Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Transformarea firii se referă, în principal, la transformarea naturii unei persoane. Lucrurile privitoare la natura unei persoane nu pot fi percepute din comportamentele exterioare. Ele sunt direct legate de valoarea și semnificația existenței sale, de perspectiva sa asupra vieții și de valorile sale, ele implică lucrurile din profunzimile sufletului său și esența sa. Dacă o persoană nu poate accepta adevărul, nu va suferi o transformare în aceste aspecte. Numai prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, prin pătrunderea deplină în adevăr, prin schimbarea valorilor și a perspectivelor asupra existenței și asupra vieții sale, prin alinierea viziunilor proprii asupra lucrurilor la cuvântul lui Dumnezeu și prin a deveni capabil de a se supune și de a fi loial lui Dumnezeu în totalitate, se poate spune despre firea cuiva că s-a transformat. În prezent, s-ar putea să pari că depui niște eforturi și că ești rezistent în fața greutăților, în timp ce îți îndeplinești datoria, poate că ești în stare să execuți rânduielile de lucru de la Cel de mai sus sau poate că reușești să mergi oriunde ți se spune să mergi. La suprafață, poate să pară că ești destul de ascultător, dar când se întâmplă ceva care nu este în conformitate cu noțiunile tale, iese în evidență răzvrătirea ta. De exemplu, nu te supui emondării și ești și mai puțin supus când lovește dezastrul; ba chiar ai îndrăzneala să te plângi în legătură cu Dumnezeu. În consecință, puțina supunere și schimbare din exterior sunt doar o mică schimbare de comportament. Există puțină schimbare, dar nu este suficientă pentru a fi considerată transformarea firii tale. Poate că reușești să alergi pe multe căi, să suferi multe greutăți și să înduri mare umilință; poate că te simți foarte aproape de Dumnezeu și poate că Duhul Sfânt săvârșește o oarecare lucrare asupra ta. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu îți cere să faci ceva care nu se conformează noțiunilor tale, tot s-ar putea să nu te supui, mai degrabă s-ar putea să cauți scuze, să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și să I te împotrivești și, în situații mai grave, chiar să-te îndoiești de El și să ripostezi împotriva Lui. Asta ar fi o problemă gravă! Ar arăta că încă ai o natură care se împotrivește lui Dumnezeu, că nu înțelegi realmente adevărul și că nu ai avut nicio schimbare în firea vieții tale. După ce sunt demiși sau îndepărtați, unii oameni încă au îndrăzneala să-L judece pe Dumnezeu și să spună că El nu este drept. Ba chiar se ceartă cu Dumnezeu și ripostează, răspândindu-și noțiunile despre Dumnezeu și nemulțumirea față de El peste tot pe unde merg. Astfel de oameni sunt diavoli care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Oamenii care au naturi diavolești nu se vor schimba niciodată și ar trebui abandonați. Numai cei care pot să caute și să accepte adevărul în orice situație și să se supună lucrării lui Dumnezeu au o speranță să câștige adevărul și să dobândească o schimbare a firii. În experiențele tale, trebuie să înveți să discerni între stările care par normale la suprafață. Poate suspini și plângi în timpul rugăciunii sau simți că inima ta Îl iubește atât de mult pe Dumnezeu și este foarte aproape de El, însă aceste stări sunt doar lucrarea Duhului Sfânt și nu înseamnă că ești o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu. Dacă încă poți să-L iubești și să I te supui lui Dumnezeu chiar și atunci când Duhul Sfânt nu lucrează și când Dumnezeu face lucruri care nu se aliniază cu propriile tale noțiuni, numai atunci ești o persoană care Îl iubește cu adevărat. Numai atunci ești o persoană care și-a schimbat firea vieții. Numai aceasta este o persoană care deține adevărul-realitate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului”

