În stabilirea unei relații normale cu Dumnezeu, cel mai important lucru este modul în care trebuie tratate cuvintele Lui. Indiferent de maniera în care vorbește Dumnezeu, indiferent de subiectul despre care vorbește sau de măsura în care vorbește, cert este că tot ce spune El este ceea ce îi trebuie cel mai mult omului, ceea ce omul ar trebui să înțeleagă și ceea ce ar trebui să îi fie furnizat. Mai mult, cuvintele pe care le spune Dumnezeu sunt complet la îndemâna minții umane și a gândirii umane, adică a aptitudinilor intelectuale native ale omului. Ele sunt inteligibile și de înțeles pentru om. Orice spune sau face Dumnezeu, fie că este vorba de Duhul Sfânt care lucrează într-o persoană sau de rânduirea de către Dumnezeu a diverșilor oameni, evenimente, lucruri sau medii, nu depășește sfera aptitudinilor intelectuale native ale omului sau domeniul gândirii lui; în schimb, este specific, autentic și real. Dacă o persoană nu poate înțelege, înseamnă că ceva nu este în regulă cu ea. Înseamnă că are un calibru excesiv de slab. În orice caz, maniera de a vorbi și tonul lui Dumnezeu, avântul discursului Său și toate cuvintele pe care le oferă omului sunt lucruri pe care credincioșii în Dumnezeu trebuie să le înțeleagă și toate sunt comprehensibile pentru om. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu îi vorbește omului și îi vorbește în limbajul uman, iar exprimând aceste cuvinte ale Sale, El le transmite și le pune la dispoziția omului cu un limbaj și un vocabular cât mai colocvial, variat, disponibil și accesibil oamenilor, astfel încât oameni cu gânduri și perspective diferite, cu niveluri diferite de alfabetizare și cu medii educaționale și familiale diferite să le poată pătrunde și înțelege cu toții. În toate aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu, există ceva ce ar trebui să înțelegi: nu există nimic prea ezoteric sau abstract în cuvintele Sale, nu există cuvinte pe care omul să nu le poată interpreta. Atât timp cât cineva are un anumit calibru și se concentrează pe practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, poate ajunge la o înțelegere a adevărului și poate pricepe intențiile lui Dumnezeu. Adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu vin de la El, dar formele limbajului pe care le folosește pentru a le exprima, până la stilul lor de exprimare particular, sunt toate umane. Ele nu părăsesc limitele limbajului uman. Indiferent de forma pe care Dumnezeu o folosește pentru a-Și rosti cuvintele, de metoda sau tonul pe care îl folosește pentru a vorbi, indiferent dacă stilul Lui de exprimare provine din Occident sau din Orient, indiferent dacă folosește limbajul uman antic sau modern, există oare în discursul Său vreun limbaj pe care omenirea îl consideră neinteligibil sau non-uman? (Nu.) Nimeni nu a găsit niciunul până în prezent. Sunt unii care spun: „Nu este corect; am găsit două astfel de cuvinte: «dreptate» și «măreție».” „Dreptate” și „măreție” sunt două cuvinte descriptive sau afirmații despre un aspect al esenței divine, dar oare nu și oamenii folosesc în mod curent aceste cuvinte? (Ba da.) Indiferent cât de departe merge înțelegerea ta cu privire la aceste două cuvinte, poți cel puțin să găsești definițiile lor fundamentale și originale în dicționar și, comparând aceste definiții originale cu esența lui Dumnezeu, cu firea Sa și cu ceea ce are și este El, într-o astfel de combinație, cuvintele devin concrete pentru oameni și nu mai sunt abstracte. Corelând acest lucru cu lungi expuneri ale faptelor, comentarii și explicații ale acestor cuvinte în cuvintele lui Dumnezeu, ele devin concrete pentru toți oamenii, vii din punct de vedere al imaginilor, autentice, din ce în ce mai apropiate de esența, de posesiunile și de ființa lui Dumnezeu, pe care oamenii se cuvine să le cunoască. Astfel, vocabularul și afirmațiile care au legătură cu lucruri precum firea lui Dumnezeu nu vi se par abstracte sau misterioase. Spuneți-Mi, atunci: există ceva abstract în acele adevăruri care se referă la practica obișnuită a oamenilor, la calea pe care merg și la adevărurile-principii? (Nu.) Din nou, nu există nimic abstract acolo.

De când am început să-Mi exprim cuvintele și să țin predici, am făcut eforturi supreme pentru a folosi limbajul uman – un limbaj pe care oamenii îl pot înțelege, cu care pot interacționa și pe care îl pot pătrunde – pentru a predica, pentru a avea părtășie despre adevăr și pentru a discuta adevărurile-principii, astfel încât voi să înțelegeți mai bine adevărul. Nu este aceasta o abordare mai umană? Care este avantajul acestei abordări pentru voi? Vă face mai capabili să înțelegeți mai mult din adevăr. Și care este scopul Meu când vorbesc în acest fel? Să vă permit să auziți un limbaj mai bogat, mai divers, apoi să folosiți acel limbaj divers pentru a facilita înțelegerea adevărului de către oameni și pentru ca aceștia să nu simtă că este plictisitor. Limbajul variat al Bibliei, atât al Vechiului, cât și al Noului Testament, se încadrează într-un fel de idiom, astfel încât oamenii își pot da seama dintr-o privire că anumite cuvinte sunt biblice, că provin din Biblie. Există ceva semnificativ sau simbolic în aceste cuvinte. Eu Mă străduiesc să fac în așa fel încât stilurile și formulările limbajului de astăzi să fie lipsite de trăsături simbolice, astfel încât oamenii să poată vedea că acest limbaj depășește idiomul biblic. Deși oamenii pot vedea din conținutul și tonul discursului lui Dumnezeu că sursa acestuia și cea a cuvintelor rostite de Dumnezeu în Biblie par a fi una singură, ei pot vedea în formularea sa că a trecut dincolo de Biblie, dincolo de Vechiul și de Noul Testament și că a mers mai sus chiar și decât terminologia spirituală folosită de toți oamenii spirituali de-a lungul mileniilor. Așadar, ce termeni se numără printre cei pe care îi rostește Dumnezeu acum? Unii dintre ei sunt limbajul pozitiv, laudativ, pe care oamenii îl folosesc adesea, în timp ce alte cuvinte și limbajul Său pot să expună și să exprime firea coruptă a omului. Există, de asemenea, unele lucruri specializate, referitoare la literatură, muzică, dans, traducere și așa mai departe. Acest lucru este menit să permită oricui, indiferent de domeniul în care își face datoria sau de cunoștințele sale profesionale, să simtă că adevărurile pe care le spun Eu sunt intim legate de viața reală și de datoria pe care o îndeplinește și că nu există nicio deconectare între adevăr, în oricare dintre aspectele sale, și viața reală a oamenilor sau datoria pe care o îndeplinesc. Așadar, nu vă sunt de mare ajutor aceste adevăruri? (Ba