăbuit! Prin această chestiune, care credeți că este umanitatea-esență a acestui conducător fals? Nu este înțelegerea denaturată și aplicarea oarbă a reglementărilor? Lucrurile pe care le spune cu fiecare suflare sunt doctrine corecte și sună ca și cum nu ar exista nicio frază greșită în ele, dar, de fapt, sunt denaturate. Asemenea oameni sunt fals spirituali și au o înțelegere denaturată – sunt gunoaie cărora le lipsește înțelegerea spirituală. Am menționat adineauri că umanitatea conducătorilor falși constă în faptul că sunt slabi de caracter și că nu sunt bine intenționați. Le lipsesc principiile atunci când vine timpul să aloce bunurile casei lui Dumnezeu și le alocă orbește, ceea ce arată că liderii falși au o înțelegere denaturată și aplică orbește reglementările și că sunt lipsiți de principii în acțiunile lor – acționează orbește și aleatoriu. La prima vedere, conducătorii falși par a fi foarte binevoitori și amabili, când, de fapt, bunăvoința și amabilitatea lor sunt false. Când o cățelușă a fătat pui, de exemplu, îngrijitorul de câini a spus că ar trebui să le dea câinilor o pătură nouă destinată oamenilor. Cineva a spus apoi: „Ar fi păcat să dăm o pătură nouă câinilor – ar fi mai bine să o dăm în schimb fraților și surorilor, iar pătura veche, pe care o înlocuim, să o dăm animalelor.” Ce părere aveți despre această sugestie? Alocarea lucrurilor noi oamenilor și a lucrurilor vechi animalelor este destul de rațională. Acesta este principiul; aceasta înseamnă o alocare rațională. Când se confruntă cu astfel de lucruri, cum le tratează conducătorii falși? După ce a auzit acest lucru, conducătorul fals de acolo a cugetat: „Animalele nu apucă niciodată să folosească lucruri noi. Întotdeauna folosesc lucruri vechi, murdare. Noi, oamenii, ajungem întotdeauna să folosim lucruri noi. Cuvintele lui Dumnezeu au exprimat faptul că uneori nu suntem nici măcar la fel de buni ca porcii sau câinii. Așa că, nu vă luptați cu porcii și câinii pentru lucruri. Asta este o lipsă de umanitate.” Și astfel, au sfârșit prin a da noua pătură acelor animale. Oamenii de acolo poate că nu au pierdut nimic dacă au folosit o pătură veche, dar modul în care a fost tratată această problemă este foarte ilustrativ pentru această problemă. Ce rol a jucat conducătorul fals în această chestiune? Ați spune că oamenii normali ar fi capabili să facă un astfel de lucru? (Nu.) Atunci ce fel de oameni ar permite ca lucrurile să ajungă în acest punct în timp ce se ocupă de această chestiune? (Niște oameni absurzi, cărora le lipsește rațiunea sau gândirea oamenilor normali.) Toate aceste răspunsuri sunt corecte – aceștia sunt niște oameni de nimic. Atunci când oamenii normali se confruntă cu așa ceva, știu cum să gestioneze situația în mod rațional, dar conducătorii falși, care, de fapt, nu sunt spirituali și au o înțelegere denaturată, nu știu cum să o gestioneze. Modul lor de a o gestiona pare, de asemenea, să aibă o bază și, pare să fie și în acord cu principiile casei lui Dumnezeu și să fie susținut de justificări numeroase și raționale – totuși, oamenii rămân cu dilema de a nu știi dacă să râdă sau să plângă, este atât de ridicol! Cum se face că ei nu pot înțelege o logică atât de simplă, evidentă? Cum de ajung să o trateze într-un mod așa denaturat? Este dezgustător! Dacă îi pui să acționeze ca administratori, vor avea câini care prind șoareci, pisici care păzesc casa și porci în paturi – totul va fi o harababură. Sunt oare conducătorii falși capabili să aloce în mod rațional diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? (Nu.) Sunt un fel aparte, oameni confuzi și tipuri absurde. Pe lângă acei conducători falși care au o înțelegere deosebit de denaturată și sunt rău intenționați, majoritatea conducătorilor falși fac și ei un dezastru și o harababură din acest tip de lucrare, deși au un pic de calibru și nu au o înțelegere denaturată. Nu-și pot îndeplini nici măcar responsabilitățile minime pe care se cuvine să le îndeplinească. Așa că, atunci când îi întrebi despre această lucrare, răspunsul lor este întotdeauna același: „Cutare se ocupă de ea. Cutare știe. Dacă ai întrebări, va trebui să mă duc să-l întreb pe cutare.” Acesta este ultimul lucru pe care îl auzi despre asta. Aceasta este manifestarea pe care conducătorii falși o afișează atunci când fac această lucrare.

