De unde ar trebui să pornească o persoană atunci când face primul pas către intrarea în viață? Ce îi trebuie unei persoane ca să aibă intrarea în viață? Care sunt cele mai importante și hotărâtoare lucruri pe care ar trebui să le urmărească și dobândească o persoană pentru a pătrunde în adevărurile-realitate? V-ați gândit vreodată bine la aceste întrebări? Ce este intrarea în viață? Intrarea în viață este o schimbare în viața de zi cu zi a unei persoane, în acțiunile sale, în direcția vieții sale și în scopul a ceea ce urmărește. După ce a fost nesăbuită și ignorantă în trecut și a acționat întotdeauna în conformitate cu gândurile, noțiunile și închipuirile trupului, acum, prin expunerea, udarea și aprovizionarea din partea lui Dumnezeu, o persoană poate ajunge să înțeleagă că ar trebui să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu. În plus, această persoană a suferit o transformare în viața de zi cu zi, drept rezultat al cuvintelor lui Dumnezeu, în ceea ce privește opiniile și stilul său de a se comporta și în ceea ce privește direcția și obiectivele sale în viață. Aceasta este intrarea în viață. Care este baza intrării în viață? (Cuvintele lui Dumnezeu.) Așa este. Intrarea în viață e inseparabilă de cuvintele lui Dumnezeu; este inseparabilă de adevăr; fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu este adevărul. Ce se manifestă în oamenii care au dobândit intrarea în viață? (Sunt capabili să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi.) Așa este. Sunt capabili să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi. Acțiunile, vorbirea, gândurile lor despre probleme, punctele de vedere, pozițiile și perspectivele lor se bazează toate pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. Acestea sunt manifestări ale faptului de a fi dobândit intrarea în viață. Așadar, de ce este legată în primul rând intrarea în viață? (De cuvintele lui Dumnezeu.) Este legată de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr. Prin urmare, acum, poate cineva defini o persoană cu intrare în viață drept o persoană care urmărește adevărul, și o persoană care chiar urmărește adevărul drept o persoană cu intrare in viață? (Da.) Care este scopul definirii lucrurilor în acest mod? Încotro ar trebui să ne îndreptăm cu această părtășie? (Înspre căutarea adevărului.) Căutarea adevărului este principalul subiect despre care vreau să am părtășie astăzi. În momentul actual, nu sunteți prea lămuriți în privința relației dintre intrarea în viață și căutarea adevărului – nu vă este foarte clară. Eu am mereu părtășie despre intrarea în viață și schimbarea firii, și analizez minuțios calea lui Pavel. Care este principalul subiect la care se reduc toate acestea? Este căutarea adevărului. Fie că disec calea pe care a urmat-o Pavel, fie că vorbesc despre calea către desăvârșire urmată de Petru – indiferent de subiectul abordat, în cele din urmă, ce tip de cale intenționez să fie urmată de toată lumea? (Calea urmăririi adevărului.) Când oamenii sunt capabili să urmărească adevărul, să pătrundă în adevărurile-realitate, să trăiască conform cuvintelor lui Dumnezeu, să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să facă lucrurile în conformitate cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu, nu sunt clare țelurile urmărite de oameni și căile urmate de ei? (Ba da, sunt.) Urmărirea adevărului reprezintă un subiect imposibil de evitat de către oameni atunci când ei cred în Dumnezeu, când caută să-și schimbe firea și să urmărească mântuirea. Doar cei care urmăresc adevărul sunt credincioși adevărați și pot dobândi mântuirea. Unii oameni au pasiune și sunt dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar nu sunt neapărat oameni care urmăresc adevărul. Deși toată lumea este dispusă să urmărească adevărul, unii oameni sunt de calibru slab, le lipsește abilitatea de a înțelege și nu pot sesiza adevărul. Unii nu au înțelegere spirituală; indiferent de modul în care ascultă predicile, nu înțeleg niciodată, nici nu înțeleg când citesc cuvintele lui Dumnezeu. Ei pricep mereu lucrurile într-un mod deformat și încearcă să aplice reglementări. Aceștia sunt oamenii care nu au înțelegere spirituală. În cadrul bisericii, există oameni care au înțelegere spirituală și oameni care nu o au; există cei de calibru slab, cărora le lipsește abilitatea de a înțelege, și cei de calibru bun, care au o înțelegere pură a cuvintelor lui Dumnezeu; există cei care urmăresc adevărul și cei care nu-l urmăresc. Aceste tipuri diferite de oameni au diferite stări și manifestări, și trebuie să poți să-i discerni clar.

Să începem prin a discuta despre primul tip de persoane – oamenii care nu au înțelegere spirituală. De exemplu, avem părtășie despre un aspect al adevărului, și după ce ne terminăm părtășia despre acest aspect al adevărului și despre stările, atitudinile, intențiile și manifestările oamenilor, sunt unii oameni care nu înțeleg ce s-a spus, nu înțeleg despre ce a fost părtășia, care nu se pot compara cu ea și nu știu ce relație există între comportamentul și manifestările lor, între firea lor coruptă și natura-esență pe care o au și adevărul despre care s-a avut părtășie. Totodată, ei nu știu ce legătură există între asta și lucrurile pe care le urmăresc în viața lor sau de ce a fost predicată această predică – tot ceea ce înțeleg din asta este doctrină și văd reglementări în ea. Când îi întreabă cineva ce au înțeles, ei spun: „Deși s-a avut părtășie despre multe subiecte astăzi, ideea principală a fost aceeași: dacă se întâmplă ceva, roagă-te mai mult.” Mai sunt alții care zic: „Înțeleg. Dumnezeu îi face pe oameni să fie buni, să nu facă lucruri rele, ci multe fapte bune. Lui Dumnezeu Îi place asta.” Mai sunt și alții care spun: „Dumnezeu le zice oamenilor că trebuie să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice mult.” Au înțeles cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Toți acești oameni cred că au înțeles cuvintele Lui, dar, de fapt, bâjbâie în întuneric și s-au agățat doar de o singură frază din cuvintele Sale. Înțelegerea lor este prea unilaterală și nu înțeleg deloc ce a vrut să spună Dumnezeu. În cazul oamenilor care nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, indiferent cât de mult spune El, ei văd numai reglementări, doctrină, un singur fel de teorie, o singură perspectivă sau doar un fel de a spune. Când e vorba de punerea în practică, cum fac ei asta? De exemplu, când vorbim despre adevărul supunerii față de Dumnezeu, după ce ascultă, ei zic: „Voi face orice îmi spune Dumnezeu să fac. Asta înseamnă să-I asculți cuvintele și să I te supui.” Nu este prea simplist? Asta e tot ceea ce pot înțelege. Ei nu înțeleg care dintre modurile de a practica cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărata supunere față de El, cum să caute intențiile lui Dumnezeu și să obțină supunere față de El, cum să urmeze îndrumarea Duhului Sfânt și cum să practice adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu atât mai puțin cum să stea de partea lui Dumnezeu și să protejeze lucrarea bisericii. Cu cât ceva are mai mult de-a face cu adevărurile ce reprezintă cheia supunerii față de Dumnezeu, cu atât mai puțin sunt capabili să înțeleagă. Tot ceea ce știu să facă este să se supună reglementărilor. Asta înseamnă să nu ai înțelegere spirituală. În afara de a urma reglementări și de a se împotmoli în rutina propriului mod de gândire, oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt insensibili în fața rațiunii. Care este exprimarea principală a oamenilor care nu au înțelegere spirituală? (Urmarea reglementărilor.) Este urmarea reglementărilor. Ei iau adesea o propoziție sau un eveniment și o desemnează ca reglementare sau mod de urmat. Așadar, tratează acești oameni adevărul în același fel? (Da.) Cei care nu au înțelegere spirituală își amintesc un aspect al manifestărilor adevărului despre care ai avut părtășie astăzi; ei desemnează acele cuvinte și comportamente drept reglementări care ar trebui practicate, amintindu-și de fiecare în parte, fără greș. Apoi, data viitoare, când vor întâmpina o situație diferită, dacă nu va avea nimeni părtășie, ei vor aplica acele metode și reglementări anterioare fără discriminare și le vor pune în practică. Aceasta este o manifestare concretă a oamenilor care nu au înțelegere spirituală. Cum se simt astfel de oameni în timp ce urmează reglementări? (Obosiți.) Nu se simt obosiți; dacă ar fi așa, s-ar opri. Ei simt că practică adevărul; nu simt că urmează un set de reglementări, nici nu simt că nu au înțelegere spirituală. Cu atât mai puțin simt că nu au înțeles adevărul sau că nu au nicio înțelegere cu privire la ce sunt adevărurile-principii. Dimpotrivă, ei cred că au înțeles latura practică a adevărului, precum și principiile acelui aspect al adevărului; în același timp, ei cred că au înțeles intențiile lui Dumnezeu și că, dacă pot acționa în conformitate cu reglementările lor, vor fi pătruns acel aspect al adevărului-realitate, vor fi mulțumit intențiile lui Dumnezeu și vor fi pus adevărul în practică. Nu asta gândesc oamenii care nu au înțelegere spirituală? (Ba da.) Este acest mod de gândire în conformitate cu standardele cerute de Dumnezeu? Este practicarea prin urmarea reglementărilor o manifestare a urmăririi adevărului? (Nu, nu este.) De ce nu este? (Deoarece atunci când se întâmplă ceva, ei nu caută adevărul și nu depun efortul de a reflecta asupra chestiunii; doar se agață cu încăpățânare de modul în care au făcut mereu lucrurile.) Acesta este modul de acțiune al oamenilor care nu au înțelegere spirituală – se agață cu încăpățânare de vechile obiceiuri, sunt leneși, nu caută adevărul când se întâmplă lucruri și nu se gândesc la ele, nici nu cercetează. De asemenea, chiar dacă cercetează, sunt capabili să înțeleagă ce înseamnă? (Nu.) De ce nu înțeleg? (Deoarece nu au înțelegere spirituală.) Corect. Totul se reduce la faptul că oamenii de acest gen nu au înțelegere spirituală și nu vor înțelege niciodată adevărul.

De fapt, în inimile lor, oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt dispuși să urmărească adevărul, dar o fac într-un mod greșit. Mai precis, ei se bazează în principal pe urmarea reglementărilor, colorând spațiile goale și aderând la doctrină sau aplicând căile altora de a face lucrurile și imitând cuvintele acestora. Așadar, care este esența acestui gen de persoană? De ce consideră urmarea reglementărilor ca fiind practicarea adevărului și crede că practicarea în acest mod înseamnă urmărirea adevărului? De ce apare această problemă? Există o rădăcină a acestui lucru – o puteți vedea? (Ea își tratează opiniile, noțiunile și închipuirile ca fiind adevărul. Ea nu înțelege cuvintele lui Dumnezeu și nu a priceput cu adevărat intențiile lui Dumnezeu.) Asta e o parte a chestiunii. Ce altceva? (Este arogantă și se crede neprihănită de sine și, când se întâmplă ceva, nu caută adevărul. Ea tratează lucrurile despre care crede că sunt drepte ca fiind adevărul.) Așa sunt unii oameni care nu au înțelegere spirituală, dar nu aceasta este rădăcina problemei. Ce a făcut asemenea oameni să se manifeste astfel? Oamenii care nu au înțelegere spirituală și cărora le place să urmeze reglementări ascultă predicile cu multă seriozitate, în special când au legătură cu practica lor. De exemplu, cum să-și îndeplinească îndatoririle și cum să facă bine lucrurile pe care ar trebui să le facă. Sunt atenți, dar problema principală este că nu pot face comparații între starea lor și ceea ce aud în predică. De pildă, dacă aceasta este despre răzvrătirea oamenilor, după ce ascultă, ei se gândesc: „Răzvrătit? Eu, nu! Dacă oamenilor nu li se permite să fie răzvrătiți, atunci, dacă voi întâlni în viitor o asemenea situație, nu ar trebui să deschid gura. Ar trebui doar să suport și să citesc tonul și expresiile oamenilor. Voi urmări ce zic oamenii din jurul meu și cum fac ei lucrurile și le voi urma exemplul. Atunci nu voi fi răzvrătit, nu-i așa?” După ce ascultă o predică, concluziile pe care le trag sunt doar o sumă a propriei logici și a propriilor metode de practică. Ei nu au nicio reacție la niciuna dintre stările expuse de predică și nu pot face niciun fel de comparație cu ei înșiși. Mințile lor sunt confuze. Ce vreau să spun prin „confuze”? Ei nu știu despre ce este, de fapt, predica. Ei cugetă în sinea lor: „Despre ce este părtășia? De ce nu se spun lucrurile într-o manieră mai simplă? Astăzi au părtășie despre asta, iar mâine va fi altceva.” Din perspectiva lor, practicarea adevărului este simplă: doar fă ce ți se cere. Ei nu pot compara cu propria persoană toate stările și firile corupte expuse de predică. Sunt nelămuriți și nu înțeleg nimic când vine vorba de gândurile, ideile și diferitele firi corupte scoase la iveală de oameni în fiecare tip de circumstanță, pe parcursul procesului de intrare în viață. Ei nu pot distinge între detalii, nici nu pot face comparații cu ei înșiși. Cum se simt oamenii care nu pot face comparații cu ei înșiși după ce ascultă adevărul? (Ei cred că se vorbește despre alți oameni și că nu are nicio legătură cu ei.) Așa este. Aceasta este caracteristica principală; nu pot face comparații cu ei înșiși. Când văd cuvinte care expun stările corupte ale oamenilor, ei cred că se vorbește numai de alți oameni. Pot admite când sunt expuse problemele obișnuite sau comune ale oamenilor, dar când vine vorba de cuvinte ce au legătură cu firile corupte sau esențele oamenilor, în mod categoric nu acceptă asta; nu vor admite sub nicio formă – e ca și cum acceptarea ar însemna condamnarea lor. Aceasta este problema pe care o au în comun toți oamenii care nu au înțelegere spirituală. Când sunt confruntați cu expunerea de către Dumnezeu a fiecărui tip de stare și manifestare a oamenilor și cu fiecare mod în care se dezvăluie natura-esență pe care o au, ei nu acceptă nimic din toate acestea, nici nu se compară cu asta sau nu reflectează. În schimb, în mod frecvent, iau aceste cuvinte și probleme și le proiectează asupra altor oameni, gândindu-se că nu au nicio legătură cu ei înșiși. Nu doar că oamenii de acest gen nu acceptă adevărul, dar nici nu au procese normale de gândire, cuvintele lor sunt evazive și ocolite, iar întrebarea la care răspund nu este cea formulată. De exemplu, dacă îi întrebi dacă au mâncat deja, ei zic că nu vor apă; dacă îi întrebi dacă sunt somnoroși, ei zic că nu le este sete. Sunt adesea în această stare încețoșată și cu mintea confuză. Acesta este modul în care se manifestă cei care nu au înțelegere spirituală. În toate bisericile există oameni care nu au înțelegere spirituală. Deși au probleme comune unii cu alții, există și diferențe subtile. Există oameni cărora le lipsește total înțelegerea spirituală? (Da.) Oamenilor care cred în Dumnezeu de mai puțin de trei ani le sunt foarte neclare chestiuni precum credința în Dumnezeu, intrarea în viață, urmărirea adevărului, urmărirea transformării firilor proprii și a desăvârșirii lor. Ei se bazează doar pe pasiunea de a-și îndeplini datoria, făcând una sau alta pentru Dumnezeu, și sunt la stadiul de a depune efort și a munci. Nu înțeleg chestiunile ce au de-a face cu intrarea în viață și nu au absolut niciun concept privind intrarea în viață și urmărirea adevărului. Le place doar să facă lucruri care sunt vizibile din afară și se bazează pe pasiunea lor ca să facă asta. Aceștia sunt oameni cărora le lipsește complet înțelegerea spirituală. Poate fi etichetată o persoană căreia îi lipsește complet înțelegerea spirituală în acest stadiu drept cineva care nu urmărește adevărul? (Nu.) Nu crede în Dumnezeu de suficient de mult timp, astfel că nu poate fi încă etichetată. Deoarece este încă în stadiul plin de pasiune, nu înțelege nimic despre scopurile planului de gestionare al lui Dumnezeu, despre calea oamenilor spre mântuire sau despre diferitele căi pe care le urmează fiecare tip de persoană, astfel că lipsa ei de înțelegere spirituală este scuzabilă; este un lucru normal. Totuși, în ceea ce îi privește pe cei care înțeleg deja ce este intrarea în viață și au început deja să se familiarizeze cu toate adevărurile privind intrarea în viață și transformarea firilor, există printre ei unii cărora le lipsește complet înțelegerea spirituală? (Da, există.) Ei încă există. Chiar dacă o persoană căreia îi lipsește complet înțelegerea spirituală dorește în inima sa să urmărească adevărul, nu poate face asta. Prin urmare, se poate spune cu certitudine că oamenii cărora le lipsește complet înțelegerea spirituală nu au cum să fie oameni care urmăresc adevărul și este imposibil ca manifestările lor să fie cele ale unei persoane care urmărește adevărul.

Care sunt modurile diferite în care se manifestă cei care au înțelegere spirituală și cei care nu au înțelegere spirituală? Oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt în mod fundamental în necunoștință de cauză și ignoranți în ceea ce privește adevărurile despre care Dumnezeu a avut părtășie, precum și stările, contextul și indicațiile din cuvintele Sale și nu se pot compara cu acestea. Cei care au înțelegere spirituală sunt exact opusul lor. De exemplu, dacă am părtășie despre răzvrătirea oamenilor și despre faptul că în această răzvrătire există intransigență, egoism și nesăbuință încăpățânată, precum și înțelegeri greșite cu privire la Dumnezeu, împotrivire și opoziție față de El, când vorbesc despre stări ce țin de acest subiect, indiferent dacă dau un exemplu, dacă vorbesc despre un aspect al adevărului, dacă abordez o stare care există în inima ta sau am părtășie despre subiecte privind adevărurile-principii, dacă înțelegi cu adevărat ceea ce auzi, atunci ești o persoană care are înțelegere spirituală. Dacă înțelegi ceea ce auzi și poți să pui în practică, atunci ești o persoană care practică adevărul. Când oamenii care au înțelegere spirituală aud cuvintele lui Dumnezeu, ei sunt capabili de înțelegere pură și chiar pot înțelege adevărul. Indiferent de subiectul despre care vorbește Dumnezeu, sunt capabili să țină pasul și pot face comparații între starea lor și cuvintele lui Dumnezeu și pot găsi o cale de a practica. Aceasta este manifestarea faptului că ai înțelegere spirituală. După ce oamenii care au înțelegere spirituală citesc cuvintele lui Dumnezeu, inima le este luminată și câștigă ceva din asta. Spiritul le este deosebit de liber și simt că există o cale pe care o pot urma. Prin urmare, de fiecare dată când ascultă o predică, câștigă ceva din asta și, de fiecare dată când citesc cuvintele lui Dumnezeu, se îmbogățesc. Astfel se manifestă înțelegerea spirituală. Indiferent de subiectul despre care are părtășie Dumnezeu, după ce îl ascultă cei care au înțelegere spirituală, în mintea lor vor ieși la iveală imagini, iar când Dumnezeu expune stările oamenilor, ei pot face comparații. Când El vorbește despre înțelegeri greșite în privința lui Dumnezeu, ei aplică asta la starea lor și își dau seama: „Această cerere a mea și aceste închipuiri pe care le am sunt în realitate înțelegeri greșite în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu.” Au făcut legătura. Când El vorbește despre împotrivire și opunere față de Dumnezeu, dacă au emoții similare, dacă trăiesc în stări similare și au aceste firi și esențe înlăuntrul lor, ei pot face o comparație între ele. Ce fel de lucruri pot folosi pentru a face comparații? Gânduri, idei sau acțiunile și comportamentele pe care le afișează; toate acestea pot fi folosite pentru a face comparații. Când oamenii pot înțelege ceea ce spune Dumnezeu și înțeleg exact despre ce vorbește El și știu ce comportament, revelații, manifestări, stări și esențe ale lor se potrivesc cu stările expuse de Dumnezeu și despre care se vorbește în predici, atunci ei au manifestat înțelegere spirituală. Puteți să vă dați seama dacă aveți sau nu înțelegere spirituală? (Uneori am, alteori nu.) Lucrul acesta poate fi remediat, dar dacă nu ai deloc, asta înseamnă probleme. Dacă de cele mai multe ori știi la ce se referă cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă nu poți face comparații cu tine însuți, dar știi că ai acest tip de stări sau le-ai remarcat la alți oameni și cunoști acest aspect al adevărului și cum ar trebui să pătrunzi în el, atunci se consideră deja că ai înțelegere spirituală. Totuși, acest tip de persoană poate manifesta înțelegere spirituală de fiecare dată când aude o predică? Nu, uneori are înțelegere spirituală, alteori nu, deoarece intrarea în viață atinge multe aspecte ale adevărului. Sunt unele adevăruri pe care le înțelegi și pe care le-ai pătruns și altele pe care nu le înțelegi și încă nu le-ai pătruns. Sunt unele adevăruri cu care nu te-ai întâlnit deloc și de care nici măcar nu ai auzit. Acum ai auzit, dar e greu de zis dacă poți să le pricepi sau nu, ba chiar s-ar putea să ai noțiuni sau înțelegeri greșite în această privință. Totuși, este un lucru normal. Dacă sunt unele aspecte ale adevărului pe care le înțelegi, atunci acelea sunt aspecte asupra cărora ai înțelegere spirituală; dacă sunt unele aspecte ale adevărului pe care nu le înțelegi, atunci acestea sunt aspecte asupra cărora nu ai înțelegere spirituală; dacă sunt unele aspecte ale adevărului de care nu ai auzit niciodată și care încă îți sunt străine sau asupra cărora ai chiar noțiuni, atunci acestea sunt aspecte asupra cărora îți lipsește și mai mult înțelegerea spirituală. Trebuie să treci printr-o perioadă de experiență până când înțelegi adevărul, înainte de a dobândi o înțelegere spirituală în acele aspecte. De exemplu, unii oameni au înțelegeri greșite asupra lui Dumnezeu, dar tot se gândesc: „Nu L-am înțeles greșit pe Dumnezeu; niciodată nu L-am înțeles greșit pe Dumnezeu. Nu L-aș putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Îl iubesc deja! Așadar, cum aș putea să-L înțeleg greșit?” Acestea sunt cuvintele pe care le rostesc cei care nu au înțelegere spirituală. Dacă spui: „Deseori, oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu, dar nu pot controla asta; înțelegerile greșite pot apărea oricând și oriunde. Totuși, în momentul de față, aparent nu sunt conștient de niciun aspect în care să-L fi înțeles greșit pe Dumnezeu, sau prin care să fi fost în contradicție cu El. Trebuie să analizez lucrurile cu atenție sporită, să am experiențe, să mă rog lui Dumnezeu și să Îi cer să orchestreze situații care să-mi dezvăluie asemenea lucruri.” Asta este ideal. Aceasta este dorința pe care ar trebui să o ai în minte – trebuie să te străduiești în continuare să te îmbunătățești. Dacă cineva zice: „Eu nu L-am înțeles niciodată greșit pe Dumnezeu. Este vorba de alți oameni”, faptul că poate spune ceva atât de absurd arată că nu are înțelegere spirituală. Ce fel de firi dezvăluie în principal oamenii care nu au înțelegere spirituală? Aroganță și nesăbuință încăpățânată. Ce este nesăbuința încăpățânată? Înseamnă că ești și nesăbuit și încăpățânat. Cum se manifestă asta concret? (Nu sunt conștienți de firile corupte pe care le pot vedea toți ceilalți și cred că nu au asemenea firi. Sunt, de asemenea, neprihăniți de sine în mod deosebit și cred că sunt absolut îndreptățiți.) Nu numai că se gândesc că nu au acest aspect al corupției, ei cred și că se descurcă bine. Sunt controlați din interior de firea lor arogantă și cred că nu ar face niciodată așa ceva. Indiferent ce zic alți oameni, atât timp cât nu și-au dat seama, nu au văzut sau experimentat ceva ei înșiși, cred că nu este nevoie să reflecteze, să înțeleagă sau să accepte asta. Aceasta este nesăbuința încăpățânată. Cum altfel se poate descrie nesăbuința încăpățânată? Atunci când ești insensibil în fața rațiunii. Sunt și alți termeni? (Stupiditate.) Da, nesăbuința încăpățânată este puternic legată de stupiditate – ambele sunt nesăbuite și încăpățânate. De exemplu, alți oameni zic: „Ar trebui să ai grijă. Dacă bei în permanență apă rece, asta poate să-ți încetinească digestia și să-ți dea dureri de stomac.” Iar ei răspund: „Corpul meu beneficiază de o sănătate excelentă. Nu e nimic în neregulă cu mine. Îți faci griji pentru nimic.” Nu este asta nesăbuință încăpățânată? (Ba da.) Ei par foarte încăpățânați și nesăbuiți deoarece nu au experimentat nimic, dar totuși sunt atât de neprihăniți de sine. De ce spun că sunt încăpățânați și nesăbuiți? Deoarece nu au niciun fel de experiență, însă, cu toate acestea, îndrăznesc să contrazică tot ce le spune cineva cu experiență. Ei nu confirmă acuratețea acestor cuvinte și nici nu învață o lecție din ele; în schimb, cred că au atâta dreptate și nu acceptă ce spun alți oameni. Acestea sunt încăpățânare și nesăbuință, precum și aroganță și neprihănire de sine. În intrarea lui în viață, Petru a fost capabil să învețe din eșecurile altora. Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? [Dumnezeu spune că Petru „a asimilat lucrurile bune din vremurile apuse și le-a respins pe cele rele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să cunoști realitatea”).] Oamenii încăpăținați și nesăbuiți nu pot accepta nici lucrurile care se întâmplă sub ochii lor și nu învață din asta. Oamenii văd acest lucru ca fiind stupid, dar de fapt este o problemă cu firea lor – este din cauza unei firi arogante.