Ce înseamnă transformarea firii? Ea se întâmplă atunci când o persoană care iubește adevărul, în timp ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, acceptă judecata și mustrarea cuvintelor Sale și este supusă la tot felul de suferințe și rafinări. O astfel de persoană este curățită de otrăvurile satanice lăuntrice și se eliberează complet de firile sale corupte, astfel încât poate să se supună cuvintelor lui Dumnezeu și tuturor orchestrărilor și rânduielilor Lui, fără să se mai răzvrătească față de El sau să I se împotrivească. Aceasta este o transformare a firii. […] O transformare a firii înseamnă că o persoană, pentru că iubește și poate accepta adevărul, ajunge în sfârșit să-și cunoască natura, care este răzvrătită față de Dumnezeu și în opoziție cu El. Ea înțelege că oamenii sunt prea profund corupți, înțelege absurditatea și înșelăciunea omenirii și starea sărăcită și deplorabilă a omenirii și, în cele din urmă, ajunge să înțeleagă natura-esență a omenirii. Cunoscând toate acestea, ea devine capabilă să se nege și să se răzvrătească pe deplin împotriva sie însăși, să trăiască după cuvântul lui Dumnezeu și să practice adevărul în toate lucrurile. Aceasta este o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu și o persoană a cărei fire s-a schimbat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Acestea au o esență diferită de schimbările de comportament și sunt, de asemenea, diferite de schimbările practicii – toate au esență diferită. Majoritatea oamenilor pun un accent deosebit pe comportamentul în credința lor în Dumnezeu, iar drept rezultat al acestui lucru apar anumite schimbări în purtarea lor. După ce au început să creadă în Dumnezeu, ei încetează să fumeze și să bea și nu se mai ceartă cu ceilalți, preferând să practice răbdarea când suferă o pierdere. Ei trec prin unele schimbări comportamentale. Unii oameni simt că, odată ce cred în Dumnezeu, ei înțeleg adevărul prin citirea cuvântului Său; au experimentat lucrarea Duhului Sfânt și au o bucurie adevărată în inimile lor, făcându-i deosebit de înflăcărați și nu există nimic de care să nu se poată lepăda sau ce să nu poată suferi. Cu toate acestea, după ce au crezut timp de opt, zece sau douăzeci de ani, pentru că nu a fost nicio schimbare în firile vieții lor, în cele din urmă, ei sfârșesc prin a se reîntoarce la vechile căi; aroganța și îngâmfarea lor devin mai pronunțate, iar ei încep să se întreacă pentru putere și câștiguri, râvnesc la banii bisericii, îi invidiază pe cei care au beneficiat de casa lui Dumnezeu. Ei devin paraziți și viermi în casa lui Dumnezeu, iar unii chiar sunt dezvăluiți și eliminați drept conducători falși și antihriști. Și ce demonstrează aceste realități? Simplele schimbări comportamentale nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în firile vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, își vor arăta adevărata față. Aceasta se datorează faptului că schimbările comportamentale sunt declanșate de ardoare și, împreună cu o oarecare lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, devine extrem de ușor pentru ei să fie înflăcărați sau să aibă intenții bune o perioadă scurtă de timp. După cum spun non-credincioșii: „Este ușor să faci o faptă bună; ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă.” De ce sunt oamenii incapabili să facă fapte bune de-a lungul întregii lor vieți? Pentru că prin natură, oamenii sunt răi, egoiști și corupți. Purtarea cuiva este condusă de natura sa; indiferent care este natura cuiva, la fel este și comportamentul pe care îl dezvăluie și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru a-l împodobi cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. Judecata lui Dumnezeu, mustrarea, încercările și rafinarea omului toate servesc la a-i schimba firea, astfel încât el să poată obține supunere și loialitate absolută față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine Lui în mod normal. Acesta este scopul lucrării lui Dumnezeu. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt luminate sau îndrumate de Duhul Sfânt, aceasta nu este o dezvăluire a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în adevărurile-realități, iar firea vieții lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea se supune lui Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbări ale vieții-firi și nu pot fi socotite dezvăluiri ale vieții.