24. Cum să ne înlăturăm firile corupte și să dobândim purificarea
Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă
După câteva mii de ani de corupție, omul este insensibil și stupid; a devenit un demon care I se împotrivește lui Dumnezeu, în măsura în care răzvrătirea omului față de Dumnezeu a fost documentată în cărțile de istorie și nici măcar omul însuși nu este capabil să dea socoteală pentru comportamentul lui răzvrătit – căci omul a fost profund corupt de Satana și a fost dus pe cărări greșite de Satana, astfel încât nu știe unde să se întoarcă. Chiar și astăzi, omul tot Îl trădează pe Dumnezeu: când omul Îl vede pe Dumnezeu, Îl trădează și, când nu Îl poate vedea, chiar și atunci Îl trădează. Sunt chiar unii care, după ce au fost martori la blestemele și mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează. Deci, spun că rațiunea omului și-a pierdut funcția originală, iar conștiința omului, de asemenea, și-a pierdut funcția originală. […] Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav influențat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la „instituții de învățământ superior”. Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filosofia josnică pentru interacțiuni lumești, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai vicioasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care I se va supune de bunăvoie lui Dumnezeu și, mai mult chiar, nicio singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, sub puterea Satanei, omul nu face altceva decât să caute plăcere, să se dedea corupției trupului în ținutul noroiului. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu se gândesc la cum să îl pună în practică, nici nu sunt înclinați să Îl caute pe Dumnezeu, chiar dacă I-au văzut arătarea. Cum ar putea o omenire atât de depravată să aibă vreo șansă la mântuire? Cum ar putea o omenire atât de decăzută să trăiască în lumină?
Schimbarea firii omului începe prin cunoașterea propriei esențe și prin schimbările produse în gândirea lui, în natura și în perspectiva lui mentală – prin schimbări fundamentale. Doar așa vor fi obținute schimbări autentice în firea omului. Sursa principală a firii corupte care apare în om este reprezentată de induce în eroare, corupția și otrava Satanei. Omul a fost legat și controlat de Satana și suferă nemaipomenitul rău pe care l-a cauzat Satana gândirii, moralității, înțelegerii și rațiunii lui. Tocmai pentru că lucrurile fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt total diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul se împotrivește lui Dumnezeu și nu poate să accepte adevărul. Așadar, schimbările în firea omului ar trebui să înceapă cu schimbări la nivelul gândirii, al înțelegerii și al rațiunii, care vor duce la o schimbare a cunoașterii lui Dumnezeu și a cunoașterii adevărului. Cei care s-au născut în cea mai profund coruptă țară sunt și mai ignoranți cu privire la cine este Dumnezeu sau ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Cu cât sunt mai corupți oamenii, cu atât mai puțin știu despre existența lui Dumnezeu și cu atât mai sărace sunt rațiunea și înțelegerea lor. Sursa răzvrătirii și împotrivirii omului față de Dumnezeu este faptul că omul a fost corupt de Satana. Din cauza corupției Satanei, conștiința omului a devenit amorțită; el este imoral, gândurile lui sunt decăzute și are un mod de gândire înapoiat. Înainte să fie corupt de Satana, omul I se supunea în mod natural lui Dumnezeu și se supunea cuvintelor Lui după ce le auzea. El avea, în mod natural, o conștiință și o rațiune sănătoasă și, în același timp, o umanitate normală. După ce au fost corupte de Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea inițială a omului au devenit inerte și afectate de Satana. Așadar, el și-a pierdut supunerea și dragostea pentru Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit aberantă, firea lui a devenit asemenea firii unui animal și răzvrătirea lui față de Dumnezeu este mai frecventă și mai dureroasă. Și, totuși, omul nu este conștient de acest lucru și nu îl recunoaște, ci doar se împotrivește și se răzvrătește orbește. Firea omului este dezvăluită în expresiile rațiunii, înțelegerii și conștiinței lui; pentru că rațiunea și înțelegerea lui nu sunt sănătoase, iar conștiința lui a devenit extrem de inertă, atunci firea lui este una de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dacă rațiunea și înțelegerea omului nu se pot schimba, atunci schimbările în firea lui sunt în afara oricărei discuții, așa cum este și conformarea cu voia lui Dumnezeu. Dacă rațiunea omului nu este una sănătoasă, el nu-L poate sluji pe Dumnezeu și nu este potrivit să fie folosit de Dumnezeu. „O rațiune normală” se referă la a I te supune lui Dumnezeu și a-I fi credincios, a tânji după Dumnezeu, a fi sigur față de Dumnezeu și a avea o conștiință față de Dumnezeu. Se referă la a avea inima și gândul la Dumnezeu și a nu se împotrivi în mod deliberat lui Dumnezeu. A avea o rațiune aberantă nu este astfel. De când a fost corupt de Satana, omul a născocit anumite noțiuni despre Dumnezeu, nu I-a fost loial și nu a tânjit după El, ca să nu mai spunem de conștiința lui față de Dumnezeu. Omul se împotrivește voit lui Dumnezeu și emite judecăți despre El și, mai mult chiar, aruncă invective asupra Lui, prin spate. Omul Îl judecă pe Dumnezeu prin spatele Său, știind clar că El este Dumnezeu; omul nu are nicio intenție de a I se supune lui Dumnezeu și nu face altceva decât să pretindă și să ceară lucruri absurde de la El. Astfel de oameni – oameni cu o rațiune aberantă – nu sunt capabili să își cunoască propriul comportament josnic sau să își regrete răzvrătirea. Dacă oamenii sunt capabili să se cunoască pe ei înșiși, atunci și-au recâștigat un pic din rațiunea lor; cu cât mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu sunt oamenii care încă nu pot să se cunoască pe ei înșiși, cu atât mai puțin au o rațiune sănătoasă.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”
Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuși judecății, mustrării, suferinței și rafinării cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie disciplinați și emondați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la supunerea și devotamentul față de Dumnezeu și să nu mai fie superficiali față de El. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu se schimbă firile oamenilor. Doar prin dezvăluirea, judecata, disciplinarea și emondarea din cuvintele Lui nu vor mai îndrăzni ei să acționeze nechibzuit și, în schimb, vor deveni calmi și liniștiți. Cel mai important lucru este că sunt capabili să se supună cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și lucrării Sale și, chiar dacă nu este conform noțiunilor umane, ei pot să lase la o parte aceste noțiuni și să se supună de bunăvoie. În trecut, discuțiile despre schimbările firii se refereau, în principal, la a putea să te răzvrătești împotiva propriei persoane, a-i permite trupului să sufere, la disciplinarea propriului trup și lepădarea de preferințele trupești, care este un tip de schimbare a firii. Astăzi, toți oamenii știu că adevărata expresie a schimbării firii este să asculte cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să-I cunoască, cu adevărat, noua lucrare. În acest fel, înțelegerea anterioară a oamenilor despre Dumnezeu, care era influențată de noțiunile lor, poate fi nimicită, iar ei pot să dobândească adevărata cunoaștere și supunere față de Dumnezeu – doar aceasta este o expresie autentică a schimbării firii.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”
În viața Sa, dacă omul dorește să fie curățat și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de ființă creată, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să permită ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, pentru ca el să se poată elibera de manipularea și influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nicio mântuire, har sau protecție mai bună pentru om. Omul trăiește sub influența Satanei și există în trup; dacă nu este curățat și dacă nu primește protecția lui Dumnezeu, atunci omul va deveni tot mai depravat. Dacă el își dorește să-L iubească pe Dumnezeu, atunci el trebuie curățat și mântuit. Petru s-a rugat: „Dumnezeule, când mă tratezi cu bunătate, sunt încântat și simt mângâiere; când mă mustri, simt o mângâiere și o bucurie și mai mare. Deși sunt slab și îndur o suferință nespusă, deși există lacrimi și tristețe, Tu știi că această tristețe este din cauza răzvrătirii mele și din cauza slăbiciunii mele. Plâng pentru că nu Îți pot satisface intențiile, simt durere și regret pentru că sunt insuficient pentru cerințele Tale, dar sunt dornic să ating acest scop, sunt dispus să fac tot ce pot pentru a Te mulțumi. Mustrarea Ta mi-a adus protecție și mi-a dat cea mai bună mântuire; judecata Ta umbrește toleranța și răbdarea Ta. Fără mustrarea și judecata Ta, eu nu m-aș bucura de mila și de bunătatea Ta plină de iubire. Astăzi, văd cu atât mai mult că iubirea Ta a depășit cerurile și este mai presus de toate celelalte lucruri. Iubirea Ta nu este doar milă și bunătate plină de iubire; chiar mai mult decât atât, este mustrare și judecată. Mustrarea și judecata Ta mi-au dăruit atât de multe. Fără mustrarea și judecata Ta, nicio persoană nu ar fi curățată și nicio persoană nu ar putea să trăiască iubirea Creatorului.”
