Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. Ceea ce spun este foarte simplu, dar pentru voi este de două ori mai dificil. Mulți ar prefera să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze sincer. Nu e de mirare că am alt tratament pregătit pentru cei care sunt necinstiți. Desigur, înțeleg bine cât de greu vă este să fiți oameni onești. Pentru că toți sunteți atât de inteligenți și de pricepuți să apreciați măsura unui om cu micul vostru etalon, munca Mea devine mult mai simplă. Și din moment ce vă îmbrățișați fiecare secretele, atunci vă voi trimite, unul câte unul, în dezastru pentru a fi „școliți” prin foc, pentru ca apoi să puteți deveni total devotați credinței în cuvintele Mele. În cele din urmă, voi smulge din gurile voastre cuvintele „Dumnezeu este un Dumnezeu credincios”, după care vă veți bate în piept și vă veți plânge: „Înșelătoare este inima omului!” Care va fi starea voastră cu această ocazie? Îmi imaginez că nu veți fi atât de triumfători așa cum sunteți acum. Și mult mai puțin veți fi „prea profunzi pentru a fi înțeleși”, așa cum sunteți acum. Unii se comportă cuviincios și par a fi deosebit de „bine crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși, își dau arama pe față în prezența Duhului. Ați include un astfel de om printre cei cinstiți? Dacă tu ești un ipocrit, un expert în „relațiile interpersonale”, atunci Eu spun că ești cu siguranță unul care încearcă să se joace cu Dumnezeu. Dacă vorbele ți-s pline de scuze și justificări fără valoare, atunci spun că tu ești un om care ezită să pună adevărul în practică. Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric. Dacă a căuta calea adevărului este pe placul tău, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă ești foarte bucuros să fii un făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt credincios, deoarece nu cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă ești dispus să fii deschis, dacă ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să mărturisești ferm, dacă ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine însuți, atunci Eu spun că acești oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în Împărăție.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Astăzi, cei mai mulți oameni sunt prea speriați să își dezvăluie faptele înaintea lui Dumnezeu; deși Îi poți amăgi trupul, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice lucru care nu poate face față cercetării atente a lui Dumnezeu este în dezacord cu adevărul și trebuie lepădat; să procedezi altfel înseamnă să păcătuiești împotriva lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să-ți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu tot timpul, când te rogi, când vorbești și ai părtășie cu frații și surorile și când îți îndeplinești datoria și îți vezi de treburile tale. Când îți îndeplinești rolul, Dumnezeu este cu tine și, atât timp cât țelul tău este bun și este în favoarea lucrării din casa lui Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci; de aceea, ar trebui să te dedici cu sinceritate îndeplinirii rolului tău. Când te rogi, dacă ai o inimă iubitoare de Dumnezeu și te afli în căutarea îngrijirii, protecției și cercetării atente a lui Dumnezeu, dacă aceste lucruri sunt țelul tău, rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. De exemplu, când te rogi la întâlniri, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce simți fără să ascunzi adevărul, atunci rugăciunile tale vor fi cu siguranță ascultate. […]

Să crezi în Dumnezeu înseamnă că toate faptele tale trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și supuse cercetării Lui atente. Dacă faptele tale pot fi aduse înaintea Duhului lui Dumnezeu, dar nu înaintea trupului lui Dumnezeu, înseamnă că nu te-ai supus cercetării atente a Duhului Său. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Care este persoana căreia Dumnezeu îi este martor? Nu sunt Ei unul și același? Cei mai mulți Îi consideră două ființe separate, crezând că Duhul lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu, și că persoana căreia Dumnezeu îi e martor este doar un simplu om. Dar nu te înșeli? În numele cui lucrează această persoană? Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat nu au înțelegere spirituală. Duhul lui Dumnezeu și trupul Său întrupat sunt unul și același, pentru că Duhul lui Dumnezeu se materializează în trup. Dacă această persoană a fost aspră cu tine, va fi Duhul lui Dumnezeu bun? Nu ești dezorientat? Astăzi, toți cei care nu pot accepta atenta cercetare a lui Dumnezeu nu pot obține binecuvântarea Sa, iar cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare intenție și fiecare reacție ar trebui aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi – rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, modul în care mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, și viața în sânul Bisericii – și contribuția ta în parteneriat pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu ca să le cerceteze atent. O astfel de practică te ajută să dobândești creșterea în viață. Procesul de acceptare a cercetării atente a lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât poți să accepți mai mult cercetarea atentă a lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și mai în rânduială cu voia lui Dumnezeu, ca să nu te lași pradă depravării, iar inima ta va trăi înaintea Lui. Cu cât accepți mai mult cercetarea Lui atentă, cu atât mai mari vor fi umilirea Satanei și puterea ta de a te te răzvrăti împotriva trupului. De aceea, acceptarea cercetării atente a lui Dumnezeu este o cale a practicii pe care oamenii ar trebui să o urmeze. Orice faci, chiar și când comunici cu frații și surorile tale, poți să îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și să cauți atenta Lui cercetare și să te supui lui Dumnezeu Însuși; toate acestea îți vor face practica mult mai corectă. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și accepți atenta Lui cercetare poți fi o persoană care trăiește în prezența lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt se conformează voii Sale”

Ca să urmăriți să fiți persoane oneste trebuie să vă comportați în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu; trebuie să treceți prin judecată, mustrare și emondare. Când firea voastră coruptă va fi curățită, iar voi veți fi capabili să practicați adevărul și să trăiți după cuvintele lui Dumnezeu, numai atunci veți fi persoane oneste. Categoric, oamenii care sunt ignoranți, nesăbuiți și neprihăniți nu sunt oameni onești. Cerând ca oamenii să fie onești, Dumnezeu le cere să aibă umanitate normală, să se lepede de înșelăciunea și măștile lor, să nu mintă sau să nu îi păcălească pe alții, să-și îndeplinească datoria cu loialitate și să fie capabili să-L iubească și să I se supună cu adevărat. Numai acești indivizi sunt oamenii Împărăției lui Dumnezeu. Dumnezeu cere ca oamenii să fie ostași buni ai lui Hristos. Ce sunt ostașii buni ai lui Hristos? Ei trebuie să fie înzestrați cu adevărul-realitate și să fie în asentiment cu Hristos. În orice moment și în orice loc, trebuie să fie capabili să Îl preamărească pe Dumnezeu și să mărturisească pentru El și să fie capabili să folosească adevărul, pentru a lupta împotriva Satanei. În toate lucrurile, ei trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, să fie mărturie și să trăiască adevărul-realitate. Trebuie să fie capabili să-l umilească pe Satana și să câștige victorii minunate pentru Dumnezeu. Asta înseamnă să fi un ostaș bun al lui Hristos. Ostașii buni ai lui Hristos sunt biruitori, sunt cei care îl biruie pe Satana. Cerând ca oamenii să fie onești, și nu înșelători, Dumnezeu nu le cere să fie nesăbuiți, ci să se elibereze de firile lor înșelătoare, să dobândească supunere față de El și să-I aducă slavă. Asta se poate dobândi prin practicarea adevărului. Nu este o schimbare în comportamentul cuiva, nu este o chestiune de a vorbi mai mult sau mai puțin și nici nu este vorba de modul în care acționează o persoană. Mai degrabă, este vorba de intenția din spatele vorbirii și acțiunilor unei persoane, de gândurile și ideile cuiva, de ambițiile și dorințele sale. Tot ce ține de dezvăluirile firilor corupte și de greșeală trebuie schimbat de la rădăcină, ca să se alinieze adevărului. Dacă cineva vrea să dobândească o schimbare a firii, trebuie să fie capabil să vadă clar esența firii Satanei. Dacă vei putea să vezi clar esența unei firi înșelătoare, care este firea Satanei și chipul diavolului, dacă vei putea să-l urăști pe Satana și să te lepezi de diavol, atunci îți va fi ușor să te lepezi de firea ta coruptă. Dacă nu vei ști că ai în tine o stare înșelătoare, dacă nu vei recunoaște dezvăluirile unei firi înșelătoare, atunci nu vei ști să cauți adevărul pentru a rezolva asta și îți va fi greu să-ți schimbi firea înșelătoare. Mai