Când vine vorba de lucrarea de alocare a diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu, conducătorii falși nu numai că sunt incapabili să facă acest lucru în conformitate cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu, dar se și lasă influențați de multe dintre sentimentele, preferințele și dorințele personale, precum și de propria percepție. Fac o harababură și o încurcătură din această lucrare, fără principii demne de menționat. Astfel, atunci când un conducător fals gestionează diferitele bunuri ale casei lui Dumnezeu, se întâmplă adesea, în circumstanțe în care nimeni nu știe ce se întâmplă, ca lucrurile să fie deteriorate, irosite fără niciun motiv sau să dispară, iar cifrele să nu se potrivească. Alte obiecte sunt luate de indivizi pentru uzul personal, fără să înregistreze sau să raporteze acest lucru. Conducătorii falși nu pot gestiona bine nici măcar o lucrare atât de simplă din cadrul treburilor generale. Fac un dezastru din această lucrare, dar totuși se simt liniștiți, crezând că au făcut multă lucrare. Conducătorii falși nu efectuează niciodată inspecția regulată, întreținerea și îngrijirea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu; în fond, nu le pasă deloc de aceste obiecte. Să presupunem că îi întrebi: „Se ocupă cineva de întreținerea și îngrijirea acestor echipamente? Au existat cazuri de risipă în achiziționarea de piese de schimb la repararea acestora sau cazuri în care cineva a cheltuit prea mult sau a fost înșelat? A fost cineva tras la răspundere în urma acestor incidente? A fost cineva amendat sau a primit vreun avertisment?” Conducătorilor falși nu le va păsa sau nu vor știi nimic din toate acestea. Dacă s-au cheltuit bani în mod ilicit atunci când s-au cumpărat lucruri pentru casa lui Dumnezeu, dacă cineva a fost desemnat să gestioneze acele lucruri după ce au fost cumpărate, dacă lucrurile cumpărate sunt potrivite și dacă pot fi folosite eficient și, în caz contrar, dacă au fost returnate sau schimbate în termenul stabilit – nu știu despre nimic din toate acestea. Sunt atât de idioți! Nu știu nimic. Singurul lucru la care se gândesc conducătorii falși este cum să predice doctrine la adunări pentru a-i face pe oameni să îi stimeze; nu au nicio capacitate de lucru atunci când vine vorba de chestiunea specifică a gestionării bunurilor și nici nu au vreo poziție față de această chestiune. Nu știu că aceasta este o lucrare pe care ar trebui să o facă și nici nu știu cum să o facă. Conducătorii falși consideră că bunurile casei lui Dumnezeu aparțin tuturor, astfel încât oricine dorește să folosească ceva poate să o facă, iar oricine are nevoie de ceva poate să ia sau să solicite acel lucru de la superiori – că acesta este dreptul tuturor și că bunurile casei lui Dumnezeu nu ar trebui să fie sub gestionarea sau controlul niciunui individ. Astfel, dacă cineva strică sau pierde un aparat, nu le pasă, iar dacă cineva solicită să cumpere ceva, nu le pasă nici dacă este scump sau ieftin. Adevărul este că în casa lui Dumnezeu există reguli pentru aceste lucruri. Atât timp cât conducătorii și lucrătorii își îndeplinesc responsabilitățile și efectuează verificările corespunzătoare în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu, toate pierderile și risipa de acest fel pot fi evitate. Cu toate acestea, conducătorii falși nu fac nici măcar această lucrare simplă, care ar putea preveni pierderile. Nu înseamnă că aceștia consumă din mâncarea casei lui Dumnezeu degeaba? Nu sunt oare profitori? Nu este aceasta o manifestare specifică a „falsității” conducătorilor falși? Cum ați trata un astfel de conducător, dacă ați întâlni unul? (L-am respinge.) Doar l-ați respinge și gata? Nu trebuie să îl învățați câte ceva? „Aparatul acela a fost pus acolo, s-a umezit și nimeni nu l-a verificat zile întregi. Nu e clar