Să ne întoarcem la subiectul referitor la felul în care se manifestă cei care au înțelegere spirituală și la felul în care se manifestă cei care nu au înțelegere spirituală. Care este modul, pe care tocmai l-am menționat, în care se manifestă cei care au înțelegere spirituală? Spuneți-Mi. (Cei care au înțelegere spirituală pot înțelege ce stări umane expun cuvintele lui Dumnezeu și pot face comparații cu propriile gânduri, idei, acțiuni și comportamente din viața lor de zi cu zi. Ei pot înțelege ceea ce spune Dumnezeu.) Ați bifat majoritatea punctelor principale. Când oamenii care au înțelegere spirituală citesc cuvintele revelatoare ale lui Dumnezeu, ei pot face comparații cu ei înșiși și știu care sunt adevărurile despre care este vorba în cuvintele lui Dumnezeu, în ce ar trebui să pătrundă oamenii, care sunt firile umane pe care le expun cuvintele Lui și care sunt stările și manifestările umane pe care le expun acestea. Ei sunt capabili să se compare cu toate aceste lucruri și să fie conștienți de ele. Astfel se manifestă înțelegerea spirituală. Mai devreme, când aveam părtășie despre modul în care se manifestă oamenii care au înțelegere spirituală, am pus o întrebare – dacă aceștia au înțelegere spirituală în toate privințele. Au? (Nu. În unele chestiuni, ei sunt capabili să se compare cu stările expuse de cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, manifestă înțelegere spirituală; pe când în chestiunile pe care nu le-au experimentat încă, nu sunt capabili să facă comparații cu ei înșiși, astfel că nu au înțelegere spirituală.) Dacă încă nu au experimentat ceva anume și nu pot face comparații cu ei înșiși, atunci nu au înțelegere spirituală. Dar dacă sunt lucruri pe care le-au experimentat, dar nu înțeleg adevărurile din ele și astfel nu le acceptă sau nu le recunosc ca fiind adevărul – se consideră aceasta înțelegere spirituală? (Nu.) Nici aceasta nu se consideră înțelegere spirituală. Dar dacă nu înțeleg că lucrurile pe care le aud reprezintă adevărul – se consideră aceasta înțelegere spirituală? (Nu.) Se manifestă careva dintre voi în aceste moduri? De exemplu, când vine vorba despre adevăruri privind supunerea, unii oameni spun: „Trebuie să fim supuși în această chestiune. Oamenii nu au cu ce să se laude și este datoria și obligația lor să fie supuși.” După ce auzi asta, te gândești: „Ce fel de adevăr este acesta? Să fii supus și în această privință? După cum mi se pare mie, în privința asta nu este nevoie să fii supus!” Nu îți lipsește înțelegerea spirituală în această chestiune? (Ba da.) De fapt, asta nu are nicio legătură cu cât de profunde sau superficiale sunt experiențele tale; întrebarea este pur și simplu dacă ai sau nu înțelegere spirituală. Vă dau un exemplu. Când Iov a fost testat, ce a spus el? [„Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21).] După ce oamenii îl aud spunând asta, pot ei să înțeleagă adevărul din spusele lui? (Nu.) Așadar, au oamenii înțelegere spirituală în privința acestei chestiuni? (Nu.) Nu, nu au. Orice persoană este capabilă să experimenteze cele două chestiuni în care Dumnezeu ia și dă, nu-i așa? (Ba da.) Le-ai experimentat deja, dar nu înțelegi adevărul conținut de acestea, așadar, ai înțelegere spirituală în privința acestor chestiuni? (Nu.) Nu, nu ai. Ce adevăr conțin cuvintele spuse de Iov? (Că Dumnezeu este suveran și conduce peste toate.) Adevărul că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și chestiunile, iar decizia de a lua sau a da ține de El. Așadar, ce ar trebui să practice oamenii? (Supunerea.) Corect. Ei ar trebui să se supună, să accepte și să laude suveranitatea lui Dumnezeu. Când oamenii înțeleg aceste cuvinte și adevărul cuprins în ele, atunci au înțelegere spirituală în privința acestei chestiuni. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul cuprins în aceste cuvinte, atunci ei nu au înțelegere spirituală în privința acestei chestiuni. În acest moment, aveți înțelegere spirituală asupra cuvintelor lui Iov? (Nu.) Dacă ceea ce înțelegi este doctrina, atunci spui: „Iov a avut o experiență bună. Dumnezeu a spus că Iov a fost o persoană dreaptă, astfel că tot ceea ce el a făcut trebuie să fi fost în conformitate cu adevărul și în măsură să satisfacă intențiile lui Dumnezeu.” Tu înțelegi doctrina. Așadar, când va deveni această doctrină adevărul-realitate pentru tine? (Când Dumnezeu chiar orchestrează circumstanțe prin care îmi sunt luate lucruri, iar eu pot să Îi mulțumesc și să Îl laud pe Dumnezeu, să mă supun lui Dumnezeu și să nu mă plâng și să practic prin asta acest aspect al adevărului.) Ești capabil să îl practici, dar această practică a ta este aceea de a urma reglementări și de a-i copia pe alții sau este, în adâncul inimii tale, o înțelegere adevărată a suveranității lui Dumnezeu? E o diferență aici, nu-i așa? Care dintre acestea reprezintă pătrunderea în adevărul-realitate? Acum sunt mulți oameni care, după ce au văzut exemplul dat de Iov, pot spune aceleași lucruri ca el, dar când spun aceste lucruri, ei doar îl copiază sau sunt cuvintele lor, ca ale lui Iov, rostite după ce și-au dat seama, după câteva decenii de experiență, de adevăr și de faptul că Dumnezeu este suveran peste umanitate? Care dintre acestea reprezintă adevărul-realitate? (Ceea ce vine din experiență este realitatea.) Doar lucrurile pe care le simți și le înțelegi prin experiență sunt adevărul-realitate; copierea lucrurilor pe care le spun alți oameni nu reprezintă realitatea. Fraza rostită de Iov avea un aspect al realității în ea, dar când aceeași frază este rostită de oameni care îi copiază cuvintele, devine un slogan pe care îl folosesc pentru a se împopoțona și a se deghiza în oameni spirituali. Acești oameni sunt șarlatani religioși. Unii care sunt aleși să devină conducători ai bisericii și care au statut și responsabilitate au deseori părtășie cu frații și surorile despre cuvintele spuse de Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve.” Ce simt oamenii care ascultă? Ceea ce simt este: „Aceste cuvinte sunt de la Dumnezeu. Ele au fost dezvăluite prin luminarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu. Ele sunt extrem de practice.” În mai puțin de un an, acei lideri sunt suspendați pentru că nu au făcut lucrare reală, pentru că au întârziat intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și progresul lucrării bisericii, și, după aceea, devin negativi și se plâng. Asemenea oameni rostesc aceleași cuvinte ca Iov, dar nu au experimentat lucrurile pe care le-a experimentat Iov și nu au o înțelegere, o experiență sau o pricepere profundă a acestor cuvinte. Așadar, când vorbesc, copiază sau vorbesc cu sinceritate? (Copiază.) Când vine vorba de ceea ce cred în sinea lor atunci când vorbesc, cuvintele lor includ sentimentele personale și sunt sincere. Ei au o dorință, și anume ca, atunci când Dumnezeu le dă lucruri, să fie mereu capabili să Îl laude și să Îi mulțumească pentru binecuvântările și darurile pogorâte de El asupra lor, iar atunci când Dumnezeu le ia lucruri, să nu se plângă în niciun caz, ci să fie capabili să Îl laude pe Dumnezeu așa cum a făcut Iov și să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru îndrumarea și suveranitatea Lui. Însă aceasta este doar o dorință și încă nu au experimentat acest lucru. Când poziția și titlul lor dispar, iar ei sunt doar credincioși obișnuiți, fac ce spun? (Nu.) Nu pot spune că nu fac deloc ce spun; asta depinde de ce fel de persoane sunt. Oamenii care urmăresc adevărul folosesc aceste cuvinte pentru a-și evalua propriul comportament, le folosesc ca ghid pentru experiența lor și pot face comparații cu ei înșiși și găsesc în ele o cale de a practica. Nu sunt foarte supărați sau negativi și își pot îndeplini normal datoria. Dimpotrivă, oamenii care nu urmăresc adevărul și care, în schimb, recită sloganuri dau de necaz; ei se manifestă diferit. Care sunt cele mai evidente moduri în care ați văzut oameni de acest tip dezvăluindu-se? (După ce au fost suspendați, unii lideri nu încearcă să se cunoască pe ei înșiși și nu se supun. Ei cred că suspendarea lor a fost nedreaptă și devin negativi și se plâng. Următoarea dată când sunt alegeri, se zbat să redobândească puterea și, în cele din urmă, devin antihriști și sunt excluși.) Acesta este cazul cel mai grav. Ce alte manifestări mai sunt? (Unii oameni au doar o slujbă obișnuită după ce au fost îndepărtați și nu îndeplinesc o datorie.) Ce fel de persoane sunt acestea? De ce s-au fălit și au recitat sloganuri înainte? Ei recitau lucruri pe care să le audă alții și foloseau aceste sloganuri, doctrine și cuvinte ce sunau plăcut pentru a se împopoțona, pentru a câștiga simpatia oamenilor și pentru a-i face să îi respecte. Acesta era țelul lor. Ce alte manifestări mai sunt? (Înainte să fie suspendați, unii lideri și lucrători par, din exterior, să urmărească din greu și spun: „Iahve a dat și Iahve a luat”, dar după ce sunt suspendați, sunt negativi și nu-și pot reveni, ba chiar izbucnesc și se înfurie pe oameni, gândindu-se că ei s-au sacrificat și s-au consumat înainte în zadar, ca și cum casa lui Dumnezeu le este datoare.) Oamenii care spun aceste lucruri și acționează astfel au o problemă gravă. În primul rând, trebuie să discerneți natura lor când spun aceste lucruri. Ei nu urmăresc adevărul; ei copiază cuvintele lui Iov; își fabrică o coroană frumoasă pentru propriul cap și trec drept oameni spirituali pentru a se făli și a-i induce pe oameni în eroare. Nu este aceasta o manifestare a jocului cu adevărul și o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, ce fel de oameni, atunci când își pierd faima, câștigul și statutul, au o reacție deosebit de puternică, se cufundă în negativitate, încetează să-și facă datoria, înrăutățesc și mai mult o situație rea considerându-se o cauză pierdută, ba chiar încetează să mai creadă? (Oamenii cu umanitate slabă și oamenii răi.) Așa este. Oamenii cu umanitate slabă și oamenii răi cu siguranță nu sunt oameni care să urmărească adevărul, dar dacă oamenii cu umanitate bună nu urmăresc adevărul, se vor manifesta și ei în acest mod? Cu siguranță, da. În afara oamenilor răi care se manifestă în acest mod, mai există o situație ce este în legătură directă cu ceea ce urmăresc oamenii și calea pe care pășesc ei. Chiar dacă la suprafață pare că oamenii care nu iubesc adevărul au o oarecare umanitate, nimic bun nu va ieși din asta și ei toți au esențe rele, sunt capabili să încalce adevărul și să I se împotrivească lui Dumnezeu, iar dacă au statut, sunt capabili să facă rău. Mai este o altă problemă extrem de gravă, aceea că oamenii de acest fel sunt extrem de dornici să urmărească statutul. Dacă nu li se permite să aibă statut sau nu sunt lăsați să fie lideri este ca și cum le-ar fi luată viața. Pot să accepte asta? Când au statut, indiferent cât suferă sau câte rele tratamente îndură, ei sunt dispuși să o facă. Totuși, nu putem spune că sunt oameni care urmăresc adevărul doar pentru că sunt dispuși sau pentru că îndură suferință și plătesc un preț. Ar fi greșit. Ceea ce urmăresc ei este faima, câștigul și statutul; ceea ce urmăresc ei sunt beneficiile statutului. În ce sens se aseamănă cu Pavel? (El a urmărit o coroană.) Corect. El a urmărit o coroană și era coroana dreptății. Asta urmăresc oamenii ca Pavel – ei tratează urmărirea unei coroane ca pe o urmărire potrivită și ca pe urmărirea adevărului. După asta, veți avea un oarecare discernământ în privința acestui fel de oameni? (Da.) Să presupunem că o persoană izbucnește și se înfurie pe oameni după ce a fost suspendată și și-a pierdut statutul, și nu le dă nicio atenție fraților și surorilor cu care se întâlnește sau nu vorbește cu ei, iar când i se cere să răspândească Evanghelia, spune: „Nu voi răspândi Evanghelia. Nu îți voi face servicii! Te gândești la mine când ai nevoie de mine, dar mă arunci și mă suspenzi când nu ai nevoie. Nu sunt atât de prost!” Ce fel de vorbe sunt acestea? Sunt ușor de discernut? Cum este acest om credincios? Nu e niciun fel de credincios adevărat sau niciun fel de persoană bună. Ce fel de oameni au cea mai virulentă reacție după ce au fost suspendați? (Oamenii care urmăresc faima, câștigul și statutul.) Tocmai ați spus că oamenii de acest tip au umanitate slabă sau că nu urmăresc adevărul sau intrarea în viață. Are asta legătură cu esența acestei probleme? (Nu.) Ceea ce spuneți pare să aibă un oarecare sens, dar nu are nicio legătură cu esența acestei probleme. Nu este esența acestei probleme. Tocmai ați spus că motivul pentru care unii oameni se plâng și se consideră o cauză pierdută după ce sunt suspendați este acela că au umanitate slabă. De ce zic că aceasta este doctrină? Deoarece unii oameni au umanitate destul de bună și se dedică sincer și se sacrifică, doar că nu urmăresc adevărul, ci întotdeauna reputația și statutul. Ca atare, după ce sunt în cele din urmă suspendați, au o reacție puternică. Asta arată că modurile în care se manifestă nu reprezintă doar probleme legate de umanitatea slabă, ci și probleme legate de firea lor – firea lor este atât de grav coruptă! Unii oameni rezumă asta într-o singură frază și spun: „Această persoană nu urmărește adevărul. Acesta este motivul.” Este o afirmație prea vagă. Sunt multe moduri în care se manifestă lipsa de urmărire a adevărului: plângerile, neîndeplinirea datoriei cu loialitate, etc, toate acestea sunt exemple. Nu putem explica toate problemele doar prin fraza „ei nu urmăresc adevărul”. Este o exprimare extrem de amplă și nu e concretă. Este o explicație bazată pe doctrină.