da.) Dacă nu M-ar interesa aceste lucruri și aș evita categoric tot ceea ce are legătură cu subiectele legate de traducere, film, artă, scriere și muzică, dacă nu aș folosi niciodată astfel de cuvinte și le-aș evita în mod intenționat, atunci oare aș putea să-Mi fac bine lucrarea? Dacă ar fi așa, aș putea totuși să fiu capabil să fac o parte din ea, dar ar fi un chin să comunic cu voi. Prin urmare, Mă străduiesc să studiez și să stăpânesc un astfel de limbaj. Pe de o parte, acest lucru vă poate ajuta în ceea ce privește teoria și principiile activității voastre profesionale; pe de altă parte, atunci când vă îndepliniți îndatoririle în aceste domenii, vă ajută să simțiți că activitatea profesională pe care o implică îndatoririle voastre nu este detașată de adevăr. Oricare ar fi specialitatea ta, oricare ar fi punctul tău forte, oricare ar fi profesia pe care o studiezi, poți citi și înțelege aceste cuvinte, iar ele îți permit să atingi scopul de a pătrunde în adevăr în timp ce-ți faci datoria. Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Este un lucru bun. Așadar, cum poate fi obținut un astfel de rezultat bun? Acest lucru necesită ca Dumnezeu, în umanitatea Lui, să aibă anumite lucruri. Și ce lucruri sunt acelea? Umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat trebuie să înțeleagă câte ceva despre diverse specializări, deși Eu nu trebuie să muncesc din greu pentru asta și să studiez aceste lucruri până la măiestrie. Acest lucru este doar pentru ca Eu să fiu capabil să folosesc cunoștințe din toate domeniile atunci când am părtășie despre adevăr și ofer mărturie pentru Dumnezeu. Acest lucru le permite oamenilor din orice domeniu să înțeleagă și să aprecieze mărturiile despre casa lui Dumnezeu, precum și diferitele sale lucrări filmate, ceea ce este foarte benefic pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei. Dacă ar fi să folosesc doar limbajul casei lui Dumnezeu pentru a avea părtășie despre adevăr și nimic din limbajul și cunoștințele din diferitele domenii specializate ale societății, rezultatele ar fi foarte slabe. Așadar, pentru a face bine această lucrare, ce trebuie să realizez? Trebuie să am anumite cunoștințe profesionale, motiv pentru care ascult uneori cântece, urmăresc știrile, citesc reviste și, ocazional, citesc ziarul. Uneori, acord atenție și unora dintre treburile non-credincioșilor. Treburile non-credincioșilor implică multe lucruri diferite, iar o parte din limbajul lor lipsește din casa lui Dumnezeu, dar dacă acest limbaj este folosit ca limbaj al predicilor, va fi uneori foarte eficient și vă va ajuta și vă va face să simțiți că drumul credinței în Dumnezeu este vast, nu plictisitor sau neinteresant. Acest lucru vă va fi de mare ajutor și ar trebui să învățați lucruri utile din el. Deși cei mai mulți dintre voi nu vor avea succes cu învățatul, cei cu un calibru adecvat vor putea învăța unele lucruri utile, ceea ce le va fi de folos în îndeplinirea îndatoririlor lor. Când nu am nimic de făcut, fără să Mă gândesc, învăț câteva lucruri uitându-Mă la știri și ascultând muzică. Nu necesită niciun efort deosebit; pur și simplu Îmi petrec timpul liber învățând lucruri, privind lucruri, ascultând lucruri și, fără să vreau, stăpânesc câteva dintre ele. Va avea faptul că le stăpânesc un impact asupra lucrării? Nici pe departe – de fapt, este necesar să o fac. Este în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu și al răspândirii Evangheliei. Care este scopul pentru care am părtășie cu voi despre aceste aspecte? Ca aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu să vă fie accesibile, ca toate acestea să fie inteligibile și ușor de pus în practică. Cel puțin, ele sunt ceva ce umanitatea ar trebui să aibă. Când spun că acestea sunt lucruri pe care umanitatea ar trebui să le aibă, Mă refer la faptul că, atunci când Dumnezeu Își face lucrarea și Își exprimă cuvintele, acestea au fost deja prelucrate prin umanitatea Sa. Ce înseamnă „prelucrate”? De exemplu, este ca și grâul tăiat, care este treierat și măcinat, făcut făină, apoi transformat în pâine, prăjituri și tăiței. După ce au fost procesate, aceste lucruri vă sunt date vouă, iar voi consumați în cele din urmă un produs finit, o mâncare pregătită. Care este rolul vostru în această situație? De a mânca și de a bea în întregime cuvintele pe care Dumnezeu le rostește astăzi, cât mai repede posibil. Mâncați și beți mai mult din ele, acceptați mai mult din ele și experimentați-le, digerați-le și absorbiți-le, puțin câte puțin. Transformați-le în viața voastră, în statura voastră și lăsați cuvintele lui Dumnezeu să domine fiecare zi din viața voastră și din datoria pe care o îndepliniți. Toate cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sunt în limbajul omenirii și, deși sunt ușor de înțeles, adevărul din ele nu este deloc ușor de înțeles sau de pătruns; deși limbajul este ușor de înțeles, pătrunderea în adevăr este un proces în mai multe etape. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și l-a adus pe om până în prezent, iar fiecare cuvânt pe care îl spune se împlinește în voi, încetul cu încetul, iar adevărul pe care îl exprimă, precum și procedura care îi ghidează pe oameni pe măsură ce intră în adevăr și pornesc pe calea mântuirii, se adeverește în voi, în mod clar și evident, și se împlinește încetul cu încetul. Astfel de rezultate se manifestă în voi, puțin câte puțin. Nu există nimic abstract în acest lucru. Acum, să nu acordăm atenție modului în care cuvintele lui Dumnezeu sunt prelucrate prin umanitatea Sa. Nu este nevoie să cercetăm acest proces – în el există un mister pe care studiul omului nu-l poate pătrunde. Fiți atenți doar să acceptați adevărul. Aceasta este cea mai înțeleaptă alegere și cea mai corectă atitudine. Nu are niciun rost să vrei mereu să cercetezi lucrurile. Este o risipă de timp și de efort. Adevărul nu este ceva obținut prin studiu, cu atât mai puțin descoperit de știință. El este exprimat direct de Dumnezeu și nu poate fi înțeles și cunoscut decât prin experiență. Un om poate obține adevărul doar prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu. Dacă cineva folosește doar un proces mental pentru a studia lucrurile, dar nu practică și nu are experiență, nu poate obține adevărul. Care ar putea fi o atitudine pozitivă față de cuvintele lui Dumnezeu, în afară de a nu cerceta lucrurile? Acceptarea, cooperarea și supunerea absolută. Într-adevăr, dacă cineva este cel mai calificat pentru studiu, Acela sunt Eu, dar nu fac niciodată acest lucru. Nu spun niciodată: „De unde vin aceste cuvinte? Cine Mi le-a spus? De unde