dacă se mai aprinde sau dacă șoarecii au ros cablurile. De ce nu te preocupi de aceste lucruri? Computerul pe care îl folosesc este stricat și trebuie reparat. Dacă nu va fi reparat, lucrarea va întârzia. Cu toate acestea, am solicitat de atâtea ori acest lucru de la tine – de ce nu i-ai acordat atenție? Cu ce te ocupi toată ziua, orbește, ca o găină fără cap? Când lumea se bizuie pe un conducător ca tine să facă lucrarea, tu o întârzii, iar toate aparatele și bunurile materiale sunt distruse din cauza ta. Nu ai grijă și nu administrezi diferitele bunuri din casa lui Dumnezeu. Nu ești potrivit să fii conducător – demisionează în grabă!” Este în regulă să le faci morală în acest fel? (Da.) Ce anume are o persoană care îndrăznește să facă morală conducătorilor și lucrătorilor? În primul rând, trebuie să fie curajoasă și să aibă simțul dreptății. Unii ar putea spune: „Nu aș îndrăzni să le fac morală conducătorilor și lucrătorilor. Ei sunt ofițeri, iar eu sunt doar un soldat, rangul meu este mult mai mic decât al lor. Au adevărul și pot ține predici. Eu nu mă pricep la nimic și nu sunt în măsură să le fac morală.” Nu este aceasta logica unei canalii? (Ba da.) Așadar, cum i-ați face morală acestui tip de lider, în acest caz? „Dacă poți să faci această lucrare, atunci fă tot posibilul să o faci și fă-o în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu! Indiferent ce rânduiești să facem, vom asculta. Însă, dacă nu îți dai toată silința să faci această lucrare, dacă nu o faci în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu, nu ne vei determina niciodată să te ascultăm! Mai mult decât atât, dacă nu faci nicio lucrare adevărată, avem dreptul să te dăm jos din funcție și să te îndepărtăm! Dacă vrei să faci rău cuiva, fă-ți singur rău – nu trebuie să încerci să ne faci rău tuturor.” Ați îndrăzni să le faceți o astfel de morală? (Da.) Așa spuneți acum; chiar ați face-o, atunci când va veni momentul să o faceți? În general, când vine vorba de lucruri legate de principiile adevărului și de chestiuni importante, nu îndrăzniți să vorbiți la întâmplare, de teamă că o lipsă de discernământ și de claritate în vorbire ar putea însemna că doar îi judecați pe conducători și pe lucrători și că provocați tulburare. Dar ar trebui să fiți capabili să aveți discernământ în chestiunea gestionării bunurilor materiale; ar trebui să învățați să aveți discernământ în această chestiune și să-i pricepeți principiile.

Era un om care se ocupa de vestimentație într-o echipă de producție cinematografică. Era indisciplinat în acțiunile sale și întotdeauna își însușea pe furiș bunuri ale casei lui Dumnezeu. Când a plecat din echipa de producție cinematografică, a luat câteva lucruri cu el, iar o verificare ulterioară a conturilor a arătat că o mulțime de bani pe care îi primise nu ieșeau la socoteală. Mai mult, deși nu lucra, avea bani, și, de asemenea, a cumpărat o mulțime de articole de lux. Cât timp a făcut parte din echipa de producție a filmului, mulți oameni îl flatau și toți își doreau să fie în relații bune cu el, astfel încât, atunci când aveau nevoie de haine, trebuiau doar să ceară și el le dădea ceva. Dacă o persoană era în relații proaste cu el, nu-i dădea nici măcar hainele pe care trebuia să le primească. Ce problemă este aceasta? Este o problemă cu personalul de gestionare. O parte din problemă era că el își însușea aceste lucruri în mod necorespunzător; cealaltă parte era că nu a alocat bunurile din casa lui Dumnezeu în conformitate cu principiile, ci s-a bazat pe sentimentele sale, pe propria sa voință și pe relațiile sale. Conform principiilor, acest om ar fi trebuit înlăturat. Aceasta era o problemă evidentă. Conducătorul fals nu numai că nu a făcut acest lucru, dar l-a considerat un om bun și a aranjat să meargă în alt loc pentru a-și face datoria. Nu a