Acum voi avea părtășie despre cum se manifestă lipsa de înțelegere spirituală. Care este atitudinea față de adevăr a celor care nu au înțelegere spirituală? Cum își abordează propria stare, corupția și manifestările pe care le dezvăluie? Sunt capabili să aibă manifestările cuiva care urmărește adevărul? (Nu.) Care este cea mai mare problemă aici? (Ei nu înțeleg ce stări sau manifestări umane expun cuvintele lui Dumnezeu și nu sunt capabili să se folosească de aceste lucruri pentru a le compara cu ei înșiși.) În principal, ei nu pot face comparații cu ei înșiși. Se poate spune că înțeleg adevărul dacă nu sunt capabili să facă comparații cu ei înșiși? (Nu.) Vorbești de un lucru, dar ei vorbesc mereu de ceva complet opus; sunt mereu contra ta și dezbat cu tine. Nu există o concentrare comună privind chestiunea pe care o dezbateți cu ei și nu este aceeași chestiune, dar ei tot consideră destul de îndreptățiți. Acesta este modul în care se manifestă cei ce nu au înțelegere spirituală. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu pot înțelege adevărul. Sunt ei capabili să urmărească adevărul? (Nu.) Asta este problematic. Dacă nu sunt capabili să urmărească adevărul, pot avea intrare în viață? (Nu.) Cei care nu urmăresc adevărul nu pot avea intrare în viață; asta este categoric. Dacă o persoană crede în Dumnezeu de câțiva ani, dar nu înțelege deloc adevărul, este aceasta o persoană care urmărește adevărul? Cu siguranță, nu. Unii oameni spun: „Nu este întotdeauna așa. Chiar dacă unii nu înțeleg adevărul, ei sunt extrem de pasionați și renunță la tot ca să se sacrifice pentru Dumnezeu. Cum să nu urmărească adevărul?” Este corectă această opinie? Când evaluam dacă o persoană urmărește adevărul, nu putem să analizăm doar dacă o persoană renunță la tot ca să se sacrifice pentru Dumnezeu. Principalul lucru la care trebuie să ne uităm este ceea ce e important pentru inima lor. Dacă inima lor dă importanță practicării adevărului, pătrunderii în adevăr și dobândirii lui, iar ei sunt eficienți în privința intrării în viață, atunci sunt persoane care urmăresc adevărul. Dacă renunță și se sacrifică pentru a obține o coroană și o recompensă și au renunțat și s-au sacrificat timp de mulți ani, au suferit mult, dar nu au fost capabili să înțeleagă adevărul sau să pătrundă în realitate, și nu au fost capabili să Îl înțeleagă pe Dumnezeu, atunci renunțarea și sacrificiul lor reprezintă, de fapt, urmărirea adevărului? Este evident că nu sunt persoane care urmăresc adevărul, deoarece renunțarea și sacrificiul lor nu au drept rezultat înțelegerea adevărului sau pătrunderea în adevărurile-realități. Astfel, faptul că ei renunță și se sacrifică nu înseamnă că urmăresc adevărul. Acest tip de oameni sunt exact ca Pavel. El și-a petrecut jumătate din viață predicând și lucrând pentru Domnul, dar nu a dobândit adevărul, nici nu L-a câștigat pe Domnul. Așadar, poți spune că Pavel a fost o persoană care a urmărit adevărul? Când e vorba de faptul că o persoană urmărește sau nu adevărul, este crucial să vedem care este țelul urmărit și intenția, importanța dată dobândirii adevărului. Dacă într-adevăr a dat importanță efortului pentru adevăr și a fost eficientă în chestiuni precum practicarea adevărului și pătrunderea în realitate, doar atunci este o persoană care urmărește adevărul. Oricine urmărește realmente adevărul este capabil să îl practice și doar aceia care practică adevărul sunt cei cu intrare în viață. Dacă cineva spune că este o persoană care urmărește adevărul, dar nu îl practică, atunci ați spune că are intrare în viață? Cu siguranță nu are. Cum poate cineva care nu practică adevărul să aibă intrare în viață? E absolut imposibil. Dacă ea crede că este o persoană care urmărește adevărul și are intrare în viață, atunci ar trebui să o întrebați: „Care este dovada intrării tale în viață?” Nu este de ajuns să o credem pe cuvânt. Dacă nu este nicio dovadă, ceea ce spune ea nu este valabil. Dacă spui că ești o persoană care urmărește adevărul, câte adevăruri înțelegi? Câte adevăruri ai pus în practică? În ce aspecte alte adevărului-realitate ai pătruns? Poți vorbi despre mărturia ta bazată pe experiență? Dacă nu poți vorbi despre mărturia ta bazată pe experiență, atunci păcălești și induci oamenii în eroare spunând că ești o persoană care urmărește adevărul. De ce spun că Pavel nu a fost o persoană care a urmărit adevărul? Deoarece epistolele scrise de Pavel nu conțin niciun fel de mărturii despre experiențe de viață; el nu a fost capabil să vorbească despre o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, cu atât mai puțin despre iubirea sau supunerea față de Domnul Isus. El nici măcar nu avea o înțelegere a propriei firi corupte. A zis doar că a fost cel mai rău păcătos. A spus asta pe baza faptului că a fost pedepsit pentru că I s-a împotrivit Domnului Isus. Spunând că a fost cel mai rău păcătos, el doar a admis faptul că a păcătuit împotrivindu-I-se fanatic Domnului Isus. Înseamnă asta că și-a înțeles cu adevărat propria fire și esență coruptă? (Nu.) De aceea spun că, atunci când vine vorba despre ceea ce constituie urmărirea adevărului și despre ce fel de persoană are intrare în viață, acest lucru ar trebui determinat în funcție de înțelegerea pe care o are sau nu asupra adevărului și de practicarea sau nepracticarea lui, mai degrabă decât în funcție de ceea ce afirmă ea însăși. Acum înțelegeți ce zic? De ce avem o părtășie atât de detaliată? Este necesar? (Da.) De ce este necesar? Am părtășie în acest mod pentru a vă diseca opiniile false, pentru a repara lucruri pe care le credeți în mod greșit corecte, pentru a vă ajuta să găsiți o cale de ieșire, să renunțați la lucrurile pe care le considerați în mod greșit corecte și apoi să intrați pe calea adevăratei urmăriri a adevărului. Atunci oamenii vor avea cu adevărat intrare în viață și vor fi capabili să obțină adevărata urmărire a adevărului. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu înțeleg chestiunile intrării în viață sau ale schimbării firilor. Ei cred că au schimbat deja multe aspecte în privința lor și că au dobândit intrarea în viață. De exemplu, și-au schimbat unele obiceiuri rele: nu mănâncă prea mult, nu dorm prea mult, nu sunt leneși, sunt mai harnici decât înainte și astfel cred că au intrare în viață. Sunt alții care se gândesc la modul în care obișnuiau să dojenească mereu oamenii, dar acum nu o mai fac; sunt capabili să le spună oamenilor lucruri frumoase și constructive și uneori îi pot ajuta. Deoarece pot face aceste lucruri, ei cred că practică deja adevărul și că au trecut printr-o transformare. Unii oameni cred că au intrare în viață deoarece au putut renunța la urmărirea faimei, a câștigului, a statutului și plăcerilor fizice. Aceasta este o problemă obișnuită a tuturor oamenilor. Au practicat ceea ce au înțeles, ceea ce cred că este corect și bine conform noțiunilor lor și au remediat deja multe obiceiuri rele și aspecte problematice alte trupului sau și-au schimbat regimul de viață pe baza credinței în Dumnezeu și a urmăririi adevărului. În același timp, ei s-au lepădat de multe beneficii ale trupului, au renunțat la familie și slujbă și și-au abandonat căsnicia și lumea laică. Ei cred că s-au transformat și sunt mântuiți și spun: „Aș fi putut renunța la toate acestea dacă nu credeam în Dumnezeu? Aș fi putut să am o transformare atât de mare?” Nu este aceasta cea mai mare înțelegere greșită pe care o au credincioșii? (Ba da, este.) Indiferent dacă oamenii au sau nu înțelegere spirituală, toți au aceeași înțelegere greșită. De ce spun că este o înțelegere greșită? De ce spun că este o problemă serioasă aici? În principal, pentru că oamenii cred în Dumnezeu dar nu înțeleg intenția Lui, ceea ce înseamnă că ei nu înțeleg exact ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor. În schimb, ei gândesc conform noțiunilor și închipuirilor umane, crezând că dacă se pot lepăda de familia lor, de slujba lor, de sentimentele lor, de lumea laică, de încurcăturile trupești, ba chiar de proprietatea lor, asta înseamnă că au intrare în viață. Aceasta este o înțelegere greșită. De fapt, intenția lui Dumnezeu este aceea că, atunci când cred în El, oamenii trebuie să își remedieze firea coruptă, să își rezolve problema împotrivirii față de Dumnezeu și să înlăture rădăcina păcatelor pe care le comit. Pentru a face asta, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și firea lui Dumnezeu, înainte de a fi capabili să-și alunge firea coruptă și să obțină adevărata supunere față de Dumnezeu. Asta le cere Dumnezeu oamenilor și, de asemenea, asta reprezintă lucrarea de mântuire a oamenilor pe care o face El. Oamenii nu știu nimic despre lucrarea lui Dumnezeu; ei nu văd țelul și efectul pe care El dorește să le obțină prin această lucrare, așa că înlocuiesc adevărul cu noțiuni și închipuiri umane și consideră ceea ce urmăresc oamenii și ceea ce pot ei să îndeplinească drept intenția lui Dumnezeu și ceea ce le cere El. Aceasta este o înțelegere greșită pe care o au oamenii atunci când cred în Dumnezeu. Aceste lucruri pe care ei sunt capabili să le îndeplinească arată doar pasiunea lor, și atunci când renunță la lucruri, ei caută, de fapt, să facă o tranzacție cu Dumnezeu – o fac în schimbul unei recompense și a unei coroane. Ei cred că tranzacțiile de acest gen merită efortul și că au făcut o afacere bună. De aceea se leapădă de toate. Lepădarea de lucruri nu înseamnă că dețin adevărurile-realități, nici că sunt capabili să I se supună lui Dumnezeu. În timp ce se leapădă și se sacrifică, înțeleg ei realmente adevărul? (Nu, nu îl înțeleg.) Dacă nu înțeleg adevărul, sunt lepădarea și sacrificiul lor pătate? Cu siguranță. Atunci, ce urmăresc ei mai exact, sacrificându-se și suferind așa? Oamenilor de acest fel nu le-a păsat niciodată care este adevărul sau care sunt cerințele lui Dumnezeu; ei consideră mereu că aceste lucruri nu au nicio legătură cu ei. În inimile lor, orice cred ei că este corect, orice cred ei că este bun și orice cred ei că este intrare în viață, asta este ceea ce practică și, după ce practică, ei cred că Dumnezeu a lăudat asta. Ei tratează aceste lucruri drept monede de schimb și capital. Sunt acestea manifestări ale urmăririi adevărului? (Nu.) Aceasta este o înțelegere greșită a oamenilor care nu urmăresc adevărul. Este unul din modurile în care interpretează lucrurile oamenii care înțeleg greșit intrarea în viață. Așadar, cum se poate evalua și dovedi faptul că aceste lucruri nu sunt manifestări ale urmăririi adevărului și că ei nu au intrare în viață? Ce fapte pot fi folosite pentru a verifica exact că aceste lucruri spuse de ei sunt greșite? (Ei acționează fără adevărurile-principii.) Asta e o parte a chestiunii. Ei acționează pe baza a ceea ce își închipuie. Din afară, par credincioși adevărați; sunt capabili să se lepede de lucruri și să se sacrifice, dar sunt neprincipiali în acțiunile lor. De ce sunt neprincipiali? Deoarece nu urmăresc adevărul. Perspectivele din care privesc lucrurile sunt tot aceleași noțiuni și închipuiri cu care au început. Aceasta este cea mai mare problemă pe care o au oamenii de acest fel: se supun ei mediilor orchestrate de Dumnezeu? Înțeleg de ce Dumnezeu orchestrează aceste medii? (Nu.) Este asta suficient pentru a dovedi că nu au adevărată intrare în viață? (Da.) Ei au făcut multe schimbări în privința obiceiurilor rele și a trăsăturilor problematice și au făcut multe sacrificii. În cele din urmă, când sunt testați, nu numai că nu înțeleg intenția lui Dumnezeu, dar încă sunt capabili să se plângă și nu se pot supune. Ce problemă este aceasta? Faptul că nu au intrare în viață. Oamenii care nu au intrare în viață nu dețin adevărurile-realități, nu-i așa? (Ba da.) Când se întâmplă lucruri, ei se bazează în întregime pe propriile lor noțiuni, închipuiri și preferințe naturale. Când devii cu adevărat serios cu ei și le ceri să se supună, nu sunt supuși deloc; se bazează doar pe rațiuni, scuze și închipuiri umane și caută tot soiul de moduri de a se apăra și își ating scopul de a fi nesupuși față de Dumnezeu și de a nega lucrarea lui Dumnezeu. Sunt chiar unii oameni care sunt atât de extremi încât nu doar că nu sunt capabili să se supună, ci tot încearcă și gândesc tot soiul de moduri de a dovedi că propriile noțiuni și închipuiri sunt corecte, că metodele și căile la care se gândesc ei sunt drepte și că acțiunile și orchestrările lui Dumnezeu nu sunt neapărat bune. Asta dezvăluie că nu au intrare în viață; tot ceea ce fac și dedică sau schimbă la ei nu reprezintă intrarea în viață, sunt doar obiceiuri rele care nu mai există. Obiceiurile personale, regimul sau modul de viață s-au schimbat un pic și chiar temperamentul unor oameni se poate să se fi schimbat; vorbesc cu mai multă blândețe și mai cult, iar purtarea lor exterioară poate fi mai standardizată, dar atunci când fac lucruri, nu dețin adevărul-realitate și niciodată nu fac lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu sau adevărului; toate sunt închipuirile și dorințele lor personale. Nu au o înțelegere reală a lui Dumnezeu; știu doar să vorbească despre un pic de teorie a spiritualității și sunt blocați în noțiuni, închipuiri și sentimente umane. Ce credeți, sunt acești oameni demni de milă? (Da.) Și sunt mulți asemenea oameni? (Da.) De unde știți că sunt mulți? (Deoarece sunt unul dintre ei.) Asta atinge o coardă sensibilă, nu? Atunci vorbiți despre experiențele voastre în această privință. (Voi împărtăși o experiență. Un frate a subliniat neajunsurile mele în fața multor frați și surori și, în acel moment, m-am simțit umilit. Pentru a-mi restabili mândria, am încercat să mă apăr și să mă justific. Nu am acceptat comentariile fratelui.) Ai fost constrâns de mândria ta. De ce sunt oamenii mereu constrânși de mândrie? Deoarece oamenii cu mândrie sunt ușor de ofensat, nu? (Nu.) De fapt, oamenii fac asta deoarece vor să păstreze o imagine perfectă în ochii altor oameni. Le pasă de statutul lor și vor să se prezinte într-un mod perfect, fără defecte. Vor să lase o impresie perfectă în mințile oamenilor și să nu le permită acestora să vadă adevărul despre cum sunt ei, de fapt. Acest lucru reprezintă o consecință a unei firi arogante. Este această problemă rezolvată acum? (Încă nu. Încă o dezvălui deseori.) Dacă o persoană este capabilă să reflecteze asupra sa și să își recunoască propria fire coruptă, atunci îi va fi ușor să se schimbe. Dacă nu reflectă asupra sa, dacă este incapabilă să își recunoască propria fire coruptă și este insensibilă la propriile probleme și nu conștientizează, atunci îi va fi dificil să se schimbe. Dacă deja conștientizează și simte că firea sa coruptă este gravă, că ceea ce urmărește este strâmb, că este încă departe de urmărirea adevărului, dar când este emondată, e negativă câteva zile și caută permanent să-și restabilească mândria în orice situație, poate o asemenea persoană să se schimbe? Îi este greu să se schimbe. Așadar, cum ar trebui să rezolve această problemă? Doar prin acceptarea adevărului și reflectarea asupra sa, are încă speranța să rezolve problema. Dacă nu poate accepta adevărul, atunci nu are cum să rezolve problema. Cheia constă în faptul că oamenii trebuie să aibă hotărârea și dorința de a urmări adevărul. Când au o inimă însetată profund de adevăr, atunci vor fi capabili să iubească adevărul și să îl accepte și vor avea puterea să practice adevărul și să se răzvrătească împotriva trupului. Doar prin acceptarea adevărului pot oamenii să rezolve pe deplin problema unei firi corupte și, odată ce firea lor coruptă a fost înlăturată, vor putea să practice adevărul și vor avea intrarea în viață.

Acei oameni care nu au înțelegere spirituală, și cei care permanent interpretează eronat adevărul și pătrunderea în viață cred că urmărirea adevărului este ușoară, că înseamnă doar schimbarea câtorva obiceiuri rele sau trăsături problematice sau renunțarea, ocazional, la unele lucruri în interes propriu, că atât timp cât nu fac rău și perseverează în credință până la capăt, au dobândit viața și pot da aceste lucruri în schimbul recompenselor și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Sunt cei care își bazează credința în Dumnezeu pe asemenea opinii oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Pot fi capabili să aibă pătrundere în viață oamenii care nu urmăresc adevărul? (Nu.) Sunt mulți oameni cărora nu le este deloc clar ce înseamnă pătrunderea în viață. Ei cred că cineva are pătrundere în viață doar depunând un oarecare efort, îndeplinind câteva îndatoriri, schimbând unele obiceiuri rele și trăsături problematice, făcând ceea ce li spune și supunându-se puțin. Ei văd pătrunderea în viață într-un mod extrem de simplificat. Crezând în Dumnezeu în acest mod, își vor transforma viața-fire? (Nu, ei se schimbă doar la suprafață, esența lor nu s-a schimbat.) Voi v-ați schimbat un pic acum, dar sunt schimbări exterioare sau sunt câteva schimbări în viața-fire? Ați găsit o cale de a vă debarasa de opiniile incorecte privind pătrunderea în viață și ați început să dobândiți intrarea în viață? Sunteți capabili să evaluați ce părți din voi s-au schimbat și ce părți nu? Dacă ți s-a încredințat o datorie de îndeplinit și inițial nu erai capabil să te supui, în ce măsură ești capabil acum să te supui? De exemplu, ești un frate și, dacă ți se cere că gătești și să speli vase pentru alți frați și alte surori zilnic, te vei supune? (Cred că da.) Poate că ai fi capabil pe termen scurt, dar dacă ți se cere să îndeplinești această datorie pe termen lung, te-ai supune? (M-aș putea supune ocazional, dar, cu trecerea timpului, s-ar putea să nu mai fiu capabil.) Asta înseamnă că nu te-ai supus. Ce îi face pe oameni să nu se supună? (Faptul că au în inimile lor noțiuni tradiționale. Ei cred că bărbații ar trebui să lucreze în afara casei, iar femeile să se ocupe de treburile casnice, că gătitul este o treabă de femeie și că un bărbat se face de râs gătind. De aceea nu este ușor să se supună.) Așa este. Există discriminare sexuală când vine vorba de diviziunea muncii. Bărbații își spun: „Noi, bărbații, ar trebui să ne câștigăm traiul. Lucruri precum gătitul și spălatul trebuie făcute de femei. Nu ar trebui să fim puși noi să le facem.” Dar acum sunt circumstanțe speciale și ți s-a cerut să o faci, așadar, cum procedezi? Ce rețineri trebuie să depășești înainte de a te supune? Acesta e miezul problemei. Trebuie să treci peste discriminarea sexuală. Nu există slujbe care trebuie făcute de bărbați, nici slujbe care trebuie făcută de femei. Nu împărți așa munca. Datoria îndeplinită de oameni nu ar trebui determinată pe baza sexului. Poți împărți munca în acest fel în propria ta casă și în viața ta de zi cu zi, dar acum are legătură cu datoria ta, așadar, cum ar trebui să o interpretezi? Ar trebui să primești această datorie din partea lui Dumnezeu și să o accepți și să îți schimbi opiniile incorecte. Ar trebui să spui: „E adevărat că sunt bărbat, dar sunt membru al bisericii și o ființă creată în ochii lui Dumnezeu. Voi face orice îmi trasează biserica să fac; lucrurile nu sunt împărțite pe baza sexului.” În primul rând, trebuie să renunți la opiniile tale incorecte, apoi să-ți accepți datoria. Reprezintă acceptarea datoriei adevărata supunere? (Nu.) În zilele următoare, dacă cineva spune că mâncarea ta este prea sărată sau nu este suficient de aromată, sau dacă spune că nu ai făcut ceva cum trebuie și nu dorește să mănânce sau îți spune să faci altceva de mâncare, vei putea să accepți? În acel moment, te vei simți foarte inconfortabil și îți vei spune: „Sunt un bărbat care se respectă și deja m-am coborât la a găti pentru toți acești frați și aceste surori, totuși, ei îmi subliniază toate aceste probleme. Nu mai am niciun pic de mândrie.” În acest moment, nu vrei să te supui, nu-i așa? (Nu.) Aceasta este o dificultate. De fiecare dată când nu te poți supune, acest lucru se datorează firii corupte care se dezvăluie și generează probleme și te face incapabil să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. În acest moment, în inima ta va exista un conflict – gândurile tale te controlează, te fac să crezi că te-ai făcut de râs și ești supărat în sinea ta. Ce trebuie să faci în acest moment? (Să caut adevărul.) Cum cauți adevărul? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, indiferent ce îmi cer oamenii, voi privi asta ca pe datoria mea. Indiferent pe cine pare că servesc sau pentru cine par că fac lucruri, voi accepta totul ca fiind din partea lui Dumnezeu. Aceasta este datoria mea și ar trebui să mă supun; nu am nevoie de mândria mea. În casa lui Dumnezeu, îndatoririle nu sunt împărțite între superioare și inferioare, îndatoriri pentru bărbați, îndatoriri pentru femei, îndatoriri pentru vârstnici și îndatoriri pentru tineri. Sunt doar îndatoriri bine îndeplinite și îndatoriri ce nu sunt bine îndeplinite, îndatoriri îndeplinite cu loialitate și cele îndeplinite fără loialitate.” După ce renunți la mândrie, statut, poziție și demnitate, ai renunțat complet la tine însuți? (Nu.) Tot vei avea o reacție. Uneori, oamenii nu te vor respecta, se vor gândi că ești prost și te vor trata ca pe un inferior, spunând: „Un bărbat care este fericit când gătește nu e bun de nimic! Niciodată nu aș face asta.” Ei te vor duce într-o direcție greșită, îți vor inocula idei și noțiuni incorecte și îți vor influența practica. Văd lucrurile tale pozitive, precum importanța dată pătrunderii în viață, existența ta ca persoană normală și loialitatea față de datoria ta ca o formă de umilire și, drept urmare, te vor trata ca pe un inferior și te vor judeca. Dacă nu poți suporta, te vei cufunda imediat în negativitate și vei crede că această datorie te face să-ți pierzi reputația în fața altora și îi face pe alții să te trateze ca pe un inferior și să-ți dea ordine. Atunci nu te vei mai supune, nu-i așa? Când nimeni nu te tratează ca inferior sau nu te judecă, crezi că ești deja capabil să te supui, că ai deja pătrundere în viață, că deții un anumit adevăr-realitate și o oarecare statură. Este corect acest mod de a gândi? Atunci de ce, când cineva te judecă și statura îți este atacată, devii negativ și îți spui: „Cât mai trebuie să gătesc până termin cu asta? Această persoană mă desconsideră mereu. Nu este drept să mă desconsidere și nu pot accepta asta!”? Problema a apărut din nou. Când nu poți accepta asta, te și plângi în același timp și spui: „Cum a putut conducătorul să îmi atribuie o asemenea datorie? De ce m-a ales pe mine în special și nu a ales pe altcineva în locul meu? Par așa de ușor de hărțuit? Oamenii mă hărțuiesc, conducătorul nu mă privește cu ochi buni și Dumnezeu nu mă protejează.” Firea ta răzvrătită iar a ieșit la iveală. Care e problema aici? Poate fi statura ta prea mică? Nu poți suporta nici măcar acest mic afront, iar asta te face să fii negativ și să te plângi. Asta înseamnă să deții adevărurile-realități? Nu ai niciun adevăr-realitate. Există o metodă simplă pentru a rezolva această problemă: în inima ta, trebuie să te gândești: „Indiferent cine mă desconsideră sau mă privește cu dispreț, eu ar trebui să îmi fac datoria. Nu pot abandona însărcinarea dată de Dumnezeu. Nu o fac pentru alți oameni, nici nu o fac pentru ca alții să mă prețuiască – ce folos dacă alții mă prețuiesc? Eu trebuie să îmi îndeplinesc datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu.” Așa ar trebui să gândești în inima ta. Acum, când gătești, nu te simți sigur pe tine? Este atunci problema rezolvată? De fapt, nu este complet rezolvată. În fond, te afli într-o stare de conflict permanent, căzând constant pradă negativității și slăbiciunii și apoi ridicându-te la loc; ești temperat în mod constant. Ai examinat fiecare stare și nu ești dispus să trăiești într-un mod atât de obositor. Nu dorești ca aceste dificultăți să vină permanent peste tine, să te tulbure sau să te constrângă. Vrei să îți îndeplinești datoria ușor și simplu. Așadar, cum reușești asta? Trebuie să cauți permanent adevărul, să te ții de convingerea ta în mod constant și întotdeauna este corect să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu. Tu spui: „Nimeni nu mă poate tulbura. Aceasta este datoria mea; aceasta este însărcinarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu; aceasta este responsabilitatea și obligația mea. Indiferent cine se amuză pe seama mea, de cine mă manipulează sau mă ispitește, este inutil. Este onoarea mea să îmi pot îndeplini datoria și, dacă mă pot descurca, toată slava este a lui Dumnezeu. Dacă nu mă pot descurca, atunci m-am făcut de râs. Cine glumește pe seama mea și desconsideră această datorie nu este o persoană care urmărește adevărul.” Nu este acesta un fapt real? (Ba da.) Este un fapt real. Când Iov a fost testat, Satana l-a tulburat și l-a ispitit, dar Iov s-a îndoit? (Nu.) Deoarece adevărul, cuvintele lui Dumnezeu și calea lui Dumnezeu erau în inima lui. Când înfrunți circumstanțe și teste, susținerea adevărului și respectarea însărcinării date de Dumnezeu țin de gradul în care cunoști, înțelegi și accepți adevărul. Unii oameni se îndoiesc mereu de adevăr și nu pot ajunge la punctul în care au certitudinea acestuia sau, în ceea ce privește datoria lor, nu sunt niciodată siguri de modul în care ar trebui să facă ceva sau dacă acesta este modul corect de a face lucrul respectiv. Aceștia nu sunt niciodată capabili să rămână la lucrurile corecte; sunt mereu tulburați de unii oameni, evenimente și lucruri și, atunci când oameni malefici, oameni răi, demoni sau satane se insinuează și spun lucruri cu care încearcă să îi ispitească sau să îi tulbure, ei devin slabi și sunt induși în eroare. Nu înseamnă asta că statura lor este mică? (Ba da.) Este ușor de remediat statura mică? Teoretic, da. Depinde dacă poți fi sau nu sigur că drumul pe care ești este condus de Dumnezeu. Când îți îndeplinești datoria, ar trebui să practici adevărul și să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu. Acest lucru este crucial. Singurul lucru de temut este să ai în inima ta o opinie deplasată în ceea ce privește datoria ta și să crezi că aceasta te face să-ți pierzi reputația și este inutilă. Când ai opinii deplasate și, pe deasupra, te mai și tulbură alții, devine și mai problematic. Când ai inima confuză, nu-ți poți îndeplini bine datoria. Când Iov a fost testat, în jurul lui erau mulți oameni care l-au tulburat. Ce a spus soția lui? [„Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).] Prin asta, ea a vrut să spună: „Nu crede. Dacă în ce credeai chiar era dumnezeu, de ce ți se întâmplă aceste lucruri?” Ce a răspuns Iov? [„Vorbești ca o femeie nebună” (Iov 2:10).] Iov a dezaprobat-o pe soția lui, deoarece el era deja sigur că Dumnezeu era adevăratul Dumnezeu, că Dumnezeu a făcut asta, că aceasta era suveranitatea Sa și că era lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Iov a fost atât de sigur, așadar, de ce azi, când oamenii înțeleg adevărul, nu pot să rămână la adevărata cale și să fie fermi în mărturia lor? Deoarece inimile oamenilor sunt prea întinate; nu numai că nu înțeleg adevărul, dar ei nu sunt oameni care iubesc adevărul sau caută adevărul. Astfel, indiferent despre câte cuvinte și doctrine pot vorbi sau câte sloganuri răsunătoare pot perora, în cele din urmă, ei nu pot rămâne fermi. Imediat ce cineva din biserică spune ceva ușor diferit, sau spune lucruri tulburătoare, sau care induc în eroare, sau care dezaprobă și umilesc, ei cred că sunt batjocoriți și umiliți și sunt complet distruși. Dacă oamenii se manifestă în acest fel, dacă tot timpul au un conflict interior și își schimbă mereu opiniile, dar în același timp acceptă constant rânduielile și suveranitatea lui Dumnezeu, continuând să înțeleagă adevărul, pătrunzând treptat diferite fațete ale adevărului, pătrunzând în toate adevărurile și, în cele din urmă, sunt capabili să evite să fie tulburați, afectați sau controlați de orice fel de persoană, eveniment și lucru și cred ferm că adevărurile-principii pe care le practică sunt cele corecte, atunci și-au transformat firea.