întâi trebuie să recunoști ce lucruri se dezvăluie în tine și care aspect al unei firi corupte îl reprezintă acestea. Dacă lucrurile pe care le dezvălui sunt ale unei firi înșelătoare, o vei urî în inima ta? Iar dacă o faci, cum ar trebui să te schimbi? Trebuie să-ți emondezi intențiile și să-ți corectezi opiniile. Mai întâi, trebuie să cauți adevărul despre această chestiune și să îți rezolvi problemele, să te străduiești să realizezi ceea ce Dumnezeu cere și să-L mulțumești și să devii cineva care nu încearcă să-L păcălească pe Dumnezeu sau pe alți oameni, nici pe aceia care sunt puțin nechibzuiți sau ignoranți. A încerca să păcălești pe cineva care e nechibzuit sau ignorant este foarte imoral – te face un diavol. Ca să fii o persoană onestă, nu trebuie să păcălești sau să minți pe nimeni. Totuși, față de diavoli și de Satana, trebuie să-ți alegi cuvintele cu înțelepciune; dacă nu o faci, este posibil să te faci de râs în fața lor și să-I aduci rușine lui Dumnezeu. Doar alegându-ți cuvintele cu înțelepciune și practicând adevărul, vei reuși să-l birui și să-l faci de rușine pe Satana. Oamenii care sunt ignoranți, nechibzuiți și încăpățânați nu vor fi niciodată capabili să înțeleagă adevărul; nu pot decât să fie induși în eroare, jucați pe degete și călcați în picioare de Satana și, în cele din urmă, devorați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Care este cea mai importantă practică pentru o persoană onestă? Este actul de a-ți deschide inima în fața lui Dumnezeu. Dar ce înseamnă să te deschizi? Înseamnă să-ți împărtășești cu El gândurile, intențiile și lucrurile care te conduc, iar apoi să cauți adevărul de la El. Dumnezeu vede totul cu o claritate excepțională, indiferent de ceea ce dezvălui tu. Dacă poți să-ți exprimi sentimentele înaintea lui Dumnezeu, să te deschizi față de El cu privire la lucrurile pe care le ascunzi de ceilalți, expunându-le clar, fără a ascunde nimic, și exprimându-ți gândurile așa cum sunt ele, fără nicio intenție, atunci aceasta este deschidere. Uneori, a vorbi sincer îi poate răni sau jigni pe alții. În astfel de cazuri, ar putea cineva să spună: "Vorbești cu prea multă sinceritate, este prea dureros și nu pot accepta acest lucru"? Nu, nu ar face-o. Chiar dacă uneori spui ceva care îi rănește pe ceilalți, dacă te deschizi și îți ceri scuze, recunoscând că vorbele tale au fost lipsite de înțelepciune și că nu ai fost înțelegător față de slăbiciunea lor, ei vor recunoaște că nu ai avut nicio intenție rea. Ei vor înțelege că ești o persoană onestă care pur și simplu comunică într-un mod direct și lipsit de tact. Nu se vor certa cu tine și, în inimile lor, te vor plăcea. În acest fel, pot exista bariere între voi? Dacă nu există bariere, conflictele pot fi evitate, iar problemele pot fi rezolvate rapid, permițându-ți să trăiești într-o stare de eliberare și relaxare. Acesta este sensul expresiei "numai oamenii cinstiți pot trăi fericiți". Cea mai importantă parte în a fi o persoană onestă este să te deschizi mai întâi față de Dumnezeu și apoi să înveți să te deschizi față de ceilalți. Vorbește cu onestitate, sinceritate și din inimă. Străduiește-te să fi o persoană cu demnitate, caracter și integritate, evită să vorbești cu amabilități goale sau într-un mod înșelător și abține-te să vorbești într-un mod amăgitor sau care induce în eroare. Un alt aspect al faptului de a fi o persoană onestă este acela de a-ți îndeplini datoria cu o atitudine onestă și cu o inimă sinceră. Cel puțin, bazează-te pe conștiința ta pentru a-ți ghida acțiunile, străduiește-te să respecți adevărurile-principii și să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu. Nu este suficient să recunoști aceste lucruri doar verbal, iar simpla adoptare a unei anumite atitudini nu înseamnă că practici adevărul. Unde este în asta realitatea de a fi o persoană onestă? Nu este suficient doar să scandezi sloganuri, fără acțiuni practice. Când Dumnezeu examinează oamenii, El analizează atent nu numai inimile lor, ci și acțiunile, comportamentele și practicile lor. Dacă tu pretinzi că dorești să fii o persoană onestă, dar când ți se întâmplă ceva, ești în continuare capabil să minți și să înșeli, este acesta comportamentul unei persoane oneste? Nu, nu este; înseamnă să spui una și să gândești alta. Spui un lucru și faci altul, înșelându-i cu abilitate pe ceilalți și acționând cu ipocrizie. Ești exact ca fariseii care puteau să recite toate scripturile de la cap la coadă în timp ce le explicau oamenilor, dar nu reușeau să practice conform scripturilor atunci când li se întâmpla ceva. Ei erau conduși în mod constant de dorința de a obține beneficiile statutului, nefiind dispuși să renunțe la reputația, profitul și statutul lor. Fariseii erau ipocriți în acest sens. Ei nu mergeau pe calea corectă, calea lor nu era calea cea dreaptă, iar Dumnezeu îi detestă pe cei ca ei.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Pentru a practica să fii o persoană onestă, mai întâi trebuie să înveți să îți deschizi inima în fața lui Dumnezeu și să-i spui cuvinte sincere în rugăciunile din fiecare zi. De exemplu, dacă azi ai spus o minciună ce a trecut neobservată de alții și nu ai avut curajul să te destăinui în fața tuturor, cel puțin ar trebui să cugeți în fața lui Dumnezeu la greșelile examinate și descoperite și minciunile rostite și să spui: „O, Dumnezeule, am mințit din nou pentru a-mi proteja propriile interese și am greșit. Te rog să mă disciplinezi dacă voi minți din nou.” Dumnezeu este mulțumit de o asemenea atitudine și El își va aminti de ea. E posibil să ți se ceară un efort susținut pentru a înlătura această fire coruptă de a spune minciuni, dar fii fără grijă, Dumnezeu este de partea ta. Te va îndruma și te va ajuta să depășești această dificultate de care te lovești în mod repetat și îți va da curajul de a trece de la a nu-ți recunoaște niciodată minciunile la a le recunoaște și a fi în stare să ți le dezvălui deschis. Nu numai că îți vei recunoaște minciunile, dar vei putea și să dezvălui deschis de ce minți, intenția și motivele din spatele minciunilor tale. Când vei avea curajul de a trece de această barieră, de a ieși din cușca Satanei și de sub controlul lui și să ajungi progresiv la un punct în care nu vei mai minți, vei începe treptat să trăiești în lumină, sub îndrumarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Când vei trece dincolo de constrângerile trupului și vei fi în stare să te supui adevărului, să te dezvălui în mod deschis și să îți declari public poziția, fără nicio reținere, atunci vei fi eliberat și liber. Când vei trăi în acest fel, nu numai că vei fi plăcut de cei din jur, dar și Dumnezeu va fi mulțumit. Deși s-ar putea să mai faci greșeli uneori și să spui minciuni și să ai intenții personale, motive ascunse sau gânduri și comportamente egoiste și josnice, vei putea accepta examinarea atentă a lui Dumnezeu, dezvăluindu-ți intențiile, starea reală și firile corupte înaintea Lui și căutând adevărul de la El. După ce ai înțeles adevărul, vei avea o cale de practică. Când calea ta de practică este corectă și te îndrepți în direcția bună, viitorul tău va fi frumos și luminos. Astfel, vei trăi cu inima împăcată, spiritul îți va fi hrănit și te vei simți împlinit și mulțumit. Dacă nu poți să te eliberezi de constrângerile trupului, dacă ești mereu constrâns de sentimente, de interese personale și de filosofii satanice, dacă vorbești și acționezi într-un mod secretos și te ascunzi mereu în umbră, atunci trăiești sub puterea Satanei. Dar, dacă vei înțelege adevărul, dacă te vei elibera de constrângerile trupului și vei practica adevărul, treptat, vei ajunge să dobândești asemănare umană. Vei fi sincer și direct în cuvintele și faptele tale și îți vei putea dezvălui opiniile, ideile și greșelile făcute, permițându-le tuturor să le vadă clar. În cele din urmă, oamenii te vor recunoaște ca pe un om sincer. Ce este o persoană transparentă? Este cineva care vorbește cu o onestitate excepțională, ale cărei cuvinte sunt considerate ca fiind adevărate de toată lumea. Chiar dacă mint neintenționat sau spun ceva greșit, oamenii îi vor putea ierta, știind că a fost fără intenție. Dacă își dau seama că au mințit sau au spus ceva greșit, își cer scuze și se corectează. Aceasta este o persoană transparentă. O astfel de persoană este apreciată și toți au încredere în ea. Trebuie să ajungi la acest nivel pentru a câștiga încrederea lui Dumnezeu și a celorlalți. Nu este o sarcină simplă – este cel mai înalt nivel de demnitate pe care îl poate avea o persoană. O astfel de persoană are respect de sine. Dacă nu ești în stare să câștigi încrederea altor oameni, cum te poți aștepta să câștigi încrederea lui Dumnezeu? Există persoane care duc o viață dezonorantă, care născocesc în mod constant minciuni și își abordează sarcinile într-un mod superficial. Aceștia nu au nici cel mai mic simț al responsabilității, refuză să fie emondați, recurg întotdeauna la argumente speculative și sunt antipatici pentru toți cei care îi întâlnesc. Trăiesc fără niciun sentiment de rușine. Pot fi ei considerați cu adevărat ființe umane? Oamenii care sunt percepuți de ceilalți ca fiind iritanți și de neîncredere și-au pierdut complet umanitatea. Dacă ceilalți nu pot avea încredere în ei, poate Dumnezeu să aibă încredere în ei? Dacă ceilalți nutresc antipatie față de ei, poate Dumnezeu să-i placă? Lui Dumnezeu nu Îi plac astfel de oameni, Îi detestă, iar aceștia vor fi inevitabil eliminați. Ca ființă umană, trebuie să fii cinstit și să-ți onorezi angajamentele. Fie că faci lucruri pentru alții sau pentru Dumnezeu, trebuie să te ții de cuvânt. Când cineva a câștigat încrederea oamenilor și poate să-l mulțumească și să-L asigure pe Dumnezeu, atunci este o persoană relativ cinstită. Dacă ești demn de încredere în acțiunile tale, nu numai că alții te vor plăcea, dar și Dumnezeu te va plăcea cu siguranță. Fiind o persoană onestă, Îi poți face pe plac lui Dumnezeu și poți trăi cu demnitate. Prin urmare, onestitatea ar trebui să fie punctul de plecare pentru comportamentul cuiva.