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”
În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de câte ori ai eșuat, ai căzut, ai fost emondat sau dezvăluit, acestea nu sunt lucruri rele. Indiferent de modul în care ai fost emondat sau dacă acest lucru este făcut de către conducători, lucrători, frații sau surorile tale, toate acestea sunt lucruri bune. Trebuie să îți amintești acest lucru: indiferent cât de mult suferi, de fapt, beneficiezi de pe urma acestui lucru. Oricine are experiență poate confirma asta. Indiferent de situație, a fi emondat sau dezvăluit este întotdeauna un lucru bun. Nu este o condamnare. Este mântuirea lui Dumnezeu și cea mai bună oportunitate ca să ajungi să te cunoști. Poate să-ți aducă o schimbare în bine în experiența ta de viață. Fără așa ceva, nu vei avea nici oportunitatea, nici condiția și nici contextul ca să poți dobândi o înțelegere a adevărului corupției tale. Dacă realmente înțelegi adevărul și ești capabil să descoperi lucrurile corupte ascunse în adâncul inimii tale, dacă le poți distinge clar, atunci este bine, acest lucru a rezolvat o problemă majoră a intrării în viață și este foarte benefic pentru schimbările firii. A deveni capabil să te cunoști cu adevărat pe tine însuți este cea mai bună oportunitate de a-ți drege căile și de a deveni o persoană nouă; este pentru tine cea mai bună ocazie să obții o nouă viață. Odată ce te cunoști cu adevărat pe tine însuți, vei putea vedea că, atunci când adevărul devine viața cuiva, este, cu adevărat, un lucru de mare preț, și vei înseta după adevăr, îl vei practica și vei pătrunde în realitate. Acesta este un lucru nespus de măreț! Dacă poți să profiți de această oportunitate, să reflectezi cu seriozitate asupra ta și să câștigi o cunoaștere autentică de sine ori de câte ori dai greș sau cazi, atunci, în mijlocul negativității și slăbiciunii, vei putea să te ridici înapoi pe picioare. Odată trecut de acest prag, vei putea să faci un pas mare înainte și să pătrunzi în adevărul-realitate.
Dacă tu crezi în suveranitatea lui Dumnezeu, atunci trebuie să crezi că întâmplările de zi cu zi, fie ele bune sau rele, nu au loc la întâmplare. Nu e vorba de faptul că cineva este aspru cu tine dinadins sau că te vizează; totul a fost rânduit și orchestrat de Dumnezeu. De ce orchestrează Dumnezeu toate aceste lucruri? Nu este pentru a te expune drept cine ești sau pentru a te dezvălui și a te elimina; a te dezvălui nu este scopul final. Scopul final este să te desăvârșească și să te mântuiască. Cum te desăvârșește Dumnezeu? Și cum te mântuiește? În primul rând, El începe prin a te face conștient de propria ta fire coruptă și prin a te face să-ți cunoști natura-esență, neajunsurile și ceea ce îți lipsește. Doar știind aceste lucruri și având o înțelegere clară a lor, poți urmări adevărul și te poți elibera treptat de firea ta coruptă. Acesta este Dumnezeu oferindu-ți o ocazie. Aceasta este mila lui Dumnezeu. Tu trebuie să știi cum să profiți de această ocazie. Nu ar trebui să te opui lui Dumnezeu, să te bați cap în cap cu El sau să-L înțelegi greșit. În particular, când te confrunți cu oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le aranjează în jurul tău, să nu simți în permanență că lucrurile nu sunt așa cum îți dorești să fie; nu-ți dori în permanență să scapi de ele și nu te plânge și nu-L înțelege mereu greșit pe Dumnezeu. Dacă faci aceste lucruri în permanență, atunci nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și asta va face să-ți fie foarte greu să intri în adevărul-realitate. Oricare ar fi lucrul întâmpinat pe care nu-l poți înțelege pe deplin, atunci când se ivește o dificultate trebuie să înveți să te supui. Ar trebui să începi prin a veni înaintea lui Dumnezeu și a te ruga mai mult. În acest fel, înainte să-ți dai seama, o schimbare va avea loc în starea ta interioară și vei putea să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problema. Ca atare, vei fi capabil să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, adevărul-realitate va fi făurit înlăuntrul tău și acesta este felul în care vei progresa și vei suferi o transformare a stării vieții tale. Odată ce ai suferit această schimbare și ai acest adevăr-realitate, atunci vei avea și statură, iar cu statura va veni viața. Dacă cineva trăiește întotdeauna pe baza unei firi satanice corupte, atunci, indiferent cât de mult entuziasm sau energie au, ei tot nu pot fi considerați a avea statură sau viață. Dumnezeu lucrează în fiecare persoană în parte și, indiferent care este metoda Lui, ce fel de oameni, evenimente și lucruri întrebuințează El în slujirea Lui sau ce fel de ton au cuvintele Lui, El are doar un scop final: să te mântuiască. Și cum te mântuiește? El te schimbă. Deci, cum ai putea să nu suferi puțin? Va trebui să ai de suferit. Această suferință poate implica multe lucruri. La început, oamenii trebuie să sufere când acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu sunt prea severe și explicite, iar oamenii Îl interpretează greșit pe Dumnezeu – și chiar au noțiuni – și acest lucru poate fi dureros. Uneori, Dumnezeu creează un mediu în jurul oamenilor pentru a le dezvălui corupția, pentru a-i face să reflecteze asupra lor și să se cunoască, iar atunci vor și suferi puțin. Uneori, când sunt emondați și expuși direct, oamenii trebuie să sufere. Este ca și cum ar suferi o operație – dacă nu există nicio suferință, nu există niciun efect. Dacă, de fiecare dată când ești emondat și de fiecare dată când un mediu te dezvăluie, acest lucru îți deșteaptă sentimentele și îți dă un impuls, atunci, prin acest proces, vei intra în adevărul-realitate și vei avea statură. Dacă de fiecare dată când ești supus emondării și dezvăluirii de către un mediu, nu simți niciun fel de durere sau disconfort și nu simți