În prezent, când vă îndepliniți îndatoririle, mai este posibil să fiți constrânși de orice fel de persoană, eveniment și lucru? Sunteți capabili să rămâneți la adevăr și să faceți lucrurile în conformitate cu principiile? (Nu.) Atunci, ce dificultăți aveți de obicei? (Uneori, când văd alți oameni făcând lucruri care dăunează intereselor casei lui Dumnezeu, le semnalez acest fapt, dar când văd că ei nu acceptă sau că au o atitudine rea, îmi este teamă să stârnesc o dispută, așa că fac un compromis.) Este compromisul bun sau greșit? (Este greșit, dar îmi este teamă că, dacă insist, va izbucni o ceartă și va distruge pacea, iar oamenii nu vor avea o impresie bună despre mine.) Dacă vrei să eviți certurile, este compromisul singura cale? În ce situații poți face compromisuri? Dacă are de-a face cu chestiuni mărunte, cum ar fi propriul interes sau mândria ta, atunci nu este nevoie să te cerți pe tema aceasta. Poți alege să fii tolerant sau să faci compromisuri. Însă în privința chestiunilor care pot afecta lucrarea bisericii și dăuna intereselor casei lui Dumnezeu, trebuie să respecți principiile. Dacă nu respecți această dogmă, atunci nu Îi ești loial lui Dumnezeu. Dacă alegi să faci compromisuri și să renunți la adevărurile-principii pentru a-ți salva reputația sau a-ți păstra relațiile interpersonale, nu este acest lucru egoist și josnic din partea ta? Nu este acesta un semn că ești iresponsabil în datoria ta și neloial față de Dumnezeu? (Ba da.) Prin urmare, dacă pe parcursul datoriei tale vine un moment în care toată lumea este în dezacord, cum ar trebui să practici? Să te cerți cu toată puterea ta va rezolva problema? (Nu.) Atunci cum ar trebui să rezolvi problema? În această situație, o persoană care înțelege adevărul ar trebui să iasă în față pentru a rezolva problema, aducând mai întâi în discuție problema și lăsând ambele părți să-și spună părerea. Apoi, toți trebuie să caute adevărul împreună și, după ce s-au rugat lui Dumnezeu, adevărul relevant din cuvintele lui Dumnezeu trebuie să fie scos la iveală pentru a avea părtășie despre el. După ce au avut părtășie despre principiile adevărului și au obținut claritate, ambele părți vor fi capabile să se supună. Ei trebuie să învețe să se supună adevărului. Dacă majoritatea oamenilor sunt capabili să se supună adevărului, dar sunt câțiva care nu i se supun sau pe care nu-i putem face să vadă rațiunea, atunci aceștia sunt oameni care nu acceptă adevărul, iar natura lor este cea a oamenilor răi și aleșii lui Dumnezeu îi vor discerne cu ușurință. Acesta este cel mai bun mod de a rezolva chestiunea certurilor în biserică. Folosirea adevărului pentru a rezolva probleme reprezintă un principiu important și nimeni nu poate face compromisuri neprincipiale. Dacă, pentru a-ți păstra relațiile personale, mândria sau propriul interes, ești capabil să sacrifici interesele casei lui Dumnezeu, atunci faci compromisuri cu Satana. Acest lucru este neprincipial și lipsit de loialitate față de Dumnezeu. Dacă fiecare persoană luptă să-și salveze reputația și pune accent pe propriile motivații, reprezintă aceasta o atitudine de căutare a adevărului? Este aceasta o atitudine pe care cineva ar trebui să o aibă în îndeplinirea datoriei sale? (Nu.) Pentru ca o persoană să atingă loialitatea în datoria sa, ar trebui să nu lupte pentru reputație sau interes propriu, ar trebui să Îl lase pe Dumnezeu să aibă autoritatea și să lase adevărul să îi fie stăpân; interesele casei lui Dumnezeu primează și sunt cele mai importante și lucrarea eficientă primează și este cea mai importantă. Nu este corect acest principiu? (Ba da.) Dacă voi sunteți cu toții capabili să aderați la acest principiu, despre ce mai rămâne să vă certați cu alte persoane? Nu vor fi certuri. Aceia care își protejează tot timpul interesele și nu practică deloc adevărul nu sunt oameni buni, iar cei care mereu trădează interesele casei lui Dumnezeu pentru a obține favoruri de la alții sunt chiar mai răi. Toți acești oameni sunt neîncrezători și oameni care Îl trădează pe Dumnezeu. Dacă o persoană intră în conflicte și dezbateri cu ceilalți pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu și eficiența lucrării bisericii, iar atitudinea sa este puțin de neclintit, ați spune că acest lucru reprezintă o problemă? (Nu.) Întrucât intenția sa este corectă; este de a proteja interesele casei lui Dumnezeu. Aceasta este o persoană care stă de partea lui Dumnezeu și respectă adevărurile-principii, o persoană care-L încântă pe Dumnezeu. A avea o atitudine puternică și hotărâtă atunci când protejezi interesele casei lui Dumnezeu este un semn al unei poziții ferme și al respectării principiilor, iar Dumnezeu aprobă acest lucru. Oamenii pot simți că există o problemă cu această atitudine, dar nu este una gravă; nu trebuie să aibă de-a face cu revelația unei firi corupte. Ține minte că respectarea adevărurilor-principii este cel mai important lucru.

Pătrunderea în viață reprezintă cel mai important lucru. De ce se leagă, în primul rând, pătrunderea în viață? (Urmărirea adevărului.) Așa este. Se leagă în primul rând de urmărirea adevărului. Doar oamenii care urmăresc adevărul au pătrundere în viață. Dacă oamenii doresc să aibă pătrundere în viață, atunci este vorba despre practicarea adevărului. Cum poate cineva discerne dacă o persoană urmărește adevărul? Ce tip de persoană nu urmărește adevărul? Știi? Primul tip despre care am vorbit sunt oamenii care nu au înțelegere spirituală. Care este esența oamenilor care nu au înțelegere spirituală? (După citirea cuvintelor lui Dumnezeu care expun firile corupte ale oamenilor, ei nu pot face o legătură între cuvintele lui Dumnezeu și propriile stări și manifestări; ei cred că Dumnezeu vorbește despre alți oameni.) În principal, nu pot face o comparație între ei și cuvintele lui Dumnezeu, dar ei știu asta? (Nu.) Oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt incapabili să realizeze aceste lucruri. Inimile lor sunt încă însorite; ei cred că înțeleg multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar, de fapt, fiecare cuvânt reprezintă pentru ei doar o reglementare. Ei se gândesc: „Dacă Dumnezeu mă pune să fac ceva, o voi face. Dacă mă face să mă lepăd de ceva, mă voi lepăda; dacă mă pune să mă sacrific, atunci așa voi face. Supunându-mă astfel lui Dumnezeu, sunt mântuit.” După ce cred în acest fel vreme de câțiva ani, ei consideră că au capital, exact cum a spus Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății” (2 Timotei 4:7-8). Indiferent cum privești asta, lui Pavel i-a lipsit înțelegerea spirituală. Este cu adevărat regretabil. Deja e problematic faptul că nu a avut înțelegere spirituală, dar pe deasupra, nici nu a urmărit adevărul. El a tratat propria doctrină, propriile sloganuri, închipuiri, noțiuni, propria cunoaștere și filosofie de parcă ar fi fost adevărul și le-a folosit ca temelie pentru a se extinde cu ceea ce urmărea el însuși. În consecință, indiferent ce a făcut, el nu a trăit adevărurile-realități și, indiferent ce a făcut, nu a fost în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Această problemă a lui a fost una gravă! Pavel ia premiul întâi când vine vorba de lipsa înțelegerii spirituale, nu-i așa? (Da.) Oare oamenii care nu au înțelegere spirituală iubesc adevărul? Categoric nu, deoarece oamenii care nu au înțelegere spirituală sunt incapabili să priceapă adevărul și, dacă nu pricep adevărul, atunci nu au cum să iubească adevărul. Cum se manifestă oamenii care nu au înțelegere spirituală? Principala manifestare este aceea că, indiferent de modul în care au oamenii părtășie cu ei despre cuvintele lui Dumnezeu, ei tot nu înțeleg și, indiferent cât de clar au oamenii părtășie cu ei despre adevăr, ei tot nu sunt capabili să îl priceapă. Acest lucru este legat direct de faptul că sunt de calibru prea slab. Pot oamenii care nu au înțelegere spirituală să urmărească adevărul? Nu ar putea nici dacă ar vrea. Oamenii care nu au înțelegere spirituală nu pot înțelege despre ce vorbește Dumnezeu, nu știu ce stări expune Dumnezeu și nu pot face comparații cu ei înșiși în cele spuse. Ei tratează toate cuvintele lui Dumnezeu drept regulamente, fraze, sloganuri și doctrină și nu știu niciodată că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul. Care este problema aici? Calibrul lor este prea scăzut, nu au deloc capacitatea de comprehensiune și manifestă o lipsă a înțelegerii spirituale.

Al doilea tip este reprezentat de cei care au înțelegere spirituală. Oamenii care au înțelegere spirituală pot înțelege adevărul, pot face comparații cu ei înșiși când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și pot înțelege ce expun cuvintele lui Dumnezeu, ce adevăruri se află în cuvintele lui Dumnezeu și ce anume cere Dumnezeu. Abilitatea de a înțelege echivalează cu a avea pătrundere? (Nu.) Atunci, când spun că ei pot înțelege, la ce se referă asta? Ce anume vizează? (Ei pot face comparații între ei și cuvintele lui Dumnezeu.) Abilitatea de a face comparații cu ei înșiși face parte din asta. Ei admit firile corupte ale omului și fiecare stare expusă de Dumnezeu. Așadar, sunt capabili să știe ce anume cere Dumnezeu? Ar trebui să știe într-o anumită măsură – să cunoască cerințele lui Dumnezeu, să știe despre ce principii se vorbește în cuvintele lui Dumnezeu și care sunt intențiile Lui. Ei sunt lămuriți în privința acestor lucruri și le înțeleg; de aceea li se spune oameni cu înțelegere spirituală. Când oamenii care au înțelegere spirituală mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei pot face comparații cu propria persoană, înțeleg la ce se referă cuvintele lui Dumnezeu și care sunt cerințele Lui. Asta arată că acest tip de persoană are calibrul și abilitatea de a înțelege adevărul. Deci, faptul că au acest calibru și această abilitate înseamnă că dețin inevitabil pătrundere în viață? (Nu.) Sunt câteva scenarii diferite. Unii oameni pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu și au calibrul și abilitatea de a înțelege cuvintele Lui, dar nu au făcut niciodată comparații cu ei înșiși. Ei doar compară cuvintele lui Dumnezeu cu alți oameni, caută defecte la alți oameni, le reproșează neajunsurile, le critică stările și încearcă să le ghicească gândurile, de parcă ar fi un detector. Când nu au nimic altceva de făcut, ei cugetă la ceea ce gândesc alți oameni, încearcă să detecteze ce consideră alți oameni în sinea lor, ce gânduri și idei nutresc în inimile lor, care este intenția lor, care este scopul lor, care este motivația lor, ce speră și ce firi corupte dezvăluie în timp ce fac lucruri. Care este scopul lor în detectarea acestor lucruri? Să compare cuvintele lui Dumnezeu cu alți oameni, pentru ca apoi să le rezolve problemele. De exemplu, care este mediul în care trăiește dl. Smith, care este trecutul familiei sale, de cât timp crede acesta în Dumnezeu, ce probleme are de obicei, ce slăbiciuni are când urmărește transformarea firii sale, ce dificultăți întâmpină deseori când se întâmplă lucruri, în ce situații devine negativ cu ușurință, cât de bine își îndeplinește datoria, cum abordează cuvintele lui Dumnezeu și dacă viața lui spirituală este normală – ei au o înțelegere clară asupra tuturor acestor lucruri. Sunt foarte inteligenți, dar din păcate nu-și pun în aplicare inteligența în locurile potrivite. Rezolvă problemele altor oameni, dar ei înșiși nu practică adevărul. Acest tip de om este deseori conducător sau lucrător sau o persoană cu o anumită doză de responsabilitate. Este problematică această metodă de a urmări pe care o are acest tip de persoană? (Da.) Această metodă de a urmări este problematică, chiar la modul grav. Cât de grav? Ar trebui să avem părtășie despre asta. Acest tip de persoană are înțelegere spirituală, poate înțelege cuvintele lui Dumnezeu și știe cum se fac comparațiile cu acestea, dar nu a făcut niciodată comparații între cuvintele lui Dumnezeu și propria persoană; în schimb, face comparații între cuvintele lui Dumnezeu și alți oameni. Care este țelul lor în a face comparații cu alți oameni? (Să se dea în spectacol.) Așa este. Ei se dau în spectacol pentru a-și satisface dorințele și ambițiile, pentru a-și asigura mai mult statutul și pentru a deveni mai capabili să cucerească inimile oamenilor. Faptul că ar putea face asta este în legătură cu natura lor, și în directă legătură cu ceea ce urmăresc în credința în Dumnezeu. Dacă ar fi să judecăm după faptul că își pun tot sufletul în ceea ce fac și își îndeplinesc treaba în totalitate și după faptul că sunt capabili să priceapă foarte bine toate stările diferite pe care le au alți oameni, am putea spune că sunt oameni care urmăresc adevărul? Nu neapărat. Atunci, cum putem ști dacă cineva este o persoană care urmărește adevărul? Dacă se comportă cu deosebită responsabilitate când este vorba de pătrunderea în viață a fraților și a surorilor, dacă pune mult suflet și efort în lucruri, își face foarte bine lucrarea, caută deseori adevărul cu privire la fiecare tip de stare avută de frați și surori și apoi rezolvă problemele, fiind capabil să își îndeplinească în acest fel datoria, este un conducător calificat? Judecând după aceste manifestări și dezvăluiri ale sale, putem fi siguri că reprezintă o persoană care urmărește adevărul? (Nu neapărat.) De ce? (Poate rezolva problemele altor oameni, dar nu a făcut niciodată comparații între cuvintele lui Dumnezeu și propria persoană.) Dacă nu și-a rezolvat niciodată propriile probleme, atunci cum rezolvă problemele altor oameni? (Se bazează pe cuvinte și doctrine pentru a le rezolva.) Înțelege unele cuvinte și doctrine, are o oarecare inteligență, are o memorie bună, reacționează rapid la lucruri și, de îndată ce a auzit o predică, este capabil ca imediat să se ducă și să se laude cu ea altora. Judecând după aceste lucruri, are pătrundere? (Nu.) Rezolvarea dificultăților altor oameni fără să-ți rezolvi propriile dificultăți nu reprezintă o manifestare a urmăririi adevărului. Folosește doar doctrina și cuvintele lui Dumnezeu sau tot soiul de tactici și metode pentru a influența sau convinge alți oameni; folosește cuvintele și doctrinele pe care le înțelege sau imită și copiază cuvinte despre experiența de viață pentru a ajuta oamenii să scape de greutăți. Mai degrabă folosește aceste metode pentru a rezolva dificultățile altora, decât să se folosească de lucrurile prin care a trecut personal și de experiențele reale pentru a le rezolva. Asta dovedește că aceasta nu este o persoană care urmărește adevărul. Ce anume le furnizează altora? (Doctrină.) De ce spunem că este doctrină? Deoarece nu provine din experiența personală, nu este ceva prin care a trecut în realitate și nu reprezintă adevărata sa înțelegere. Cu ce îi udă, de fapt, pe ceilalți? Cu doctrine, fraze și cuvinte care conving și consolează oamenii. Folosește, de asemenea, metode umane, tactici și inteligența și, orice ar fi, se gândește că a da răspunsuri la întrebările oamenilor echivalează cu a rezolva problemele și că asta înseamnă să facă lucrare. Judecând pe baza manifestărilor sale, a lucrurilor pe care le furnizează altora, a modului în care lucrează și a căii pe care o urmează, este o persoană care urmărește adevărul? (Nu.) Nu este o persoană care urmărește adevărul. Nu e un pic de viclenie în folosirea adevărului pentru rezolvarea problemelor, atât timp cât personal nu are pătrundere? (Ba da.) Este viclenie; este ipocrizie și îi înșală pe ceilalți. Așadar, pot oamenii de acest fel să își îndeplinească bine îndatoririle? (Nu.) De ce nu? Deoarece nu urmăresc adevărul și există o legătură directă între buna îndeplinire a datoriei și înțelegerea adevărului. De exemplu, o persoană trebuie să înțeleagă adevărul pentru a uda biserica; trebuie să înțeleagă adevărul pentru a rezolva probleme; trebuie să înțeleagă adevărul și pentru a gestiona probleme; înțelegerea adevărului este chiar și mai necesară pentru a avea discernământ asupra oamenilor. Fiecare fațetă a lucrării bisericii trebuie să aibă legătură cu adevărul; dacă cineva nu înțelege adevărul, atunci nu va face bine lucrarea esențială a bisericii și va presta doar o muncă mediocră în ceea ce privește sarcinile generale. Astfel, dacă un conducător nu urmărește adevărul, indiferent cât de ocupat este, câtă muncă de teren face sau cât de mult suferă, nu va face o treabă bună și va fi incapabil să-și îndeplinească datoria în conformitate cu amploarea sarcinii și a responsabilităților aferente. Când lucrează, aleargă dintr-un loc în altul fără un scop, văzând unde sunt probleme și rezolvându-le într-o manieră simplistă. Când o persoană are vreo dificultate, el are părtășie despre un pic de doctrină și, când cineva este slab și negativ, îl încurajează și îndeamnă; acestea sunt lucrurile pe care le face. Crede că, dacă este atent la oamenii pe care îi conduce, ei își fac bine lucrarea atât timp cât toți sunt ocupați și nu sunt leneși, și că, dacă se perindă peste tot, inspectând și dirijând lucrarea, fără ca nimeni să îl raporteze sau să îl expună, fiind capabil să predice și să vorbească peste tot unde merge și să facă totul să decurgă lin și fără piedici, atunci își îndeplinește responsabilitățile și datoria. Asta înseamnă să faci lucrarea din poziția dată de statut, fără să folosești adevărul pentru a rezolva problemele în sens practic. Acești oameni acordă importanță îndeplinirii lucrării și, în timp ce acordă importanță faptului de a lucra, s-ar putea să nu facă nimic pentru statutul lor – tot ceea ce fac este să folosească exclusiv doctrine și sloganuri pentru a îndemna sau încuraja o persoană sau alta, preocupându-se exclusiv cu această lucrare. Cred că este în regulă atât timp cât nu sunt leneși. Primul lucru este că nu trebuie să lenevească, al doilea că trebuie să fie harnici, iar al treilea că trebuie să fie capabili să îndure suferința. Se agită cât e ziua de lungă – dacă este o problemă undeva, trebuie rezolvată cu prima ocazie și trebuie să întrebe permanent dacă cineva are vreo problemă. Cred că asta înseamnă să urmărească adevărul. În realitate, faptul că au aceste manifestări înseamnă neapărat că urmăresc adevărul? Înseamnă neapărat că au pătrundere în viață? Rămâne de discutat. Aceasta este prima manifestare a oamenilor care au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul.