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Ca să fii o persoană cinstită, trebuie, mai întâi, să-ți deschizi inima, astfel încât toți să poată să o cerceteze, să vadă tot ceea ce gândești și să îți privească adevărata față. Nu trebuie să încerci să te deghizezi sau să te ascunzi. Doar atunci ceilalți vor avea încredere în tine și vor considera că ești o persoană cinstită. Aceasta este o practică fundamentală și o premisă pentru a fi o persoană cinstită. Dacă tot timpul te prefaci, tot timpul simulezi sfințenia, noblețea, măreția și simulezi înalte calități morale; dacă nu-i lași pe oameni să-ți vadă corupția și defectele; dacă le prezinți oamenilor o imagine falsă, astfel încât ei să creadă că ai integritate, că ești măreț, plin de abnegație, imparțial și altruist, nu este aceasta înșelăciune și falsitate? Oare oamenii nu vor putea să te vadă așa cum ești de fapt, în timp? Așadar, nu te deghiza și nu te ascunde. În schimb, destăinuiește-te și deschide-ți inima pentru ca ceilalți să vadă. Dacă poți să îți deschizi inima, astfel încât ceilalți să vadă, dacă poți să-ți destăinui toate gândurile și planurile – atât pozitive, cât și negative – nu este asta cinste? Dacă poți să te destăinui pentru ca ceilalți să vadă, atunci și Dumnezeu te va vedea. El va spune: „Dacă te-ai destăinuit pentru ca ceilalți să te vadă, atunci, și înaintea Mea ești, negreșit, cinstit”. Dar dacă doar te destăinui înaintea lui Dumnezeu când alții nu te văd, iar când te afli în compania lor pretinzi mereu că ești măreț și nobil sau altruist atunci ce va gândi Dumnezeu despre tine? Ce va spune El? El va spune: „Ești o persoană complet înșelătoare. Ești complet ipocrit și josnic și nu ești o persoană cinstită”. Așadar, Dumnezeu te va condamna. Dacă dorești să fii o persoană cinstită, atunci, indiferent dacă te afli înaintea lui Dumnezeu sau a altor oameni, ar trebui să poți oferi o explicație sinceră și deschisă pentru starea ta lăuntrică și pentru cuvintele din inima ta. Este ușor de realizat asta? Necesită o perioadă de pregătire, precum și rugăciune frecventă către Dumnezeu și încredere în El. Trebuie să te pregătești ca să spui simplu și deschis cuvintele din inima ta, cu privire la toate lucrurile. Cu acest tip de pregătire, poți face progrese. Dacă întâmpini o dificultate majoră, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul; trebuie să lupți în inima ta și să învingi trupul, până când poți pune adevărul în practică. Pregătindu-te astfel, puțin câte puțin, inima ta se va deschide treptat. Vei deveni din ce în ce mai ingenuu, iar cuvintele și acțiunile tale vor avea alt efect decât înainte. Minciunile și capcanele tale se vor împuțina și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Practic, atunci vei fi devenit o persoană cinstită.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

A te pregăti pentru a fi o persoană cinstită presupune în principal să-ți rezolvi problema mințitului, precum și să-ți înlături propria fire coruptă. A face acest lucru presupune o practică esențială: când îți dai seama că ai mințit și ai înșelat pe cineva, ar trebui să te deschizi față de această persoană, să te destăinui și să-i ceri iertare. Această practică ajută mult la înlăturarea mințitului. De exemplu, dacă ai înșelat pe cineva sau dacă a existat vreo falsitate sau vreun interes personal în cuvintele pe care le-ai spus acelei persoane, atunci ar trebui să o abordezi și să te analizezi. Ar trebuie să îi spui: „Ce ți-am spus a fost o minciună, menită să-mi protejeze propria mândrie. M-am simțit nelalocul meu după ce am spus-o, deci îți cer iertare acum. Te rog, iartă-mă.” Acea persoană va simți că acest lucru este foarte reconfortant. Se va întreba cum poate exista o persoană care, după ce a spus o minciună, cere apoi iertare pentru acest lucru. Un astfel de curaj este ceva ce ea chiar admiră. Ce beneficii obții, după ce te-ai angajat într-o asemenea practică? Scopul ei nu este să câștigi admirația altora, ci să te abții și să-ți reprimi mai eficient pornirea de a spune minciuni. Așadar, după ce minți, ar trebui să practici acțiunea de a cere iertare pentru că ai făcut acest lucru. Cu cât te pregătești mai mult să practici propria analiză, destăinuire și cerere a iertării față de oameni în acest fel, cu atât mai bune vor fi rezultatele – iar numărul de minciuni pe care le spui va fi din ce în ce mai mic. Să practici analiza și destăinuirea în scopul de a fi o persoană cinstită și a te abține de la a minți necesită curaj, iar a cere cuiva iertare după ce l-ai mințit necesită și mai mult curaj. Dacă practicați aceste lucruri vreme de un an sau doi – sau poate între trei și cinci ani – garantat veți vedea rezultate clare și nu vă va fi greu să scăpați de minciuni. A scăpa de minciuni este primul pas spre a deveni o persoană cinstită și nu poate fi făcut fără trei sau cinci ani de efort. După ce problema mințitului a fost rezolvată, al doilea pas este să rezolvați problema înșelăciunii și șarlataniei. Uneori, șarlatania și înșelătoria nu necesită ca o persoană să mintă – aceste lucruri pot fi făcute exclusiv prin acțiuni. Poate că o persoană nu minte pe față, dar tot e posibil ca să nutrească înșelăciune și șiretenie în inima sa. Aceasta va ști acest lucru mai bine decât oricine, fiindcă s-a gândit profund la el și l-a luat cu atenție în considerare. Îi va fi ușor de recunoscut, atunci când va reflecta mai târziu. După ce a fost rezolvată problema mințitului, prin comparație, va fi puțin mai ușor să rezolve problemele înșelătoriei și șarlataniei. Dar trebuie să ai o inimă temătoare de Dumnezeu, fiindcă omul este guvernat de intenție atunci când se angajează în înșelătorie și șarlatanie. Alții nu pot percepe acest lucru din exterior și nici nu îl pot discerne. Doar Dumnezeu poate cerceta acest lucru și doar El știe despre acesta. Prin urmare, nu-ți poți rezolva problemele înșelătoriei și șarlataniei decât bazându-te pe rugăciuni la Dumnezeu și acceptând cercetarea Lui. Dacă un om nu iubește adevărul sau nu nutrește în inimă teamă de Dumnezeu, înșelătoria și șarlatania lui nu pot fi înlăturate. Poți să te rogi înaintea lui Dumnezeu și să-ți recunoști greșelile, poți să mărturisești și să te pocăiești, sau poți să-ți analizezi firea coruptă – spunând sincer la ce te gândeai în acel moment, ce ai spus, care a fost intenția ta și cum te-ai angajat în înșelătorie. Toate acestea sunt relativ ușor de făcut. Totuși, dacă ți se cere să te destăinui altei persoane, e posibil să-ți pierzi curajul și hotărârea, fiindcă vrei să-ți salvezi imaginea. Atunci, va fi foarte dificil să practici deschiderea și destăinuirea. Poate că ești capabil să recunoști, la modul general, că te trezești ocazional vorbind sau acționând pe baza propriilor scopuri și intenții; că există un nivel de înșelăciune, falsitate, minciună sau șarlatanie în lucrurile pe care le faci sau le spui. Dar apoi, când se întâmplă ceva și ești forțat să te analizezi, expunând felul în care s-a întâmplat lucrurile, de la un capăt la altul, explicând care dintre cuvintele pe care le-ai spus erau înșelătoare, ce intenție se ascundea în spatele lor, la ce te gândeai și dacă erai sau nu malițios sau amenințător, nu vrei să intri în amănunt sau să dai detalii. Unii oameni chiar tratează superficial lucrurile, spunând: „Pur și simplu, așa stau lucrurile. Sunt o persoană înșelătoare, șireată și pe care nu te poți baza.” Asta demonstrează incapacitatea lor de a-și înfrunta cum trebuie esența coruptă, sau cât de înșelători și vicleni sunt. Acești oameni sunt mereu într-un mod și într-o stare de eschivare. Întotdeauna se iartă și se acceptă pe sine și sunt incapabili să sufere sau să