absolut nimic, și dacă nu vii înaintea lui Dumnezeu pentru a-I căuta intențiile, nici rugându-te, nici căutând adevărul, atunci ești chiar prea amorțit! Dumnezeu nu lucrează în tine când duhul tău nu simte nimic, când nu reacționează. El va spune: „Această persoană este prea amorțită și a fost prea profund coruptă. Indiferent de modul în care o disciplinez, o emondez sau încerc să o înfrânez, tot nu pot să-i mișc inima sau să-i deștept duhul. Persoana aceasta va da de necaz; nu este ușor de mântuit”. Dacă Dumnezeu rânduiește anumite medii, oameni, evenimente și lucruri pentru tine, dacă te emondează și dacă, din asta, înveți niște lecții, dacă ai învățat să vii înaintea lui Dumnezeu, ai învățat să cauți adevărul și, fără să-ți dai seama, ești luminat și iluminat și dobândești adevărul, dacă ai experimentat o schimbare în aceste medii, ai cules recompense și ai făcut progrese, dacă începi să înțelegi un pic intențiile lui Dumnezeu și încetezi să te plângi, atunci toate acestea vor însemna că ai stat neclintit în toiul încercărilor din aceste medii și că ai făcut față testului. Ca atare, vei fi răzbit acest calvar. Cum îi va privi Dumnezeu pe cei care rezistă testului? Dumnezeu va spune că au o inimă sinceră și că pot să îndure acest tip de suferință și că, în adâncul sufletului, iubesc adevărul și-și doresc să-l dobândească. Dacă Dumnezeu te evaluează astfel, nu ești, atunci, o persoană cu statură? Nu ai atunci viață? Și cum se dobândește această viață? Este oferită de Dumnezeu? Dumnezeu te aprovizionează în diferite feluri și folosește diferiți oameni, evenimente și lucruri pentru a te instrui. E ca și cum Dumnezeu îți dă personal mâncare și băutură, aducând personal diferite alimente în fața ta, ca să mănânci pe îndestulate și să te bucuri; doar atunci poți să crești și să rămâi puternic. Așa trebuie să experimentezi și să înțelegi aceste lucruri; așa te supui tuturor lucrurilor ce vin de la Dumnezeu. Acesta este tipul de mentalitate și atitudine pe care trebuie să o ai și trebuie să înveți să cauți adevărul. Nu ar trebui să cauți în mod constant cauze externe sau să-i învinuiești pe ceilalți pentru problemele tale sau să le găsești defecte oamenilor; trebuie să ai o înțelegere clară a intențiilor lui Dumnezeu. Din exterior, ar putea să ți se pară că unii oameni au păreri despre tine sau prejudecăți față de tine, dar tu nu ar trebui să vezi lucrurile așa. Dacă vezi lucrurile din acest punct de vedere, nu vei face decât să inventezi scuze și nu vei putea obține nimic. Ar trebui să vezi lucrurile obiectiv și să accepți totul din partea lui Dumnezeu. Când vei vedea lucrurile în acest fel, va fi ușor să te supui lucrării lui Dumnezeu și vei fi capabil să cauți adevărul și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu. Odată ce punctul tău de vedere și starea de spirit sunt rectificate, vei putea dobândi adevărul. Așadar, de ce nu o faci pur și simplu? De ce te împotrivești? Dacă ai înceta să te împotrivești, ai câștiga adevărul. Dacă te împotrivești, nu vei câștiga nimic și, de asemenea, vei răni sentimentele lui Dumnezeu și Îl vei dezamăgi. De ce va fi dezamăgit Dumnezeu? Fiindcă tu nu accepți adevărul, nu ai speranță de mântuire, iar Dumnezeu nu este capabil să te câștige, prin urmare, cum ar putea El să nu fie dezamăgit? Când nu accepți adevărul, aceasta echivalează cu a împinge mâncarea care ți-a fost oferită personal de Dumnezeu. Spui că nu-ți este foame și că nu ai nevoie de mâncare; Dumnezeu încearcă de nenumărate ori să te încurajeze să mănânci, dar tu tot nu îți dorești asta. Preferi să stai nemâncat. Crezi că ești sătul când, de fapt, nu ai absolut nimic. Oamenii ca aceștia sunt foarte lipsiți de rațiune și neprihăniți de sine; ei nu recunosc un lucru bun când îl văd, sunt cei mai sărăciți și mai jalnici dintre oameni.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din evenimentele și lucrurile din apropiere”
Dacă dorești să fii curățit de corupție și să treci printr-o schimbare în firea vieții tale, atunci trebuie să ai dragoste pentru adevăr și capacitatea de a accepta adevărul. Ce înseamnă să accepți adevărul? Acceptarea adevărului înseamnă că, indiferent ce fel de fire coruptă ai sau care dintre otrăvurile marelui balaur roșu – otrăvurile Satanei – sunt în natura ta, atunci când cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie aceste lucruri, ar trebui să le recunoști și să te supui, nu poți face o alegere diferită și ar trebui să te cunoști conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu și să accepți adevărul. Indiferent ce spune Dumnezeu, indiferent cât de severe sunt cuvântările Lui, și indiferent ce cuvinte folosește El, poți să le accepți atât timp cât ceea ce spune El este adevărul și le poți recunoaște atât timp cât se conformează realității. Poți să te supui cuvintelor lui Dumnezeu indiferent cât de profund le înțelegi, precum și să accepți și să te supui luminii dezvăluite de Duhul Sfânt și despre care au părtășie frații și surorile tale. Atunci când o astfel de persoană a urmărit adevărul până la un anumit punct, ea poate dobândi adevărul și o transformare a firii sale. Chiar dacă oamenii care nu iubesc adevărul au puțină umanitate, pot face câteva fapte bune și se pot lepăda și sacrifica pentru Dumnezeu, sunt confuzi în privința adevărului și nu îl tratează cu seriozitate, astfel încât viața-fire pe care o au nu se schimbă niciodată. Puteți vedea că Petru a avut umanitate asemănătoare cu cea a discipolilor, însă el a ieșit în evidență prin urmărirea ferventă a adevărului. Indiferent ce a spus Isus, el a cugetat cu seriozitate. Isus a întrebat: „Simon Barjona, Mă iubești?” Petru a răspuns cu sinceritate: „Îl iubesc doar pe Tatăl care este în ceruri, totuși, eu nu L-am iubit pe Domnul de pe pământ.” Mai târziu a înțeles, gândindu-se: „Nu este corect, Dumnezeul de pe pământ este Dumnezeul din ceruri. Nu este același Dumnezeu atât în cer, cât și pe pământ? Dacă Îl iubesc doar pe Dumnezeu din ceruri, atunci iubirea mea nu este reală. Trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu de pe pământ, căci numai atunci iubirea mea va fi reală”. Astfel, Petru a ajuns să înțeleagă adevăratul sens al cuvântului lui Dumnezeu din ceea ce întrebase Isus. Pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru ca această iubire să fie reală, trebuie să-L iubești pe Dumnezeul întrupat pe pământ. A iubi un Dumnezeu nedeslușit și invizibil nu este nici realist, nici practic, în timp ce a-L iubi pe Dumnezeul practic și vizibil este adevărul. Din cuvintele lui Isus, Petru a câștigat adevărul și o înțelegere a voii lui Dumnezeu. Evident, credința lui Petru în Dumnezeu se concentrase doar pe urmărirea adevărului. În cele din urmă, el a dobândit o iubire pentru Dumnezeul practic – Dumnezeul de pe pământ. Petru a fost deosebit de serios în urmărirea adevărului. De fiecare dată când Isus îl sfătuia, el medita cu seriozitate la cuvintele lui Isus. Poate că medita luni de zile, un an sau chiar ani întregi înainte ca Duhul Sfânt să-l lumineze și să înțeleagă esența cuvintelor lui Dumnezeu. În acest fel, Petru a pătruns în adevăr și, făcând asta, firea vieții sale a fost transformată și reînnoită.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”
Pentru a înlătura o fire coruptă, trebuie mai întâi ca omul să fie capabil să accepte adevărul. A accepta adevărul înseamnă a accepta judecata și mustrarea lui Dumnezeu; înseamnă a accepta cuvintele Sale care dezvăluie esența corupției omului. Dacă ajungi să-ți cunoști și să-ți analizezi efuziunile de corupție, stările, intențiile și comportamentele tale corupte pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și ești capabil să descoperi esența problemelor tale, atunci vei fi dobândit cunoștințe despre firea ta coruptă și vei fi demarat procesul de înlăturare a acesteia. Pe de altă parte, dacă nu practici în acest fel, nu numai că nu vei putea să-ți înlături firea intransigentă, dar nici nu vei avea cum să-ți eradichezi firile corupte. Fiecare persoană are mai multe firi corupte. De unde ar trebui să înceapă să le înlăture? În primul rând, trebuie să-și înlăture intransigența, deoarece firea intransigentă îi împiedică pe oameni să se apropie de Dumnezeu, să caute adevărul și să se supună lui Dumnezeu. Intransigența este cel mai mare obstacol pentru rugăciunea și părtășia omului cu Dumnezeu; este ceea ce interferează cel mai mult cu relația normală a omului cu Dumnezeu. După ce ți-ai înlăturat firea intransigentă, celelalte vor fi ușor de înlăturat. Înlăturarea unei firi corupte începe cu reflecție asupra propriei persoane și autocunoaștere. Înlătură toate firile corupte de care ești conștient – cu cât dobândești cunoștințe despre mai multe dintre ele, cu atât mai multe poți să înlături; cu cât mai profunde sunt aceste cunoștințe privind firile tale corupte, cu atât le poți înlătura mai temeinic. Acesta este procesul de înlăturare a firilor corupte; se realizează rugându-te lui Dumnezeu, reflectând asupra ta și cunoscându-te și analizând esența firii tale corupte prin cuvintele lui Dumnezeu, până când ești capabil să te lepezi de trup și să practici adevărul. A cunoaște esența firii tale corupte nu este o sarcină simplă. A te cunoaște pe tine însuți nu înseamnă a spune, în linii mari: „Sunt o persoană coruptă; sunt un diavol; sunt odrasla Satanei, descendentul marelui balaur roșu; sunt potrivnic și ostil față de Dumnezeu; sunt dușmanul Lui.” O astfel de vorbărie nu înseamnă neapărat că îți cunoști într-adevăr corupția. Este posibil să fi învățat acele cuvinte de la altcineva și să nu știi prea multe despre tine. Adevărata cunoaștere de sine nu se bazează pe învățătura sau judecățile omului, ci se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu ‒ înseamnă să vezi consecințele firilor corupte și suferința pe care ai experimentat-o din cauza lor, să simți cum o fire coruptă nu îți face rău numai ție, ci și altor oameni. Înseamnă să-ți dai seama că firile corupte își au originea în Satana, că sunt otrăvurile și filosofiile sale și că sunt întru totul ostile adevărului și lui Dumnezeu. Când vei fi înțeles această problemă, vei fi ajuns să-ți cunoști firea coruptă. După ce unii oameni recunosc faptul că sunt diavolul Satana, ei tot nu acceptă să fie emondați și tratați. Nu admit că au făcut ceva rău sau că au încălcat adevărul. Ce se întâmplă cu ei? Încă nu se cunosc pe ei înșiși. Unii oameni spun că sunt diavolul Satana, dar dacă i-ai întreba: „De ce spui că ești diavolul Satana?”, nu ar putea să răspundă. Acest lucru arată că ei nu își cunosc firea coruptă, nici natura-esență. Dacă ar putea să vadă că natura lor este natura diavolului, că firea lor coruptă este firea Satanei și să admită că, prin urmare, ei sunt diavolul Satana, atunci ar ajunge să-și cunoască natura-esență. Adevărata cunoaștere de sine se dobândește prin expunerea, judecata, practica și experiența cuvintelor lui Dumnezeu. Se dobândește prin înțelegerea adevărului. Dacă o persoană nu înțelege adevărul, atunci, orice ar spune despre cunoașterea de sine este gol și impracticabil, deoarece nu poate găsi sau pricepe acele lucruri care stau la baza acestui fapt și care sunt esențiale. Pentru a se cunoaște pe ei înșiși, oamenii trebuie să recunoască firile corupte pe care le-au dezvăluit în anumite situații, care a fost intenția lor, cum s-au comportat, cu ce anume au fost întinați și de ce nu au putut accepta adevărul. Trebuie să poată afirma clar aceste lucruri, și abia atunci se pot cunoaște pe ei înșiși. Când unii oameni se confruntă cu emondarea și tratarea, recunosc faptul că le e lehamite de adevăr, că au suspiciuni