A doua manifestare a oamenilor care au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul, este capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, de a înțelege partea practică a cuvintelor rostite de El și de a face comparații între aceste cuvinte și propria persoană, fără să o pună niciodată în practică. Acest tip de oameni nu fac lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu sau adevărurilor-principii, nici nu se înfrânează. Când se întâmplă ceva, vor doar să-i facă pe oameni să li se supună și să îi asculte, dar nu vor să se supună ei înșiși adevărului. Tratează practicarea adevărului și supunerea față de adevăr ca pe o responsabilitate, obligație și datorie a altor oameni și ca pe ceva ce alții ar trebui să facă. Se tratează pe ei înșiși ca fiind aparte. Indiferent cât de mult înțeleg sau câte dintre cuvintele lui Dumnezeu le pot asocia cu propria persoană, consideră că tot ceea ce spune Dumnezeu este îndreptat către alți oameni și nu are nicio legătură cu persoana lor. Așadar, ce fac? Sunt și foarte ocupați. Se duc la biserică și observă cine are critici la adresa lor și iau notă de acest lucru. Apoi, își storc creierii pentru a găsi căi de a „repara” asta. Spun: „Să ne deschidem și să avem părtășie. Indiferent ce gândești în sinea ta, indiferent ce opinii ai în privința mea și orice critici ai la adresa mea, spune-mi și voi face tot ce îmi stă în putință să mă schimb și să fac lucrurile diferit.” Care este scopul schimbării lor? Să-i facă pe alți oameni să îi placă. În afară de asta, văd cine are critici la adresa lor și cine nu li se supune și apoi găsesc pasaje relevante în cuvintele lui Dumnezeu, pentru a „repara” acest lucru. Spun: „Dumnezeu este stăpânul când casa lui Dumnezeu alege conducători și lucrători. În casa lui Dumnezeu, adevărul este autoritatea. Indiferent pe cine aleg frații și surorile să le fie conducător, asta a dorit Dumnezeu și voi ar trebui să vă supuneți. Tu nu mi te supui mie, ci îndrumării Duhului Sfânt și adevărului. Dacă nu te supui, vei fi pedepsit!” După ce ascultă, unii oameni știu că liderul interpretează greșit cuvintele lui Dumnezeu și denaturează faptele pentru a induce oamenii în eroare, și nu ascultă. Când conducătorul vede că acești oameni nu i se prea supun, el se gândește: „Refuzi să mi te supui, nu-i așa? Am alte metode de a te trata. Nu mă voi mai purta cu mânuși.” Conducătorul le spune oamenilor care nu i se supun: „Ai terminat de îndeplinit sarcina pe care ți-am dat-o?” Și oamenii răspund: „Mai am puțin până e gata. Nu vor fi întârzieri.” Conducătorul spune: „Cum să nu fie acel puțin rămas o întârziere? În ochii lui Dumnezeu, puțin este mult. Aceasta este o manifestare a lipsei de loialitate. Asta numești tu îndeplinirea datoriei tale?” De fapt, asta este ceea ce vrea să spună conducătorul? Ce țel are în inima sa? Vrea să îi forțeze pe ceilalți oameni să se supună, să îi înfrângă, să îi umilească, dar nu poate spune asta direct. Dacă ar face-o, frații și surorile ar vedea cum este și l-ar expune, așadar trebuie să găsească un motiv și o scuză valabilă pentru a face aceste lucruri; trebuie să reprime oamenii într-o manieră „respectabilă și rațională”, astfel încât reprimarea lor să nu fie evidentă pentru ceilalți, să îi facă pe oamenii în chestiune să asculte și să atingă scopul conducătorului de a-și întări poziția și consolida statutul. Ce fel de fire este aceasta? (Sunt perfizi și uneltitori.) Sunt perfizi, uneltitori, veninoși și fac lucrurile de dragul statutului. Nu dau atenție lucrurilor ce nu privesc propriul statut și nu pun suflet în acestea, dar când vine vorba de lucruri care le afectează faima, câștigul, statutul, mândria și poziția în cadrul bisericii, se agață de acele lucruri și nu renunță la ele și încep să se comporte cu seriozitate. Când au părtășie despre adevăr la adunările lor obișnuite, uneori se vor cunoaște pe ei înșiși, vor face comparații între cuvintele lui Dumnezeu și propria persoană și își vor expune propria fire coruptă, dar în spatele acestui lucru se află un obiectiv, o intenție: totul e menit să-i facă pe ceilalți să îi aprecieze, să îi invidieze, să îi venereze și să le consolideze statutul. Au ambiții și un obiectiv. Dacă nu ar fi pentru propriul statut, nu ar spune un cuvânt; dacă nu ar fi pentru a-și proteja statutul, nu ar face nimic – tot ceea ce fac este pentru statutul lor. Își vor rupe spinarea pentru propriul statut, dar dacă este pentru lucrarea bisericii, când descoperă probleme nu le vor rezolva, când alți oameni vor raporta probleme nu se vor ocupa de ele și nu vor ridica un deget pentru a se îngriji de nimic; văd alți oameni ocupați cu îndeplinirea îndatoririlor lor, dar ei nu fac absolut nimic. Ce fel de persoană este aceasta? (O persoană josnică și ticăloasă, care trăiește doar pentru faimă, câștig și statut.) O persoană care trăiește doar pentru statut este una care urmărește adevărul? Este capabilă să urmărească adevărul? (Nu.) Este greu de spus. Dacă are un pic de simț al conștiinței, al rușinii, dacă are demnitate și caracter și este capabilă să accepte adevărul după ce experimentează o oarecare mustrare și judecată, după ce este emondată sau testată și rafinată, atunci este posibil să schimbe lucrurile. Totuși, dacă este amorțită, nătângă, intransigentă și nu acceptă deloc adevărul, atunci, indiferent cât de mult înțelege, îi este de vreun folos? (Nu.) Indiferent cât de mult înțelege, inima ei nu va fi mișcată. Oricât de ocupați ar părea la exterior, oricât timp ar petrece alergând pe străzi, oricât ar sacrifica, la oricâte lucruri ar renunța și oricât ar cheltui, pot oamenii care nu vorbesc și nu acționează niciodată, decât de dragul statutului, să fie considerați cei care urmăresc adevărul? Categoric nu. Pentru statut, ei vor plăti orice preț. Pentru statut, ei vor suferi orice greutate. Pentru statut, ei nu se vor da în lături de la nimic. Încearcă să găsească mizerii despre alții, să le însceneze diferite lucruri sau să le facă zile negre, călcând în picioare alți oameni. Nici măcar nu se tem de riscul pedepsei sau al răzbunării; ei acționează de dragul statutului, fără să se gândească la consecințe. Ce urmăresc astfel de oameni? (Statutul.) Unde este asemănarea cu Pavel? (Urmărirea coroanei.) Ei urmăresc cununa dreptății, urmăresc statutul, faima și câștigul și tratează urmărirea statutului, a faimei și a câștigului drept un lucru legitim de urmărit, în loc să urmărească adevărul. Care este cea mai remarcabilă trăsătură a acestui fel de oameni? Este aceea că, în toate privințele, ei acționează de dragul statutului, faimei și câștigului. Acest tip de persoană care face lucrurile de dragul faimei, câștigului și statutului este cea mai pricepută în a-i induce pe alții în eroare. Când întâlnești această persoană pentru prima dată, nu o poți desluși. Vezi că doctrina despre care vorbește sună bine, ceea ce spune pare a fi practic, lucrarea pe care o rânduiește este foarte potrivită și pare a avea un oarecare calibru, și o admiri destul de mult. Acest tip de persoană este de asemenea dispusă să plătească un preț când își îndeplinește datoria. Lucrează din greu zilnic, dar nu se plânge niciodată de oboseală. Nu are niciun strop de fragilitate. Când alții sunt slabi, ea nu este. Nici nu tânjește după confortul trupului și nu este pretențioasă la mâncare. Când familia care o găzduiește prepară ceva deosebit pentru ea, refuză și nu mănâncă. Mănâncă doar mâncăruri obișnuite. Cine vede oameni de acest fel îi admiră. Așadar, cum poate cineva să discearnă dacă fac aceste lucruri de dragul statutului? În primul rând trebuie să vadă dacă este vorba de o persoană care urmărește adevărul. Unde devine acest lucru evident? (În intenția și punctul ei de plecare, când face lucruri.) Asta reprezintă o parte. În principal, va fi evident în țelul urmărit. Dacă este de dragul dobândirii adevărului, o asemenea persoană va acorda importanță citirii frecvente a cuvintelor lui Dumnezeu, înțelegând adevărul și cunoscându-se pe sine prin cuvintele lui Dumnezeu. Dacă are deseori părtășie despre cunoașterea de sine, va putea să vadă că îi lipsesc prea multe lucruri, că nu deține adevărul și, în mod natural, se va strădui să urmărească adevărul. Cu cât oamenii se cunosc mai bine pe ei înșiși, cu atât mai capabili sunt să urmărească adevărul. Cei care spun și fac mereu lucruri de dragul statutului sunt evident oameni care nu urmăresc adevărul. Când sunt emondați, nu acceptă – se tem că reputația lor va avea de suferit. Așadar, sunt capabili să accepte cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu și să reflecteze asupra lor înșiși? Pot înțelege cu adevărat abaterile din propria lor experiență? Dacă nu au niciuna dintre aceste manifestări, atunci poți fi sigur că nu sunt oameni care urmăresc adevărul. Spuneți-Mi, ce alte manifestări au oamenii care nu iubesc adevărul și care urmăresc statutul? (Când alții îi critică, nu acceptă asta și, în schimb, se apără, se justifică și găsesc motive. Vorbesc pentru a-și menține mândria și a-și păstra statutul. Dacă cineva nu îi sprijină, ei îl atacă și judecă.) Când oamenii îi atacă și îi judecă pe alții, și vorbesc și se apără de dragul propriei lor mândrii și statut, intenția și țelul din spatele acțiunilor lor sunt evident greșite, și ei trăiesc în totalitate pentru statut. Pot avea considerație pentru intențiile lui Dumnezeu asemenea oameni care spun și fac totul de dragul statutului? Pot ei accepta adevărul? Categoric nu. Ei cred că, dacă au considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, atunci trebuie să practice adevărul, și dacă practică adevărul, atunci trebuie să sufere și să plătească un preț. Apoi, ei își vor pierde plăcerea care însoțește statutul și vor fi incapabili să se bucure de beneficiile statutului. Așadar, aleg să urmărească doar faima, câștigul și statutul și urmăresc să primească recompense. În ce alte moduri se manifestă oamenii care urmăresc statutul? Ce alte lucruri fac? (Dacă văd în preajma lor indivizi talentați care sunt mai înclinați să urmărească adevărul, care merită să fie cultivați și pe care frații și surorile sunt mai dispuși să îi sprijine, atunci, de teamă că acești oameni se vor ridica și îi vor înlocui și le vor amenința statutul, ei se gândesc la moduri de a-i reprima pe acești indivizi talentați și găsesc tot soiul de motive și scuze pentru a-i doborî. Modul cel mai des întâlnit este să îi eticheteze ca fiind prea aroganți, neprihăniți de sine și întotdeauna constrângători cu alții și să îi facă pe oameni să creadă că aceste lucruri sunt adevărate și să nu lase casa lui Dumnezeu să îi promoveze sau să îi cultive pe acești indivizi.) Aceasta este cea mai obișnuită manifestare. Doriți să adăugați ceva? (Ei vor mereu să mărturisească pentru ei înșiși și să se dea în spectacol. Spun mereu unele lucruri minunate despre ei înșiși; nu vorbesc niciodată despre latura lor urâtă și, dacă fac ceva rău, nu reflectează asupra acțiunilor lor și nici nu le disecă.) Vorbesc mereu despre cum suferă și plătesc un preț, despre cum îi îndrumă Dumnezeu și arată lucrarea făcută de ei. Și asta face parte din modul în care se manifestă protejarea și consolidarea statutului. Oamenii care urmăresc statutul și fac lucrurile de dragul statutului au o altă caracteristică – cea mai frapantă – aceea că, indiferent ce se întâmplă, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt. Ei urmăresc statutul deoarece doresc să aibă ultimul cuvânt. Ei vor să fie cei care iau deciziile și singurii care au autoritate. Indiferent de situație, toată lumea trebuie să îi asculte pe ei și, indiferent cine are o problemă, trebuie să vină la ei să caute rezolvare și să ceară indicații. Ceea ce doresc ei este să se bucure de beneficiile statutului. Indiferent de situație, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt. Nu contează dacă ceea ce spun este corect sau greșit, chiar dacă este greșit, ei tot trebuie să aibă ultimul cuvânt și trebuie să îi facă pe ceilalți să-i asculte și să li se supună. Aceasta este o problemă gravă. Indiferent de situație, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt; indiferent dacă este sau nu o situație pe care o înțeleg, ei trebuie să se implice și să aibă ultimul cuvânt. Indiferent de chestiunea despre care au părtășie conducătorii și lucrătorii, ei trebuie să ia decizia și nu îi lasă pe ceilalți să se exprime. Indiferent ce soluție sugerează, ei trebuie să facă pe toată lumea să o accepte și, dacă alții nu o acceptă, se înfurie și îi emondează. Dacă cineva are critici sau opinii, chiar dacă sunt corecte și în conformitate cu adevărul, ei trebuie să găsească tot felul de moduri de a se opune. Sunt deosebit de pricepuți la sofisme, vor convinge cealaltă persoană cu vorbe frumoase și, în cele din urmă, aceasta va face ca ei. Ei trebuie să aibă ultimul cuvânt în orice privință. Niciodată nu negociază cu partenerii sau colegii lor; nu sunt democratici. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că sunt prea aroganți și neprihăniți de sine, nu pot accepta deloc adevărul și nu i se supun deloc. Dacă se întâmplă ceva important sau crucial și pot lăsa pe toată lumea să facă o evaluare și să-și facă auzită părerea și, în cele din urmă, aleg o metodă de practică potrivită opiniei majorității, asigurându-se că aceasta nu va prejudicia lucrarea casei lui Dumnezeu și că va fi benefică lucrării de ansamblu – dacă aceasta este atitudinea lor, atunci sunt persoane care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu și care pot accepta adevărul, deoarece există principii în spatele acestui mod de a acționa. Totuși, procedează astfel oamenii care urmăresc statutul? (Nu.) Cum ar proceda ei? Dacă s-ar întâmpla ceva, nu le-ar păsa ce sfaturi au alți oameni. Ei ar fi avut deja în minte o soluție sau o decizie cu mult înainte ca oamenii să își fi împărtășit sfaturile. În sinea lor, ei ar fi decis deja ce ar face. În acel moment, indiferent de spusele oamenilor, ei nu le-ar da nicio atenție. Chiar dacă cineva i-ar dojeni, nu le-ar păsa deloc. Nu iau deloc în considerare adevărurile-principii, dacă ceea ce fac este benefic pentru lucrarea bisericii sau dacă frații și surorile pot accepta. Aceste lucruri nu intră în sfera atenției lor. La ce sunt ei atenți? Trebuie să aibă ultimul cuvânt; ei vor să fie factorul decizional în această chestiune; acest lucru trebuie făcut în felul lor; ei trebuie să vadă dacă această chestiune este benefică sau nu statutului lor. Aceasta este perspectiva din care privesc ei lucrurile. Sunt aceștia persoane care urmăresc adevărul? (Nu.) Când oamenii care nu urmăresc adevărul fac lucruri, ei își iau mereu în considerare statutul, faima și câștigul propriu; iau mereu în considerare modul în care le poate fi benefic. Acesta este punctul de pornire când fac lucruri.

Unii oameni au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul. Există într-adevăr asemenea oameni. În ceea ce privește manifestările lor principale, primul tip este să facă lucruri doar de dragul de a le face; le place să lucreze și nu pot sta locului. Atât timp cât sunt ocupați făcând ceva, sunt fericiți, au un sentiment al împlinirii și se simt reali. Al doilea tip de manifestare este să facă lucruri de dragul statutului. Oamenii de acest tip au ambiții și dorințe deosebit de puternice. Vor permanent să controleze și să își apropie oamenii și mereu doresc să Îl înlocuiască pe Dumnezeu. Dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu – cu ce are legătură din ceea ce a urmărit Pavel? (Cu faptul că a urmărit să devină Hristos.) Țelul lor de a urmări statutul nu este pur și simplu acela de a fi cineva care vrea să fie un pic deasupra celorlalți, cineva cu statut pe care ceilalți să îl venereze. Țelul lor suprem este să poată să își apropie oamenii și să îi controleze, să îi facă pe alții să îi venereze și să îi trateze ca pe Dumnezeu și să îi determine pe toți să îi urmeze, să li se supună și să creadă în ei. Ce presupun toate acestea? Că ar deveni Dumnezeu în inimile oamenilor. Asta nu este urmărirea adevărului, ci mai degrabă urmărirea Satanei. Evident, urmărirea statutului nu este urmărirea adevărului și nici urmărirea lucrării sau a reputației nu este urmărirea adevărului. Ce alte manifestări mai există? (Urmăresc binecuvântări.) Așa este. Plătesc un preț, se sacrifică, suferă și se pot lepăda de propriul interes în tot soiul de chestiuni, dar fac asta pentru a fi binecuvântați. Se manifestă în acest mod doar pentru a fi binecuvântați și pentru a avea o destinație bună. Nici aceasta nu reprezintă urmărirea adevărului. Acesta este al treilea mod în care se manifestă oamenii care au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul. Exact ca Pavel, fac lucruri și suferă pentru a fi binecuvântați și de dragul destinației lor, plătind orice preț. Scopul lor când fac lucruri este clar: în ceea ce fac, se vor axa exclusiv pe orice este mai important și esențial pentru a primi binecuvântări. Atât timp cât primesc aprobarea și sprijinul fraților și surorilor, este în ordine. Se concentrează exclusiv asupra modului în care îi vede toată lumea, în care îi vede Cel de mai sus și dacă sunt în inima lui Dumnezeu. Atât timp cât sunt siguri că vor fi binecuvântați și răsplătiți, este în ordine. Totuși, nu folosesc niciodată adevărul pentru a evalua ceea ce fac și nu renunță niciodată la dorința de a fi binecuvântați; nu se supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Dacă fac ceva de slabă factură și sunt emondați, iar Cel mai de sus nu este mulțumit de ei și văd că nu există nicio șansă să fie binecuvântați sau poate să primească o destinație bună, vor deveni negativi și vor renunța, fără să mai dorească să-și facă datoria. Sunt chiar și unii care pur și simplu nu vor să creadă; ei cred că nu are niciun rost să creadă în Dumnezeu. Cele trei metode de urmărire menționate mai sus sunt toate căi pe care le urmează cei care nu urmăresc adevărul. Există un număr apreciabil de oameni de acest fel în fiecare biserică și toți sunt oameni care nu iubesc adevărul. Indiferent ce datorie îndeplinesc, ei o leagă mereu de propriul interes, de primirea de binecuvântări sau de a fi răsplătiți și nu o leagă niciodată de pătrunderea lor în viață, de înțelegerea adevărului sau de transformarea firii lor. Indiferent de câți ani au crezut în Dumnezeu sau cât de mulți ani și-au îndeplinit îndatoririle, nu au urmărit niciodată cunoașterea de sine, nu au urmărit niciodată pătrunderea în viață și nu au urmărit niciodată să Îl iubească pe Dumnezeu sau să I se supună. Indiferent ce fac, ei nu caută adevărul. Indiferent ce corupție dezvăluie, ei nu fac legătura dintre aceasta și adevărul cuvintelor lui Dumnezeu. Indiferent ce fac, intențiile lor sunt egoiste și josnice, țintite toate spre a-și asigura binecuvântări și câștig personal. Indiferent cum sunt emondați, ei nu reflectează asupra propriilor persoane și continuă să creadă că au dreptate. Oamenii de acest fel sunt rareori negativi. Nu le este teamă oricât de mare ar fi suferința dacă asta înseamnă că vor fi binecuvântați și vor intra în Împărăție. Ei sunt într-adevăr perseverenți, dar le este foarte greu să accepte adevărul. Ar prefera mai degrabă să moară, decât să reflecteze asupra lor și să dobândească cunoașterea de sine și consideră că se descurcă destul de bine. Oamenii care au înțelegere spirituală, dar care nu urmăresc adevărul mai au o manifestare: unii au ascultat multe predici, dar nu îi interesează adevărurile exprimate de Dumnezeu sau cuvintele Sale care dau în vileag diverse stări ale oamenilor. Chiar dacă înțeleg aceste lucruri, nu îi interesează. Atunci, de ce mai cred în Dumnezeu, dacă nu îi interesează? Cu siguranță au un soi de idee vagă și nerealistă în inima lor. Ei spun: „Nu știu ce poate face Dumnezeul de pe pământ. Nu-mi dau seama. Se pare că El este îndeosebi capabil să aibă părtășie despre adevăr. Nu prea înțeleg aceste așa-zise adevăruri, dar oricum, lucrurile spuse de El sunt destul de bune și îi fac pe oameni să urmeze calea cea dreaptă. Totuși, nu îmi pot da seama dacă El chiar este sau nu Dumnezeu.” De vreme ce se îndoiesc atât de mult de Dumnezeu, de ce stau în casa lui Dumnezeu și nu pleacă? Deoarece au o opinie și o fantezie vagă în inimile lor. Ei se gândesc: „Dacă voi continua să-mi omor timpul aici, e posibil ca în cele din urmă să scap de moarte și în final să intru în Ceruri și să primesc mari binecuvântări.” Așadar, în timp ce alții urmăresc o schimbare a firii și acceptă să fie emondați, ei se roagă lui Dumnezeu din Ceruri, spunând: „O, Dumnezeule, călăuzește-mă prin aceste dificultăți și fă-mă capabil să accept să fiu emondat. Sunt dispus să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Tale.” Auzi că nu sunt greșite cuvintele cu care se roagă, dar ei niciodată nu admit că au o fire coruptă sau că se înșală. În inimile lor, Îl recunosc doar pe Dumnezeul din Ceruri. Cât despre Dumnezeul de pe pământ – Dumnezeu întrupat – și cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu, nu le dau atenție, ca și cum aceste lucruri nu ar avea nicio legătură cu ei. Atât de simplă și seacă le este credința lor în Dumnezeu. Indiferent de modul în care alții vorbesc despre firea coruptă a oamenilor și de nevoia de a urmări o schimbare a firii, ei cugetă: „Cum de voi toți sunteți atât de corupți și eu nu sunt?” Ei cred că sunt perfecți și fără cusur și că nu au o fire coruptă. Uneori au prejudecăți sau îi disprețuiesc pe ceilalți, dar cred că este normal, considerând că acesta este doar un gând rău și că va dispărea dacă ei îl reprimă. Sau, când văd alți oameni răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, ei cugetă: „Niciodată nu m-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Dragostea pe care I-o port în inima mea nu s-a clintit niciodată.” Spun doar aceste câteva fraze și nu reflectează asupra lor și nu știu să acționeze în conformitate cu principiile. Sunt astfel de oameni persoane care urmăresc adevărul? (Nu.) Atunci de ce au o impresie atât de bună despre ei și de ce cred că această cale de credință în Dumnezeu nu este rea? Ce se întâmplă aici? Asta arată că nu iubesc adevărul. Potrivit noțiunilor umane, ce fel de oameni sunt aceștia? În ce moduri se manifestă? Sunt elocvenți, șireți, învață repede și au o abilitate mare de a înțelege lucrurile. Înțeleg ce spui imediat ce îți ies cuvintele din gură și sunt deosebit de rapizi în a înțelege doctrine. Totuși, indiferent ce înțeleg, direcția și țelul faptului că urmăresc să primească binecuvântări rămân neschimbate. Mai mult, tratează adevărurile pe care le înțeleg ca pe teorii teologice sau ca pe un soi de dogmă sau învățături. Ei nu cred că ele reprezintă adevărul și astfel nu le practică sau experimentează, cu atât mai puțin să le aplice în propria viață. Acceptă și predică doar doctrinele care le plac și care se conformează cu noțiunile și închipuirile lor, crezând că au câștigat ceva. Să fie capabili să predice doctrine și să impresioneze mulți oameni reprezintă pentru ei cel mai mare câștig din credința în Dumnezeu. Cât despre practicarea adevărului sau cunoașterea de sine, ei cred că acestea sunt chestiuni banale de mică importanță și că a fi capabili să predice doctrine spirituale, să răspundă la întrebări și să îi facă pe ceilalți oameni să îi admire sunt cele mai importante lucruri și ceea ce îi califică să se bucure de beneficiile statutului. Astfel, nu dau nicio atenție practicării adevărului, nu reflectează asupra lor și se mulțumesc doar cu a fi capabili să propovăduiască predici elevate. Problema este destul de gravă, chiar mai gravă decât cea a celor care nu au înțelegere spirituală, deoarece ei știu clar că acesta este adevărul, dar nu îl practică sau experimentează. Aceasta este o persoană care e scârbită de adevăr și care se joacă cu adevărul. Nu este extrem de gravă natura acestei probleme?