plătească un preț pentru a practica adevărul de a fi o persoană cinstită. Mulți oameni predică de ani de zile cuvintele doctrinelor, spunând mereu: „Sunt atât de înșelător și de viclean, adesea există un grad de șarlatanie în acțiunile mele și nu tratez deloc sincer oamenii.” Dar după ce declamă asta atâția ani, ei rămân la fel de înșelători ca înainte, fiindcă nu auzi niciodată o analiză sau remușcări sincere din partea lor, atunci când divulgă această stare înșelătoare. Niciodată nu se destăinuiesc în fața altora și nu cer iertare după ce mint sau înșală oamenii și nicidecum nu au părtășie în adunări despre experiența și mărturia lor de autoanaliză și autocunoaștere. Nici nu spun vreodată cum au ajuns să se cunoască sau cum s-au pocăit cu privire la aceste aspecte. Nu fac niciunul dintre aceste lucruri, ceea ce dovedește că nu se cunosc și nu s-au pocăit cu adevărat. Când spun că sunt înșelători și că vor să fie persoane cinstite, pur și simplu declamă sloganuri și predică doctrine, nimic mai mult. Poate că fac aceste lucruri fiindcă încearcă să se conformeze și să urmeze mulțimea. Sau poate că mediul vieții bisericești îi obligă să simuleze și să se prefacă. În orice caz, astfel de declamatori de sloganuri și predicatori de doctrine nu se vor pocăi niciodată și cu siguranță nu vor fi capabili să atingă mântuirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Ca să practici onestitatea, trebuie să ai o cale și trebuie să ai un țel. Mai întâi, rezolvă problema de a spune minciuni. Trebuie să cunoști esența care stă în spatele faptului că spui aceste minciuni. Trebuie și să diseci ce intenții și ce motive te împing să spui aceste minciuni, de ce ai astfel de intenții și care este esența lor. Când ai clarificat toate aceste probleme, vei fi deslușit total problema mințitului și, când ți se întâmplă ceva, vei avea principii de practică. Dacă vei continua cu o asemenea practică și experiență, atunci cu siguranță vei vedea rezultate. Într-o zi, vei spune: “Este simplu să fii cinstit. Să fii înșelător este atât de obositor! Nu mai vreau să fiu o persoană înșelătoare, să trebuiască mereu să mă gândesc la ce minciuni să mai spun și la cum să mi le acopăr. Este ca și cum aș fi o persoană cu o boală mintală, vorbind în contradicții – cineva care nu merită să fie numit «ființă umană»! O astfel de viață este atât de obositoare și nu mai vreau să trăiesc așa!” În acel moment, vei avea o șansă de a fi cu adevărat cinstit și asta va dovedi că ai început să faci progrese spre a deveni o persoană cinstită. Acesta este un progres major. Sigur, poate că unii dintre voi, atunci când veți începe să practicați, veți fi îngroziți după ce veți rosti cuvinte cinstite și vă veți destăinui. Fața vi se va înroși, vă veți simți rușinați și vă veți teme că ceilalți vor râde de voi. Ce ar trebui să faceți atunci? Încă trebuie să vă rugați lui Dumnezeu și să-I cereți să vă dea putere. Spune: “Dumnezeule, vreau să fiu o persoană cinstită, dar mă tem că oamenii vor râde de mine atunci când spun adevărul. Te rog să mă mântuiești de robia firii mele corupte; lasă-mă să trăiesc după cuvintele Tale și să fiu descătușat și eliberat.” Când te rogi astfel, în inima ta va fi și mai multă lumină și îți vei spune: „Este bine să pun asta în practică. Astăzi, am practicat adevărul. În sfârșit, am fost și eu, o dată, o persoană cinstită.” În timp ce te rogi așa, Dumnezeu te va lumina. El va lucra în inima ta ș El va lucra în inima ta nima ta va fi și mai multă lumină și îți vei spune: „Este bine să pun asta în practică. Astăzi, am practicat adevărul. În sfârșit, am fost și eu, o dată, o persoană cinstită.” În timp ce te rogi așa, Dumnezeu te caute adevărul, nu au neapărat credință. Le este greu oamenilor să nu aibă o cale, dar odată ce înțeleg adevărul și au o cale de practică, inimile lor se bucură de ea. Dacă sunt capabili să practice adevărul și să se poarte conform principiilor, inimile lor vor găsi alinare, iar ei vor dobândi libertate și descătușare.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Practicarea onestității acoperă multe aspecte. Cu alte cuvinte, standardul de sinceritate nu este atins doar printr-o singură privință; trebuie să fii la nivelul standardului în multe privințe înainte de a putea fi sincer. Unii oameni cred mereu că nu trebuie decât să reușească să nu mintă pentru a fi sinceri. Este corect acest punct de vedere? A fi sincer implică doar a nu minți? Nu – se referă și la alte câteva aspecte. În primul rând, indiferent cu ce te confrunți, fie că este ceva ce ai văzut cu ochii tăi sau ceva ce ți-a spus altcineva, fie că este vorba de a interacționa cu oamenii sau de a rezolva o problemă, fie că este datoria pe care se cuvine să o îndeplinești sau ceva ce Dumnezeu ți-a încredințat, tu trebuie mereu să abordezi aceste lucruri cu o inimă sinceră. Cum ar trebui să practici abordarea lucrurilor cu o inimă onestă? Spune ce crezi și vorbește onest; nu rosti vorbe goale, pompoase sau care sună plăcut, nu spune lucruri false, flatante sau ipocrite, ci rostește cuvintele care sunt în inima ta. Asta înseamnă a fi o persoană onestă. A exprima gândurile și părerile adevărate care sunt în inima ta – asta este ceea ce oamenii onești trebuie să facă. Dacă nu spui niciodată ceea ce gândești, iar cuvintele putrezesc în inima ta și ceea ce spui este întotdeauna în contradicție cu ceea ce gândești, asta nu este ceea ce face o persoană cinstită. De exemplu, să presupunem că nu îți îndeplinești bine datoria și, atunci când oamenii te întreabă ce se întâmplă, tu spui: „Vreau să-mi fac bine datoria, dar din diverse motive, nu am făcut-o.” De fapt, știi în inima ta că nu ai fost sârguincios, dar nu spui adevărul. În schimb, găsești tot felul de motive, justificări și scuze pentru a acoperi faptele și pentru a evita responsabilitatea. Oare asta face un om cinstit? (Nu.) Păcălești oamenii și faci lucrurile de mântuială spunând aceste lucruri. Însă esența a ceea ce este în interiorul tău, a intențiilor din tine, este o fire coruptă. Dacă nu poți să scoți la iveală aceste lucruri și intenții din tine și să le diseci, atunci ele nu pot fi purificate – și aceasta nu este o chestiune minoră! Trebuie să vorbești sincer: „Am amânat puțin îndeplinirea datoriei mele. Am fost superficial și neatent. Când sunt într-o dispoziție bună, pot depune puțin efort. Când sunt într-o dispoziție proastă, lenevesc și nu vreau să depun efort și râvnesc la confortul trupului. Prin urmare, încercările mele de a-mi face datoria sunt ineficiente. Situația s-a schimbat în ultimele zile și încerc să dau totul, să-mi îmbunătățesc eficiența și să-mi îndeplinesc bine datoria.” Asta înseamnă a vorbi din inimă. Celălalt mod de a vorbi nu era din inimă. Din cauza fricii tale de a fi emondat, de oameni care îți descoperă problemele și de oameni care te trag la răspundere, ai găsit tot felul de motive, justificări și scuze pentru a acoperi faptele, mai întâi făcându-i pe ceilalți să nu mai vorbească despre situație, apoi pasând responsabilitatea, pentru a evita să fii emondat. Aceasta este sursa minciunilor tale. Indiferent cât de mult vorbesc mincinoșii, o parte din ceea ce spun ei este cu siguranță adevăr și realitate. Dar unele lucruri cheie pe care le spun vor conține un pic de falsitate și un pic din motivația lor. Prin urmare, este foarte important să discernem și să diferențiem ceea ce este adevărat și ceea ce este fals. Totuși, acest lucru nu este ușor de făcut. O parte din ceea ce spun ei va fi pătată și înfrumusețată, unele dintre lucrurile pe care le spun vor fi în concordanță cu faptele, iar altele vor contrazice faptele; cu realitatea și ficțiunea astfel încurcate, este greu să distingem ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Acesta este cel mai înșelător tip de persoană și cel mai greu de identificat. Dacă nu poate să accepte adevărul sau să practice onestitatea, cu siguranță va fi eliminată. Atunci, care este calea pe care ar trebui să o aleagă oamenii? Care este calea de a practica onestitatea? Voi ar trebui să învățați să spuneți adevărul și să fiți capabili să aveți părtășie deschisă despre stările și problemele voastre reale. Acesta este modul în care practică oamenii cinstiți și o astfel de practicare este corectă. Oamenii care au conștiință și rațiune sunt cu toții dispuși să se străduiască să fie onești. Numai oamenii onești se simt cu adevărat bucuroși și în largul lor. Oamenii se pot bucura de fericire reală numai dacă practică adevărul ca să ajungă la supunerea față de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Când interacționezi cu alții, mai întâi, trebuie să-i faci să-ți perceapă adevărata inimă și sinceritate. Dacă, atunci când vorbește, și lucrează împreună cu alții și intră în contact cu aceștia, cuvintele unei persoane sunt superficiale, grandilocvente, amabilități, lingușeli, iresponsabile și imaginare