le știu? Când am ajuns să le știu? Le știu și alții? Când le voi spune, vor avea rezultate? Ce va rezulta din ele? Conduc atât de mulți oameni – ce Mă voi face dacă în cele din urmă nu voi obține rezultatele dorite, dacă nu îi voi conduce pe calea mântuirii?” Spuneți-Mi – sunt acestea lucruri care ar trebui cercetate? (Nu, nu sunt.) Eu nu cercetez niciodată aceste lucruri. Orice doresc să spun, orice doresc să vă spun, vă spun direct. Nu am nevoie să trec prin procesul mental de a studia asta. Tot ceea ce trebuie să iau în considerare este dacă puteți înțelege dacă o spun într-un anumit fel; dacă trebuie să vorbesc mai concret; dacă trebuie să dau mai multe exemple și povestiri, din care voi să obțineți informații mai specifice și o cale mai specifică de practică; dacă ați înțeles ceea ce spun; dacă ceva din formularea Mea, din stilul și tonul discursului Meu, din gramatica Mea sau din întorsăturile de frază v-a făcut să înțelegeți greșit sau să fiți nedumeriți; sau dacă există vreun lucru în discursul Meu pe care îl simțiți ca fiind abstract, tainic sau sec. Trebuie doar să observ și să iau în considerare aceste lucruri. Nu analizez restul. Este normal pentru Mine să nu cercetez lucrurile, dar este normal pentru voi? Pentru voi, este normal să cercetați lucrurile; ar fi anormal să nu o faceți. Asta provine din îndemnurile instinctului și din natura omenirii corupte. Voi veți cerceta cu siguranță lucrurile. Cu toate acestea, există un lucru care poate rezolva această problemă: pe măsură ce omul ajunge treptat să interacționeze cu Dumnezeu, relația dintre om și Dumnezeu devine mai normală, iar omul își stabilește poziția corectă și Îi oferă lui Dumnezeu poziția corectă în inima sa. Pe măsură ce acest lucru progresează în bine, într-o direcție din ce în ce mai binevoitoare, conștientizarea, cunoașterea, certitudinea și acceptarea de către om a ceea ce face Dumnezeu se vor adânci și, pe măsură ce se va întâmpla asta, certitudinea, conștientizarea, cunoașterea și recunoașterea întrupării vor deveni, de asemenea, mai profunde. Pe măsură ce aceste lucruri se aprofundează, Îl veți studia și vă veți îndoi de Dumnezeu tot mai puțin, în moduri tot mai mărunte.

De ce Îl studiază omul pe Dumnezeu? Pentru că are în el prea multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, prea mulți factori de incertitudine, prea multe îndoieli, prea multe lucruri pe care nu le înțelege, prea multe lucruri pe care le consideră de nepătruns, prea multe taine și, prin urmare, își dorește să le descopere prin studiu. Orice studiu pe care îl întreprinzi și care se folosește de fenomene exterioare, de cunoștințele tale de specialitate sau de judecata ta mentală, nu va duce la înțelegere; vei fi irosit mult efort și tot nu vei înțelege despre ce este vorba în cazul lui Dumnezeu și al adevărului. Însă, pentru cei care urmăresc adevărul, abia dacă sunt necesari câțiva ani pentru a vedea rezultate, pentru a dobândi o cunoaștere autentică a lui Dumnezeu și pentru a dezvolta o inimă cu frică de Dumnezeu și supusă Lui. Unii oameni nu cred că sunt practice sau concrete cuvintele lui Dumnezeu, așa că-și doresc să-L studieze mereu pe Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și chiar întruparea. Chestiunile vieții și ale spiritului nu dau roade prin studiu. Când va veni ziua în care vei experimenta aceste adevăruri și-ți vei pune toată mintea, tot prețul pe care îl plătești și tot accentul pe practicarea adevărului și pe îndeplinirea datoriei, vei fi pornit pe calea mântuirii și nu-L vei mai studia pe Dumnezeu întrupat. Adică, întrebarea dacă El este om sau Dumnezeu va avea atunci răspuns. Oricât de normală ar fi umanitatea Sa, oricât de asemănător ar fi El cu oamenii obișnuiți, acest lucru nu va mai fi important. Ceea ce contează cel mai mult este faptul că tu vei fi descoperit în sfârșit esența Sa divină și vei fi recunoscut în sfârșit adevărurile pe care le exprimă și, până atunci, vei fi acceptat din adâncul inimii tale că această persoană este trupul în care Dumnezeu S-a întrupat. Datorită câtorva fapte, câtorva procese, câtorva experiențe, datorită câtorva lecții pe care le-ai învățat din poticneli și eșecuri, în adâncul sufletului tău, vei fi capabil să înțelegi o parte din adevăr și să recunoști că te-ai înșelat. Nu te vei mai îndoi și nu vei mai studia această persoană, ci vei simți că El este Dumnezeul practic, că acest lucru este stabilit ca un fapt incontestabil. Atunci vei fi acceptat instinctiv că El este Dumnezeu întrupat, fără nicio îndoială. Oricât de normală ar fi umanitatea Sa și deși El vorbește și acționează ca o persoană obișnuită și nu este deloc extraordinar sau măreț, nu te vei îndoi de El și nici nu-L vei disprețui. În trecut, nu L-ai fi simțit pe Dumnezeu întrupat ca fiind în acord cu noțiunile tale și L-ai fi studiat, ai fi fost disprețuitor și batjocoritor, sfidător în sinea ta, dar astăzi lucrurile sunt diferite. Astăzi, în timp ce Îi savurezi și Îi asculți cuvintele cu mare atenție, accepți tot ceea ce El exprimă dintr-un punct de vedere diferit. Și ce punct de vedere este acesta? „Eu sunt o ființă creată. Poate că Hristos nu este înalt, poate că glasul Său nu este puternic și poate că nu are o înfățișare specială, dar identitatea Sa este diferită de a mea. El nu este un membru al omenirii corupte; nu este unul dintre noi. Nu suntem pe picior de egalitate cu El, nu suntem la egalitate cu El.” Aici există o diferență față de punctul tău de vedere anterior. Cum apare această diferență? În adâncul tău, faci trecerea de la neacceptarea inițială și studiul involuntar, la acceptarea cuvintelor Sale ca fiind viață, ca fiind calea ta de practică, la sentimentul că El are adevărul; că El este adevărul, calea și viața; că pare să aibă umbra lui Dumnezeu și o dezvăluire a firii Sale; și că însărcinarea și lucrarea lui Dumnezeu se află în persoana Sa. Atunci este momentul în care Îl vei fi recunoscut și acceptat pe deplin. Atunci când orice reacție și orice atitudine ai față de El au devenit reacția instinctivă și corectă pe care ar trebui să o aibă o ființă creată, vei fi devenit capabil să-L tratezi ca pe Dumnezeu pe acest Fiu al Omului întrupat și să nu-L mai studiezi, chiar dacă ți se spune să faci acest lucru, așa cum nu ai studia de ce te-ai născut din mama și tatăl tău sau de ce arăți ca ei. Când ai ajuns în acest punct, instinctiv nu mai studiezi astfel de lucruri. Ele nu sunt subiecte legate de sfera vieții tale de zi cu zi și nu mai sunt întrebări. Atitudinea ta față de aceste lucruri a trecut de la reflexul său inițial, condiționat, de a studia, la refuzul instinctiv de a studia, iar cu instinctul tău astfel schimbat, Dumnezeu întrupat Se va ridica tot mai mult în statut și măsură, de neînlocuit de nicio persoană și va deveni Însuși Dumnezeu în inima ta, cu statutul de Dumnezeu. Relația ta cu Dumnezeu va fi atunci complet normală. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că nu poți vedea tărâmul spiritual, iar pentru orice persoană, Dumnezeul tărâmului spiritual este relativ abstract. Unde Se află El, cum este El, care este atitudinea Sa față de om, ce expresie afișează atunci când vorbește cu omul – oamenii nu cunosc niciunul dintre aceste lucruri. Astăzi, Cel Care Se află în fața ta este o persoană în formă și asemănare, care Se numește Dumnezeu. La început, nu Îl înțelegi, cu împotrivirea, îndoiala, presupunerile, neînțelegerile și chiar disprețul tău; apoi, Îi experimentezi cuvintele și treci la acceptarea lor ca viață și adevăr, ca principii ale practicii tale și ca scop și direcție a căii pe care mergi; și, de aici, accepți această persoană sinceră, ca și cum ar fi o imagine materializată a Dumnezeului din inima ta, pe care nu Îl poți vedea. Atunci când vei ajunge să simți acest lucru, oare relația ta cu Dumnezeu va fi un lucru gol de conținut? (Nu.) Nu, nu va fi. Atunci când Îl vei lua pe Dumnezeu ca pe o imagine nedeslușită, de nevăzut, și Îl vei concretiza până în punctul în care va deveni trup, o persoană printre oameni, la care nimeni nu s-ar uita de două ori, dacă vei fi în continuare capabil să menții cu El relația dintre o ființă creată și Creator, relația ta cu Dumnezeu va fi atunci cât se poate de normală. Orice Îi vei face atunci va fi în mod fundamental o reacție pe care o ființă creată ar trebui să o aibă din instinct. Nu ai putea să te îndoiești de El nici dacă ți s-ar cere acest lucru și nici nu ai putea să-L studiezi; nu ai încerca să-L studiezi, spunând: „De ce vorbește Dumnezeu așa? De ce are această expresie? De ce zâmbește și Se comportă așa cum o face?” Aceste lucruri ți se vor părea perfect normale. Îți vei spune: „Dumnezeu este așa și ar trebui să fie așa – da! Orice ar face El, relația mea cu El va fi normală și neschimbată.”

În gândurile și noțiunile întregii omeniri, faptul că Dumnezeu a devenit o ființă umană obișnuită prin întrupare este ultima formă pe care Dumnezeu ar trebui să o ia, deoarece oamenii obișnuiți sunt pe o treaptă joasă în societate și disprețuiți de ceilalți, iar Dumnezeu, Care este atât de măreț, nu ar trebui să Se întrupeze în cineva atât de banal. Acesta este un lucru contradictoriu noțiunilor oamenilor. Faptul că ești capabil să accepți și să recunoști că Dumnezeu este Dumnezeul tău atunci când, astăzi, El S-a întrupat și S-a transformat într-o ființă umană atât de puțin remarcabilă, este o mărturie în sine. Și, așa stând lucrurile, ce ar putea influența relația ta normală cu Dumnezeu sau ce i-ar putea dăuna? Nimic. Ținând cont de acest lucru, a fi capabil să-L recunoști pe Hristos ca Dumnezeul tău este un criteriu extrem de important pentru a evalua relația dintre tine și Dumnezeu. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar nu recunosc că Dumnezeu este adevărul, iar cei care nu recunosc că Dumnezeu este adevărul pot recunoaște că Dumnezeu este Dumnezeul lor? Ce fel de relație cu Dumnezeu au cei care nu recunosc că Dumnezeu este adevărul? Sunt ei capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu? Oare nu sunt capabili să-L sfideze pe Dumnezeu? Trebuie să vezi clar aceste lucruri. Atât tu, cât și Dumnezeu întrupat aveți o înfățișare umană, o formă umană, predilecții umane, un limbaj uman și amândoi trăiți în lumea oamenilor. Însă tu ești capabil să-ți stabilești poziția corect, poți face diferența dintre statutul tău și cel al lui Dumnezeu și poți repara relația ta cu Dumnezeu. Nu trebuie să treci dincolo de această relație și nu trebuie să o depășești. Dacă poți atinge această statură, atunci, pentru Dumnezeu, ești adecvat și nicio forță nu poate distruge relația ta cu Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie cea mai stabilă relație dintre toate, iar standardul va fi fost atins. Dacă relația ta cu acest trup nu se ridică la nivelul relației dintre om și Dumnezeu, dacă nu ai o astfel de relație, atunci când spui: „Am o relație bună cu Dumnezeu din ceruri și este o relație foarte normală”, este adevărat? Nu este. Spui că ai o relație bună cu Dumnezeu, dar cine a văzut-o vreodată? Unde este arătată? Nu are nicio bază faptică. Deoarece oamenii trăiesc în trupul lor și nu pot pătrunde pe tărâmul spiritual sau nu pot avea acces la Dumnezeu, cum pot interacționa atunci cu Duhul lui Dumnezeu? În momentul de față, sunteți voi capabili să ajungeți la o relație normală între om și Dumnezeu cu Dumnezeu întrupat? (Nu.) Unde se află dificultatea? Există multe adevăruri pe care omul nu le înțelege. Ce înseamnă că omul nu înțelege? Înseamnă că omenirea, care este coruptă, are păreri și opinii care, în multe privințe, nu concordă cu părerile și opiniile lui Dumnezeu întrupat, că principiile după care omul se ocupă de lucruri nu sunt în concordanță cu cele ale lui Dumnezeu întrupat și că omul chiar are multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu. Aceste probleme nu sunt încă rezolvate. Și unde se află rădăcina acestei probleme? Ce factor influențează relațiile dintre Dumnezeu și omenire? Este vorba de firea coruptă a omenirii. Adică, omenirea este încă de partea Satanei, trăind pe baza otrăvii Satanei, iar firea și esența Satanei sunt cele pe care le trăiesc oamenii. Esența lui Dumnezeu este adevărul. Esența Lui este neschimbătoare. Așadar, cine trebuie să se schimbe pentru a ajunge în concordanță cu Dumnezeu? Sigur că omenirea; lucrul acesta este definitiv. Atunci, cum ar trebui să se schimbe omenirea? Trebuie să se supună lucrării lui Dumnezeu, să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea și să accepte emondarea. Aceasta este singura cale a omului de a ajunge la un acord cu Dumnezeu. Numai atunci când pășești pe această cale poți ajunge treptat să înțelegi adevărul, să te eliberezi de firea ta coruptă și să privești atât oamenii, cât și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Astfel, principiile după care acționezi, perspectiva din care privești lucrurile, perspectiva ta asupra vieții și valorile tale vor fi toate în acord cu cele ale lui Dumnezeu. Barierele dintre tine și Dumnezeu vor fi din ce în ce mai puține, nu vor mai exista contradicții, Îl vei studia din ce în ce mai puțin pe Dumnezeu, supunerea ta va tot crește în mod firesc, iar tu vei ajunge treptat la un acord deplin cu Dumnezeu.