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Ceea ce omul consideră a fi o schimbare a firii este doar o schimbare de comportament, iar acesta este un lucru diferit și o cale diferită de schimbarea firii despre care vorbește Dumnezeu. Poate ceea ce omul consideră a fi o schimbare a firii să garanteze că oamenii nu se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, nu I se vor împotrivi sau nu-L vor trăda? Îi poate face să rămână în cele din urmă neclintiți în mărturia lor și să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? Schimbarea firii despre care vorbește Dumnezeu înseamnă că, prin practicarea adevărului, prin experimentarea judecății și mustrării Sale și prin faptul că sunt emondați, încercați și rafinați de El, oamenii ajung să-I înțeleagă intențiile și adevărurile-principii, iar apoi trăiesc în conformitate cu acestea, ajungând să aibă supunere și o inimă cu frică de El, fără să-L înțeleagă greșit, deținând adevărata cunoaștere și închinându-se cu sinceritate înaintea Lui. Dumnezeu vorbește despre o schimbare a firii unei persoane, dar la ce se referă schimbarea firii despre care vorbește omul? Se referă la un comportament mai bun, la a părea manierat și calm și la a nu fi arogant; înseamnă a vorbi într-un mod rafinat și disciplinat, a nu fi obraznic și neastâmpărat și a avea conștiință, rațiune și standarde morale în vorbire și comportament. Există vreo diferență între schimbarea firii despre care vorbește omul și cea pe care o cere Dumnezeu? Care este diferența? Schimbarea firii despre care vorbește omul este o schimbare aparentă a comportamentului, una potrivită noțiunilor și închipuirilor umane. Schimbarea firii pe care o cere Dumnezeu este alungarea firii corupte a unei persoane, este o schimbare a firii vieții determinată de înțelegerea adevărului, o schimbare a perspectivei asupra lucrurilor, o schimbare a viziunii privind viața și a valorilor persoanei respective. Există o diferență. Indiferent dacă ai de-a face cu oameni sau cu lucruri, motivele tale, principiile acțiunilor tale și standardul tău de evaluare trebuie să fie toate în conformitate cu adevărul și trebuie să cauți adevărurile-principii; aceasta este singura cale de a obține o schimbare a firii. Dacă te evaluezi mereu după standarde de comportament, dacă te concentrezi mereu asupra schimbărilor din comportamentul tău aparent și crezi că trăiești asemănarea umană și ai aprobarea lui Dumnezeu doar pentru că ai un oarecare comportament bun, acest lucru este complet greșit. Pentru că ai firi corupte și te poți opune lui Dumnezeu și riști să-L trădezi, dacă nu cauți adevărul ca să-ți înlături firile corupte, oricât de bun ar fi comportamentul tău aparent, nu vei putea ajunge să te supui cu adevărat lui Dumnezeu și nu vei putea să te temi de El și să te ferești de rău. Poate un comportament bun doar în aparență să dea naștere unei inimi cu frică de Dumnezeu? Poate face o persoană să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? Dacă oamenii nu se pot teme de Dumnezeu și nu se pot feri de rău, atunci, cu tot comportamentul lor bun, nu înseamnă că se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Prin urmare, nici cel mai bun comportament nu reprezintă o schimbare a firii.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Buna purtare nu înseamnă că firea unei persoane s-a schimbat”

Dacă o persoană are multe comportamente bune nu înseamnă că deține adevărurile-realități. Numai practicând adevărul și acționând conform principiilor poți deține adevărurile-realități. Numai temându-te de Dumnezeu și ferindu-te de rău poți deține adevărurile-realități. Unii oameni au entuziasm, pot rosti doctrine, respectă reglementările și fac multe fapte bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că dețin puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reglementări nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă întregul adevăr pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se răzvrătească împotriva trupului. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu dezvăluie corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai dezvăluie la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă și despre lucrurile rezonabile pe care ar trebui să le facă, despre cum să fie ascultători, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu acesta și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, vreunui eveniment sau lucru și au toți propriile perspective și pot susține adevărul-principiu. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, înțeleg cum să-și îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător și cum să se comporte spre mulțumirea lui Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; ei au câștigat claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară a fi atât de entuziaști sau a fi făcut ceva important, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au obținut adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în firea vieții. Mai exact, cum se obține o schimbare în firea vieții? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește oamenii transformându-I pe cei care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să I se supună și să se teamă de El. Asta înseamnă să fii cineva a cărui fire s-a schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura-esență. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana și va fi dispusă să se răzvrătească împotriva Satanei și să se supună complet lui Dumnezeu. Odată ce o persoană are această determinare, poate urmări adevărul. Dacă oamenii au cunoaștere adevărată cu privire la Dumnezeu, dacă firea lor satanică este purificată, iar cuvintele lui Dumnezeu prind rădăcini în ei și au devenit viața lor și baza existenței lor, dacă trăiesc după cuvintele lui Dumnezeu, s-au schimbat complet și au devenit oameni noi – atunci acest lucru se consideră drept schimbare în viața-fire pe care o au. O schimbare în fire nu înseamnă a avea o umanitate matură și experimentată, nici nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum pot să comunice rezonabil, sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta puțin pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, transformările firii chiar includ astfel de manifestări, dar ingredientul crucial este că, lăuntric, viața lor s-a schimbat. Acest lucru se datorează în totalitate faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, stăpânesc în interiorul lor și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat și ele. Ei pot vedea clar ce se întâmplă în lume și cu omenirea, felul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu I se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îl pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că firea vieții lor s-a schimbat și au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din firea vieții sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în firea vieții sunt cei care au obținut adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Acum, tu doar recunoști că spusele lui Dumnezeu sunt bune și drepte și, analizându-ți comportamentul exterior, nu faci lucruri care sunt în mod evident contrare adevărului și cu atât mai puțin faci lucruri care emit judecăți asupra lucrării lui Dumnezeu. De asemenea, poți să te supui rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu. Asta înseamnă să treci de la a fi un non-credincios la a fi un discipol al lui Dumnezeu cu decența unui sfânt. Treci de la cineva care, în mod categoric, trăiește conform filosofiilor Satanei și conform conceptelor, legilor și cunoașterii Satanei la cineva care, auzind cuvintele lui Dumnezeu, simte că acestea sunt adevărul, le acceptă și urmărește adevărul, devenind cineva care poate să adopte cuvintele Lui drept viața sa. Este un astfel de proces – nimic mai mult. În acest timp, comportamentul și modul tău de a face lucrurile vor suporta cu siguranță unele schimbări. Indiferent cât de mult te schimbi, ceea ce se manifestă în tine, pentru Dumnezeu, nu sunt decât schimbări în comportamentul și metodele tale, schimbări în cele mai lăuntrice dorințe și aspirații ale tale. Nu sunt nimic mai mult decât schimbări în gândurile și părerile tale. Poate că acum poți să-ți oferi viața lui Dumnezeu când îți aduni puterile și ai impulsul, însă nu poți atinge supunerea absolută față de El într-o privință care ți se pare deosebit de dezgustătoare. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. Poate că inima ta blândă îți permite să-ți sacrifici viața și totul pentru Dumnezeu, spunând: „Sunt pregătit și dornic să-mi vărs sângele vieții mele pentru Dumnezeu. În această viață, nu am regrete sau plângeri! Am renunțat la căsătorie, la perspectivele lumești, la toată gloria și bogățiile și accept aceste împrejurări pe care Dumnezeu le-a stabilit. Pot să suport toată batjocura și calomniile lumii.” Însă în momentul în care Dumnezeu stabilește o împrejurare care nu se potrivește noțiunilor tale, poți să iei poziție și să vociferezi împotriva Lui și să I te împotrivești. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. De asemenea, poate că îți poți să îți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să renunți la oamenii pe care îi iubești cel mai mult sau la lucrul pe care îl iubești cel mai mult și de care inima ta nu suportă cel mai mult să se despartă – însă, când ești chemat să-I vorbești lui Dumnezeu din inimă și să fii o persoană cinstită, ți se pare foarte dificil și n-o poți face. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. Și totuși, poate că nu dorești confort trupesc în această viață, nici să mănânci mâncare bună sau să porți haine bune, în fiecare zi muncind în cadrul datoriei tale până ești foarte obosit și până la epuizare. Poți suporta orice fel de durere adusă ție de trup, însă, dacă rânduielile lui Dumnezeu nu sunt conform noțiunilor tale, nu poți înțelege și se nasc înlăuntrul tău nemulțumiri împotriva lui Dumnezeu și înțelegeri greșite cu privire la El. Relația dintre tine și Dumnezeu devine din ce în ce mai anormală. Mereu ești potrivnic și răzvrătit, neputând să I te supui în întregime. Aceasta este diferența dintre o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii. Ești dispus să renunți la viața ta pentru Dumnezeu, așa că de ce nu-I poți spune un cuvânt cinstit? Ești dispus să lași deoparte totul în afară de tine, așa că de ce nu poți fi loial doar însărcinării pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu? Ești dispus să renunți la viața ta pentru Dumnezeu, așa că, atunci când te bazezi pe sentimentele tale pentru a face lucruri și-ți păstrezi relațiile cu alții, de ce nu poți să reflectezi asupra ta? De ce nu poți să iei poziție pentru a susține lucrarea bisericească și interesele casei lui Dumnezeu? Este aceasta o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu? Ai jurat deja înaintea lui Dumnezeu să te sacrifici pentru El întreaga ta viață și să accepți orice suferințe îți apar în cale, așa că de ce un singur caz de demitere din datoria ta te face să te scufunzi atât de mult în negativitate încât nu te poți târî înapoi decât după zile întregi? De ce îți este inima plină de împotrivire, de nemulțumire, de înțelegeri greșite și de negativism? Ce se întâmplă? Acest lucru arată că inima ta iubește cel mai mult statutul, ceea ce este legat de slăbiciunea ta vitală. Prin urmare, când ești demis, cazi și nu poți să te ridici. Este suficient pentru a demonstra că, deși comportamentul tău s-a schimbat, viața-fire pe care o ai a rămas la fel. Aceasta este deosebirea dintre o schimbare de comportament și o schimbare a firii.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (3)”

Cea mai dificilă parte a credinței în Dumnezeu este să obții o schimbare a firii. Probabil că poți să rămâi necăsătorit toată viața, să nu mănânci niciodată mâncare bună, sau să nu porți haine frumoase; unii oameni chiar spun: „Nu contează dacă toată viața voi suferi sau mă voi simți singur, pot să îndur – cu Dumnezeu lângă mine, aceste lucruri nu înseamnă nimic.” Este ușor să depășești și să înlături acest tip de durere fizică și de greutăți. Ce nu este ușor de depășit? Firile corupte ale omului. Firile corupte nu pot fi înlăturate prin simpla stăpânire de sine. Oamenii pot îndura suferințe fizice pentru a-și îndeplini îndatoririle cum se cuvine, pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu și pentru a intra în Împărăție în viitor, dar oare faptul că sunt capabili să sufere și să plătească un preț înseamnă că firile lor s-au schimbat? Nu. Pentru a evalua dacă a avut loc o schimbare în firea unui om, nu vă uitați la câtă suferință poate îndura el sau la cât de bun este comportamentul pe care îl afișează la exterior. Singura modalitate de a evalua cu exactitate dacă firea unei persoane s-a schimbat este să vă uitați la scopurile, motivele și intențiile din spatele acțiunilor sale, la principiile după care se comportă și gestionează situațiile, precum și la atitudinea sa față de adevăr.