sau dacă vorbește doar pentru a căuta favorurile altora, atunci cuvintelor sale le lipsește toată credibilitatea și ea nu este deloc sinceră. Acesta este modul în care interacționează cu alții, indiferent cine sunt acești alții. O astfel de persoană nu are o inimă onestă. Aceasta nu este o persoană onestă. Să presupunem că o persoană se află într-o stare negativă și îți spune sincer: „Spune-mi mai exact de ce sunt atât de negativ. Pur și simplu nu-mi pot da seama!” Și să spunem că, de fapt, îi înțelegi problema în inima ta, dar nu îi spui, zicându-i în schimb: „Nu-i nimic. Nu ești negativ; și eu devin negativ.” Aceste cuvinte sunt o mare consolare pentru cel care le aude, dar atitudinea ta nu este sinceră. Ești superficial față de cealaltă persoană; pentru a o face să se simtă mai confortabil și consolată, te-ai abținut să-i vorbești. Nu o ajuți sincer și nu-i spui clar ce problemă are, astfel încât să-și poată abandona negativitatea. Nu ai făcut ce ar face o persoană onestă. Doar pentru dragul de a încerca s-o consolezi și pentru a te asigura că nu apare nicio înstrăinare sau niciun conflict între voi, ai făcut minimul posibil față de ea – și asta nu este ceea ce înseamnă să fii o persoană onestă. Așadar, ca persoană onestă, ce ar trebui să faci când întâlnești acest tip de situație? Trebuie să-i spui ce ai văzut și ce ai identificat: „Îți voi spune ce am văzut și ce am experimentat. Tu decizi dacă vorbele mele sunt corecte sau greșite. Dacă sunt greșite, nu trebuie să le accepți. Dacă sunt corecte, sper că le vei accepta. Dacă spun ceva ce nu-ți e ușor să auzi și te rănește, sper să poți accepta acest lucru de la Dumnezeu. Intenția și scopul meu este să te ajut. Văd clar problema: din cauză că simți că ai fost umilit în public și nimeni nu-ți alimentează ego-ul și crezi că toți ceilalți te desconsideră, că ești atacat și că nu ai fost niciodată atât de neîndreptățit, nu poți accepta acest lucru și devii negativ. Tu ce crezi – chiar asta se întâmplă?” Și, auzind acestea, simte că așa stau lucrurile. Asta este ceea ce ai de fapt în inimă, dar, dacă nu ești o persoană onestă, nu o vei spune. Vei spune: „Și eu devin negativ deseori” și, când cealaltă persoană aude că toți devin negativi, consideră că este normal ca ea să se simtă așa și, în cele din urmă, nu-și abandonează negativitatea. Dacă ești o persoană onestă și o ajuți cu o atitudine și o inimă onestă, o poți ajuta să înțeleagă adevărul și să-și abandoneze negativitatea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

A fi o persoană cinstită reprezintă o cerință pe care Dumnezeu o are de la om. Este un adevăr pe care omul trebuie să-l practice. În acest caz, care sunt principiile pe care ar trebui să le respecte omul în legăturile sale cu Dumnezeu? Fiți sinceri: acesta este principiul care ar trebui urmărit când interacționați cu Dumnezeu. Nu vă implicați în practica non-credincioșilor de a linguși sau de a măguli; Dumnezeu nu are nevoie de lingușeala și măgulirea din partea omului. Este suficient să fiți sinceri. Și ce înseamnă să fiți sinceri? Cum ar trebui pus în practică acest lucru? (Pur și simplu să vă deschideți în fața lui Dumnezeu, fără a vă pune o mască, a ascunde ceva sau a păstra secrete, să interacționați cu Dumnezeu cu o inimă cinstită și să fiți direcți, fără intenții rele sau vicleșuguri). Așa este. Pentru a fi sincer, trebuie să-ți lași mai întâi deoparte dorințele personale. În loc să te concentrezi asupra modului în care Dumnezeu te tratează, ar trebui să te destăinui în fața Lui și să spui orice e în inima ta. Nu cumpăni ori lua în considerare care vor fi consecințele cuvintelor tale; spune orice crezi, lasă-ți deoparte motivațiile și nu spune lucruri doar pentru a atinge un oarecare obiectiv. Ai prea multe intenții personale și falsități; ești întotdeauna calculat în modul în care vorbești, gândindu-te că: „Ar trebui să vorbesc despre asta și nu despre aia, trebuie să fiu atent la ce spun. O s-o formulez într-un mod care-mi este benefic, care-mi acoperă neajunsurile și care Îi va lăsa o impresie bună lui Dumnezeu.” Nu înseamnă acest lucru ascunderea unor motive? Înainte să deschizi gura, mintea îți este plină de gânduri viclene, corectezi ceea ce spui de mai multe ori, astfel încât, atunci când cuvintele îți ies din gură, nu mai sunt atât de pure, nu sunt deloc autentice și conțin propriile tale motive și comploturile Satanei. Nu asta înseamnă să fii sincer; asta înseamnă a avea motive sinistre și intenții rele. Mai mult decât atât, când vorbești, întotdeauna îți iei indiciile din expresiile faciale ale oamenilor și din expresia din ochii lor: dacă au o expresie pozitivă pe chip, continui să vorbești; dacă nu, te abții și nu spui nimic; dacă expresia din ochii lor este rea și dacă pare că nu le place ceea ce aud, chibzuiești și-ți spui: „Ei bine, o să spun ceva ce te interesează, care te face fericit, care-ți place și care te face să ai o dispoziție bună față de mine.” Asta înseamnă să fii sincer? Nu. Când văd pe cineva făcând rău sau provocând tulburare în biserică, unii oameni nu raportează acest lucru. Ei se gândesc: „Dacă aș fi primul care raportează acest lucru, aș ofensa acea persoană și dacă s-ar întâmpla ca eu să greșesc, ar trebui să fiu emondat. Voi aștepta ca alții să raporteze, iar eu mă voi alătura lor. Chiar dacă ne înșelăm, nu e mare lucru – până la urmă, nu poți să condamni o mulțime de oameni. După cum este zicala: «Pasărea care iese din cuib este împușcată.» Nu voi fi acea pasăre; ar trebui să fii nebun să insiști să ieși.” Înseamnă acest lucru a fi sincer? Cu siguranță, nu. O astfel de persoană este, într-adevăr, vicleană; dacă devine lider în biserică, o persoană aflată la conducere, nu ar suporta ea o pierdere în lucrarea bisericii? Cu siguranță că da. O astfel de persoană nu trebuie folosită sub nicio formă. Puteți să discerneți o astfel de persoană? De exemplu, să spunem că este un conducător care a făcut unele lucruri rele și a tulburat lucrarea bisericii și totuși, nimeni nu înțelege care e treaba cu acesta, de fapt, și nici Cel de mai sus nu știe cum este el – doar tu știi ce se întâmplă de fapt cu el. Ai transmite cu onestitate Celui de mai sus problema, în astfel de circumstanțe? Această problemă este cea care îl dezvăluie cel mai mult pe om. Dacă ai ascuns această chestiune și nu ai spus nimic nimănui, nici măcar lui Dumnezeu, așteptând să vină ziua în care acel conducător a făcut atât de mult rău încât a transformat lucrarea bisericii într-un dezastru, iar toată lumea l-a expus și l-a tratat deja, pentru a te ridica și a spune: „Am știut dintotdeauna că nu este un om bun. Doar că unii oameni așa îl credeau; dacă spuneam ceva, nimeni nu m-ar fi crezut. Prin urmare, n-am vorbit. Acum, că a făcut unele lucruri rele și toată lumea știe cine este, pot spune cum stă, de fapt, treaba cu el”, înseamnă acest lucru că ești sincer? (Nu.) Ești sincer dacă, de fiecare dată când sunt expuse problemele cuiva sau este raportată o problemă, tu urmezi mulțimea și ești ultimul care se ridică să expună sau să raporteze problema? Nimic din toate acestea nu înseamnă să fii sincer. Dacă îți displace cineva sau cineva te-a jignit și știi că nu este un om rău, dar tu, fiind meschin, ajungi să îl urăști și dorești să te răzbuni pe el, să îl faci de râs, poți să te gândești la modalități și să cauți ocazii de a spune lucruri rele despre el Celui de mai sus. S-ar putea ca tu doar să enunți fapte, nu să condamni acea persoană, dar atunci când enunți acele fapte, intenția ta a fost dezvăluită: dorești să te folosești de mâna Celui de mai sus sau ca Dumnezeu să spună ceva pentru a Se ocupa de aceasta. Raportând Celui de mai sus problemele, încerci să-ți atingi scopul. Acest lucru este în mod evident alterat de intenții personale și, cu siguranță, nu este sincer. Dacă este o persoană rea care tulbură lucrarea bisericii, iar tu raportezi acest lucru Celui de mai sus pentru a proteja acea lucrare și, dincolo de aceasta, problemele pe care tu le raportezi sunt complet factuale, acest lucru este diferit de gestionarea lucrurilor prin intermediul filosofiilor satanice. Se naște dintr-un simț al dreptății și al responsabilității și reprezintă împlinirea loialității tale; așa se manifestă sinceritatea.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează principiile în mod public și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a doua)”