Acum puteți să discerneți oamenii care au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul, nu-i așa? Vă manifestați într-un fel sau altul ca acest tip de persoană? (Da, îndeosebi făcând lucruri de dragul statutului.) Să spui lucruri de dragul statutului și să faci lucruri de dragul statutului – totul se învârte în jurul statutului; asta este problematic. Este posibil să urmăriți adevărul în felul acesta? Care sunt manifestările când faceți lucruri de dragul statutului? În primul rând, presupune concentrarea asupra propriei reputații, imagini și demnități, precum și asupra statutului pe care îl are o persoană în inimile celorlalți – dacă alții o privesc cu admirație sau o venerează. Indiferent ce face, este atentă doar la aceste aspecte, fără să-L preamărească niciodată pe Dumnezeu sau să-I fie mărturie. De exemplu, când cineva care nu urmărește adevărul întâlnește un nou credincios, își spune în sinea sa: „Tu crezi în Dumnezeu doar de câțiva ani, nu înțelegi nimic” și îl disprețuiește. Dacă noul credincios dorește să caute adevărul, va lua în primul rând în considerare aparențele noului credincios, modul în care acesta vorbește și dacă îi place de el. Dacă noul credincios este de calibru slab, nu va fi dispus să aibă părtășie despre adevăr; va oferi doar câteva cuvinte de încurajare și o va lăsa baltă. Care este problema aici? (El crede că are mulți ani de credință și are capital, așa că își etalează vechimea.) Acest capital este o manifestare a afirmării statutului său. Având capitalul, el se simte îndreptățit să vorbească din postura dată de statut – un statut auto-conferit, nu oferit de către ceilalți. Sunt asemenea oameni care lucrează și vorbesc în acest mod cei care urmăresc adevărul? (Nu.) Voi vă manifestați în acest mod? Spuneți: „Cred în Dumnezeu de 10 ani. Nu este o insultă la adresa mea să fiu partener cu cineva care crede doar de 2 ani? Nici măcar nu doresc să vorbesc cu această persoană. Și un singur cuvânt m-ar obosi. Nu înțelege nimic!” Această abordare apare când ești stăpânit de o fire arogantă. Dacă nu ai avea o inimă care prețuiește statutul, dacă nu ai clasifica oamenii în funcție de vechime sau experiență și nu ai crede că ai capital, atunci ai mai trata pe cineva în acest mod? În mod clar, din cauza faptului că în interiorul tău ai o fire coruptă, manifestările modului în care tratezi oamenii nu sunt benefice altora, lucru care expune firea ta coruptă, ceea ce urmărești și ceea ce zace adânc în inima ta. Mai există o altă manifestare a acționării de dragul statutului. De exemplu, unii oameni au acumulat cunoștințe profesionale sau sunt experți într-un anumit domeniu. Totuși, când discută despre acest domeniu, dacă alții vorbesc primii, se supără și se gândesc: „Cum puteți vorbi fără rațiune? Nu ați recunoaște măreția nici dacă ar fi în fața voastră!” Ei spun: „Am absolvit studiile universitare pe acest subiect și mi-am dedicat toată cercetarea acestor chestiuni. După ce am absolvit, am lucrat în acest domeniu mai mulți ani. Mi-am abandonat profesia de peste 10 ani, de când cred în Dumnezeu, dar îmi pot aminti totul cu ochii închiși. Nu îmi place să vorbesc despre asta, pare că vreau să mă dau în spectacol.” Ce părere aveți despre aceste cuvinte? Aceste cuvinte aparțin universitarilor non-credincioși și sunt spuse pe baza filosofiilor satanice, făcându-i să pară cunoscători și să câștige aprobarea tuturor. Ei pretind că nu vor să se dea în spectacol, dar exact asta fac, doar că într-o manieră mai abilă. Menționează capitalul pe care îl au, cum ar fi numărul de ani în care au studiat această profesie și ce au câștigat, folosindu-se de această metodă pentru a transmite mesajul că sunt experți în acel domeniu. Dacă ești expert într-un domeniu înseamnă neapărat că înțelegi domeniul? Aceasta este abordarea pe care trebuie să o ai dacă ești un expert care face lucrare în casa lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci ce ar trebui să faci? (Să cauți adevărul; să discuți și să cauți împreună cu frații și surorile.) Toată lumea ar trebui să caute împreună. Spui: „Trebuie să fiu onest. Am lucrat în această profesie mai mulți ani și știu câte ceva despre asta, dar nu cunosc principiile din spatele modului în care casa lui Dumnezeu folosește această profesie. Nu știu dacă această cunoaștere a mea este utilă în casa lui Dumnezeu – punem să discutăm împreună asta. Vă voi spune câte ceva despre bazele acestui domeniu.” Acesta este un mod rațional de a vorbi. Deși este cunoscător în privința profesiei, este smerit și nu plin de mândrie. Nu se preface; vrea cu adevărat să facă o treabă bună și să împărtășească tot ce a învățat și știe cu toată lumea, fără a ascunde nimic. Face asta exclusiv de dragul de a-și îndeplini bine datoria, indiferent de modul în care îl privesc sau îl tratează ceilalți. Își îndeplinește datoria pe deplin din dorința de a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a dobândi adevărul și a trăi o asemănare umană. Astfel, în fiecare aspect al îndeplinirii datoriei, ia în considerare interesele casei lui Dumnezeu și se gândește la pătrunderea în viață a fraților și a surorilor. Indiferent ce face, are mai întâi părtășie cu ceilalți, apoi discută în colectiv pentru a ajunge la un consens, lăsându-i pe frați și surori să contribuie cu idei și efort, uniți cu toții în buna îndeplinire a sarcinii. Ce părere aveți despre această abordare? Doar oamenii care urmăresc adevărul ar proceda în acest mod. Deși cred la fel în Dumnezeu, cei care urmăresc adevărul și cei care nu o fac se manifestă în moduri diferite. Ce fel de persoană este dezgustătoare? (Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt dezgustători.) Nu este nevoie să te dai în spectacol dacă știi câte ceva despre o anumită profesie și nu este nevoie să îi nesocotești sau să îi constrângi pe ceilalți dacă știi câte ceva despre profesie. Unii oameni sunt pe cai mari când devin conducători sau lucrători, merg și vorbesc cu o expresie afectată, chiar dându-și aere de oficialități. Modul acesta de a face lucrurile este și mai dezgustător. Chiar dacă ai un oarecare statut, nu este nevoie să te grozăvești cu el și să fii trufaș. Ar trebui să acționezi responsabil, pentru a conduce frații și surorile să-și îndeplinească bine îndatoririle. Aceasta este responsabilitatea ta și lucrul pe care ar trebui să îl îndeplinești. Mai mult decât atât, dacă ai umanitate și ești loial, trebuie să îți asumi responsabilitatea când faci lucruri. Cum ar trebui să îți asumi responsabilitatea? Având clar părtășie despre domeniile pe care oamenii nu le înțeleg, despre domeniile în care oamenii sunt predispuși să greșească sau să fie induși în eroare și rectificând orice greșeli și devieri ce apar, te asiguri că toată lumea poate face lucrurile folosind metoda corectă, astfel încât să nu mai greșească sau să fie constrânși de ceilalți. În acest mod, îți vei fi îndeplinit responsabilitatea. Asta înseamnă să fii responsabil și loial în datoria ta. Odată ce ai reușit asta, ar mai putea alți oameni din jurul tău să spună că urmărești statutul? Nu, nu ar putea. Principiile pe care le practici sunt deja corecte, la fel și calea ta. Acestea sunt manifestările celor ce urmăresc adevărul; așa ar trebui să practice cei care caută adevărul. Opusul nu reprezintă nimic altceva decât o multitudine de comportamente dizgrațioase. Să dorești să te dai în spectacol și să fii văzut bine, dar totodată să ții pentru tine și să ascunzi ceea ce știi, de teamă că nu te vei mai putea pune în valoare și nu vei mai fi văzut bine dacă și alții știu aceste lucruri – este un lucru atât de răzvrătit! Aceste persoane neglijează interesele casei lui Dumnezeu, ba chiar stau și se uită, chicotind în sinea lor: „Dacă eu nu vorbesc, să vedem dacă cineva poate explica această chestiune în mod clar! Chiar dacă spun ceva, nu voi spune tot. Voi dezvălui azi un pic, mâine un pic, și tot nu vă voi spune adevărul. Vă voi lăsa să cugetați singuri. Nu este ușor să scoateți ceva de la mine! Dacă vă spun tot ceea ce înțeleg și vă fac și pe voi să înțelegeți, atunci nu îmi va mai rămâne nimic și voi veți fi mai buni decât mine. Cum mă veți privi atunci?” Ce fel de creatură ar gândi așa? Această persoană este veninoasă! Nu e bună de nimic. Este o persoană onestă? (Nu.) Voi ați făcut asta? (Eu am făcut. Mai ales după ce am răspândit Evanghelia o perioadă mai îndelungată și am avut câteva rezultate, am simțit că am unele avantaje și un pic de capital. Când alți oameni au întrebat dacă știu metode bune sau dacă am vreo experiență pozitivă de împărtășit, am refuzat. Am trăit după zicala otrăvitoare a Satanei: „Odată ce studentul știe tot ce știe profesorul, profesorul își va pierde mijloacele de trai.” Mi-a fost teamă că alții mă vor depăși și că apoi îmi voi pierde statutul.) Teama că alți oameni ți-o vor lua înainte nu este un lucru ușor de depășit. Reputația și interesul propriu reprezintă țeluri pentru care oamenii luptă toată viața lor, dar sunt totodată și două pumnale în inimă – te vor costa viața!

Unii oameni care au făcut lucruri de care au beneficiat lucrarea bisericii și frații și surorile cred că au avut o contribuție și că au un oarecare statut în cadrul bisericii. De fiecare dată când sunt în fața altora, ei menționează aceste lucruri bune pe care le-au făcut, astfel încât toată lumea să aibă o percepție și o înțelegere complet nouă asupra lor – o înțelegere a capitalului și statutului lor și o înțelegere a reputației și a locului lor în biserică. De ce fac asta? (Ca să se dea în spectacol și să se grozăvească.) Care este scopul grozăvirii? Să se afirme. Și ce pot face ca să se afirme? (Să îi facă pe ceilalți să îi admire.) Să îi facă pe oameni să îi admire, să îi flateze și să îi venereze. După ce obțin aceste lucruri, cum se simt în sinea lor? (Savurează asta.) Savurează beneficiile statutului. Și voi urmăriți aceste lucruri? Ce generează aceste gânduri, idei și moduri de gândire pe care le au oamenii? Ce le dă naștere? Care este sursa lor? Sursa este firea coruptă a omului. Firea coruptă a omului face ca oamenii să se dezvăluie pe ei înșiși în acest mod și dă naștere unor astfel de lucruri urmărite de ei. Unii oameni se simt deseori superiori în casa lui Dumnezeu. În ce moduri? Ce îi face să se simtă superiori în aceste moduri? De exemplu, unii oameni știu să vorbească o limbă străină și se gândesc că asta înseamnă că au un dar și că sunt pricepuți și că ar fi probabil foarte dificil pentru casa lui Dumnezeu să își extindă lucrarea dacă nu i-ar avea. Drept urmare, ei doresc ca oamenii să îi privească cu admirație oriunde se duc. Ce metodă folosesc oamenii de acest tip când întâlnesc alți oameni? În inima lor, le atribuie tot soiul de clasificări oamenilor care îndeplinesc diferite îndatoriri în casa lui Dumnezeu. Conducătorii sunt pe prima poziție, oamenii care au talente deosebite pe a doua, apoi oamenii care au talente obișnuite și la coadă sunt cei ce îndeplinesc tot soiul de îndatoriri de susținere. Unii oameni tratează abilitatea de a îndeplini îndatoriri importante și îndatoriri speciale drept capital și o tratează ca având adevărurile-realități. Care este problema aici? Nu este absurd? Îndeplinirea unor îndatoriri speciale îi face aroganți și trufași și să îi desconsidere pe toți. Când întâlnesc pe cineva, primul lucru pe care îl fac mereu este să întrebe ce datorie îndeplinește acea persoană. Dacă persoana îndeplinește o datorie obișnuită, o privește de sus și se gândesc că acea persoană nu merită atenția lor. Când această persoană dorește să aibă părtășie cu ei, sunt plăcuți în aparență, dar în sinea lor gândesc: „Vrei să ai părtășie cu mine? Tu ești un nimeni. Uită-te la ce datorie îndeplinești – cum să fii demn să vorbești cu mine?” Dacă datoria îndeplinită de acea persoană este mai importantă decât a lor, atunci o flatează și o invidiază. Când văd conducători sau lucrători, sunt lingușitori și îi flatează. Sunt principiali în modul în care tratează oamenii? (Nu. Tratează oamenii în funcție de datoria pe care aceștia o îndeplinesc și conform diferitelor ranguri pe care ei le conferă oamenilor.) Ei clasifică oamenii în funcție de experiența și vechimea lor și pe baza talentelor și darurilor lor. Ce dezvăluie faptul că ei clasifică oamenii în acest mod? Acest lucru dezvăluie ceea ce urmărește o persoană, pătrunderea ei în viață, natura-esență pe care o are și calitatea umanității sale. Când unii oameni văd un conducător superior, dau din cap și se pleacă ușor și sunt politicoși. Când văd pe cineva care are câteva abilități, care este înzestrat, care vorbește cu iscusință, care a îndeplinit îndatoriri importante în casa lui Dumnezeu sau care a fost avansat de Cel de mai sus și pe care El îl vede ca fiind important, vorbesc într-o manieră deosebit de politicoasă. Când văd pe cineva de calibru slab sau care îndeplinește o datorie obișnuită, îl desconsideră și îl tratează de parcă ar fi invizibil – modul în care îl tratează este diferit. Ce își spun în sinea lor? „Cineva ca tine tot reprezintă clasa de jos, chiar dacă crezi în Dumnezeu, totuși, vrei să discuți de parcă ai fi la același nivel cu mine și să ai părtășie cu mine despre pătrunderea în viață și despre a fi o persoană onestă. Nu ești potrivit să faci asta!” Ce fire este aceasta? Aroganță, ferocitate și ticăloșie. Sunt mulți oameni de acest fel în biserică? (Da.) Sunteți acest tip de persoană? (Da.) Tratarea diferită a oamenilor în funcție de cine sunt – niciunul din aceste lucruri nu reprezintă manifestări ale oamenilor care urmăresc adevărul. Ce urmăresc ei? (Ei urmăresc statutul.) Comportamentul, dezvăluirile și manifestările obișnuite ale oamenilor pot arăta toate gândurile, opiniile și intențiile pe care le au și ceea ce urmăresc, precum și calea pe care sunt. Ceea ce dezvălui și manifești în mod obișnuit este ceea ce urmărești – se dezvăluie ceea ce tu urmărești. Chiar dacă oamenii de acest tip au înțelegere spirituală, pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu, pot face legături cu ale Sale cuvinte și le pot compara cu propriile stări, indiferent ce se întâmplă, nu caută adevărul și nu abordează lucrurile folosind drept principii personale adevărul cuvintelor lui Dumnezeu. Mai degrabă, abordează lucrurile și acționează pe baza propriilor noțiuni, închipuiri, intenții, obiective și dorințe, precum și după preferințele personale. Pot asemenea oameni să pătrundă în adevărurile-realități? (Nu.) Inima lor încă nutrește principiile și metodele de interacțiuni lumești pe care le au oamenii care nu cred; ei clasifică în continuare oamenii după experiență și vechime și atribuie tot soiul de ranguri oamenilor din casa lui Dumnezeu. Ei nu folosesc adevărul pentru a evalua oamenii, ci mai degrabă îi evaluează folosind opiniile și standardele celor care nu cred. Este aceasta urmărirea adevărului? (Nu.) Deși par a fi oameni care înțeleg adevărul atunci când vorbesc și predică, se poate vedea vreo fărâmă de adevăr-realitate în modul în care își îndeplinesc îndatoririle? (Nu.) Atunci, sunt aceștia oameni care au intrare în viață? (Nu.) Înlăuntrul lor sunt prea multe lucruri corupte, și nu reușesc să își atingă ținta în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor pentru mântuire. Dacă tratează permanent aceste lucruri ca pe un capital, atunci câte dintre cuvintele lui Dumnezeu pe care le înțeleg pot pune în practică? Chiar există în inima lor adevărul sau cuvintele lui Dumnezeu? Pentru ei, cât cântăresc pătrunderea în viață și transformarea firii lor? Ce s-a înrădăcinat mai exact în inimile lor? Cu siguranță toate filosofiile satanice și lucrurile moștenite de la om, precum și noțiunile și închipuirile lor despre credința în Dumnezeu. Dacă aceste lucruri se înrădăcinează prea adânc în inimile oamenilor, le va fi extrem de greu să accepte adevărul. Ei iau mereu în considerare cum îi privește Cel mai de sus, dacă îi apreciază Cel mai de sus, dacă sunt în inima lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu îi cunoaște. Ei privesc oamenii în același fel: ei cercetează dacă îi apreciază Cel mai de sus și dacă Dumnezeu este mulțumit de ei – ei tratează oamenii diferit, în funcție de cine sunt. Când inima lor acordă permanent importanță acestor lucruri, cât efect poate avea adevărul asupra lor? Ce urmăresc, de fapt, oamenii care trăiesc permanent cu aceste stări și conform acestor filosofii pentru interacțiuni lumești? Pot pătrunde adevărurile-realități? (Nu.) Atunci pe ce bază își trăiesc viețile? (Ei trăiesc pe baza filosofiilor satanice pentru interacțiuni lumești.) Trăiesc pe baza filosofiilor satanice, totuși, cred că au cunoaștere, că sunt învățați și înțelepți și simt destul de multă bucurie în sinea lor. Cum văd ei casa lui Dumnezeu? (Ca pe o societate.) O văd ca pe o societate. Încă nu au renunțat la această opinie. Așadar, cum rezolvă aceste probleme? Nu este vorba doar de citirea cuvintelor lui Dumnezeu de către oameni și de a fi capabili să recunoască faptele expuse de Dumnezeu. Trebuie să experimenteze și emondarea, încercările și rafinarea. Trebuie, de asemenea, să își cunoască natura-esență, să vadă clar esența capitalului, darurilor, cunoașterii și calificărilor, să renunțe la aceste lucruri, să accepte adevărurile din cuvintele lui Dumnezeu și să trăiască în conformitate cu adevărul. Doar atunci poate fi remediată problema unei naturi corupte.

Urmărirea adevărului nu este o chestiune ușoară. Oamenii trebuie să învețe să vadă lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu. În trecut, oamenii aveau multe opinii greșite. Dacă nu caută adevărul, atunci nu își vor da seama de ele și vor continua ca înainte, crezând că au dreptate și fiind aroganți și neprihăniți de sine și, chiar dacă îi emondezi, tot nu-și vor recunoaște greșeala. Este foarte greu să schimbi perspectiva din care văd lucrurile oamenii care nu urmăresc adevărul. De exemplu, când unii oameni văd că este o persoană în biserică care a condus o companie, apar în inimile lor sentimente de respect și admirație. Invidiază, admiră, apreciază și chiar venerează astfel de oameni. Această persoană are statut în inimile lor. Ce ar trebui făcut în această situație? Ar trebui să discerni această persoană și să o tratezi în conformitate cu adevărurile-principii și să vezi dacă este o persoană care iubește și urmărește adevărul și dacă este demnă de respect. Dacă, după ce ai interacționat cu ea și ai discernut-o, descoperi că nu este acest tip de persoană, nu o vei mai admira în inima ta și nu vei mai pune mare preț pe ea. Ar trebui să o tratezi și să interacționezi cu ea într-un mod obișnuit. Ce înseamnă să o tratezi într-un mod obișnuit? Înseamnă să o poți trata corect. Inimile oamenilor sunt pline de propriile preferințe, dorințe și de ceea ce urmăresc ei, și valorile lor se dezvăluie în multe comportamente minore. Dacă venerează pe cineva, atunci când vorbesc despre acea persoană, cuvintele lor vor fi deosebit de pline de tact și politicoase și se vor referi la acea persoană într-o manieră deosebit de respectuoasă. Ce indică asta? Că acea persoană are statut în inimile lor și o admiră. Pe lângă asta, sunt și alte lucruri pe care le spun. Deseori zic: „Această persoană a fost o oficialitate. Dacă vine în casa lui Dumnezeu și este tratată ca o persoană obișnuită nu ar fi potrivit.” În mintea lor, casa lui Dumnezeu nu acordă importanță indivizilor talentați. Un asemenea personaj de elită a fost capabil să se smerească și să vină în casa lui Dumnezeu, să fie un credincios și să își îndeplinească datoria, totuși, nimeni nu l-a admirat sau promovat, și Cel mai de sus nu S-a preocupat în mod deosebit să îl prezinte fraților și surorilor. Îi întrebi cum merg îndatoririle acestei persoane, iar ei răspund: „Această persoană a deținut o companie și a avut câteva mii de oameni sub conducere. Să facă această mică lucrare nu înseamnă nimic pentru ea. Nu este nimeni în casa lui dumnezeu de un calibru mai mare decât această persoană. Face parte din elită. Nu există elite în casa lui dumnezeu.” Ce fel de vorbe sunt acestea? Ei cred că lumea laică are elite, dar casa lui Dumnezeu nu are. Oamenii din casa lui Dumnezeu au adevărul – oare oamenii din lumea laică au adevărul? Spui că lumea laică are elite, atunci, de ce nu crezi în elite? De ce ai venit aici să crezi în Dumnezeu? Ai noțiuni despre Dumnezeu, ar trebui să te grăbești să te întorci în lumea laică. Faptul că sunt capabili să spună asemenea lucruri nu înseamnă că sunt glasul Satanei? Sunt glasul Satanei. Ei cred în Dumnezeu și vin în casa lui Dumnezeu, dar îl preamăresc pe Satana. Aproape că au zis: „Dacă o anumită persoană celebră crede în dumnezeu, atunci aceea va fi de cel mai mare calibru. Dacă ea nu poate fi desăvârșită, atunci nu este nicio speranță pentru noi, ceilalți. În ochii săi, noi nu suntem nimic.” În inima lor și în ochii lor, cei care cred în Dumnezeu nu sunt la fel de buni ca oamenii celebri, antreprenorii și oficialitățile din lumea laică. Doar acei oameni sunt elite și au importanță. Când citești printre rânduri ceea ce spun, sunt oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Indiferent câte predici ascultă, punctele de vedere și gândurile lor, opiniile despre lume și opiniile și punctele lor de vedere despre oameni celebri și elite nu se schimbă. Au dobândit ei adevărul? Au pătrundere în viață? (Nu.) Ce este această persoană? (Un neîncrezător.) Este un neîncrezător. Este o iudă și un trădător! În mintea sa, Dumnezeu nu este cel mai înalt și adevărul nu este cel mai înalt. Mai degrabă, puterea lumească, prestigiul, faima și câștigul sunt cele mai înalte. Această persoană este o trădătoare. Acestea sunt gândurile și opiniile iudelor. Sunt gândurile și logica Satanei. Chiar dacă acești oameni pot înțelege adevărul, gândurile și opiniile lor nu se vor schimba. Ei urmăresc reputația, statutul și puterea. Când te afli în preajma unei astfel de persoane, exprimarea pe care o are când vorbește cu tine nu este bună și îți dă un anumit sentiment: că este o persoană de care e greu să te apropii și că o persoană obișnuită este invizibilă pentru ea. De aceea poate avea atâtea noțiuni despre Dumnezeu. Indiferent câte adevăruri poate exprima Dumnezeu, întotdeauna există o barieră în inima sa între ea și Dumnezeu. Crede că umanitatea normală a Dumnezeului întrupat este una obișnuită și deloc măreață sau grandioasă. De aceea poate să venereze cunoașterea și darurile și să idolatrizeze personaje mărețe. Când oameni ca aceștia, aroganți, îngâmfați, care își dau importanță, care sunt copleșiți de o fire satanică, Îl văd pe Hristos, care are o umanitate normală și este plin de adevăr, cum pot ei să îngenuncheze și să I se închine Lui? În sinea lor, se gândesc: „Tu ești dumnezeu. Tu ai doar adevărul. Tu nu ai cunoaștere. Eu am daruri; cunoașterea mea este mai avansată decât a ta; talentele mele sunt mai avansate decât ale tale; abilitatea mea de a rezolva lucrurile este mai puternică decât a ta și sunt mai bun decât tine în ceea ce privește vorbitul cu lumea din afară.” Când îndeplinesc o oarecare lucrare în biserică, au un anumit capital sau își aduc vreo contribuție, Îl respectă și mai puțin pe Dumnezeu. Este aceasta o persoană care urmărește adevărul? (Nu.) Oamenii care nu urmăresc adevărul au o mulțime de comportamente urâte și nu au nici un strop de rațiune. Astfel, acești oameni se lasă deseori prinși în fenomenele exterioare ale oamenilor, evenimentelor și lucrurilor – acum consideră că Dumnezeu are dreptate, acum că El se înșală; acum consideră că există un Dumnezeu, acum consideră că nu există Dumnezeu; acum consideră că Dumnezeu este Unicul suveran peste cer, pământ și toate lucrurile, acum se îndoiesc că Dumnezeu este suveran peste cer, pământ și toate lucrurile. În inima lor există mereu contradicții și se dau lupte. Deși al doilea tip de persoană are înțelegere spirituală și înțelege adevărul în sensul cel mai superficial – adică doar cuvinte și doctrină, care totuși sunt considerate ca având unele capacități de comprehensiune – în timp ce este capabilă să înțeleagă unele adevăruri, ea nu le pune niciodată în practică. Care sunt manifestările sale? Urmărirea lucrării, urmărirea binecuvântărilor, urmărirea satisfacerii propriei credințe vagi și a hranei spirituale și urmărirea reputației și a statutului. Acesta este al doilea tip de persoană.