După ce ajung să creadă în Dumnezeu, unii oameni nu mai urmăresc tendințele lumești sau nu mai acordă atenție hainelor și înfățișării lor. Sunt capabili să sufere și să muncească din greu, să-și stăpânească trupul și să se răzvrătească împotriva lui, dar rareori sunt cinstiți când își îndeplinesc datoria, interacționează cu ceilalți și gestionează lucrurile. Nu le place să fie cinstiți, vor întotdeauna să iasă în evidență și să se remarce, având intenții ascunse în toate vorbele și faptele lor. Ei fac calcule minuțioase și meticuloase pentru a le arăta oamenilor cât de buni sunt, pentru a le câștiga inimile și pentru a-i determina să îi favorizeze și să li se închine, în așa măsură încât aceștia să vină și să le ceară părerea ori de câte ori li se întâmplă ceva. Făcând acest lucru, ei se dau mari. Ce fire dezvăluie ei? O fire satanică. Există mulți oameni ca aceștia? Toți oamenii sunt așa. În aparență, ei respectă toate reglementările, sunt capabili să sufere puțin și sunt oarecum gata să se consume. Sunt în stare să renunțe la câteva lucruri lumești, au o fărâmă de voință și hotărâre de a căuta adevărul și au pus o temelie pe calea credinței în Dumnezeu, doar că firea lor coruptă rămâne intactă. Nu s-au schimbat deloc. Chiar dacă înțeleg adevărul, nu-l pot pune în practică. Asta înseamnă a nu se fi schimbat deloc. A acționa cu încăpățânare în toate lucrurile este modul în care se comportă cei care trăiesc în firi satanice. Atunci când intenția din spatele acțiunilor lor este greșită, ei nu se roagă lui Dumnezeu și nici nu își neagă voința, nu caută adevărurile-principii, nu le cer altora părerea și nici nu au părtășie cu ei. Fac tot ce vor, tot ceea ce se întâmplă să dorească; acționează nesăbuit și fără reținere. Poate că în aparență nu fac rău, dar nici nu practică adevărul. În acțiunile lor, își urmează voința și trăiesc într-o fire satanică. Asta înseamnă că în inimile lor nu au iubire de adevăr, nici inimi cu frică de Dumnezeu și nu trăiesc înaintea Lui. Se poate ca unii dintre ei chiar să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, dar nu le pot pune în practică, și asta fiindcă nu-și pot învinge dorințele și ambițiile. În mod evident, ei știu că ceea ce fac este greșit, că este o tulburare și o perturbare, că este dezgustător pentru Dumnezeu, dar totuși o fac în mod repetat, gândind: „Oare a crede în Dumnezeu nu înseamnă a dobândi binecuvântări? Ce este în neregulă cu faptul că urmăresc binecuvântările? Am suferit destul de mult în anii mei de credință în Dumnezeu; am renunțat la slujbă și mi-am abandonat perspectivele în lume pentru a dobândi aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Doar având în vedere toată suferința pe care am îndurat-o, Dumnezeu ar trebui să-Și amintească de mine. Ar trebui să mă binecuvânteze și să-mi dăruiască noroc.” Aceste cuvinte corespund preferințelor umane. Toți cei care cred în Dumnezeu gândesc astfel – consideră că a fi puțin influențați de intenția de a dobândi binecuvântări nu este o problemă atât de mare, însă dacă analizezi cu atenție aceste cuvinte, este vreunul dintre ele în concordanță cu adevărul sau parte din adevărul-realitate? Toate aceste lepădări și suferințe sunt doar tipuri de comportamente umane bune. Aceste acțiuni sunt guvernate de intenția de a dobândi binecuvântări și nu reprezintă practicarea adevărului. Dacă ar fi să folosim standardele morale ale omului pentru a evalua comportamentul acestor oameni, ei ar fi considerați harnici și cumpătați, muncitori și rezistenți. Uneori sunt atât de absorbiți de munca lor încât uită să mănânce și să doarmă, iar unii dintre ei sunt chiar dispuși să returneze obiectele pierdute proprietarilor lor, să fie serviabili și milostivi, să îi trateze pe ceilalți cu înțelegere și generozitate, să nu fie avari sau mofturoși și chiar să dăruiască altora lucrurile pe care le iubesc cel mai mult. Toate aceste comportamente sunt lăudate de oameni, iar ei sunt recunoscuți ca fiind oameni buni. Astfel de oameni par plini de măreție, admirabili și demni de aprobare; în acțiunile lor, sunt scrupulos de morali, corecți și raționali. Ei răsplătesc bunătatea celorlalți și le pasă atât de mult de fraternitate încât s-ar sacrifica pentru