Dacă cineva este deschis și drept, este o persoană onestă. Și-a deschis complet inima și duhul față de Dumnezeu și nu are nimic de ascuns și nimic de care să se ascundă. Și-a predat inima lui Dumnezeu și I-a arătat-o, ceea ce înseamnă că I s-a oferit, în totalitate, Lui. Așadar, mai poate să fie înstrăinat de Dumnezeu? Nu, nu mai poate și, astfel, îi este ușor să I se supună lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune că este o persoană înșelătoare, ea recunoaște. Dacă Dumnezeu spune că este arogantă și neprihănită de sine, recunoaște și acest lucru, și nu doar că recunoaște aceste lucruri și atâta tot – este capabilă să se pocăiască, să năzuiască spre adevărurile-principii, să rectifice când își dă seama că greșește și să-și corecteze greșelile. În scurt timp, își va fi corectat multe dintre căile greșite și va deveni din ce în ce mai puțin înșelătoare, amăgitoare și superficială. Cu cât trăiește astfel mai mult, cu atât va deveni mai deschisă și mai onorabilă și cu atât mai aproape va fi de scopul de a deveni o persoană onestă. Asta înseamnă să trăiești în lumină. Toată această slavă I se cuvine lui Dumnezeu! Când oamenii trăiesc în lumină este fapta lui Dumnezeu – nu este ceva cu care să se laude ei. Când oamenii trăiesc în lumină, înțeleg fiecare adevăr, au o inimă cu frică de Dumnezeu, știu să caute și să practice adevărul în fiecare problemă pe care o întâlnesc și trăiesc având conștiință și rațiune. Deși nu pot fi numiți oameni drepți, în ochii lui Dumnezeu au o oarecare asemănare umană și, cel puțin, cuvintele și faptele lor nu se întrec cu Dumnezeu, ei pot căuta adevărul când se abat lucruri asupra lor și au o inimă supusă lui Dumnezeu. Prin urmare, ei sunt relativ în siguranță, protejați și nu ar fi posibil să-L trădeze pe Dumnezeu. Deși nu au o înțelegere foarte profundă a adevărului, sunt capabili să asculte și să se supună, au o inimă cu frică de Dumnezeu și sunt capabili să se ferească de rău. Când li se dă o sarcină sau o datorie, sunt capabili să o facă din toată inima și cu toată mintea și cât pot ei de bine. Acest tip de persoană este demnă de încredere și Dumnezeu are încredere în ea – astfel de oameni trăiesc în lumină. Cei care trăiesc în lumină pot accepta scrutarea lui Dumnezeu? Se poate ca încă să-și ascundă inimile de Dumnezeu? Au încă secrete pe care nu I le pot spune lui Dumnezeu? Au încă vreun as dubios în mânecă? Nu au. Și-au deschis complet inimile spre Dumnezeu și nu există nimic pe care să-l ascundă încă sau pe care să-l fi dosit de la vedere. Ei I se pot confesa sincer lui Dumnezeu, pot avea părtășie cu El despre orice și Îi pot spune orice. Nu există nimic pe care nu I-l vor spune lui Dumnezeu și nimic pe care nu I-l vor arăta. Când oamenii sunt capabili să atingă acest standard, viețile lor devin ușoare, libere și eliberate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Poți fi o persoană onestă doar spunând asta? (Nu, trebuie să ai manifestările unei persoane oneste.) Care sunt manifestările unei persoane oneste? În primul rând, să nu se îndoiască de cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre manifestările unei persoane oneste. În afară de asta, cea mai importantă manifestare este a căuta și practica adevărul în toate chestiunile – acest lucru este crucial. Spui că ești onest, dar împingi întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu într-un ungher al minții tale și pur și simplu faci orice vrei tu. Este asta o manifestare a unei persoane oneste? Tu spui: „Deși calibrul meu e slab, am o inimă onestă.” Și, totuși, când e rândul tău să preiei o datorie, te temi că vei suferi sau că vei fi tras la răspundere dacă nu o îndeplinești bine, deci inventezi scuze ca să te eschivezi de la datoria ta sau sugerezi să o facă altcineva. Este aceasta manifestarea unei persoane oneste? Nu este, în mod clar. Așadar, cum ar trebui atunci să se poarte o persoană onestă? Ar trebui să se supună rânduielilor lui Dumnezeu, să fie loială datoriei pe care trebuie să o îndeplinească și să se străduiască să mulțumească voia lui Dumnezeu. Acest lucru se manifestă prin mai multe căi: una este să-ți accepți datoria cu o inimă onestă, să nu iei în considerare interesele trupești, să nu fii fără tragere de inimă în privința ei și să nu complotezi pentru beneficiul propriu. Acestea sunt manifestări ale onestității. O alta este să îți pui toată inima și puterea în a-ți realiza bine datoria, făcând lucrurile cum se cuvine și punându-ți inima și iubirea în datoria ta pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acestea sunt manifestările pe care ar trebui să le aibă o persoană onestă în timp ce-și îndeplinește datoria. Dacă nu duci la bun sfârșit ceea ce știi și înțelegi și dacă depui doar 50 sau 60 la sută din efortul tău, atunci nu te implici în ea cu toată inima și puterea ta. Mai degrabă, ești viclean și pus pe chiul. Sunt oare onești oamenii care-și realizează datoria în acest fel? În niciun caz. Dumnezeu nu are nicio nevoie de astfel de oameni lipsiți de scrupule și înșelători; aceștia trebuie să fie eliminați. Dumnezeu folosește doar oameni cinstiți pentru realizarea îndatoririlor. Chiar și muncitorii loiali trebuie să fie cinstiți. Oamenii care sunt veșnic superficiali și vicleni și care caută mereu modalități de a lenevi sunt cu toții înșelători și sunt toți demoni. Niciunul dintre ei nu crede cu adevărat în Dumnezeu și vor fi eliminați cu toții. Unii oameni se gândesc: „A fi o persoană onestă înseamnă doar să spui adevărul și să nu spui minciuni. Este chiar ușor să fii o persoană onestă.” Ce crezi despre acest sentiment? Oare a fi o persoană onestă reprezintă o sferă atât de limitată? Categoric nu. Trebuie să-ți dezvălui inima și să I-o dai lui Dumnezeu; aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană onestă. Iată de ce o inimă cinstită este nespus de prețioasă. Ce implică acest lucru? Faptul că o inimă cinstită poate să-ți controleze comportamentul și să-ți schimbe starea. Te poate conduce să faci alegerile corecte și să te supui lui Dumnezeu și să-I câștigi aprobarea. O inimă ca aceasta este cu adevărat prețioasă. Dacă ai o astfel de inimă onestă, atunci aceasta este starea în care ar trebui să trăiești, acesta este felul în care ar trebui să te comporți și felul în care ar trebui să te dăruiești.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Trebuie să fii o persoană onestă, să ai simțul responsabilității când întâmpini probleme și să găsești căi de a căuta adevărul pentru a le rezolva. Nu fi un trădător. Dacă te eschivezi de responsabilitate și refuzi orice răspundere când apar probleme, chiar și necredincioșii te vor condamna, ca să nu mai pomenim de casa lui Dumnezeu! Acest lucru este condamnat și blestemat de Dumnezeu, iar aleșii lui Dumnezeu disprețuiesc și resping un astfel de comportament. Dumnezeu îi iubește pe oamenii onești, dar îi urăște pe cei șireți. Dacă ești un trădător și încerci să înșeli, nu te va urî Dumnezeu? Oare casa lui Dumnezeu te va scoate, pur și simplu, din încurcătură? Mai devreme sau mai târziu, vei fi tras la răspundere. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii onești și nu Îi plac trădătorii. Toți ar trebui să înțeleagă asta clar și să înceteze să fie confuzi și să facă lucruri nesăbuite. Ignoranța de moment este de înțeles, dar să refuzi complet să accepți adevărul este pură încăpățânare. Oamenii onești își pot asuma responsabilitatea. Ei nu țin seama de câștigurile și pierderile proprii, ci doar protejează lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Au inimi bune și oneste, care sunt ca niște boluri cu apă limpede al căror fund îl vezi dintr-o privire. De asemenea, există transparență în purtările lor. O persoană înșelătoare joacă feste mereu, întotdeauna ascunde lucruri, se acoperă și își pune multe măști, astfel încât nimeni să nu o poată citi. Oamenii nu-ți pot vedea gândurile tainice, dar Dumnezeu îți vede și cele mai ascunse lucruri din inimă. Dacă Dumnezeu vede că nu ești o persoană onestă, că ești șiret, că nu accepți niciodată adevărul, că încerci mereu să-L înșeli și că nu-I dăruiești inima ta, El nu te va plăcea, te va urî și te va abandona. Aceia cei care prosperă printre necredincioși, care au darul vorbirii și minte ageră, ce fel de oameni sunt? Vă este clar? Care este esența lor? Putem spune că toți sunt extraordinar de înșelători și perfizi, sunt adevăratul diavol Satana. Oare ar putea Dumnezeu mântui o astfel de persoană? Dumnezeu nu urăște nimic mai mult decât diavolii – oamenii care sunt vicleni și meschini. Categoric, Dumnezeu nu va mântui astfel de oameni, așa că, orice ați face, nu fiți acest tip de persoană. Cei care au mintea ageră și țin cont de toate punctele de vedere când vorbesc, care sunt mieroși și șireți și se uită să vadă încotro bate vântul când se ocupă de chestiuni – îți spun, Dumnezeu îi detestă cel mai mult pe acești oameni; cei ca ei nu pot fi mântuiți. Când oamenii sunt înșelători și perfizi, oricât de bine ar suna cuvintele lor, tot sunt numai cuvinte diavolești. Cu cât sunt mai frumoase cuvintele lor, cu atât mai mult ei sunt diavolul Satana. Aceștia sunt exact tipul de oameni pe care Dumnezeu îi disprețuiește cel mai mult. Ce spuneți: pot oamenii care sunt înșelători, care știu să mintă și au limba mieroasă să primească lucrarea Duhului Sfânt? Ar putea primi iluminarea și luminarea Duhului Sfânt? Categoric nu. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii înșelători și perfizi? Îi detestă și îi respinge, îi marginalizează și nu le acordă nicio atenție, îi consideră din aceeași clasă cu animalele. În ochii lui Dumnezeu, astfel de oameni doar au înfățișare umană; în esența lor, sunt de o teapă cu Satana, sunt cadavre vii, iar Dumnezeu nu îi va mântui niciodată.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (8)”