și neînțelegeri în privința lui Dumnezeu și că se păzesc de El. În plus, ei admit că toate cuvintele lui Dumnezeu care îl judecă și îl dezvăluie pe om sunt reale. Acest lucru arată că au un strop de autocunoaștere. Însă pentru că ei nu-L cunosc pe Dumnezeu sau lucrarea Lui, pentru că nu-I înțeleg voia, autocunoașterea lor este destul de superficială. Dacă o persoană își recunoaște doar propria corupție, dar nu a găsit rădăcina problemei, poate să-și înlăture suspiciunile și neînțelegerile în privința lui Dumnezeu și faptul că se păzește de El? Nu, nu poate. Acesta este motivul pentru care cunoașterea de sine este mai mult decât o simplă recunoaștere a corupției și a problemelor omului – trebuie, de asemenea, să înțeleagă adevărul și să înlăture de la rădăcină problema firii sale corupte. Acesta este singurul mod de a vedea adevărul corupției sale și de a dobândi adevărata pocăință. Când aceia care iubesc adevărul ajung să se cunoască, ei sunt, de asemenea, capabili să caute și să înțeleagă adevărul, pentru a-și rezolva problemele. Doar acest tip de autocunoaștere dă rezultate. Ori de câte ori o persoană care iubește adevărul citește o frază din cuvintele lui Dumnezeu care îl dezvăluie și îl judecă pe om, înainte de orice, ea are credință că acele cuvinte ale lui Dumnezeu care îl dezvăluie pe om sunt reale și faptice și că acele cuvinte ale Sale care îl judecă pe om sunt adevărul și că reprezintă dreptatea lui Dumnezeu. Iubitorii adevărului trebuie să fie capabili să recunoască măcar acest lucru. Dacă un om nici nu crede cuvintele lui Dumnezeu și nici nu consideră că acele cuvinte ale lui Dumnezeu care îl dezvăluie și îl judecă pe om sunt fapte și adevăr, poate să se cunoască prin cuvintele Sale? Cu siguranță nu – chiar dacă și-ar dori să o facă, nu ar putea. Dacă poți să fii ferm în credința ta că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și să le crezi pe toate, indiferent ce spune Dumnezeu sau de felul Lui de a vorbi, dacă poți să crezi și să accepți cuvintele lui Dumnezeu chiar dacă nu le înțelegi, îți va fi ușor să reflectezi asupra ta și să te cunoști prin ele. Autoreflecția trebuie să se bazeze pe adevăr. Acest lucru este dincolo de orice îndoială. Numai cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul – niciunul dintre cuvintele omului și niciunul dintre cuvintele Satanei nu reprezintă adevărul. De mii de ani, Satana a corupt omenirea cu tot felul de cunoștințe, învățături și teorii, iar oamenii au devenit atât de insensibili și de tonți, încât nu numai că sunt lipsiți de cel mai mic strop de autocunoaștere, ba chiar susțin erezii și sofisme și refuză să accepte adevărul. Oamenii ca aceștia sunt fără speranțe. Cei care au credință adevărată în Dumnezeu cred că numai cuvintele Lui sunt adevărul, sunt capabili să se cunoască pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului, dobândind prin asta adevărata pocăință. Unii oameni nu urmăresc adevărul; își bazează autoreflecția doar pe învățăturile omului și nu admit nimic altceva decât un comportament păcătos, fiind în tot acest timp incapabili să-și dea seama de propria esență coruptă. O astfel de autocunoaștere este un efort zadarnic și nu dă niciun rezultat. Un om trebuie să-și pună baza autoreflecției pe cuvintele lui Dumnezeu și, după ce reflectează, să ajungă treptat să cunoască firile corupte pe care le dezvăluie. Trebuie să fie capabil să-și măsoare și să-și cunoască neajunsurile, umanitatea-esență, opiniile asupra lucrurilor, perspectiva și valorile de viață pe baza adevărului și apoi să ajungă la o evaluare și la un verdict precis asupra acestor lucruri. În acest fel, poate ajunge treptat la cunoașterea de sine. Însă, cunoașterea de sine devine din ce în ce mai profundă pe măsură ce un om are mai multe experiențe în viață. Și, înainte să câștige adevărul, îi va fi imposibil să-și vadă în întregime natura-esență. Dacă o persoană se cunoaște cu adevărat, poate vedea că ființele umane corupte sunt într-adevăr odraslele și întruchipările Satanei. Va simți că nu merită să trăiască înaintea lui Dumnezeu, că este nevrednic de iubirea și de mântuirea Lui și se va putea prosterna cu totul în fața Lui. Doar cei care sunt capabili de un asemenea grad de cunoaștere se cunosc cu adevărat. Cunoașterea de sine este o condiție prealabilă pentru a pătrunde în adevărul-realitate. Dacă o persoană vrea să practice adevărul și să intre în realitate, trebuie să se cunoască. Toți oamenii au firi corupte și, în ciuda lor, sunt mereu încătușați și controlați de aceste firi corupte. Sunt incapabili să practice adevărul sau să asculte de Dumnezeu. Așadar, dacă își doresc să facă aceste lucruri, trebuie mai întâi să se cunoască pe ei înșiși și să-și înlăture firile corupte. Numai prin procesul de înlăturare a unei firi corupte poate o persoană să înțeleagă adevărul și să obțină cunoaștere despre Dumnezeu; numai atunci poate să se supună lui Dumnezeu și să fie martoră pentru El. Așa se câștigă adevărul. Procesul de intrare în adevărul-realitate este acela de înlăturare a firii corupte. Așadar, ce trebuie să facă o persoană pentru a-și înlătura firea coruptă? În primul rând, trebuie să-și cunoască esența coruptă. Mai exact, asta înseamnă să știe cum a apărut firea coruptă și care dintre minciunile și sofismele Satanei pe care le-a acceptat au dat naștere acesteia. Odată ce ajunge să înțeleagă pe deplin aceste cauze fundamentale pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și să le discearnă, nu va mai fi dispusă să trăiască după firea sa coruptă, va vrea doar să se supună lui Dumnezeu și să trăiască după cuvintele Sale. Oricând va dezvălui o fire coruptă, va fi capabilă să o recunoască, să o respingă și să se lepede de trup. Practicând și experimentând în acest fel, se va lepăda, încet, de toate firile sale corupte.
– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”
Ar trebui să discerni cele mai ieșite din comun și evidente lucruri care sunt în firile tale corupte, cum ar fi aroganța, înșelăciunea sau răul. Începând cu aceste firi corupte, reflectează, analizează și ajunge să te cunoști. Dacă poți să atingi adevărata cunoaștere de sine și ura față de propria persoană, îți va fi ușor să scapi de firile tale corupte și să pui adevărul în practică. Așadar, cum trebuie practicat acest lucru, în mod specific? Haideți, pur și simplu, să avem părtășie despre asta, folosind exemplul unei firi arogante. În viața ta de zi cu zi, când vorbești, te comporți și te ocupi de chestiuni, îți îndeplinești datoria, ai părtășie cu ceilalți și așa mai departe, oricare ar fi problema în cauză, sau oriunde te-ai afla, sau oricare ar fi împrejurările, trebuie să te concentrezi tot timpul să analizezi ce fel de fire arogantă ai afișat. Trebuie să dezgropi toate efuziunile, gândurile și ideile care provin din firea ta arogantă de care ești conștient și pe care o poți percepe, precum și intențiile și scopurile tale – în special, faptul că-ți dorești mereu să le ții altora morală de sus, că nu asculți de nimeni, că te consideri mai bun decât alții, că nu accepți ceea ce spun alții, oricâtă dreptate ar avea, că-i faci pe ceilalți să-ți accepte spusele și să se supună lor, chiar și atunci când greșești, că ai tendința constantă de a-i conduce pe ceilalți, că ești dificil și vii cu justificări atunci când conducătorii și lucrătorii te emondează și te tratează, condamnându-i ca fiind falși, că mereu îi condamni pe ceilalți și te înalți pe tine, că întotdeauna crezi că ești mai bun decât toți ceilalți, că-ți dorești mereu să fii o persoană renumită, distinsă, că întotdeauna adori să te dai în spectacol, astfel încât ceilalți să te respecte enorm și să ți se închine… Prin practica reflectării asupra acestor efuziuni de corupție și a analizării lor, poți ajunge să afli cât de urâtă este firea ta arogantă și să te urăști și să te detești chiar mai mult. Vei fi astfel dispus să reflectezi dacă ai dat sau nu dovadă de o fire arogantă în toate lucrurile. O parte din aceasta este să reflectezi la ce firi arogante și neprihănite de sine manifești în limbajul tău – ce lucruri lăudăroase, arogante și iraționale spui. Cealaltă parte este să reflectezi asupra lucrurilor absurde și iraționale pe care le faci în timp ce acționezi conform noțiunilor, închipuirilor, ambițiilor și dorințelor tale. Doar acest tip de reflecție asupra propriei persoane poate duce la autocunoaștere. Odată ce ai dobândit adevărata cunoaștere despre tine însuți, ar trebui să cauți în cuvintele lui Dumnezeu căile și principiile practicii pentru a fi o persoană cinstită, și apoi să practici, să-ți îndeplinești datoria și să te apropii de ceilalți și să interacționezi cu ei potrivit căilor și principiilor indicate de cuvintele lui Dumnezeu. După ce ai practicat în acest fel o perioadă, poate o lună sau două, vei simți că inima-ți este luminată datorită acestui lucru, vei fi câștigat ceva din asta și vei fi gustat succesul. Vei simți că ai o cale pentru a deveni o persoană cinstită, rațională, și te vei simți mult mai statornic. Deși nu vei putea încă să vorbești despre o cunoaștere deosebit de profundă a adevărului, vei fi dobândit o anumită cunoaștere perceptivă a acestuia, precum și o cale de practică. Deși nu vei putea să-l exprimi clar în cuvinte, vei avea un oarecare discernământ privind răul pe care-l face oamenilor o fire arogantă și modul în care le denaturează umanitatea. De exemplu, oamenii aroganți și îngâmfați spun adesea lucruri pline de laudă, nebunești, și minciuni pentru a-i păcăli pe alții; spun cuvinte pompoase, strigă lozinci și țin discursuri elevate. Nu sunt acestea diverse manifestări ale unei firi arogante? Nu este chiar irațional să manifestăm aceste firi arogante? Dacă ești capabil să înțelegi cu adevărat că sigur ți-ai pierdut rațiunea umană normală dacă dai dovadă de astfel de firi arogante și că a trăi cu o fire arogantă înseamnă a trăi ceva drăcesc, mai degrabă decât umanitatea, atunci vei fi recunoscut într-adevăr că o fire coruptă este una satanică și vei putea să-l urăști pe Satana și firile corupte din inima ta. După șase luni sau un an de o astfel de experiență, vei fi capabil de o adevărată cunoaștere de sine și, dacă vei mai manifesta o fire arogantă, vei fi imediat conștient de aceasta și vei putea să te lepezi de ea și să renunți la ea. Vei fi început să te schimbi și, treptat, vei putea să-ți alungi firea arogantă și să te înțelegi cu ceilalți în mod normal. Vei putea vorbi sincer și din inimă; nu vei mai spune minciuni și nici lucruri arogante. Nu vei avea atunci un pic de rațiune și o oarecare asemănare cu o persoană cinstită? Nu vei fi câștigat acea intrare? Acela este momentul în care vei începe să câștigi ceva. Când vei practica onestitatea în acest fel, vei putea să cauți adevărul și să reflectezi asupra ta, indiferent ce fel de fire arogantă manifești și, după ce vei trăi o vreme ca o persoană cinstită în acest mod, vei ajunge pe neașteptate și treptat să înțelegi adevărurile și cuvintele relevante ale lui Dumnezeu despre ce înseamnă să fii o persoană cinstită. Și când vei folosi acele adevăruri pentru a-ți analiza firea arogantă, luminarea și iluminarea cuvintelor lui Dumnezeu vor exista în adâncul inimii tale și vei începe să-ți simți inima mai luminată. Vei vedea limpede corupția pe care o aduce oamenilor o fire arogantă și urâțenia pe care îi face să o trăiască și vei putea discerne fiecare dintre stările corupte în care se află oamenii atunci când manifestă o fire arogantă. Analizând mai mult, vei vedea cu atât mai clar urâțenia Satanei și îl vei urî și mai mult. Astfel, îți va fi ușor să te lepezi de firea ta arogantă.
– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”
Pentru a dobândi adevărata pocăință, o persoană trebuie să-și înlăture firile corupte. Așadar, cum ar trebui, în mod specific, să practice și să intre pentru a-și înlătura firile corupte? Iată un exemplu. Oamenii au firi înșelătoare, mint și înșală mereu. Dacă îți dai seama de acest lucru, atunci cel mai simplu și mai direct principiu de practică pentru a-ți înlătura necinstea este să fii o persoană cinstită, să spui adevărul și să faci lucruri cinstite. Domnul Isus a spus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu».” Pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să urmezi principiile cuvintelor lui Dumnezeu. Această practică simplă este cea mai eficientă; este ușor de înțeles și de pus în practică. Cu toate acestea, deoarece oamenii sunt atât de profund corupți, pentru că toți au naturi satanice și trăiesc după firi satanice, le este destul de dificil să practice adevărul. Ar vrea să fie sinceri, dar nu pot. Nu se pot abține să nu spună minciuni și se dedau tertipurilor și, deși s-ar putea să aibă remușcări după ce recunosc acest lucru, tot nu vor fi capabili să se lepede de constrângerile firii lor corupte și vor continua să mintă și să înșele așa cum au făcut înainte. Cum ar trebui rezolvată această problemă? O parte din rezolvare este să știi că esența firii corupte a unei persoane este urâtă și infamă și să fii capabil să o urăști din inimă; o altă parte este să te instruiești să practici în conformitate cu adevărul-principiu: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»”. Când practici acest principiu, ești în procesul de înlăturare a firii tale înșelătoare. Firește, dacă ești capabil să practici în conformitate cu adevărurile-principii în timp ce îți înlături firea înșelătoare, aceasta este o manifestare a faptului că te schimbi și începutul adevăratei tale pocăințe, iar Dumnezeu aprobă asta. Înseamnă că, atunci când te transformi, Dumnezeu își va schimba părerea despre tine. De fapt, că Dumnezeu face acest lucru este un fel de iertare pentru firile corupte și răzvrătirea omului. El îi iartă pe oameni și nu-Și aduce aminte de păcatele sau de fărădelegile lor. Este suficient de exact? Ați înțeles? Iată un alt exemplu. Să spunem că ai o fire arogantă și, indiferent ce ți se întâmplă, ești foarte îndărătnic, vrei ca tu să iei mereu hotărârile, să-i faci pe alții să asculte de tine și să facă ce vrei tu să facă. Apoi vine ziua în care îți dai seama că acest lucru este cauzat de o fire arogantă. Faptul că recunoști că este o fire arogantă este primul pas către cunoașterea de sine. În continuare, ar trebui să cauți câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu care expun o fire arogantă cu care să te compari, să reflectezi asupra ta și să te cunoști. Dacă ți se pare că acea comparație este complet potrivită și admiți că firea arogantă pe care o dezvăluie Dumnezeu există în tine, iar apoi discerni și descoperi de unde vine firea ta arogantă, de ce apare și care dintre otrăvurile, ereziile și sofismele Satanei o guvernează, atunci, după ce ai văzut esența tuturor acestor întrebări, vei fi săpat până la rădăcina aroganței tale. Aceasta este adevărata cunoaștere de sine. Când ai o definiție mai exactă a felului în care îți dezvălui firea coruptă, acest lucru va facilita o cunoaștere mai profundă și mai practică despre tine. Ce ar trebui să faci în continuare? Ar trebui să cauți adevărurile-principii în cuvintele lui Dumnezeu și să înțelegi ce fel de comportament și discurs uman sunt manifestări ale umanității normale. După ce găsești calea de practicare, trebuie să practici potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și, când inima ta se va schimba, te vei fi pocăit cu adevărat. Nu numai că discursul și acțiunile tale vor fi principiale, ci vei trăi și asemănarea umană și vei renunța treptat la firea ta coruptă. Alții te vor vedea ca pe o persoană nouă: nu vei mai fi vechea persoană coruptă de odinioară, ci una renăscută în cuvintele lui Dumnezeu. O astfel de persoană este una care și-a schimbat firea vieții.
– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”
Pentru a urmări schimbarea firii, o persoană trebuie mai întâi să-și recunoască propria fire coruptă. Adevărata cunoaștere de sine implică vederea și disecarea minuțioasă a esenței propriei corupții, precum și recunoașterea diverselor stări pe care le trezește o fire coruptă. Doar atunci când cineva își înțelege clar firea și stările corupte își poate urî trupul și pe Satana şi de-abia atunci se produce o schimbare a firii. Dacă nu își poate recunoaște aceste stări și nu reușește să facă legăturile și să le pună în relație cu sine, poate firea acelei persoane să se schimbe? Nu poate. Schimbarea firii necesită ca o persoană să-și recunoască diferitele stări pe care firea sa coruptă le trezește; trebuie să ajungă în punctul de a nu fi constrânsă de firea sa coruptă și de a pune adevărul în practică – doar atunci firea sa poate începe să se schimbe. Dacă nu poate recunoaște originea stărilor sale corupte și doar se înfrânează conform cuvintelor și doctrinelor pe care le înțelege, atunci, chiar dacă are o purtare cât de cât bună și se schimbă puțin la exterior, acest lucru nu poate fi considerat o schimbare a firii. Din moment ce nu poate fi considerat o schimbare a firii, atunci care este rolul pe care majoritatea oamenilor îl joacă în timpul îndeplinirii datoriei lor? Este rolul de muncitor; ei doar depun efort și se ocupă de treburi. Deși își îndeplinesc și datoria, în majoritatea timpului, se concentrează doar să termine lucrurile, nu caută adevărul, ci doar depun efort. Uneori, când sunt într-o pasă bună, se străduiesc mai mult, iar alteori, când sunt într-o pasă proastă, se înfrânează puțin. Dar, după aceea, se vor examina și vor simți remușcări, așa că se vor strădui din nou mai mult, crezând că aceasta e căința. De fapt, aceasta nu înseamnă nici schimbare adevărată, nici căință adevărată. Căința adevărată începe cu cunoașterea de sine; începe cu o schimbare în comportament După ce purtarea unei persoane s-a schimbat și aceasta se poate răzvrăti împotriva trupului, poate pune adevărul în practică și comportamentul său pare să fie aliniat cu principiile, asta înseamnă că a existat o căință veritabilă. Apoi, puțin câte puțin, ajunge în punctul în care e capabilă să vorbească și să acționeze conform principiilor, conformându-se în totalitate adevărului. Atunci începe o schimbare în viața-fire.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cunoașterea de sine este de ajutor în căutarea adevărului”
Dacă dezvălui corupție într-o problemă, poți practica imediat adevărul odată ce îți dai seama de el? Nu poți. În acest stadiu al înțelegerii, alții te emondează, iar apoi, mediul tău te constrânge și te obligă să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Uneori, tot nu ești împăcat să faci asta și îți spui: „Trebuie să acționez așa? De ce nu pot să procedez cum vreau eu? De ce mi se cere mereu să practic adevărul? Nu vreau să fac asta, m-am săturat!” Experimentarea lucrării lui Dumnezeu necesită parcurgerea următorului proces: de la a fi reticent în a practica adevărul, la a practica de bunăvoie adevărul; de la negativitate și slăbiciune, la putere și capacitatea de a te răzvrăti împotriva trupului. Când oamenii ajung la un anumit punct al experienței și apoi trec prin niște încercări, prin rafinare și, în cele din urmă, ajung să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și unele adevăruri, atunci ei vor fi oarecum fericiți și dispuși să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. La început, oamenii sunt reticenți la practicarea adevărului. Să luăm ca exemplu realizarea cu loialitate a propriilor îndatoriri: înțelegi oarecum ce înseamnă să-ți realizezi îndatoririle și să fii loial lui Dumnezeu și, de asemenea, ai o anumită înțelegere a adevărului, dar când vei fi capabil să fii loial în totalitate? Când vei fi capabil să îți realizezi îndatoririle atât cu vorba cât și cu fapta? Acest lucru va necesita un proces. În timpul acestui proces, ai putea suferi multe greutăți. Unii oameni ar putea să te emondeze, iar alții ar putea să te critice. Ochii tuturor vor fi pe tine, examinându-te atent, și doar atunci vei începe să realizezi că greșești și că tu ești cel care s-a descurcat slab, că lipsa de loialitate în realizarea datoriei tale este inacceptabilă și că nu trebuie să fii superficial! Duhul Sfânt te va lumina din interior și îți va face reproșuri atunci când vei greși. În timpul acestui proces, vei ajunge să înțelegi unele lucruri despre tine însuți și vei ști că ai prea multe impurități, că nutrești prea multe motive personale și ai prea multe dorințe necumpătate atunci când îți realizezi îndatoririle. Odată ce ai înțeles esența acestor lucruri, dacă poți să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să ai pocăință adevărată, poți fi curățit de acele lucruri corupte. Dacă, în această manieră, cauți frecvent adevărul pentru a-ți rezolva problemele practice, vei păși treptat pe calea cea dreaptă a credinței; vei începe să ai experiențe adevărate de viață, iar firea ta coruptă va începe, treptat, să fie purificată. Cu cât firea ta coruptă este mai purificată, cu atât mai mult firea vieții tale se va transforma.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului”