constituit acest lucru o agravare a greșelii? Ce părere aveți despre modul în care a fost realizată această lucrare? A fost în conformitate cu principiile? Și-a îndeplinit acest conducător responsabilitățile pe care se cuvine să le îndeplinească un conducător? (Nu.) Lăsând la o parte pentru moment beneficiile pe care conducătorul le-ar fi putut culege tratând-ul pe omul respectiv în acest fel – judecând doar după modul în care a tratat problema, care a fost natura acesteia? A fost aceea de a adăposti un om rău pe baza sentimentelor și de a nu-l trata în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu. Așadar, pentru a face legătura cu punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor, ce greșeală face acest tip de conducător și de lucrător în tratarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? Oare și-a îndeplinit acest conducător responsabilitățile? Felul în care a tratat el problema a avut la bază protejarea bunurilor casei lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. Nu a luat în serios bunurile casei lui Dumnezeu, ba chiar a închis ochii în timp ce a permis ca aceste bunuri să fie distruse sau luate după bunul plac de către persoana rea. Așa ar trata situația dacă propriile lucruri ar fi deteriorate sau însușite în mod necuvenit de alții? Nu – atunci s-ar gândi la răzbunare și despăgubiri. Așadar, de ce nu a procedat astfel cu bunurile casei lui Dumnezeu? Chiar a spus: „Poate să ia câteva lucruri, dacă vrea – nu ia atât de mult. El poate să-și însușească pentru puțin timp aceste lucruri, dacă dorește – cine nu are o ușoară dorință de a face asta? Ce importanță au puținele lucruri pe care și le însușește? Nu înseamnă că alții primesc mai puțin.” Ce fel de atitudine este aceasta? Este aceasta atitudinea pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o aibă față de bunurile casei lui Dumnezeu? (Nu.) Nu cumva mușcă mâna care îl hrănește? Și ce argumente a oferit în final? „Lăsați-l să-și însușească acele lucruri – nu este nevoie să reglăm aceste conturi cu el. La cât se ridică aceste fonduri și obiecte mărunte? Antihriștii își însușesc în mod necuvenit mult mai mult decât atât. Faptul că își însușește în mod necuvenit acele bunuri este o chestiune între el și Dumnezeu – este treaba lui cum va da socoteală în fața lui Dumnezeu când va veni vremea. Nu are nicio legătură cu noi.” Ce gânduri și sentimente vă încearcă după ce auziți un conducător spunând așa ceva? Oricine are simțul dreptății, care își înțelege conștiința întrucâtva, ar plânge în sinea lui la auzul acestor cuvinte, i s-ar frânge inima și ar fi dezamăgit, chiar dacă ar fi doar un adept obișnuit, darămite dacă ar fi un conducător sau un lucrător! Acest tip de conducător fals se bucură de atât de mult har și protecție din partea lui Dumnezeu și de atât de multe dintre adevărurile Sale, dar tot are acest fel de atitudine impasibilă față de obiectele din casa Lui. Are umanitate? Este potrivit pentru a fi conducător sau lucrător? (Nu.) Odată ce o astfel de persoană a fost suspendată, este ea în măsură să fie un conducător sau un lucrător în viitor? (Nu – umanitatea ei este slabă.) Cum se manifestă umanitatea ei slabă? (În faptul că nu respectă interesele casei lui Dumnezeu.) Care este acțiunea specifică prin care nu respectă interesele casei lui Dumnezeu? Care este esența acestei manifestări specifice? Astfel de oameni nu sunt bine intenționați și au un caracter josnic; vorbesc destul de frumos, dar nu fac nimic real. Astfel de oameni nu trebuie în niciun caz să fie conducători și lucrători. Cei care nu sunt bine intenționați nu sunt iubitori ai adevărului, ci urmăresc propriul câștig; cei care nu sunt bine intenționați nu se gândesc absolut deloc la aleșii lui Dumnezeu și nu respectă sub nicio formă lucrarea bisericii sau interesele casei lui Dumnezeu.