Al treilea tip de oameni este reprezentat de cei care au înțelegere spirituală și care urmăresc adevărul. Oamenii care au înțelegere spirituală pot să înțeleagă ce spun cuvintele lui Dumnezeu, să ia diversele stări date în vileag în cuvintele lui Dumnezeu și să le compare cu ei înșiși și să recunoască problema stării lor. Totuși, să poți face comparații nu înseamnă că ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă, după ce ai făcut comparații cu propria persoană, practici și pătrunzi, abia atunci ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă oamenii pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu și folosesc principiile cuvintelor lui Dumnezeu pe care le înțeleg ca bază prin care să pătrundă cu adevărat, cum se manifestă oamenii de acest fel în privința urmăririi adevărului? În primul rând, pot să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu și să-și îndeplinească bine datoria. În al doilea rând, ei pot căuta adevărul când înfruntă circumstanțele rânduite de Dumnezeu și pot atinge supunerea. Un alt aspect este că dau importanță examinării fiecărui detaliu al stărilor și dezvăluirilor proprii în viața de zi cu zi și apoi pot face comparații cu ei înșiși conform cuvintelor lui Dumnezeu, sunt capabili să rezolve probleme și să ajungă la punctul în care sunt principiali în modul în care abordează orice tip de chestiune și au o cale de a practica în orice tip de chestiune. De exemplu, ultima oară când am avut părtășie și am disecat cele șapte păcate majore ale lui Pavel, trebuia să puteți face comparație cu propria persoană, să înțelegeți cu adevărat, să practicați și să pătrundeți. Comparațiile și pătrunderea în viață sunt strâns legate una de alta. Să fii capabil să faci comparații cu propria persoană reprezintă calea de acces spre pătrunderea în viață. Cum pătrunzi după ce treci de calea de acces va depinde de înțelegerea pe care o ai asupra acestui aspect al adevărului. Când înțelegi un aspect al adevărului, poți pătrunde într-un aspect al realității, și când înțelegi două aspecte ale adevărului, poți pătrunde în două aspecte ale realității. Dacă înțelegi doar doctrina și nu ai principiile pătrunderii, atunci nu vei putea să pătrunzi în realitate. Astfel, este important să înțelegi mai întâi multe adevăruri. Cum le poți înțelege? Trebuie să citești multe cuvinte ale lui Dumnezeu, să cugeți la cuvintele Lui, să faci legături între acestea și viața ta reală și îndatoririle pe care le îndeplinești, să găsești principii de practică și o cale de a practica. Apoi, va fi ușor să pătrunzi în realitate. Dacă există unele probleme reale, trebuie să le compari cu pasajele relevante din cuvintele lui Dumnezeu și să le rezolvi. Dacă ai noțiuni și înțelegeri greșite în privința lui Dumnezeu, atunci este și mai necesar să faci comparații cu ale Sale cuvinte, să fii capabil să discerni în ce mod aceste noțiuni și înțelegeri greșite sunt de fapt eronate și care este natura problemelor. Trebuie să fii capabil să diseci aceste probleme, apoi să cauți adevărurile aferente pentru a le rezolva. Aceasta este calea de pătrundere în viață. Pavel a lucrat atât de mult, dar a avut o cale de pătrundere în viață? Categoric nu. Care a fost primul din cele șapte păcate majore ale lui Pavel? El a tratat urmărirea cununii și urmărirea binecuvântărilor drept obiective potrivite. În ce sens este greșită tratarea urmăririi binecuvântărilor drept un obiectiv? Este diametral opusă față de adevăr și nu corespunde intenției lui Dumnezeu de a mântui oamenii. Deoarece a fi binecuvântat nu este un obiectiv potrivit pe care să-l urmărească oamenii, care ar fi un obiectiv potrivit? Urmărirea adevărului, urmărirea schimbărilor firii și capacitatea de a se supune tuturor orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu: acestea sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească oamenii. Să spunem, de exemplu, că a fi emondat te face să ai noțiuni și înțelegeri greșite și devii incapabil să te supui. De ce nu te poți supune? Pentru că simți că destinația sau visul tău de a fi binecuvântat a fost pus la încercare. Devii negativ, supărat și încerci să scapi de a-ți face datoria. Care este motivul pentru acest lucru? Există o problemă cu urmărirea ta. Așadar, cum ar trebui rezolvat acest lucru? Este absolut necesar să abandonezi imediat aceste idei greșite și să cauți imediat adevărul pentru a rezolva problema firii tale corupte. Ar trebui să-ți spui în sinea ta: „Nu trebuie să renunț, încă trebuie să fac bine datoria pe care o ființă creată se cuvine s-o facă și să-mi las la o parte dorința de a fi binecuvântat.” Când renunți la dorința de a fi binecuvântat și mergi pe calea urmăririi adevărului, ți se ridică o greutate de pe umeri. Și vei mai fi capabil de negativitate? Deși încă există momente în care ești negativ, nu le lași să te constrângă și, în inima ta, continui să te rogi și să te lupți, schimbând obiectivul pe care-l urmezi din acela de a fi binecuvântat și de a avea o destinație în acela de a urmări adevărul, și-ți spui în sinea ta: „Urmărirea adevărului este datoria unei ființe create. Pentru a înțelege anumite adevăruri astăzi – nu este o recoltă mai mare, aceasta este cea mai mare binecuvântare dintre toate. Chiar dacă Dumnezeu nu mă dorește, iar eu nu am o destinație bună și speranțele mele de a fi binecuvântat sunt distruse, tot îmi voi face datoria în mod adecvat, sunt obligat să procedez astfel. Oricare ar fi motivul, acesta nu-mi va afecta realizarea datoriei, nu-mi va afecta îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu; acesta este principiul conform căruia mă comport.” Și, astfel, nu ai trecut peste constrângerile trupului? Unii ar putea spune: „Ei bine, ce se întâmplă dacă încă sunt negativ?” Apoi caută din nou adevărul pentru a rezolva acest lucru. Indiferent de câte ori ai cădea în negativitate, în cazul în care pur și simplu continui să cauți adevărul pentru a rezolva acest lucru și continui să te străduiești pentru adevăr, vei ieși încet din negativitatea ta. Și, într-o zi, vei simți că nu ai dorința de a câștiga binecuvântări și nu ești constrâns de destinația și finalul tău și că trăiești mai ușor și mai liber fără aceste lucruri. Vei simți că viața pe care ai avut-o înainte, în care ai trăit în fiecare zi cu scopul de a câștiga binecuvântări și destinația ta, era epuizantă. Să vorbești, să lucrezi și să-ți frămânți creierii în fiecare zi de dragul de a câștiga binecuvântări – și ce ai fi dobândit din asta, în cele din urmă? Care este valoarea unei astfel de vieți? Nu ai urmărit adevărul, ci ai irosit toate zilele tale cele mai bune pe lucruri nesemnificative. În cele din urmă, nu ai obținut niciun adevăr și nu ai putut vorbi despre nicio mărturie bazată pe experiență. Te-ai făcut de râs, ai fost complet compromis și ai eșuat. Și care este cauza acestui lucru, de fapt? Este că intenția ta de a obține binecuvântări a fost prea puternică, finalul și destinația ta ți-au ocupat inima și te-au legat prea strâns. Cu toate acestea, când va veni ziua în care vei ieși din robia perspectivelor și a sorții tale, vei putea să lași totul în urmă și să-L urmezi pe Dumnezeu. Când vei putea să renunți complet la acele lucruri? Pe măsură ce intrarea în viață se adâncește neîncetat, vei obține o schimbare în firea ta și atunci vei putea renunța complet la ele. Unii spun: „Pot să renunț la acele lucruri oricând vreau.” Este acest lucru în concordanță cu legea naturală? (Nu.) Alții spun: „Mi-am dat seama de toate acestea peste noapte. Sunt o persoană simplă, nu complicată sau fragilă ca voi ceilalți. Ambițiile și dorințele voastre sunt prea mărețe, ceea ce arată că sunteți mai profund corupți decât mine.” Așa stau lucrurile? Nu. Toată omenirea are aceeași natură coruptă, nediferențiată în profunzime. Singura diferență dintre oameni constă în faptul că au sau nu umanitate și în ce fel de persoane sunt. Cei care iubesc și acceptă adevărul sunt capabili de o cunoaștere relativ profundă și clară a propriei firi corupte, iar alții cred în mod eronat că astfel de oameni sunt profund corupți. Cei care nu iubesc sau nu acceptă adevărul se gândesc mereu că nu au corupție, că având încă un oarecare număr de purtări bune, vor fi oameni sfinți. Acest punct de vedere este, în mod evident, invalid – de fapt, nu este vorba că ar fi superficială corupția lor, ci că ei nu înțeleg adevărul și nu au cunoștințe clare despre esența și adevărul corupției lor. Pe scurt, pentru a crede în Dumnezeu, o persoană trebuie să accepte adevărul, să practice adevărul, să pătrundă în realitate și să obțină schimbări în viața-fire pe care o are înainte de a putea modifica direcția incorectă și calea urmăririi sale, înainte de a putea rezolva complet problema urmăririi binecuvântărilor și de a merge pe calea antihriștilor. În acest fel, o persoană poate fi mântuită și desăvârșită de Dumnezeu. Toate adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă pentru a judeca și purifica omul lucrează în acest scop.

Acum, sunt printre voi oameni care încă își doresc să fie Dumnezeu? (Nu.) Motivul pentru care nu aveți această dorință este acela că nu îndrăzniți sau că nu aveți speranța sau mediul și condițiile potrivite? Este greu de spus. În primul rând, este sigur că nimeni nu dorește să urmărească în mod activ să fie Dumnezeu. Totuși, dacă în circumstanțe speciale, ar fi oameni care să te venereze, să te preamărească, să te complimenteze și să te laude adeseori, ai avea statut în inimile lor și, în mod inconștient, te-ar considera un soi de imagine măreață și perfectă – deși nu au fost mărturie că tu erai Dumnezeu și au știut că erai om, tot te-au venerat, te-au ascultat și te-au tratat ca și cum ai fi fost Dumnezeu – cum te-ai simți în sinea ta? Nu ai simți o plăcere și o satisfacție excepționale? (Ba da.) Asta este de ajuns pentru a dovedi că încă ai această dorință. Toți cei care au o fire coruptă au dorința de a fi Dumnezeu. Doar că atunci când nu te tratează nimeni ca pe Dumnezeu, simți că nu te califici. Când simți că te califici, când mediul este potrivit și condițiile sunt suficiente, te vei înălța singur la acea poziție. Sau poate că nu te vei înălța singur, dar când alți oameni te înalță cu hotărâre, vei continua să fii modest? Vei accepta promovarea „fără reținere”. Ce se întâmplă aici? Natura Satanei s-a înrădăcinat adânc în oameni și rămâne neînlăturată – oamenii nu vor niciodată să fie oameni, ei vor mereu să fie Dumnezeu. Poate o persoană să fie Dumnezeu doar dorindu-și asta? Satana a dorit întotdeauna să fie Dumnezeu, și ce s-a întâmplat cu el? A fost izgonit din cer pe pământ. Asta a fost soarta Satanei din cauza dorinței sale de a fi Dumnezeu. Spuneți-Mi, ce simt Eu față de identitatea, statutul și esența Mea? Cu siguranță nu știți. Nu simt nimic; totul este foarte normal. Dumnezeu întrupat este mai ales practic și normal. Nu este nimic supranatural în privința Lui, El nu are sentimente deosebite. Știi ce gândești; știi ce îți place; știi în ce familie te-ai născut, ce vârstă ai și câtă educație ai primit; știi cum arăți. Dar este normal să știi care este esența ta interioară sau este normal să nu știi? (Este normal să nu știi.) Este normal să nu ai niciun fel de sentimente în privința asta. Să ai sentimente în privința asta ar fi supranatural. Nu ar fi ale trupului și nu ar fi o umanitate normală. Supranaturalul este anormal. Cei care se comportă mereu în moduri anormale și au sentimente anormale sunt duhuri rele, nu ființe muritoare. Unii oameni Mă întreabă dacă știu cine sunt Eu. Spuneți-Mi, aș ști? Ar trebui să știu? Am logica și modurile de gândire ale umanității normale. Am gânduri normale și o rutină normală a vieții trupești. Am conștiința, rațiunea și judecata umanității normale și am principiile umanității normale pentru propriul comportament, rezolvarea chestiunilor și interacțiunea cu alții. Toate aceste lucruri sunt clare. Cât despre cum se fac lucrurile, cum se tratează diferiți oameni, cum se ajută oamenii și care oameni să fie ajutați, am toate aceste principii. Traiul într-o umanitate normală și îndeplinirea lucrurilor pe care ar trebui să le fac reprezintă umanitatea normală. Nu este nimic supranatural în privința asta. Dumnezeu nu face lucruri supranaturale. Este normal să nu știu. Dacă aș ști, ar fi problematic. De ce ar fi problematic? Dacă aș ști, aș avea o povară, prea multe chestiuni ar fi implicate și ar fi în dezacord între ele, deoarece partea care știam că nu este trupească sau din lumea materială, ar fi supranaturală și ar în dezacord cu chestiunile din această lume. Exact cum unii oameni pot vedea lucruri care se întâmplă pe tărâmul spiritual. Ei trăiesc în trup și în lumea materială, totuși văd o lume imaterială, non-umană. Pot vedea două lumi și pot spune lucruri stranii. Nu este un lucru normal. Asta va influența gândurile și lucrarea altor oameni. În afară de asta, tot este necesar ca oamenii care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul să știe ceva despre chestiuni legate de tărâmul spiritual. Sunt multe lucruri pe care oamenii nu au cum să le știe, dar faptul că nu știu nu este, în realitate, o pierdere; cunoașterea sau necunoașterea sunt amândouă bune. Dumnezeu a delimitat deja gama de lucruri pe care le pot înțelege, cunoaște și simți ființele muritoare. Dumnezeu nu spune nici cu o frază mai puțin decât ai nevoie să știi – El îți spune tot și nu lasă să fii lipsit de cunoaștere. Cu toate acestea, El pecetluiește complet ceea ce nu trebuie să cunoști. El nu-ți va spune și nu-ți va tulbura gândurile și mintea. Un alt aspect este acela că, pentru ființele muritoare, chestiunile tărâmului spiritual sunt un soi de taină, de fenomene stranii sau aspecte ale unei lumi diferite. În inimile lor, oamenii vor să știe un pic despre acestea, dar ce poți face cu o asemenea cunoaștere? O poți verifica? Poți face parte din ea? Multe chestiuni ale tărâmului spiritual sunt secrete și nu pot fi dezvăluite înaintea timpului lor. Acesta este un lucru la care nimeni nu poate participa – o cunoaștere limitată este suficientă. Dumnezeu este suveran peste această lume și această rasă umană, și există prea multe taine. Ceea ce ar trebui să înțelegem sunt cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu, și intențiile Lui; ar trebui să pătrundem în adevărurile-realități, să dobândim toată supunerea în fața întregii suveranități a lui Dumnezeu la care oamenii au acces, să o înțelegem și să o recunoaștem, și apoi să devenim capabili să ne temem de Dumnezeu, să Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Creatorul nostru, să recunoaștem faptul că Dumnezeu este suveran peste toate, să reușim în sfârșit să rostim cuvintele spuse de Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Ce trebuie să experimenteze oamenii pentru a ajunge la acest rezultat? Trebuie să experimenteze judecata și mustrarea, să fie emondați, testați și rafinați și să experimenteze orice fel de circumstanță rânduiește Dumnezeu, și prin asta, să cunoască faptele lui Dumnezeu, să Îi cunoască firea, să înțeleagă esența Creatorului și să poată face comparații între ei înșiși și cuvintele lui Dumnezeu pe care le-au citit sau predicile pe care le-au ascultat. În cele din urmă, indiferent cum îi tratează Dumnezeu, fie că El ia sau dă, ei ajung la o înțelegere justă și exactă a faptelor lui Dumnezeu și se supun acestora și le acceptă într-o manieră potrivită rațiunii ființelor create. Asta dorește Dumnezeu să realizeze.

Să ne întoarcem la subiectul părtășiei de astăzi. Manifestările oamenilor care urmăresc adevărul și manifestările oamenilor care nu urmăresc adevărul sunt practic aceste trei tipuri. Am făcut o distincție detailată între aceste trei tipuri de oameni: primul tip sunt oamenii care nu au înțelegere spirituală; al doilea tip sunt oamenii care au înțelegere spirituală, dar nu urmăresc adevărul; iar al treilea tip sunt oamenii care au înțelegere spirituală și urmăresc adevărul. Care dintre aceste trei tipuri de oameni are speranța pătrunderii în adevărurile-realități și poate obține mântuirea? (Al treilea tip.) Ce tip de persoană are speranța pătrunderii în adevărurile-realități, însemnând că poate să evolueze și să se schimbe într-o persoană care are adevărurile-realități? (Al doilea tip.) În acest caz, primul tip de persoană este efectiv condamnată la moarte? Pot oamenii care nu au înțelegere spirituală să se transforme în oameni care au înțelegere spirituală sau care au înțelegere pe jumătate? Există un pic de speranță ca aceia care nu au înțelegere spirituală să devină cei care au jumătate de înțelegere; e oarecum mai bine decât să nu aibă deloc înțelegere. Dintre aceste trei tipuri de oameni, care au o mai mare speranță să fie mântuiți? (Al treilea tip.) Dar al doilea tip de persoană? (Depinde de ceea ce urmăresc ei personal. Dacă sunt capabili să schimbe cu adevărat lucrurile, să se căiască și să urmărească adevărul, atunci pot să aibă speranță la mântuire.) Permiteți-Mi să fiu sincer cu voi. Încă nu sunteți complet lămuriți în privința celui de-al doilea tip de persoană. Deși cel de-al doilea tip de persoană are înțelegere spirituală, aceștia sunt cu toții oameni care nu urmăresc adevărul, iar acesta este un lucru critic. Indiferent dacă au sau nu înțelegere spirituală, atât timp cât nu urmăresc adevărul, în mod cert nu pot obține mântuirea. Ceea ce vreau să evidențiez aici este primul tip de oameni, cei care nu au înțelegere spirituală. Să zicem că nu au înțelegere spirituală, dar au o umanitate bună și se sacrifică de bunăvoie pentru Dumnezeu, țin seama de ceea ce spune Dumnezeu și au o inimă supusă – doar că nu au capacitate de comprehensiune când vine vorba de adevăr – dar pot înțelege unele dintre cuvintele lui Dumnezeu și se pot compara pe ei înșiși cu acestea, iar apoi pot să practice și să le pătrundă. Asemenea oameni au speranța de a fi mântuiți. Ei pot căpăta treptat înțelegere spirituală, trecând o vreme printr-o asemenea experiență. Cu cât citesc mai atent cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult sunt luminați de Duhul Sfânt; pot compara ceea ce înțeleg din cuvintele lui Dumnezeu cu propriile stări, pot accepta emondarea, judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, pot plăti un preț pentru asta, iar în final pot obține unele schimbări aferente în firea lor. Asemenea oameni sunt, de asemenea, considerați ca numărându-se printre cei care urmăresc adevărul. Din moment ce sunt considerați că urmăresc adevărul, au speranța de a fi mântuiți? (Da.) Da, o au – astfel, asemenea oameni nu pot fi condamnați la moarte. Dimpotrivă, este greu de spus ce final vor avea acel soi de oameni care înțeleg adevărul și pot face comparații cu ei înșiși, dar nu-l pătrund niciodată. Care este rădăcina problemei? (Atitudinea lor față de adevăr.) Este atitudinea lor față de adevăr, care este una de ireverență și dispreț. Ce înseamnă „dispreț”? Înseamnă neacceptarea adevărului; disprețuirea adevărului. Înseamnă nerecunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu ca fiind adevărul și neluarea acestora în serios. Indiferent cât de mult înțeleg din ce aud, ei nu practică adevărul; și indiferent cât de mult se compară pe ei înșiși cu acesta, chiar dacă știu ce fel de oameni sunt, tot nu se căiesc. Deși știu că cel mai hotărâtor aspect al credinței în Dumnezeu este practicarea adevărului, cuvântul „practicare” este irelevant pentru asemenea oameni. Asemenea oameni nu sunt ușor de mântuit.