Vă e frică să interacționați cu Mine? (Nu.) Poate că nu vă e frică, dar Mie Îmi este. De ce Mi-e teamă? Aveți o statură atât de mică și sunt multe adevăruri pe care nu le înțelegeți, iar cu unele lucruri pe care le fac și le spun, trebuie să Mă gândesc dacă statura voastră poate ține pasul. Nu pot să le spun sau să le fac direct, ci trebuie să vă las suficient spațiu, precum și suficient timp, pentru a trece prin aceste adevăruri și a le experimenta. Apoi aștept. Aștept ca voi să înțelegeți acele adevăruri, să le acceptați treptat, să creșteți în statură, moment în care încerc din nou, puțin câte puțin, să Mă apropii de voi. Apoi vă observ și văd dacă ați crescut în statură. Dacă ați crescut, vă spun puțin mai multe; dacă statura voastră e încă mică, păstrez puțin mai multă distanță. De ce trebuie să păstrez puțină distanță față de voi? Dacă M-aș apropia prea mult de voi și v-aș cere prea mult, prea repede, graba ar strica treaba, iar dacă graba ar strica treaba, care ar fi consecințele? Ar putea fi periculoase, mai mult decât ați putea suporta. Așa cum stau lucrurile acum, nu numai că nu putem ajunge la armonie și acord în interacțiunea noastră, dar chiar și o relație autentică ar putea fi prea mult pentru noi. Dacă aș stărui să intru frecvent în contact cu voi sau să locuiesc cu voi, instruindu-vă în fiecare aspect al chestiunilor implicate în datoria voastră, ar fi stresant pentru voi. În acest caz, ați simți că suferiți. Nu ar fi un lucru pe care ar trebui să-l îndur? Și, îndurându-l, n-aș suferi? Ar trebui să sufăr și Eu. Dacă această suferință ar fi în beneficiul vostru, dacă v-ar putea accelera progresul, nu Mi-ar păsa dacă aș suferi puțin. Pur și simplu aș suporta mai mult, aș vorbi un pic mai puțin, aș fi mai îngăduitor și v-aș aștepta puțin mai mult, cu puțină răbdare. N-ar fi un deranj. Dacă ați suferi unele lucruri înainte de vreme, oare asta ar putea da rezultate, într-o oarecare măsură? Poate pentru câțiva oameni speciali, pentru cei care pot pricepe adevărul și care au atât conștiință, cât și rațiune, care sunt corecți și rezonabili și care, în plus, iubesc în mod deosebit adevărul, care pot urmări cu perseverență adevărul și care, în adâncul inimii lor, sunt intransigenți în iubirea și urmărirea luminii și a lucrurilor pozitive – oameni ca Petru, care a fost întreprinzător și pozitiv în urmărirea adevărului – numai oameni cu o astfel de umanitate, cu o astfel de urmărire și cu o astfel de pricepere ar putea îndura astfel de suferințe înainte de vreme. Există cineva printre voi care să îndeplinească aceste criterii? (Nu.) Ei bine, atunci, Îmi pare rău să spun că va trebui să păstrăm distanța, ca să nu treceți prematur printr-o astfel de suferință. Așadar, când veți trece prin ea? Atunci când veți fi ajuns la o anumită statură, Dumnezeu va rândui în mod natural mediile, oamenii, evenimentele și lucrurile pentru voi. Este exact ca în cazul lui Iov: când a ajuns la o anumită statură, Satana a venit înaintea lui Dumnezeu cu o acuzație împotriva lui, iar Dumnezeu i-a permis Satanei să îl ispitească pe Iov, să îl supună ispitei, lucru care l-a făcut pe Iov să-și piardă întreaga avere. Este departe de voi acest lucru? Cât de departe? Pe de o parte, acest lucru depinde de urmărirea voastră; pe de altă parte, depinde de cerințele lucrării lui Dumnezeu, de acel punct pe care El l-a stabilit în planul Său. Și care punct este acesta? Este atunci când vine acea vreme în care oamenii sunt în mod esențial dotați cu tot adevărul și îl înțeleg. Totuși, dacă unii oameni nu au ajuns încă acolo în ceea ce privește statura, ce este de făcut? Când va fi momentul potrivit, Dumnezeu va acționa. Crezi că te poți ascunde? Nimeni nu poate eluda acest moment. Acest lucru se numește inspecția muncii omului și toată lumea trebuie să treacă prin el. Nimeni nu poate trece mai devreme și nimeni nu poate rămâne în urmă. „Nimeni nu poate trece mai devreme” înseamnă că, dacă statura unei persoane nu este unde trebuie și dacă acea persoană nu a auzit prea mult din adevăr, atunci când Îi va cere lui Dumnezeu să o testeze, El nu o va face. Nimeni nu va fi scutit de acest lucru, pentru că Dumnezeu îi vede pe toți ca fiind egali și le oferă tuturor șanse egale, îi aprovizionează și lucrează la fel pentru toți. Așadar, acum, faptul că adopt o astfel de atitudine conform stării și staturii voastre nu este benefic pentru voi? (Ba da.) Este exact ceea ce este potrivit pentru voi, exact ceea ce vă trebuie acum. În timp ce vă îndepliniți în mod normal îndatoririle în fiecare domeniu, vi se furnizează, de asemenea, adevărurile pe care trebuie să le aveți și să le înțelegeți, fără cea mai mică întârziere, astfel încât să puteți beneficia de provizii și ajutor, la timp și pe măsură. Apoi, în timp ce vă îndepliniți datoria, veți digera, absorbi și experimenta treptat aceste adevăruri și veți găsi principiile adevărului și calea de practică; puțin câte puțin, veți înțelege intențiile lui Dumnezeu și, astfel, relația dintre om și Dumnezeu va fi îndreptată și veți ocupa postul de ființe create, ceea ce înseamnă să vă asumați postul și să fiți statornici în datoria voastră și, după asta, pot exista unii oameni care, fără să-și dea seama, vor trece prin încercări și rafinare. Când se va întâmpla acest lucru? Vă voi spune Eu, cu singura propoziție care se aplică: încercările vor veni conform planului. Acest lucru poate fi puțin abstract, dar, pentru Dumnezeu, pur și simplu așa stau lucrurile. Când va veni timpul ca Dumnezeu să acționeze, nu vei putea să te ascunzi, oricât ai încerca. Ce voi face acum? Îmi voi păstra postul, Îmi voi ocupa locul și Îmi voi face lucrarea, fără rețineri sau grabă, ci făcându-Mi lucrarea conform ordinii prescrise. Toate căile voastre spre mântuire sunt deschise – nu le voi închide, cu atât mai puțin vă voi sta în cale.