Dacă firile corupte ale oamenilor nu sunt înlăturate, ei nu pot să intre în adevărul-realitate. Dacă nu știu ce firi corupte anume au sau care le este propria natură-esență satanică, atunci sunt oare capabili să admită cu adevărat că ei înșiși sunt ființe umane corupte? (Nu.) Dacă oamenii sunt incapabili să admită cu adevărat că sunt satanici, că sunt membri ai coruptului neam omenesc, atunci pot ei să se căiască într-adevăr? (Nu.) Dacă nu pot să se căiască într-adevăr, atunci nu s-ar putea oare ca adesea să se gândească că nu sunt atât de răi, că sunt demni, că se află sus, că au statut și onoare? Nu s-ar putea oare să aibă deseori astfel de gânduri și stări? (Ba da.) De ce apar, deci, stările acestea? Totul se reduce la o frază: dacă firile corupte ale oamenilor nu sunt înlăturate, atunci inimile lor sunt mereu tulburate și le este greu să aibă o stare normală. Adică, dacă firea ta coruptă nu este înlăturată într-o privință anume, îți este foarte greu să fii liber de influența unei stări negative și-ți este foarte greu să ieși din acea stare negativă, astfel încât s-ar putea chiar să crezi că starea aceasta a ta este bună, corectă și în acord cu adevărul. Îi vei rămâne fidel, vei persista în ea și, în mod firesc, vei ajunge să fii prins în capcana ei, deci va fi foarte greu să ieși din ea. Apoi, într-o bună zi, odată ce vei înțelege adevărul, îți vei da seama că acest gen de stare te determină să-L înțelegi greșit pe Dumnezeu și să I te împotrivești, te determină să I te opui și să-L judeci, până într-acolo încât te îndoiești că sunt adevărul cuvintele Lui, te îndoiești de lucrarea lui Dumnezeu, te îndoiești că El e suveran peste toate și te îndoiești că El este realitatea și originea tuturor lucrurilor pozitive. Vei vedea că starea ta este foarte periculoasă. Această gravă consecință a fost produsă de faptul că nu cunoșteai cu adevărat aceste filosofii, idei și teorii satanice. Numai acum vei fi capabil să vezi cât de sinistru și rău e Satana; Satana poate foarte bine să inducă în eroare și să corupă oamenii, făcându-i s-o ia pe calea împotrivirii față de Dumnezeu și a trădării Sale. Dacă firile corupte nu sunt înlăturate, consecințele sunt grave. Dacă ești capabil să cunoști aceste lucruri, să-ți dai seama de ele, acest lucru este în întregime rezultatul faptului că înțelegi adevărul și că te luminează și te iluminează cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii care nu înțeleg adevărul nu pot să vadă clar cum Satana îi corupe pe oameni, îi induce în eroare și-i face să I se împotrivească lui Dumnezeu; această consecință este deosebit de periculoasă. Pe măsură ce oamenii experimentează lucrarea lui Dumnezeu, dacă nu știu cum să reflecteze asupra lor înșiși, cum să discearnă lucrurile negative sau filosofiile satanice, atunci nu au nicio posibilitate de-a fi liberi de inducerea în eroare și coruperea Satanei. De ce le cere Dumnezeu oamenilor să citească mai mult din cuvintele Lui? Pentru ca ei să înțeleagă adevărul, să ajungă să se cunoască pe ei înșiși, să vadă limpede ce anume dă naștere stărilor lor corupte și să vadă de unde le vin ideile, punctele de vedere și modurile de-a vorbi, de-a se comporta și de-a trata problemele. Atunci când devii conștient că aceste puncte de vedere cărora le rămâi fidel nu sunt în acord cu adevărul, că ele sunt în conflict cu tot ce a spus Dumnezeu și că ele nu sunt ceea ce dorește El; atunci când Dumnezeu are cerințe de la tine, când cuvintele Sale vin la tine și când starea și mentalitatea ta nu-ți permit să te supui lui Dumnezeu, nici să fii supus circumstanțelor pe care El le-a rânduit și nici nu te fac să trăiești liber și eliberat în prezența Lui și să-L mulțumești pe El – toate acestea demonstrează că starea căreia îi rămâi fidel este greșită. V-ați mai confruntat cu situația următoare? Trăiești conform lucrurilor pe care le consideri pozitive, pe care le consideri cele mai folositoare ție; pe neașteptate, însă, când ți se întâmplă ceva, lucrurile pe care le consideri cele mai corecte adesea nu au efect pozitiv – dimpotrivă, te fac să ai îndoieli în legătură cu Dumnezeu, te lasă fără o cale, îți dau înțelegeri greșite despre Dumnezeu și produc opoziție față de El – ați avut astfel de momente? (Da.) Evident, în mod sigur nu ai rămâne fidel acelor lucruri pe care le consideri greșite; continui să persiști și să rămâi fidel doar lucrurilor pe care le consideri corecte, trăind mereu într-o astfel de stare. Când, într-o bună zi, înțelegi adevărul, abia atunci îți dai seama că lucrurile cărora le rămâi fidel nu sunt pozitive – sunt total eronate, lucruri pe care oamenii le consideră bune, dar care nu sunt adevărul. Cât de des vă dați seama și deveniți conștienți că lucrurile cărora le rămâneți fideli sunt greșite? Dacă cea mai mare parte a timpului sunteți conștienți că ele sunt greșite, dar nu reflectați și aveți împotrivire în inimă, sunteți incapabili să acceptați adevărul, sunteți incapabili să înfruntați corect aceste lucruri și vă autojustificați – dacă acest gen de stare eronată nu este redresată, e foarte periculos. A stărui mereu în astfel de lucruri te face să te mâhnești foarte ușor, te face să te poticnești și să ratezi ușor și, în plus, nu vei intra în adevărul-realitate. Când oamenii se pledează în favoarea lor, este răzvrătire; înseamnă că nu au rațiune. Chiar dacă nu spun nimic cu voce tare, chiar dacă o țin în sufletul lor, problema-sursă tot nu a fost rezolvată. Când, deci, ești capabil să nu I te opui lui Dumnezeu? Trebuie să-ți redresezi starea și să rezolvi sursele problemelor tale în această privință; trebuie să-ți fie clar unde anume este greșeala în punctul de vedere căruia îi rămâi fidel; trebuie să investighezi lucrul acesta și să cauți adevărul pentru a-l rezolva. Abia apoi poți trăi în starea corectă. Atunci când vei trăi în starea corectă, nu vei avea înțelegeri greșite despre Dumnezeu, nu I te vei opune deloc și, cu atât mai puțin, vor apărea în tine noțiuni. Acum, răzvrătirea ta în această privință va fi înlăturată. Odată ce este înlăturată și știi cum să acționezi în acord cu intențiile lui Dumnezeu, oare acțiunile tale nu vor fi acum compatibile cu Dumnezeu? Dacă ești compatibil cu El în această chestiune, atunci nu va fi în acord cu intențiile Lui tot ce faci? Practica și demersurile ce sunt în acord cu intențiile lui Dumnezeu nu sunt oare în acord cu adevărul? Rămânând ferm în această chestiune, trăiești în starea corectă. Atunci când trăiești în starea corectă, ceea ce dezvălui și ceea ce trăiești nu mai este o fire coruptă; ești capabil să trăiești umanitatea normală, îți este ușor să pui în practică adevărul și ești cu adevărat supus.
– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înlăturarea firii corupte poate produce o transformare adevărată”
Mărturii similare bazate pe experiențe
Știu calea de-a înlătura firea coruptă
Imnuri similare
Cum să accepți adevărul