Primul lucru fundamental pe care trebuie să îl facă liderii și lucrătorii este să supravegheze în mod corespunzător diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu, să efectueze verificări în mod corespunzător și să protejeze casa lui Dumnezeu, să nu permită ca vreun bun să fie deteriorat, irosit sau însușit în mod necuvenit de oameni răi. Acesta este minimul pe care ar trebui să îl facă. De îndată ce ești ales drept conducător sau lucrător, casa lui Dumnezeu te consideră administratorul ei: faci parte din clasa de conducere, iar sarcina pe care o porți pe umeri este mai grea decât a altora. Ai o mare responsabilitate. De aceea, fiecare atitudine, fiecare acțiune a ta, fiecare plan de gestionare a problemelor și fiecare metodă de rezolvare a chestiunilor implică interesele casei lui Dumnezeu. Dacă nici măcar nu iei în considerare interesele casei lui Dumnezeu sau nu le iei în serios, nu ești potrivit să fii administrator al casei Sale. Ce fel de persoană este aceasta? De ce nu este potrivită să fie administrator al casei lui Dumnezeu? Printre conducătorii falși, există unii care, pe lângă faptul că au calibru slab, problema lor cheie este că nu poartă nicio povară; nu știu cum să lucreze, însă nu caută adevărul și sunt incapabili să îndeplinească chiar și responsabilitățile minime pe care ar trebui să le îndeplinească un administrator. Nu au conștiință sau rațiune. Acest lucru este din cauza faptului că nu sunt bine intenționați, au un caracter decăzut și sunt egoiști și josnici; nu respectă deloc lucrarea bisericii, ba adesea îi prejudiciază și trădează interesele, intrând în grațiile oamenilor și menținându-și relațiile cu alți oameni în defavoarea intereselor bisericii. Ei permit ca bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu să fie deteriorate, irosite, pierdute sau chiar însușite în mod necuvenit de către oameni răi, iar lor nu le pasă deloc de acest lucru și au nici cel mai mic sentiment al datoriei sau de vinovăție în legătură cu asta. Așadar, în ceea ce privește selectarea conducătorilor și a lucrătorilor, care este lucrul elementar pe care aceștia ar trebui să îl aibă din perspectiva umanității? Trebuie să aibă o conștiință și un simț al dreptății, iar motivele lor ar trebui să fie corecte. Umanitatea lor trebuie să treacă mai întâi testul. Indiferent de capacitatea de muncă pe care o au sau de nivelul calibrului pe care îl au, oamenii de acest fel vor fi administratori care corespund standardului dacă vor sluji ca supraveghetori. Cel puțin, vor fi capabili să respecte interesele casei lui Dumnezeu și interesele comune ale fraților și surorilor. În niciun caz nu vor trăda interesele fraților și surorilor, nici pe cele ale casei lui Dumnezeu. Când interesele casei lui Dumnezeu și ale fraților și surorilor sunt pe cale să fie prejudiciate sau lezate, ei se vor fi gândit dinainte și vor fi primii care vor face un pas înainte și le vor proteja, chiar dacă acest lucru le va afecta propria siguranță sau va fi nevoie să plătească un preț sau să sufere. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii cu conștiință și rațiune le pot face. Unii conducători și lucrători falși se grăbesc să găsească un loc sigur în care să se ascundă atunci când se confruntă cu circumstanțe periculoase, însă, în ceea ce privește bunurile importante ale casei lui Dumnezeu – cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu, telefoane mobile, computere și așa mai departe – nu le pasă de ele și nici nu întreabă de ele. Dacă ar fi îngrijorați de modul în care arestarea lor ar afecta activitatea bisericii în ansamblu, i-ar putea trimite pe alții să se ocupe de aceste lucruri – dar acești conducători falși se ascund doar pentru propria siguranță. Sunt speriați de moarte și, pentru a-și asigura siguranța, nu fac ceea ce pot. Există, prin urmare, multe cazuri în care neglijența, lipsa de acțiune și iresponsabilitatea conducătorilor falși fac ca diferite bunuri ale casei lui Dumnezeu și ofrande pentru El să fie prădate și luate de marele balaur roșu atunci când apar situații periculoase, ceea ce duce la pierderi serioase. Imediate ce aceste situații apar în biserică, primul gând al conducătorilor și al lucrătorilor ar trebui să fie să pună echipamentele și bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu în locuri adecvate, să le încredințeze unor persoane potrivite pentru administrare; marele balaur roșu nu trebuie lăsat sub nicio formă să le ia. Însă conducătorii falși nu se gândesc niciodată la astfel de lucruri; nu pun niciodată pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, în schimb, pun pe primul loc propria siguranță. Eșecul conducătorilor falși de a face lucrare adevărată cauzează pierderi sau daune diverselor bunuri importante ale casei lui Dumnezeu. Nu este aceasta o gravă neglijență în serviciu din partea conducătorilor falși? (Ba da.)