Se întreabă cineva cu îngrijorare: „Urmându-te pe Tine, putem fi mântuiți?” Poate că unii oameni nu s-au gândit niciodată la această întrebare, dar asta nu înseamnă că nu au avut îndoieli, iar aceste îndoieli pot exista în continuare. Așadar, îți voi spune ceva adevărat: nu trebuie să-ți faci griji. Eu ar trebui să Mă îngrijorez înaintea ta; Eu sunt Cel Care ar trebui să Mă îngrijorez cel mai mult, dar nu o fac niciodată, așa că de ce îți faci tu griji? Nu îți faci prea multe griji? Îți faci prea multe griji și nu este necesar. Eu nu Mă îngrijorez niciodată pentru că nu este ceva pentru care trebuie să-Mi asum responsabilitatea. Nu este acesta un lucru bun? Așadar, cine își asumă responsabilitatea pentru asta? Unii spun: „Este atât de iresponsabil din partea Ta să spui asta! Dacă Tu nu ești responsabil, atunci cine este?” Eu nu trebuie să-Mi asum responsabilitatea, pentru că nu am niciodată astfel de griji. Nu am nevoie de nicio îngrijorare, nu am nevoie să cercetez această chestiune. Dacă ar fi să Mă îngrijorez, spunând: „O! Nu pot suporta povara finalurilor și destinațiilor voastre! Trebuie să am grijă să studiez și să analizez fiecare pas pe care îl fac și fiecare cuvânt pe care îl spun și să acționez după ce am văzut rezultatele lor!”, asta ar fi neglijență din partea Mea. Cu toate acestea, nu-Mi fac niciodată griji; nu Mă uit niciodată la ce ar putea duce ceva. De ce? Unii spun: „Ai deslușit această chestiune.” Nu. În general, se poate spune că cineva a deslușit un lucru doar după ce l-a supus cercetării și analizei, dar Eu, instinctiv, nu cercetez niciodată astfel de lucruri – ele nu există în gândurile Mele. A nu cerceta lucrurile ar fi un final grozav, așa că nu ar trebui oare să învățați cum să faceți acest lucru? Unii ar putea spune: „Instinctiv, Tu nu cercetezi lucrurile. Cum ar trebui să învățăm să facem asta? Nu este ceva ce putem învăța!” Există ceva în acest lucru care necesită puțină părtășie. Întruparea lui Dumnezeu, realizarea Sa în trup, faptul că a devenit om – cum a apărut, mai exact, această persoană este un proces care nu necesită nicio cercetare. Pur și simplu, Dumnezeu a devenit om. Există vreo taină în ceea ce face Dumnezeu în acest trup uman și în modul în care Se manifestă? (Da.) Necesită cercetare această chestiune? Nu necesită cercetare, ci ca voi să căutați adevărul ei. Care este adevărul său? Îl puteți desluși? Esența, statutul și misiunea unei persoane sunt făcute una. Misiunea este esența ei, instinctul ei; ceea ce trăiește, ceea ce dezvăluie, ceea ce este dispusă să facă și ceea ce o umple – aceasta este esența ei, precum și instinctul și misiunea ei, care pot constitui toate o uniune. Ce vă spune acest lucru? Există aici un fapt pe care ar trebui să fiți capabili să îl vedeți, și anume că întruparea lui Dumnezeu este incontestabilă. Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri și, cu cât omul le citește mai mult, cu atât le înțelege mai mult; cu cât le citește mai mult, cu atât le simte mai mult ca fiind adevărul și cu cât le experimentează mai mult și le pune în practică, cu atât i se luminează inima, iar pe măsură ce se întâmplă acest lucru, relația lui cu Dumnezeu devine tot mai normală. Chiar trebuie să fie cercetat acest lucru? Cercetează-l cât vrei; nu vei înțelege adevărul prin cercetare. Înțelegerea adevărului se bazează pe experiență. Pe măsură ce un om dobândește mai multe experiențe, înțelege în mod firesc despre ce este vorba în adevăr și, după ce a înțeles adevărul, ajunge în mod firesc să aibă o cunoaștere a lui Dumnezeu. De aceea spun că obținerea cunoașterii lucrării lui Dumnezeu se bazează pe înțelegerea adevărului. Unii oameni absurzi nu iubesc adevărul și nu-l pun niciodată în practică, iar din momentul în care au ajuns să creadă în Dumnezeu, ei L-au studiat. Oricât de mult ar studia, pot ei să ajungă la cunoașterea de Dumnezeu în acest fel? Este o imposibilitate. Lumea religioasă Îl studiază pe Dumnezeu de milenii și nici măcar o singură persoană nu L-a cunoscut cu adevărat. Oamenii cred în Dumnezeu ani de zile și, în final, „Cred profund în existența lui Dumnezeu” e tot ce pot spune. Sunt acestea cuvintele cuiva care Îl cunoaște pe Dumnezeu? Îl mai studiezi pe Dumnezeu acum? De câți ani Îl studiezi? A dat vreun rezultat studiul tău? Îți spun Eu: Dumnezeu întrupat nu cercetează niciodată Cine este și nici nu există un alt glas în El, ci doar unul singur. După cum vede omul lucrurile, tot ce gândește, trăiește și face Dumnezeu este gândul și acțiunea unei singure persoane, iar El, de asemenea, Se simte pe Sine însuși ca fiind o singură persoană care acționează și gândește. Ce se întâmplă aici? În El, există o singură viață și nu alta. Așadar, care este esența acestei vieți? Un om s-ar putea să nu fie capabil să deslușească asta din exterior, crezând că este doar viața unei persoane obișnuite, dar dacă o privim în lumina misiunii Sale și a esenței lucrării pe care o face, cum se face că umbra lui Dumnezeu este asupra Lui? Acest lucru merită să fie înțeles. Cine anume este acest trup, care are umbra lui Dumnezeu și dezvăluirea esenței lui Dumnezeu, este un lucru demn de a fi căutat și cercetat în profunzime. Este normal, atunci, ca acest trup din carne să nu știe de ce este o astfel de persoană sau cine este El în esență? Este pur și simplu firesc; nu este supranatural. Unii vor spune: „Nu este supranatural? Nu pare să fie dumnezeu. Dumnezeu se cuvine să fie supranatural!” De unde provine acest „se cuvine”? Din noțiunile și închipuirile oamenilor. De fapt, care este primul act, primul comportament al lui Dumnezeu despre care omul știe, despre care omul are o impresie? La început, Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile, iar în a șasea zi a luat niște lut și din el a creat o persoană, pe care a numit-o Adam. Apoi, l-a adormit pe Adam și a luat o coastă din trupul său, pe care a transformat-o într-o altă persoană, Eva. Privind această întreagă secvență a acțiunilor și comportamentelor lui Dumnezeu, nu este ea deosebit de ilustrativă? Fiecare acțiune este atât de reală, lucru care nu se potrivește cu dumnezeul închipuirilor și noțiunilor oamenilor. Ea depășește închipuirile omului în ceea ce privește