Când oamenii își îndeplinesc datoria sau fac orice lucrare înaintea lui Dumnezeu, inima lor trebuie să fie pură: trebuie să fie ca un vas cu apă proaspătă – clară, fără impurități. Așadar, ce fel de atitudine este corectă? Indiferent de ce faci, ești capabil să ai părtășie cu ceilalți despre orice este în inima ta, orice idei ai avea. Dacă cineva îți spune că modul în care faci lucrurile nu va funcționa și îți propune o altă idee pe care tu o consideri a fi destul de bună, atunci renunță la modalitatea ta și fă lucrurile așa cum crede acel om că e mai bine. Făcând astfel, toată lumea va vedea că ești capabil să accepți sugestiile celorlalți, că alegi calea corectă, că acționezi conform principiilor, cu transparență și claritate. Nu există întuneric în inima ta și poți acționa și vorbi sincer, bizuindu-te pe o atitudine onestă. Spui lucrurilor pe nume. Dacă este, este, dacă nu este, nu este. Fără trucuri, fără secrete, ci doar o persoană foarte transparentă. Nu este acesta un tip de atitudine? Aceasta este o atitudine față de oameni, evenimente și lucruri și este reprezentativă pentru firea unei persoane. Pe de altă parte, cineva s-ar putea să nu se deschidă niciodată și să nu comunice celorlalți ce gândește. În orice face, nu se consultă niciodată cu ceilalți și își ține inima ferecată în fața lor, părând a fi mereu cu ochii în patru față de ceilalți la fiecare mișcare. Se ascunde cât se poate de bine. Nu este o astfel de persoană una înșelătoare? De exemplu, are o idee pe care o crede ingenioasă și se gândește: „O voi ține pentru mine, deocamdată. Dacă o împărtășesc, ați putea să o folosiți și să-mi furați faima și asta nu se poate. Mă voi abține.” Sau, dacă este ceva ce nu înțelege pe deplin, se va gândi: „Nu îmi voi spune părerea. Dacă o fac și altcineva va spune ceva mai inteligent, nu voi părea un prost? Toată lumea își va da seama cum sunt și îmi va vedea slăbiciunea în asta. Nu ar trebui să spun nimic.” Indiferent de considerațiile sale, indiferent de motivul intrinsec, se teme că toți îl vor vedea exact cum este. Acești oameni abordează mereu îndatoririle proprii și oamenii, evenimentele și lucrurile cu acest fel de perspectivă și atitudine. Ce fel de fire e aceasta? O fire necinstită, înșelătoare și ticăloasă. La suprafață, aceștia par că le-au spus celorlalți tot ce cred că pot spune, dar, în profunzime, vor păstra mereu ceva ascuns. Ce ascund? Nu spun niciodată lucruri care le afectează reputația și interesele – consideră că aceste lucruri sunt personale și nu vorbesc despre ele cu nimeni, nici măcar cu părinții lor. Nu spun niciodată aceste lucruri. Acesta este pericolul! Crezi că dacă nu spui aceste lucruri, Dumnezeu nu va afla despre ele? Oamenii spun că Dumnezeu știe, dar, în adâncul inimii lor, pot fi siguri de asta? Oamenii nu-și dau niciodată seama că: „Dumnezeu știe tot; Dumnezeu a scrutat în secret ceea ce cred în inima mea, chiar dacă nu am dezvăluit. Dumnezeu știe cu siguranță. Nu pot ascunde nimic de Dumnezeu, așa că trebuie să vorbesc, să am părtășie deschis cu frații și surorile mele. Indiferent dacă gândurile și ideile mele sunt bune sau rele, trebuie să le spun întocmai. Nu pot fi necinstit, înșelător, egoist sau vrednic de dispreț – trebuie să fiu o persoană onestă.” Dacă oamenii pot gândi așa, aceasta este atitudinea corectă. În loc să caute adevărul, cei mai mulți oameni au propriile planuri meschine. Interesele lor, renumele și locul sau statutul pe care îl au în mintea altora sunt de mare importanță pentru ei. Acestea sunt singurele lucruri pe care le prețuiesc. Se agață de aceste lucruri cu o prinsoare de fier și le consideră drept viață a lor. Și modul în care sunt priviți sau tratați de Dumnezeu are o importanță secundară; pentru moment, ei ignoră asta; pentru moment, se gândesc doar dacă sunt șefii grupului, dacă alți oameni îi admiră și dacă vorbele lor au greutate. Prima lor grijă este să ocupe acea poziție. Când sunt într-un grup, aproape toți oamenii caută acest tip de statut, astfel de oportunități. Când sunt foarte talentați, bineînțeles că vor să fie cei mai buni; dacă au abilități medii, tot își vor dori să aibă o poziție mai înaltă în grup; iar dacă au o poziție joasă în grup, având un calibru și abilități medii, vor dori și ei să fie respectați de ceilalți, nu vor vrea ca alții să-i privească disprețuitor. Renumele și demnitatea acestor oameni sunt lucrurile care-i fac să stabilească o limită: sunt nevoiți să se țină de aceste lucruri. S-ar putea să fie lipsiți de integritate și să nu fie nici aprobați, nici acceptați de Dumnezeu, dar în niciun caz nu pot pierde respectul, statutul sau stima pentru care au muncit din greu printre ceilalți – asta reprezintă firea Satanei. Dar oamenii nu sunt conștienți de acest lucru. Convingerea lor este că trebuie să se agațe de această fărâmă de renume până la capăt. Nu sunt conștienți că numai atunci când aceste lucruri zadarnice și superficiale vor fi pe deplin abandonate și lăsate deoparte vor deveni persoane adevărate. Dacă o persoană păzește aceste lucruri care ar trebui înlăturate drept viața sa, viața ei este pierdută. Ei nu știu ce este în joc. Așadar, atunci când acționează, întotdeauna rețin ceva, încearcă mereu să-și protejeze reputația și statutul, le pun pe acestea pe primul loc, vorbind doar pentru propriile scopuri, pentru propria apărare prefăcută. Tot ceea ce fac este pentru ei înșiși. Se grăbesc spre orice strălucește, anunțându-i pe toți că au luat parte la asta. De fapt, nu a avut nimic de-a face cu ei, dar nu-și doresc niciodată să fie lăsați pe plan secund, se tem mereu că alții îi privesc de sus, le este mereu teamă că alți oameni spun că ei sunt un nimic, că sunt incapabili de nimic, că nu au aptitudini. Nu sunt toate acestea îndrumate de firile lor satanice? Când vei putea să renunți la lucruri precum imaginea și statutul, vei fi mult mai relaxat și mai liber; vei fi pășit pe calea sincerității. Dar, pentru mulți, acest lucru nu este ușor de realizat. Când apare camera de fotografiat, de exemplu, oamenii se grăbesc în față; le place să fie filmați, cu cât mai mult, cu atât mai bine; se tem să nu fie filmați prea puțin și vor plăti orice preț pentru șansa aceasta. Și nu sunt toate acestea îndrumate de firile lor satanice? Acestea sunt firile lor satanice. Și ce dacă ești filmat? Și ce dacă oamenii au o părere foarte bună despre tine? Și ce dacă te idolatrizează? Demonstrează ceva din toate acestea că ai adevărul-realitate? Nimic din toate acestea nu are vreo valoare. Când poți depăși aceste lucruri – când devii indiferent față de ele și nu mai simți că sunt importante, când renumele, vanitatea, statutul și admirația oamenilor nu-ți mai controlează gândurile și comportamentul, cu atât mai puțin modul în care îți îndeplinești datoria, atunci îndeplinirea datoriei tale va deveni din ce în ce mai eficientă și din ce în ce mai pură.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dacă ești cineva care iubește adevărul și care este capabil să îl accepte, atunci, nu va fi prea greu să fii o persoană cinstită. Vei simți că este mult mai ușor. Cei cu experiență personală știu foarte bine că obstacolele cele mai mari în calea dorinței de a fi o persoană cinstită sunt viclenia oamenilor, înșelăciunea lor, răutatea și intențiile lor josnice. Atât timp cât aceste firi corupte rămân, va fi prea dificil să fii o persoană cinstită. Toți vă pregătiți pentru a fi oameni cinstiți, deci aveți ceva experiență în acest sens. Cum au fost experiențele voastre? (În fiecare zi scriu toate porcăriile pe care le-am spus și minciunile pe care le-am rostit. Apoi, reflectez puțin la mine și mă analizez. Am descoperit că există un soi de intenție în spatele majorității acestor minciuni și că le-am spus de dragul vanității și ca să-mi salvez imaginea. Deși sunt conștient că lucrurile pe care le spun nu corespund adevărului, tot nu reușesc să nu mint și să nu mă prefac.) De aceea este atât de greu să fii o persoană cinstită. Nu este important dacă ești sau nu conștient de acest lucru; important este că tu continui, cu încăpățânare, să minți, știind că este greșit ceea ce faci, ca să-ți atingi scopurile, ca să-ți menții propria imagine și onoare, iar orice pretenție de ignoranță este o minciună. Cheia, pentru a fi o persoană cinstită, este să-ți înlături motivele, intențiile și firile corupte. Acesta este singurul mod de a înlătura de la