În ceea ce privește punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor, care este principala manifestare a conducătorilor falși pe care o expunem? Atitudinea lor față de bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu este una de indiferență și nepăsare; ei nu respectă principiile, ci alocă acele lucruri la întâmplare, pe baza propriilor închipuiri și preferințe. Cât gestionează ei lucrurile, obiectele din casa lui Dumnezeu sunt adesea supuse unor grade mai mari sau mai mici de deteriorare și risipă, ceea ce cauzează pierderi lucrării casei lui Dumnezeu. Aceasta este principala manifestare a conducătorilor falși. Conducătorii falși nu pot nici măcar să se ocupe de singura și de cea mai simplă parte a lucrării din cadrul treburilor generale; nu pot nici măcar să facă asta sau să o facă bine – ce pot face, atunci? Așadar, atunci când vedeți astfel de oameni în poziția de conducători, puteți să le inspectați și să le supravegheați lucrarea. Dacă fac un dezastru din această singură lucrare din cadrul treburilor generale, nefăcând nici măcar ceea ce pot și nereușind să găsească alte persoane potrivite care să o facă atunci când nu au timp, atunci acești conducători trebuie să fie concediați și îndepărtați imediat din funcție. Casa lui Dumnezeu nu îi va folosi niciodată. Este acesta un lucru potrivit de făcut? (Da.) De ce? O persoană care nu este bine intenționată, a cărei înțelegere este denaturată și care acționează doar în funcție de sentimentele și de ambițiile și dorințele sale egoiste și josnice, nu este demnă de încredere. Ce lucrare poate o persoană care nu este demnă de încredere să facă bine? Ce datorie poate să facă bine? Este capabilă să-și facă o datorie cu loialitate? (Nu.)

Prin părtășia de astăzi despre punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor, nu am prezentat oare în mod clar un alt principiu și standard dintre cele care le sunt cerute conducătorilor și lucrătorilor? Aici nu este o vorba de o chestiune de calibru, nici de o chestiune legată de capacitatea de lucru, ci de o chestiune de umanitate. Observați-i pe oamenii care slujesc drept conducători și lucrători sau pe cei pe care biserica îi cultivă și vedeți dacă există printre ei persoane care au o umanitate slabă și care nu sunt bine intenționați, a căror umanitate este aceeași cu cea a conducătorilor falși disecați la punctul zece. Dacă într-adevăr găsiți astfel de conducători și lucrători, ar trebui să îi suspendați și trebuie să vă amintiți să nu alegeți niciodată astfel de oameni în poziția de conducător și să nu cultivați niciodată astfel de oameni pentru a fi conducători și lucrători. Dacă unii oameni nu înțeleg caracterul acestora și îi aleg, denunțați-i imediat. Nu le dați șansa de a fi conducători și lucrători. Acești oameni nu devin conducători și lucrători pentru a face o lucrare adevărată, ci pentru a distruge lucrarea bisericii. Dacă devin conducători, diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu nu vor face decât să se ducă de râpă în urma acestui lucru. Sunteți dispuși să vedeți o astfel de consecință? (Nu.) Atunci, cum ar trebui să tratați astfel de oameni? Dacă în prezent slujesc drept conducători, denunțați-i și îndepărtați-i din funcție. Dacă nu, dacă nu au fost încă aleși, atunci spuneți-le tuturor: „Această persoană nu este bună de nimic. N-o alegeți, orice ați face; ar fi în detrimentul bisericii.” Iar dacă oamenii au fost păcăliți și îndrumați greșit să o aleagă, trebuie să îi informați pe toți imediat: „Am făcut ceva greșit astăzi. Am ales drept conducător al nostru pe cineva cu o umanitate slabă, un om rău intenționat. Acum, că am făcut acest lucru, interesele casei lui Dumnezeu vor avea parte de pierderi și prejudicii. Trebuie să îl îndepărtăm imediat din funcție, pentru a nu afecta interesele și diferitele bunuri ale casei lui Dumnezeu. Nu trebuie să permitem ca planul lui să reușească.” Este potrivit să faceți acest lucru? (Da.)