supranaturalul. Așa că acum, când oamenii intră în contact cu Dumnezeu întrupat, aud cuvintele pe care le rostește și văd tot ceea ce face El, apoi compară aceste lucruri cu acțiunile și comportamentele reale ale lui Dumnezeu de atunci când a creat omul la început, există discrepanțe acolo? Există o disparitate? S-ar putea să existe, pentru că tu nu ai văzut niciodată acele acțiuni. Totuși, ca să privim lucrurile din punct de vedere practic, atunci când se compară modul și sursa de exprimare a lui Dumnezeu din cuvântările Sale de la început cu modul și sursa felului în care vorbește acum, nu există nicio disparitate fundamentală. De ce spun „fundamentală”? Cuvântul „fundamental” are semnificația sa. Ce înseamnă „fundamental” aici? Înseamnă că, în inima omului, există încă un anumit element supranatural în lucrurile reale pe care omul crede că Dumnezeu le face și în maniera în care omul crede că El vorbește, în timp ce maniera, metoda și tonul vorbirii lui Dumnezeu pe care omul le vede și le aude acum sunt cu totul reale, pot fi sesizate și văzute, fără niciun element supranatural și fără niciun loc pentru închipuirile omului. Există o distanță între aceste două lucruri, iar această distanță este în cele din urmă și în mod fundamental identică din punctul vostru de vedere. De aici vine acel „fundamental”.

Este necesar să am părtășie cu voi astăzi despre aceste cuvinte adevărate și sincere? (Da.) De ce să vorbim despre astfel de lucruri? Mulți oameni au simțit în mod constant că aceste chestiuni legate de Dumnezeu întrupat sunt destul de tainice, de nepătruns, și-și doresc mereu să le studieze. Studierea acestor lucruri interferează cu relația ta cu Dumnezeu. Mai poți pătrunde în adevăr dacă Îl studiezi mereu pe Dumnezeu? Dacă Îl studiezi mereu, nu vei lua cuvintele Sale ca fiind adevărul, iar relația ta cu El va fi denaturată, deviantă și anormală. Așadar, cum poți face ca relația ta să fie din ce în ce mai normală? Privind tot ceea ce face El în mod normal, inclusiv acest trup al Său, și căutând încetul cu încetul să Îl accepți în inima ta. Acceptă-L din toate privințele – maniera și tonul vorbirii Sale și chiar și înfățișarea Sa, felul în care arată. Trebuie să accepți aceste lucruri. Dacă nu o faci, ci Îl studiezi mereu, studiind asta și studiind cealaltă, atunci, în cele din urmă, cel care va avea cel mai mult de suferit și va pierde vei fi tu. Acest fapt produs de Dumnezeu nu se va schimba. Dumnezeu a lansat o nouă epocă, iar El o va influența în întregime și o va conduce în întregime. Acest fapt nu se va schimba. Așadar, ce alegere ar trebui să facă o persoană în această privință? Nu să Îl studieze, ci să Îl accepte și să Îl cunoască, să își repare neîncetat relația cu Dumnezeu și să își amintească în orice clipă: „Sunt o ființă creată și aparțin omenirii corupte; Dumnezeu este o persoană obișnuită la suprafață, dar esența Sa interioară este cea a lui Dumnezeu. Faptul că El este Dumnezeu este de necontestat; orice face El în exterior, orice spune și oricum acționează nu intră în sfera cercetării mele. Acesta este tipul de rațiune pe care ar trebui să o am și acesta este postul pe care ar trebui să îl ocup.” V-am vorbit astăzi puțin despre Mine, pentru ca voi să aveți înțelegere și claritate în legătură cu aceste lucruri și nu să fiți mereu în ceață în privința lor, ca și cum v-aș ascunde ceva ce nu aș vrea să știți. În realitate, nu am secrete pe care să nu vi le pot spune. Asta este ceea ce cred și este felul în care acționez. Nu este nimic abstract în asta și nici nu este ceva tainic. Partea din Mine pe care o vedeți este așa, iar partea din Mine care se află în culise și pe care voi n-o puteți vedea este, de asemenea, așa. Chiar așa este. Totuși, există un lucru pe care trebuie să îl înțelegeți: indiferent de faptele și fenomenele exterioare pe care le vezi în fața ta, dacă nu înțelegi adevărul, vei considera acele fenomene ca fiind adevărul și faptele, iar dacă înțelegi adevărul, vei ajunge să cunoști esența și adevărul prin intermediul acelor fenomene și aspecte exterioare, astfel încât relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai normală. Pentru tine, identitatea, statutul și esența lui Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. El este Creatorul, Cel Care este suveran peste toate lucrurile. Acest lucru este stabilit. Ești o ființă creată, iar dacă studiezi mereu înfățișarea trupului lui Dumnezeu, ai necazuri. Relația ta cu Dumnezeu nu va mai exista, ceea ce înseamnă că relația ta, în calitate de ființă creată, cu Creatorul nu va mai exista. Nu este nevoie să detaliem consecințele acestui lucru. Ele sunt foarte rele. Orice ar putea fi o consecință – orice s-ar putea întâmpla. Fără această relație, nu mai există comunicare între noi. Este clar? Pentru a ne păstra relațiile apropiate, pentru a ne păstra legătura, care ar trebui să fie, atunci, identitatea omului? (Cea de ființă creată.) Întotdeauna cea de ființă creată. Acesta este singurul mod în care ne putem asocia, singurul mod în care poate exista o relație reală. Dacă nu recunoști că ești o ființă creată, atunci nu mai avem nicio relație. Nu Mă voi asocia cu tine și nici nu voi dori să știu cine ești. Nimic nu ne va lega. Nu Mă voi amesteca în lucrurile care te privesc. Trăiește așa cum vrei – nu are nimic de-a face cu Mine. Nu trebuie să Mă studiezi sau să Mă condamni. Identitatea Mea, statutul Meu și tot ceea ce fac nu sunt lucruri pe care tu, o persoană obișnuită, să le poți condamna sau despre care să tragi concluzii. Nu omul este cel care judecă toate acestea, ci Dumnezeu. Este clar, nu-i așa? Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Așadar, care este adevărul pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă aici? Pe ce bază, pe ce temelie poate un om să aibă o relație normală cu Dumnezeu? El trebuie să știe că este o ființă creată. Dacă recunoști că ești o ființă creată și ai această bază, atunci, pe măsură ce avansezi, vor fi multe chestiuni în care nu vei rătăci. Cu toate acestea, dacă-ți dorești mereu să Îl studiezi și nu abordezi relația din perspectiva unei ființe create, consecințele vor fi supărătoare, prea îngrozitoare pentru a le contempla. Înțelegi acest lucru, nu-i așa?

