Nimănui nu-i poate lipsi comuniunea cu Dumnezeu.

Fără rugăciune, trăiești în trup,

trăiești în robia Satanei.

Fără rugăciune adevărată, trăiești în întuneric.

Dumnezeu speră că frații și surorile

se pot ruga cu adevărat, zilnic.

Aceasta nu e aderare la doctrină.

Trebuie să existe un efect obținut.

Dumnezeu cere, cel puțin,

ca inimile să fie deschise către El.

Dacă omul Îi dă lui Dumnezeu inima sa și spune ce gândește,

Dumnezeu e dornic să lucreze în om.

Dumnezeu nu dorește inima îndoită a omului,

ci inima lui pură și onestă.

Dacă omul nu e sincer cu Dumnezeu,

Dumnezeu nu îi atinge inima și nu lucrează asupra ei.

Rugăciunea este crucială.

Când lucrarea Duhului e primită în rugă,

inima ta e atinsă de Dumnezeu,

forța iubirii tale pentru El prinde contur.

Dacă nu te rogi cu inima,

dacă n-o deschizi și nu ești în comuniune cu Dumnezeu,

El nu va putea lucra înăuntrul tău.

Astfel, cel mai important lucru despre rugăciune

este să vorbești din inimă.

Împărtășește-I lui Dumnezeu defectele și rebeliunea ta

și deschide-te complet față de El.

Atunci, rugăciunile tale Îl vor interesa,

altfel, El Își va ascunde chipul de tine.

Trebuie să ai inima împăcată înaintea lui Dumnezeu,

să nu-ți îndepărtezi inima de El.

Folosește rugăciunea pentru a păstra lucrurile așa cum sunt,

când nu poți obține o perspectivă superioară.

Trebuie să te rogi pentru a nu regresa.

Măcar atât trebuie să faci.

Toți trebuie să intre în această realitate

și să exerseze conștient rugăciunea.

Caută îndrumarea Duhului, nu aștepta.

Asta face un adevărat adept al lui Dumnezeu.

Rugăciunea este crucială.

Când lucrarea Duhului e primită în rugă,

inima ta e atinsă de Dumnezeu,

forța iubirii tale pentru El prinde contur.

Dacă nu te rogi cu inima,

dacă n-o deschizi și nu ești în comuniune cu Dumnezeu,

El nu va putea lucra înăuntrul tău.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”