sursă problema mințitului. Să-și atingă obiectivele personale, adică să dobândească beneficii personale, să profite de o situație, să se pună într-o lumină bună, sau să obțină aprobarea altora – acestea sunt intențiile și scopurile oamenilor, atunci când spun minciuni. A minți în acest fel divulgă o fire coruptă, iar acesta este discernământul de care ai nevoie, cu privire la mințit. Așadar, cum ar trebui înlăturată această fire coruptă? Lucrul de care depinde totul este dacă iubești sau nu adevărul. Dacă poți să accepți adevărul și să vorbești fără să pledezi în favoarea ta; dacă poți să încetezi să-ți iei în calcul propriile interese și, în schimb, să iei în calcul lucrarea bisericii, voia lui Dumnezeu și interesele aleșilor lui Dumnezeu, atunci, vei înceta să spui minciuni. Vei fi capabil să vorbești sincer și direct. Fără această statură, nu vei fi capabil să vorbești sincer, dovedind că îți lipsește statura și că ești incapabil să practici adevărul. Și astfel, a fi o persoană cinstită necesită un proces de înțelegere a adevărului, un proces de creștere în statură. Când privim lucrurile în acest fel, este imposibil să fii o persoană sinceră fără o experiență de opt până la zece ani de experiență. Acesta este un timp care trebuie alocat procesului de creștere în propria viață, procesului de înțelegere și dobândire a adevărului. Unii oameni ar putea întreba: „Poate fi chiar atât de greu să rezolvi problema de a minți și de să devii o persoană cinstită?” Asta depinde de persoana despre care vorbești. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci acea persoană va putea înceta să mintă, când vine vorba de anumite chestiuni. Dar cuiva care nu iubește adevărul îi va fi cu atât mai greu să renunțe la minciuni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Cerința lui Dumnezeu ca tu să fii onest este extrem de importantă. Ce ar trebui să faci dacă experimentezi multe eșecuri pe parcursul practicării onestității și ți se pare extrem de dificil s-o faci? Oare ar trebui să devii negativ și să dai înapoi și să abandonezi practicarea adevărului? Acesta este cel mai clar semn după care se poate vedea dacă o persoană iubește sau nu adevărul. După ce practică onestitatea o anumită perioadă, unii oameni se gândesc: „Să fiu onest este prea dificil – nu pot suporta daunele pe care le aduce vanității, mândriei și reputației mele!” Drept urmare, nu mai vor să fie onești. De fapt, în asta constă provocarea de a fi o persoană onestă, iar majoritatea indivizilor se împotmolesc în acest punct și sunt incapabili s-o experimenteze. Așadar, de ce este nevoie pentru a practica onestitatea? Ce fel de persoană este capabilă să practice adevărul? În primul rând, trebuie să iubească adevărul. Trebuie să fie o persoană care iubește adevărul – asta este sigur. Unii oameni obțin cu adevărat rezultate după mai mulți ani de experimentare a practicării onestității. Treptat, mint și înșală mai puțin și devin, într-adevăr și în mod fundamental, oameni onești. Oare este posibil ca, în timpul practicării onestității, să nu fi înfruntat dificultăți sau să nu fi suferit pe parcurs? Cu siguranță au îndurat multă suferință. Pentru că iubeau adevărul, au fost capabili să sufere pentru a-l practica, să persiste în a vorbi sincer și a face lucruri practice, să fie oameni onești și să câștige, în cele din urmă, binecuvântarea lui Dumnezeu. Ca să fii o persoană onestă, trebuie să iubești adevărul și să ai o inimă care se supune lui Dumnezeu. Acești doi factori sunt cei mai importanți. Toți cei care iubesc adevărul au inimi iubitoare de Dumnezeu, iar celor care Îl iubesc pe Dumnezeu le este deosebit de ușor să practice adevărul și pot îndura orice formă de suferință pentru a-L mulțumi. Dacă cineva are o inimă iubitoare de Dumnezeu, când practicarea adevărului se confruntă cu umilința sau cu piedici și eșecuri, va fi capabil să îndure umilința și suferința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atât timp cât El este încântat. Prin urmare, este capabil să pună în practică adevărul. Desigur, practicarea oricărui aspect al adevărului vine cu un anumit grad de dificultate, iar a fi o persoană onestă este și mai dificil. Cea mai mare dificultate este obstacolul firii corupte a omului. Toți oamenii au firi corupte și trăiesc după filosofii satanice. De exemplu, zicalele „Fiecare pentru sine și diavolul să-i ia pe cel mai din spate” sau „Nu realizezi nimic măreț fără a spune minciuni.” Acestea sunt exemple de filosofii satanice și firi corupte. Oamenii recurg la minciuni ca să rezolve lucruri, să câștige avantaje personale și să-și atingă scopurile. Nu este ușor să fii o persoană onestă când ai acest fel de fire coruptă. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El și trebuie să reflectezi adesea asupra ta și să ajungi să te cunoști, ca să te răzvrătești treptat împotriva trupului, să renunți la interesele personale și la vanitate și mândrie. În plus, trebuie să înduri diverse feluri de calomnii și judecăți înainte să fii capabil să devii o persoană onestă, care poate spune adevărul și se poate abține să zică minciuni. În această perioadă în care practici onestitatea, inevitabil întâlnești multe eșecuri și momente în care corupția ta este dezvăluită. S-ar putea să existe momente când cuvintele și gândurile tale nu se aliniază sau momente de prefăcătorie și înșelăciune. Cu toate acestea, indiferent ce se abate asupra ta, dacă vrei să spui adevărul și să fii o persoană onestă, trebuie să fii capabil să renunți la mândria și la vanitatea ta. Când nu înțelegi ceva, spune că nu înțelegi; când ceva îți este neclar, spune că îți e neclar. Nu-ți fie teamă că alții te vor privi de sus sau vor avea o părere proastă despre tine. Dacă vorbești din inimă și spui adevărul consecvent, în felul acesta, vei găsi bucuria, pacea și un simț al degajării și al libertății în inima ta, iar vanitatea și mândria nu te vor mai stăpâni. Indiferent cu cine interacționezi, dacă poți exprima ce gândești cu adevărat, dacă îți poți deschide inima față de ceilalți și nu te prefaci că știi lucruri pe care nu le știi, atunci aceasta este o atitudine onestă. Uneori, oamenii s-ar putea să te privească de sus și să te facă nesăbuit pentru că spui întotdeauna adevărul. Ce ar trebui să faci într-o astfel de situație? Ar trebui să spui: „Chiar dacă toți mă fac nesăbuit, sunt hotărât să fiu o persoană onestă și nu una înșelătoare. Voi vorbi sincer și conform faptelor. Deși sunt murdar, corupt și netrebnic înaintea lui Dumnezeu, tot voi spune adevărul, fără prefăcătorie și deghizări.” Dacă vorbești în felul acesta, inima ta va fi fermă și împăcată. Ca să fii o persoană onestă, trebuie să renunți la vanitatea și la mândria ta și, pentru a spune adevărul și a-ți exprima adevăratele sentimente, nu ar trebui să te temi de batjocura și disprețul celorlalți. Chiar dacă alții te tratează ca pe un nesăbuit, nu ar trebui să te cerți sau să te aperi. Dacă poți să practici adevărul în felul acesta, poți deveni o persoană onestă. Dacă nu poți renunța la preferințele trupești și la vanitate și mândrie, dacă mereu cauți aprobarea celorlalți, prefăcându-te că știi ceea ce nu știi și trăind de dragul vanității și al mândriei, atunci nu poți deveni o persoană onestă – aceasta este o dificultate practică. Dacă inima ta este mereu stăpânită de vanitate și de mândrie, vei fi predispus să minți și să te prefaci. În plus, când ceilalți te denigrează sau te expun așa cum ești cu adevărat, vei avea dificultăți în a accepta acest lucru și vei simți că ai suferit o mare rușine – fața ți se va înroși, inima îți va bate repede și te vei simți agitat și neliniștit. Pentru a rezolva această problemă, va fi necesar să înduri puțin mai multă suferință și să mai treci prin câteva rafinări. Va fi nevoie să înțelegi care este sursa problemei și, odată ce înțelegi aceste chestiuni, vei fi capabil să-ți alini o parte din durere. Când vei înțelege bine aceste firi corupte și vei fi capabil să renunți la vanitatea și la mândria ta, îți va fi mai ușor să devii o persoană onestă. Nu te vei supăra dacă alți oameni te iau în râs când spui adevărul și ceea ce gândești și, indiferent cum te judecă sau te tratează ceilalți, vei fi capabil să suporți și să reacționezi corect. Apoi vei scăpa de suferință, inima ta va fi mereu împăcată și veselă, iar tu vei obține libertatea și detașarea. În felul acesta, te vei elibera de corupție și vei trăi o asemănare umană.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Fragmente din filme similare

Cum să rezolvi o problemă mințind și înșelând?

Mărturii similare bazate pe experiențe

Trebuie să devii sincer pentru a fi mântuit

Cum mi-am înlăturat viclenia și înșelăciunea

Imnuri similare

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei cinstiți

Ar trebui să accepți observația lui Dumnezeu în tot ce faci

Bucuros să fiu o persoană sinceră