Unii spun: „Dacă nu recunosc că sunt o ființă creată, atunci nu avem nimic de-a face unul cu celălalt? Nu ne cunoaștem unul pe celălalt? Fără o relație la acest nivel, putem fi amici, prieteni, rude – nu-i așa?” Nu. Eu nu am „amici”, nici prieteni și cu siguranță nu am astfel de rude. Cineva întreabă: „Atunci, care sunt adevăratele Tale rude? Sunt ele familia Ta?” Nu. Nu am nici rude, nici camarazi. Nu am nici subordonați și nici însoțitori. Pentru Creator, singurele care au o relație cu El sunt ființele create. Pentru toată omenirea creată, pentru toate ființele create, Dumnezeu are o singură identitate – aceea de Domn al Creației. Aceasta este singura relație. Dacă cineva ar întreba: „Avem o relație destul de bună. Nu putem fi prieteni? Nu putem ajunge să fim amici?” Nu. Nu te cunosc; nu te știu; nu știu cine ești. De ce aș fi prieten cu tine? Nu există o astfel de relație pentru noi. El spune: „Vorbești prea categoric aici, nu-i așa? Nu ești prea aspru?” Atât de categoric este. Eu nu am nevoie de astfel de relații. Tot ceea ce fac și spun este menit să furnizeze pentru țintele viabile ale aprovizionării – și cine sunt aceste ținte? Ele sunt omenirea creată, omenirea care iubește adevărul și cei pe care Dumnezeu îi va mântui și doar această relație există. În afară de această relație, nu există niciun fel de relație pe care să o recunosc. Înțelegeți? (Da.) Unii ar putea spune: „Ești o persoană inabordabilă!” Nu este vorba că sunt inabordabil, ci că o astfel de relație nu are cum să existe. Așadar, să nu spună nimeni: „Sunt în contact cu Tine de ani de zile. Nu suntem prieteni?” Dacă recunoști că ești o ființă creată, atunci avem cea mai apropiată relație, cea mai bună relație, cea mai legitimă și mai pură relație. Unii spun: „Te-am slujit atâția ani. Nu ne cunoaștem destul de bine? Nu sunt eu confidentul Tău, prietenul Tău apropiat?” Nu, nu am prieteni apropiați. Unii zic: „Îmi spui mereu ce Îți place să porți și ce oameni Îți plac, iar eu Îți spun același lucru. Nu există nimic despre care să nu discutăm, deci nu suntem prieteni?” Nu. Eu nu Mă împrietenesc cu oamenii. Nu am prieteni. Dacă ești o ființă creată, atunci avem ceva de discutat; putem interacționa și putem stabili o relație și clădi o camaraderie, dar suntem prieteni odată ce devenim camarazi? Nu. Relația dintre ființele create și Creator nu se schimbă niciodată. Unii oameni M-au adăpostit și M-au protejat și, pentru asta, cred că au merite, că sunt salvatorii Mei. Nu așa trebuie pusă problema; totul este orchestrat de Dumnezeu. Iar dacă ei întreabă: „Nu ești lipsit de recunoștință?”, cum se explică această afirmație? Dacă cineva nu poate vedea un lucru în mod clar, nu poate aplica în mod arbitrar reguli acelui lucru. Procedând astfel, se ajunge ușor la judecată. Dacă știi că ești o ființă creată, cum ar trebui să privești această chestiune? Dacă te folosești de această relație pentru a Mă constrânge, pentru a te apropia de Mine sau pentru a-Mi intra în grații, atunci îți spun că te înșeli. Nu încerca să faci asta, iar dacă încerci să-Mi intri-n grații, Mă voi sătura de tine. Unii oameni întreabă: „Tu nu ai suporta așa ceva?” Nu. Este greșit ca oamenii să încerce să-Mi intre în grații – nu constituie o relație normală. Câțiva ar putea spune: „Sunt tânăr, arăt bine și sunt un bun orator. Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii ca mine?” Nu trebuie să vorbești așa. Dacă ai astfel de gânduri, poți căuta răspunsurile în cuvintele lui Dumnezeu. Să nu Mă dezguști niciodată atât de mult! Este clar? Nu poate fi mai clar de atât. Așadar, cum ar trebui să înțelegeți acest lucru? (Singura relație dintre om și Dumnezeu este cea dintre o ființă creată și Creator.) Corect. Omul trebuie să stea la locul lui. Nu vă etalați, în niciun moment, calificările, nu vă bazați pe vechime, nu jucați mici jocuri inteligente și nu folosiți nicio filosofie pentru interacțiunile lumești în încercarea de a vă modifica identitatea sau relația cu Dumnezeu. Nu încercați să faceți acest lucru, în nicio împrejurare; ați fi respinși. Nu vă implicați într-o astfel de luptă inutilă. Este în zadar! De ce oamenii revin mereu la vechile lor obiceiuri? După discursul de astăzi, cei mai mulți dintre voi nu vor mai înțelege greșit, nu-i așa? (Așa este.) Asta Mă scutește de multe griji. Nu doresc să insist asupra acestor lucruri – ele Mă dor! Pentru un om rațional, aceste lucruri sunt ușor de înțeles. Atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu fac referire la aceste lucruri, iar cei care au cu adevărat capacitatea de a pricepe nu ar trebui să le găsească greu de înțeles. Pentru cei care L-au urmat pe Dumnezeu timp de mulți ani și înțeleg o parte din adevăr, înțelegerea acestor lucruri nu va fi o problemă, pentru că oamenii au câștigat mult de la Dumnezeu și Îi cunosc lucrarea în întregime.

23 ianuarie 2019