Cum ar trebui să definim acum urmărirea adevărului? Ce este exact urmărirea adevărului? Cine Îmi poate spune? (A putea accepta cuvintele lui Dumnezeu, a folosi cuvintele lui Dumnezeu pentru a reflecta asupra propriei persoane și a face comparație cu sine, și totodată a avea pătrundere în viață. Doar asta se consideră urmărirea adevărului.) Așa este. Doar fiind capabil să accepte adevărul și să practice adevărul este cineva o persoană care urmărește adevărul. Dacă nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu și nu poate să reflecteze asupra propriei persoane, atunci nu va avea pătrundere în viață și nu este o persoană care urmărește adevărul. Astfel, există o relație directă între urmărirea adevărului și pătrunderea în viață. Dacă o persoană este capabilă să rostească multe cuvinte și doctrine, dar nu a practicat niciodată adevărul, nu are o credință adevărată în Dumnezeu și, chiar dacă știe clar că un anumit lucru reprezintă suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și că vine din partea Lui, nu se supune, ci se împotrivește, judecă și continuă să se răzvrătească și trăiește potrivit filosofiilor satanice și acționează după propriile preferințe, atunci nu este o persoană care urmărește adevărul. Unii oameni au înțelegere spirituală și pot să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, dar nu iubesc adevărul și, prin urmare, nu îl practică – astfel de oameni nu sunt cei care urmăresc adevărul. Unii oameni sunt dispuși să urmărească adevărul, dar calibrul lor este prea slab și sunt incapabili să ajungă la adevăr. Ca urmare, ei cred mulți ani în Dumnezeu, dar nu pot înțelege adevărul. Sunt asemenea oameni cei care urmăresc adevărul? Nu. Ce manifestări majore au oamenii care nu urmăresc adevărul? Cele mai importante manifestări sunt acelea că nu citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu sunt dispuși să se roage lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să aibă părtășie despre adevăr, ba chiar nu sunt dispuși să participe la adunări sau să asculte predici. Când ascultă predici, simt că fiecare cuvânt li se adresează lor și îi expun, ceea ce îi face să se simtă străpunși și inconfortabil. Astfel, de fiecare dată când e timpul să asculte o predică, ei vor doar să doarmă sau să pălăvrăgească. Există destul de mulți oameni de acest fel. Ei cred în Dumnezeu doar pentru a fi binecuvântați, nu pentru a accepta adevărul, a dobândi adevărul, a se lepăda de corupție, a trăi asemănarea umană sau a obține mântuirea din partea lui Dumnezeu. Rădăcina problemei este în principal faptul că nu iubesc adevărul și nu sunt interesați de el. Cred în Dumnezeu numai pentru a câștiga binecuvântări. Acesta este singurul scop al dorinței lor. De dragul obținerii de binecuvântări, ei pot munci și pot renunța la lucruri, dar nu pot accepta adevărul și nu sunt interesați de el. Cred că este de ajuns să înțeleagă doctrine, cred că înseamnă că s-au schimbat dacă fac mai puține fapte rele și că a munci, a renunța la lucruri și a suferi pe deasupra îi califică pentru a fi binecuvântați. Aceasta este opinia lor despre credința în Dumnezeu. Prin urmare, indiferent câți ani cred, indiferent câtă doctrină înțeleg și pot predica și indiferent câte cuvinte în concordanță cu adevărul scot pe gură, ei nu sunt niciodată capabili să practice adevărul, firile pe care le dezvăluie sunt îndărătnice, indulgente și neținute în frâu. Își protejează propria mândrie și propriile interese cu orice ocazie, sunt deosebit de egoiști și josnici și, chiar și atunci când sunt admonestați sau emondați, nu pot accepta și nu au niciun strop de supunere. Asemenea oameni fac cum vor ei; nu se consultă cu alții înainte de a acționa și, chiar dacă se consultă cu alții, o fac numai când nu mai au nicio altă variantă și doar formal – vorbesc indirect, bat apa în piuă și, în final, tot îi determină pe ceilalți să facă cum zic ei. Ce fire este dezvăluită prin acest mod de a face lucrurile? (Înșelătorie.) Aceasta nu este doar înșelătorie; este ceva mult mai grav. Indiferent cât de plăcut le sună cuvintele atunci când îi sfătuiesc pe alții, explicând faptul că acestea sunt rânduielile casei lui Dumnezeu și făcându-i pe ceilalți oameni să se supună, când vine vorba de ei înșiși, nu acesta este modul în care procedează. În schimb, sunt intransigenți și răzvrătiți, nu se supun și sunt incapabili să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. În afară de asta, cum se manifestă ei când interacționează cu alții? Acționează în conformitate cu filosofiile pentru interacțiuni lumești, căutând un avantaj în orice și protejându-și relațiile personale. Oamenii de acest tip au o fire ce este deosebit de vicleană. La ce se reduce această viclenie? Se reduce la ticăloșie. De obicei, oamenilor nu le este ușor să recunoască firile ticăloase. Când oamenii care au firi ticăloase vorbesc cu alții, există mereu un element de testare și sondare pentru a obține informații. Ei nu spun lucrurile direct și, chiar dacă se deschid, scopul lor este să te facă pe tine să-ți deschizi sufletul – ei nu dezvăluie niciodată nimic real despre ei înșiși. Unii oameni spun: „Cum poți spune că nu dezvăluie niciodată nimic real despre ei înșiși? Mereu au părtășie cu oamenii despre firea coruptă pe care o dezvăluie.” Ce contează această mică părtășie? Ei nu spun nimănui ce gândesc cu adevărat în sinea lor. De asemenea, folosesc tot soiul de metode și tactici și tot felul de întorsături ale frazei pentru a ascunde și pentru a deghiza cu vigoare cine sunt, prezentând oamenilor o imagine falsă. Dacă unii oameni ajung să știe cum sunt ei de fapt și cunosc lucrurile rele pe care ei le-au făcut, ei doar se prefac și spun câteva cuvinte de remușcare, adoptând metode de indus în eroare, pentru a-i face pe oameni să creadă că s-au căit și schimbat. Dacă fac din nou ceva rău și le sunt expuse faptele rele, permițându-le oamenilor să vadă că sunt de fapt persoane rele, își vor stoarce creierii și se vor gândi la orice mod de a ascunde acest lucru și de a-i face pe oameni să îi trateze în continuare ca pe un frate sau o soră. Ce fire este aceasta? Este una ticăloasă. Nu doar că oamenii care au acest fel de fire ticăloasă nu acceptă în niciun fel adevărul, dar sunt și pricepuți la a se preface și vin mereu cu o apărare sau o justificare isteață în numele lor. Ei sunt farisei ipocriți. Lucrul de care se teme cel mai mult acest tip de persoană este părtășia oamenilor despre adevăr, oamenii care își deschid sufletul pentru a se cunoaște și diseca pe ei înșiși sau oamenii care expun adevăratele fapte ale unei chestiuni, expunându-i astfel pe ei. De fiecare dată când cineva are părtășie despre adevăr, ei devin deosebit de iritați și nu vor să asculte; inimile lor se împotrivesc și li se face silă. Acest lucru expune pe deplin latura lor urâtă de a fi scârbiți de adevăr. În afara înțelegerii adevărului fără să-l practice, acest tip de persoană mai are o problemă, și anume faptul că are o atitudine de împotrivire și dispreț față de lucrurile pozitive și opiniile corecte, în special față de cuvintele aflate în concordanță cu adevărul. Când vine vorba de orice lucru pozitiv sau orice cuvinte care sunt în concordanță cu adevărul, atât timp cât nu e ceva ce ei consideră a fi bun sau nu a fost rostit de ei, ci de altcineva, nu vor accepta. Ce fire este aceasta? Nesăbuință, intransigență și stupiditate. Cum ar trebui să evaluezi dacă o persoană urmărește adevărul? Ceea ce dezvăluie și manifestă în îndeplinirea obișnuită a îndatoririlor sale și în acțiunile ei reprezintă principalul lucru la care trebuie să te uiți. Din asta, poți să vezi firea unei persoane. Din firea sa, poți să vezi dacă a obținut vreo schimbare sau a dobândit vreo intrare în viață. Dacă un om nu dezvăluie decât firi corupte atunci când acționează și nu deține niciunul dintre adevărurile-realități, cu siguranță nu este cineva care urmărește adevărul. Au intrare în viață cei care nu urmăresc adevărul? Nu, cu siguranță nu au. Lucrurile pe care le fac în fiecare zi, alergătura, sacrificiul, suferința lor, prețul pe care îl plătesc – indiferent ce fac, totul se rezumă la a munci, iar ei sunt muncitori. Indiferent de câți ani crede o persoană în Dumnezeu, ceea ce contează cel mai mult este dacă iubește adevărul. Ceea ce o persoană iubește și urmărește poate fi văzut din ceea ce îi place să facă cel mai mult. Dacă majoritatea lucrurilor pe care le face o persoană se conformează adevărurilor-principii și cerințelor lui Dumnezeu, atunci aceasta este cineva care iubește și urmărește adevărul. Dacă poate să practice adevărul, iar lucrurile pe care le face în fiecare zi sunt pentru îndeplinirea datoriei sale, atunci are intrare în viață și deține adevărurile-realități. Acțiunile sale ar putea fi nepotrivite în anumite privințe sau ar putea să nu înțeleagă cu acuratețe adevărurile-principii sau să aibă prejudecăți îndărătnice în această privință sau, uneori, s-ar putea să fie arogantă și neprihănită de sine, să insiste asupra propriilor căi și să nu reușească să accepte adevărul, dar dacă ulterior e capabilă să se pocăiască și să practice adevărul, asta dovedește fără îndoială că are intrare în viață și urmărește adevărul. În cazul în care ceea ce dezvăluie cineva pe parcursul îndeplinirii datoriei sale nu reprezintă altceva decât firi corupte, o gură plină de minciuni, mândrie, indulgență, trufie copleșitoare, faptul că acea persoană nu recunoaște decât propria sa lege și că face orice vrea și așa mai departe, dacă, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu sau câte predici a auzit, nu există în cele din urmă nici cea mai mică schimbare în aceste firi corupte, atunci cu siguranță nu este cineva care urmărește adevărul. Sunt mulți oameni care cred în Dumnezeu de mulți ani, care nu par oameni răi și chiar au unele comportamente bune. Ei cred cu destulă pasiune în Dumnezeu, dar viețile-firi pe care le au nu se schimbă deloc și nu au de împărtășit nici cea mai mică mărturie bazată pe experiență. Nu sunt jalnici astfel de oameni? După atâția ani de credință în Dumnezeu, nu pot vorbi nici despre cea mai mică mărturie bazată pe experiență. Acesta este pur și simplu un muncitor. Sunt cu adevărat jalnici! Pe scurt, pentru a evalua dacă o persoană urmărește adevărul și are pătrundere în viață, trebuie să te uiți la firea și esența dezvăluite și exprimate de ea și să vezi dacă există vreo schimbare în firea ei. Nu poate rezista mult timp rostind în permanență cuvinte și doctrine, deghizându-se și amăgind. Își face rău doar ei, fără să îi înșele pe ceilalți. Cei care nu acceptă adevărul și nu urmăresc adevărul vor fi dezvăluiți și eliminați mai devreme sau mai târziu. Doar cei care acceptă și practică adevărul pot să dobândească pătrundere în viață și să aibă o schimbare a firii.

Am terminat părtășia despre ce reprezintă pătrunderea în viață, ce este urmărirea adevărului și toate feluritele manifestări ale oamenilor care urmăresc adevărul. Oamenii ar trebui să compare aceste lucruri cu propria persoană și, atunci când înțeleg adevărul, trebuie să îl pună în practică. Care este cea mai mare dificultate pentru majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu? Faptul că ei înțeleg adevărul, dar nu îl practică. Deși, după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, se pot compara cu ele și pot dobândi o oarecare cunoaștere asupra lor înșiși, de ce nu pot pune adevărul în practică? Majoritatea oamenilor nu pot găsi motivul. De exemplu, toți oamenii au firi arogante – toți sunt deosebit de aroganți și neprihăniți de sine. Majoritatea oamenilor pot recunoaște asta, dar pot evita dezvăluirea aroganței lor? Nu este un lucru ușor de realizat. Deși pot face comparații între ei și cuvintele lui Dumnezeu în timp ce le citesc, deși recunosc că au o fire arogantă și că au o cale de a practica, partea dificilă este că, de fiecare dată când fac ceva, deseori au propriile preferințe, intenții și țeluri și nu pot vedea că toate acestea au legătură cu firea lor coruptă. Ei trebuie să învețe să discearnă în privința acestor lucruri și trebuie să înțeleagă adevărul, să remedieze ceea ce este de remediat și să renunțe la ceea ce trebuie să renunțe. Altfel spus, nu ar mai trebui să facă lucruri de dragul intențiilor, dorințelor, mândriei, statutului și intereselor personale. Ar trebui să stopeze cursul faptelor lor rele și să se abțină de la a spune o altă frază sau de la a îndeplini o altă faptă pentru interesul propriu. Dacă faci asta, vei fi dobândit deja o inimă plină de căință și vei fi început transformarea laturii tale negative. Dacă iei și mai multă inițiativă și, pe lângă faptul că nu vorbești spre binele tău, poți să te și diseci pe tine însuți, lăsând frații și surorile să vadă manifestarea firii tale arogante, astfel încât să poată să învețe din asta, să câștige câteva lecții, să tragă foloase și să găsească o cale de a practica, atunci ar fi și mai bine. Ce anume este dificil? Să renunți la toate intențiile, țelurile, ambițiile, dorințele și interesele tale, să nu faci lucruri spre binele tău și să nu te ocupi și să te agiți spre binele tău. Pavel a spus că și-a terminat cursa. Pentru cine alerga el în această cursă? (Alerga pentru a fi binecuvântat și pentru a obține o cunună.) Dar lui Pavel îi lipsea această înțelegere. Probabil el a continuat să creadă că alerga în acea cursă pentru Dumnezeu și pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și, cu siguranță, nu spre binele lui. De aceea a îndrăznit să se dea în spectacol și să fie mărturie pentru el însuși într-un mod atât de lăudăros și nerușinat. În mod evident se apăra și se justifica. În același timp, aceasta este și cea mai bună dovadă că mărturisea că pentru el a trăi era hristos. El mărturisea ostentativ pentru el însuși și se împotrivea adevărului; hulea adevărul. Sunt mulți oameni care îl venerează pe Pavel acum, ale căror inimi sunt pline de ambiții și dorințe, care își doresc toți să mărturisească pentru ei: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății” (2 Timotei 4:7-8). Făcând asta, nu dau ei frâu liber dorințelor și ambițiilor lor, lăsându-le să crească încontinuu, dezvăluindu-le în toate situațiile pentru a fi împlinite? Dacă nu îți poți înfrânge dorințele, atunci totul s-a terminat pentru tine; nu vei putea să pătrunzi adevărurile-realități. Care este esența acestei probleme? (Trebuie să ne răzvrătim împotriva intențiilor noastre.) Răzvrătirea împotriva intențiilor tale este un mod negativ de a practica. Trebuie, de asemenea, să poți să le expui în mod activ, exact cum expui și alți oameni. Dacă ai spus ceva de genul: „Vă voi spune adevărul despre mine: am ambiții foarte exagerate și îmi doresc să vă atrag de partea mea. Chiar acum mă deschid în fața voastră. Sunt dispus să mă răzvrătesc împotriva trupului; nu voi fi complicele Satanei. Țelul meu expunându-mă în acest mod este acela de a vă permite să îmi vedeți clar adevărata față, ca să nu mă venerați” – ce efect ar avea acest mod de a practica? Toată lumea te-ar admira cu siguranță. Nu ar fi mult mai bine decât venerația și respectul pe care le-ai primi în schimbul a tot soiul de tactici josnice? (Ba da.) Cel puțin acesta este un lucru pozitiv. Deși toți ar avea o oarecare admirație pentru tine, te vor aprecia? Poate unii o vor face, dar tu trebuie să găsești moduri de a-i face să renunțe la acest comportament. Întotdeauna expune-te, spunând: „Și eu sunt răzvrătit și răzvrătirea mea este mult mai gravă decât a voastră. Sunt și înșelător și ticălos. Când am vorbit atunci, am avut un țel în minte, acela de a vă face să mă admirați și să nu mă disprețuiți.” După ce toată lumea aude asta, nu numai că nu te vor disprețui în inimile lor, dar te vor respecta mai mult. Acesta este un mod deschis de a practica. Doar oamenii care iubesc adevărul vor face asta; oamenii care nu iubesc adevărul sunt incapabili de acest lucru, orice s-ar întâmpla. Dacă, în inima ta, te gândești că este foarte bine și reprezintă un mare privilegiu să faci asta, că Îi place lui Dumnezeu, iar tu aspiri să acționezi în acest fel; dacă ai o dorință puternică în inima ta, crezând că ar trebui să faci asta și că ar trebui să fii acest tip de persoană – o persoană deschisă, onestă și în ale cărei vorbe nu se poate găsi nicio minciună, o persoană care se răzvrătește temeinic împotriva firii sale corupte și a Satanei – doar atunci vei fi genul de persoană care trăiește cu adevărat în lumină. Și dacă ești atras de asta și adori să fii acest gen de persoană, atunci vei putea să iubești adevărul, să intri în el și să renunți la lucrurile care sunt de la Satana. Dar dacă ești în continuare interesat de intențiile, țelurile, ambițiile, dorințele și interesele tale și încă ai o adorație persistentă pentru urmărirea cunoașterii, faimei, câștigului și statutului, atunci aceste lucruri încă au un loc în inima ta. Spui: „Lasă-mă să o iau ușor, până când o să am statura potrivită, apoi vom vedea.” Asta înseamnă să te complaci și să fii incapabil să te răzvrătești complet împotriva ta. Prin această complacere, pătrunderea ta în viață este încetinită, și nu doar că nu au fost rezolvate problemele tale legate de tânjirea după plăceri trupești și după beneficiile statutului, dar acestea devin din ce în ce mai îndărătnice. Așadar, lucrurile din inima ta care aparțin Satanei pot fi curățite complet? Mai poate experiența ta de viață să se adâncească și viața ta să continue să crească? Mai poți încă să fii desăvârșit de Dumnezeu? Ai căzut deja pradă plăcerilor trupești și beneficiile statutului te-au prins strâns – poți încă să te eliberezi de ele? Nu vrei să te eliberezi; încet-încet devii o persoană care induce oamenii în eroare. Asta va fi problematic și păcatul tău va fi grav. De ce lucrurile s-au sfârșit în acel fel pentru Pavel? Deoarece el nu a urmărit deloc adevărul. El și-a urmărit mereu idealurile și dorințele arzătoare și a dorit să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu, pentru ca aceștia să îl urmeze și să facă ce a făcut el. El a dorit și să se folosească de munca grea și de plata unui preț ca atu pentru a face o înțelegere cu Dumnezeu și să obțină recompense și o cunună. În cele din urmă, el a fost pedepsit de Dumnezeu. Dacă cineva urmează o cale identică cu cea urmată de Pavel, atunci persoana respectivă nu poate fi ajutată și este complet terminată. Oricine este același tip de persoană ca Pavel este un antihrist care nu se va căi, orice ar fi. Dacă ai doar unele stări pe care le-a avut Pavel, dar țelul pe care îl urmărești este puțin diferit de al lui, atunci trebuie să te căiești imediat și poate vei reuși la timp. Dacă faci cum a făcut Pavel, dacă îl venerezi și ești exact ca el, atunci nu doar că ești un neîncrezător, ci dorești să fii Dumnezeu și să fii Hristos. Nu este aceasta dorința de a fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu? În inima ta, te închini unui dumnezeu nedeslușit din cer; vrei să fii pe picior de egalitate cu Hristos, ba chiar îți tratezi darurile și cunoașterea ca fiind viața și tratezi ceea ce urmărești în mod nepotrivit ca fiind potrivit. Țelurile pe care le urmărești și maniera în care urmărești devin din ce în ce mai apropiate de cele ale lui Pavel și se potrivesc din ce în ce mai bine cu cele ale lui Pavel. Asta îți va aduce necazuri; ești complet lipsit de speranță și nu poți fi mântuit. Trebuie să faci ceea ce a făcut Petru și să urmezi calea urmăririi adevărului, să te răzvrătești temeinic împotriva trupului și să te răzvrătești împotriva lucrurilor care sunt ale Satanei și doar atunci vei avea speranță să fii mântuit. Aveți acum o cale de a primi mântuirea? (Expunerea personală constantă și renunțarea la noi înșine.) În primul rând, trebuie să renunți la intențiile, scopurile, ambițiile și dorințele personale. Indiferent dacă urmărești în mod activ sau dacă urmărești în mod negativ sau pasiv, trebuie să renunți la acele lucruri și să înveți să te supui. Este cel mai important lucru. Dacă decizi să acționezi într-un anumit mod când ceva se abate asupra ta, în primul rând trebuie să evaluezi de ce acționezi în acel fel. Dacă o faci pentru mândrie și statut, atunci oprește-te imediat și încetinește-ți pașii pe care îi faci spre a acționa. Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, nu sunt dispus să fac asta. Vreau să mă răzvrătesc împotriva acestui lucru, dar îmi lipsește puterea. Te rog, dă-mi puterea, protejează-mă și oprește-mi faptele rele din fașă.” Atunci, fără să realizezi, vei avea puterea de-a o face. Uneori, abilitatea oamenilor de a înfrânge păcatul, de a se răzvrăti împotriva trupului și de a se răzvrăti împotriva firii lor corupte vine din propria dorință și voință și din aspirația lor de a iubi adevărul. Alteori, necesită lucrarea lui Dumnezeu și necesită să te bazezi pe Dumnezeu – oamenii nu Îl pot părăsi pe Dumnezeu. Uneori înțelegi adevărul, ai o cale de urmat și crezi că poți trăi independent, dar când ești confruntat cu circumstanțe noi, nu știi cum să practici – trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El. Viețile oamenilor sunt pline de suișuri și coborâșuri. Se poate spune că oamenii nu pot fi niciodată fără Dumnezeu. Indiferent câte adevăruri înțeleg, nu Îl pot părăsi. Indiferent câte momente de negativitate sau de pasivitate au, în cele din urmă nu pot rămâne fără îndrumarea și conducerea lui Dumnezeu. Cu cât te supui lui Dumnezeu de mai multe ori, cu atât sporesc adevărurile-realități pe care le deții. Pe măsură ce adevărurile-realități sporesc, pătrunderea ta în viață devine din ce în ce mai profundă. Pe măsură ce pătrunderea ta în viață devine mai profundă, asta înseamnă că firea ta se schimbă din ce în ce mai mult. Când firea ta s-a schimbat mult, asta înseamnă că ai dobândit statură. Statura ta este reprezentativă pentru pătrunderea ta în viață. Când ai statură, poți elimina controlul și robia pe care firea ta coruptă le are asupra ta, abilitatea de a înfrânge păcatul va deveni mai puternică și inima ta va avea tărie. Nu vei avea doar o dorință, speranță și aspirație afectivă; nu vei mai zăbovi la acest nivel. Mai degrabă, vei urca și vei deveni adult, te vei transforma într-o persoană care are adevărul și umanitate. Aceasta este calea urmăririi adevărului și totodată este rezultatul urmăririi adevărului. Puteți vedea această direcție? Puteți vedea speranță? (Da.) Acesta este un lucru bun.

Pătrunderea în viață reprezintă un proces nesfârșit. Trebuie să experimentezi o viață întreagă pentru a câștiga din asta și a trece prin schimbare. Chiar dacă mergi pe calea urmăririi adevărului, dacă tot tânjești după plăcerile trupești și beneficiile statutului, te vei poticni și vei cădea oricum. Acum, calea ta este corectă și ți-ai găsit direcția. Deja ai deslușit în mod clar acele lucruri care sunt incorecte, pasive, opuse și negative. Există o graniță între tine și aceste lucruri. Cât despre lucrurile pozitive, le-ai înțeles și pe acestea și ai câștigat destul de multe din ele și poți deja înțelege și accepta destul de multe. Ce rămâne după dobândirea discernământului asupra acestor lucruri și acțiuni greșite, ticăloase și negative este să le izgonești complet din inima ta, să le abandonezi întru totul și să te răzvrătești împotriva lor și apoi să practici conform principiilor adevărului. În acest fel, vei avea pătrundere în viață. Pătrunderea în viață nu este grea, de fapt; doar că depinde dacă iubești sincer adevărul. Dacă iubești sincer adevărul, aceste lucruri negative nu te vor putea înfrânge. Poate vei fi pasiv și slab pentru o perioadă, dar tot vei putea înainta. Dacă nu iubești adevărul sau dacă nu îl iubești prea tare, concentrându-te doar pe formalități exterioare, sacrificându-te și dedicându-te puțin, fiind capabil să te trezești dimineața devreme și să te culci noaptea târziu pentru a-ți îndeplini datoria; dacă doar zăbovești la stadiul de a munci, nedorind să ajungi la o înțelegere a adevărului sau să pătrunzi în realitate, mulțumindu-te doar să te sacrifici pentru Dumnezeu și să nu comiți nicio fărădelege majoră, și stagnezi și nu avansezi, care vor fi consecințele acestor lucruri? Cu siguranță nu vei primi aprobarea lui Dumnezeu. Dacă vrei ca urmărirea adevărului să fie un succes pentru tine și dorești cu adevărat să dobândești viață, nu e un lucru simplu. Trebuie să renunți la propriile interese și să abandonezi tot ceea ce urmărești în mod nepotrivit, precum urmărirea faimei, câștigului și a statutului, urmărirea binecuvântărilor, sau urmărirea unei cununi sau a recompenselor. Trebuie să renunți la toate acestea. Dacă iubești sincer adevărul și îți place să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu, atunci pătrunderea în viață nu va fi o chestiune dificilă pentru tine. Atât timp cât vei înțelege adevărul, vei avea în mod firesc o cale și nu îți va fi foarte greu.

21 iunie 2018