oricare dintre prietenii lor și ar îndura suferința și ar merge până la capătul pământului pentru persoanele cele mai apropiate lor. Deși este posibil ca mulți oameni să laude acest gen de persoană bună, chiar pot acești oameni să accepte adevărul și să-l pună în practică? Chiar și-ar sacrifica viața ca să-L slăvească pe Dumnezeu și să fie mărturie pentru El? Nu neapărat. Atunci, pot fi ei numiți oameni buni? În cazul în care încerci să îți dai seama dacă un om se teme de Dumnezeu și se ferește de rău sau dacă deține adevărul-realitate, ar fi corect să îl evaluezi mereu pe baza noțiunilor, închipuirilor, eticii și moralității umane? Ar fi acest lucru în concordanță cu adevărul? Dacă noțiunile, etica, moralitatea și închipuirile umane ar fi adevărul, atunci Dumnezeu nu ar fi nevoit să exprime adevărul și nici să facă lucrarea de judecată și de mustrare. Trebuie să vezi limpede că lumea și omenirea sunt întunecate și rele, că sunt complet lipsite de adevăr și că omenirea coruptă are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Trebuie să vezi clar că numai Dumnezeu este adevărul, că numai cuvintele Sale pot curăți omul, că numai El îl poate mântui și că, oricât de bun ar fi comportamentul unei persoane, acesta nu reprezintă adevărul-realitate și este chiar mai departe de adevărul însuși. Deși aceste comportamente bune au devenit larg răspândite și recunoscute în rândul oamenilor, nu sunt și nu vor fi niciodată adevărul și nu pot schimba nimic. Ai putea să convingi o persoană care s-ar sacrifica pentru prietenii săi și ar merge până la capătul pământului pentru ei să Îl accepte pe Dumnezeu și adevărul? Categoric nu, întrucât acea persoană este atee. Ai putea să convingi o persoană care este plină de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu să ajungă să I se supună cu adevărat? Categoric nu, deoarece unui om plin de noțiuni îi este foarte greu să accepte adevărul și să i se supună. Oricât de mult s-ar comporta bine o persoană, poate fi ea capabilă să se supună cu adevărat lui Dumnezeu? Îl poate iubi cu adevărat? Poate să-L slăvească și să fie mărturie pentru El? Categoric nu. Poți garanta că toți cei care predică și lucrează pentru Dumnezeu vor deveni cu adevărat iubitori de Dumnezeu? Acest lucru ar fi absolut imposibil. Așadar, indiferent de câte comportamente bune dă dovadă o persoană, asta nu înseamnă că s-a căit și s-a schimbat cu adevărat și cu atât mai puțin că viața-fire i s-a schimbat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Buna purtare nu înseamnă că firea unei persoane s-a schimbat”

Toți oamenii corupți trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate – aceasta este sintetizarea naturii umane. Oamenii cred în Dumnezeu pentru binele lor; când se leapădă de lucruri și se consumă pentru Dumnezeu, o fac pentru a fi binecuvântați, iar când Îi sunt loiali, o fac tot pentru a fi răsplătiți. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a fi binecuvântați, răsplătiți și de a intra în Împărăția Cerurilor. În societate, oamenii lucrează pentru beneficiul lor și, în casa lui Dumnezeu, fac o datorie pentru a fi binecuvântați. Tocmai pentru a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de toate și pot să îndure multă suferință. Nu există dovadă mai bună a naturii satanice a omului. Oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt diferiți, simt că sensul vine din a trăi conform adevărului, că baza faptului de a fi om este supunerea față de Dumnezeu, teama de Dumnezeu și ferirea de rău, că acceptarea însărcinării date de Dumnezeu este o responsabilitate perfect normală și justificată, că doar oamenii care îndeplinesc îndatoririle unei ființe create de Dumnezeu sunt vrednici să fie numiți umani – și că, dacă nu sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și să-I răsplătească dragostea, nu sunt potriviți să fie numiți oameni. Ei simt că a trăi pentru sine este ceva gol și lipsit de sens, că oamenii ar trebui să trăiască pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, a-și îndeplini bine îndatoririle și a trăi vieți cu însemnătate, astfel încât, chiar și atunci când le vine vremea să moară, se vor simți mulțumiți și nu vor avea nici cel mai mic regret, și nu vor fi trăit în zadar. Comparând