Celor aleși drept conducători și lucrători li se cere să aibă calibru bun și capacitate de lucru; acum există și cerințe privind caracterul lor. Ce spuneți, este adevărat că majoritatea oamenilor nu îndeplinesc criteriile pentru a fi conducători și lucrători? Care dintre acestea trei este cel mai important? (Umanitatea.) Și următorul? (Capacitatea de lucru.) După acesta? (Dacă au sau nu calibru.) Acea ordine este destul de precisă. Când veți alege conducători pe viitor, evaluați-i în funcție de această ordine. Unii oameni spun: „Este o problemă la această ordine: să presupunem că umanitatea este prima și sunt unii oameni care au o umanitate bună, dar un calibru destul de slab, dacă sunt selectați drept conducători, nu vor fi capabili să facă nicio lucrare reală – este totuși în ordine să avem în vedere doar umanitatea persoanelor?” Umanitatea oamenilor este de o importanță capitală și este primul lucru la care ar trebui să vă uitați, dar nu este singurul lucru de care trebuie să țineți cont atunci când alegeți conducători și lucrători. Dacă umanitatea unei persoane este conform standardului, uitați-vă, apoi, la capacitatea ei de lucru. Dacă nu are capacitate de lucru și nu poate face nicio lucrare adevărată, îi poți cere să întreprindă o lucrare care nu îi solicită prea mult capacitățile. Dacă are o umanitate bună, este capabilă să facă față lucrării și se străduiește să o facă bine, e persoană de încredere, iar casa lui Dumnezeu nu trebuie să aibă rețineri în a o folosi și este edificatoare, utilă și benefică pentru majoritatea fraților și surorilor, atunci este conform standardului. Dacă are calibrul slab și nu are capacitate de lucru sau dacă are o capacitate de lucru medie, puneți-o să efectueze o lucrare simplă sau o singură muncă. Dacă are un calibru bun și o capacitate de lucru ridicată, poate efectua o lucrare importantă sau mai multe munci diferite. Nu reușiți nici măcar să faceți acest tip de rânduieli? Dacă are o umanitate slabă și nu este bine intenționată, atunci, indiferent cât de mare este capacitatea ei de lucru, va fi capabilă să facă lucrarea bine? (Nu.) Dacă ar gestiona o companie sau câțiva angajați, s-ar putea să nu fie o problemă – dar ce probleme ar apărea dacă i s-ar cere să gestioneze diversele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? În primul rând, în niciun caz nu ar gestiona sau trata lucrurile conform principiilor cerute de casa lui Dumnezeu. Aceste persoane nu sunt bine intenționate, nu iubesc adevărul și în inimile lor există doar uneltiri, doar gânduri, acțiuni și idei ticăloase, așa încât tot ce fac se bazează pe preferințele și pe interesele proprii, nu pe adevărurile-principii sau pe dreptate. Iau în considerare doar ce au de pierdut sau de câștigat și nu se gândesc deloc la principiile cerute de casa lui Dumnezeu – și, astfel, sunt destinați să eșueze în lucrarea de conducători și lucrători. Ce anume determină acest lucru? Caracterul lor, nu capacitatea lor de lucru. Așadar, când cântăriți dacă cineva este nobil sau josnic și dacă îndeplinește standardele casei lui Dumnezeu pentru selectarea conducătorilor și a lucrătorilor, analizați mai întâi umanitatea sa: dacă este de încredere și are o umanitate potrivită, cercetați apoi dacă are capacitate de lucru și dacă are o povară; apoi analizați celelalte aspecte.

Acesta este punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Este mai mult sau mai puțin ceea ce se disecă la punctul zece referitor la diferitele manifestări ale conducătorilor falși. În atitudinea și manifestările cu care falșii conducători tratează bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu se poate vedea că, cei mai mulți dintre ei, nu au conștiință și rațiune, că au o umanitate prea slabă și că nu își asumă nicio responsabilitate – ai putea spune că nu sunt bine intenționați. Nu avem acum încă o dovadă cu care să-i caracterizăm pe conducătorii falși? Unii conducători falși nu pot face lucrare pentru că au calibru slab și pentru că sunt orbi și nu au nicio perspectivă asupra lucrurilor. Unii nu fac lucrare adevărată pentru că nu sunt bine intenționați și urmăresc exclusiv propriile beneficii – nu respectă interesele casei lui Dumnezeu și nu le pasă dacă aleșii lui Dumnezeu trăiesc sau mor. Orice fel de conducător fals trebuie suspendat și eliminat cât mai repede posibil, pentru a preveni întârzierea lucrării Casei lui Dumnezeu și vătămarea aleșilor Lui.

1 mai 2021