aceste două situații diferite, se poate vedea că aceasta din urmă e cea a oamenilor ale căror firi s-au transformat. Dacă viața-fire a unei persoane s-a transformat, cu siguranță s-a schimbat și perspectiva ei asupra vieții. Având acum valori diferite, ea nu va mai trăi niciodată pentru sine și nu va mai crede niciodată în Dumnezeu cu scopul de a câștiga binecuvântări. O astfel de persoană va fi capabilă să spună: „Chiar merită să-L cunosc pe Dumnezeu. Dacă aș muri după ce am ajuns să-L cunosc, atunci ar fi grozav! Dacă voi putea să-L cunosc pe Dumnezeu și să mă supun Lui și dacă voi putea să trăiesc o viață plină de însemnătate, atunci nu voi fi trăit în zadar, nici nu voi muri cu vreun regret; nu voi avea nicio plângere.” Perspectiva acestei persoane asupra vieții s-a transformat. Principalul motiv al schimbării din viața-fire a cuiva este acela de a deține adevărul-realitate, de a fi dobândit adevărul și de a avea cunoaștere de Dumnezeu; perspectiva persoanei asupra vieții este astfel schimbată, iar valorile sale sunt diferite de cele dinainte. Transformarea începe din interiorul inimii și al propriei vieți; cu siguranță nu este o schimbare exterioară. Unii credincioși noi, după ce au început să creadă în Dumnezeu, lasă în urmă lumea laică. Ulterior, când întâlnesc non-credincioși, acești credincioși au puține de spus și rareori iau legătura cu rudele și prietenii lor non-credincioși. Cei non-credincioși spun: „Această persoană s-a schimbat.” Credincioșii se gândesc atunci: „Viața-fire pe care o am s-a transformat; acești non-credincioși spun că m-am schimbat.” S-a transformat cu adevărat firea unei astfel de persoane? Nu s-a transformat. Ceea ce manifestă ea sunt simple schimbări exterioare. Nu a existat nicio schimbare reală în viața sa, iar natura ei satanică rămâne înrădăcinată în inima sa, complet neatinsă. Uneori, oamenii sunt cuprinși de ardoare datorită lucrării Duhului Sfânt; ar putea avea loc unele schimbări exterioare, iar ei ar putea face câteva fapte bune. Totuși, nu e același lucru cu a dobândi o transformare a firii. Dacă nu deții adevărul, iar viziunea ta asupra lucrurilor nu s-a schimbat, chiar până în punctul de a nu fi deloc diferită de cea a non-credincioșilor, și dacă perspectiva ta asupra vieții și valorile tale nu s-au modificat nici ele și dacă nici măcar nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu – ceea ce e minimul pe care ar trebui să îl deții – atunci nu te apropii deloc de a fi dobândit o schimbare a firii. Pentru a ajunge la o schimbare a firii, cel mai important lucru este că trebuie să urmărești să Îl înțelegi pe Dumnezeu și să ai o înțelegere adevărată cu privire la El. Să-l luăm pe Petru drept exemplu. Când Dumnezeu a vrut să i-l dea Satanei, el a spus: „Și dacă mă vei da Satanei, Tu ești tot Dumnezeu. Tu ești atotputernic și totul este în mâinile Tale. Cum să nu Te slăvesc pentru lucrurile pe care le faci? Dar dacă aș putea să Te cunosc înainte să mor, n-ar fi mai bine?” El simțea că în viața oamenilor cel mai important era să Îl cunoască pe Dumnezeu; după ce Îl cunoști pe Dumnezeu, orice fel de moarte ar fi bună și orice fel în care Dumnezeu ar gestiona-o ar fi bun. Simțea că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important lucru; dacă nu ar fi obținut adevărul, n-ar fi fost niciodată mulțumit, dar nici nu s-ar fi plâns de Dumnezeu. Doar ar fi urât faptul că nu a urmărit adevărul. Având în vedere spiritul lui Petru, faptul că a urmărit sincer să-L cunoască pe Dumnezeu ne arată că perspectiva lui asupra vieții și valorile lui s-au schimbat. Dorința lui adâncă de a-L cunoaște pe Dumnezeu dovedește că Îl cunoscuse cu adevărat pe Dumnezeu. Prin urmare, se poate vedea din această afirmație că firea lui se schimbase; Petru era o persoană a cărui fire se transformase. Chiar la finalul acestei experiențe, Dumnezeu a spus că Petru era cel care Îl cunoștea cel mai mult pe Dumnezeu; el era cel care Îl iubea pe Dumnezeu cu adevărat. În lipsa adevărului, viața-fire a unui om nu se poate schimba niciodată cu adevărat. Dacă puteți urmări realmente adevărul și intra în adevărul-realitate, doar atunci puteți dobândi o schimbare a vieții-firi pe care o aveți.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a