Dumnezeu le cere oamenilor să-L trateze ca pe Dumnezeu, deoarece omenirea a fost prea profund coruptă, iar oamenii nu-L tratează ca pe Dumnezeu, ci mai degrabă ca pe o persoană. Ce este în neregulă cu faptul că oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu? Și ce este în neregulă cu faptul că ei au mereu noțiuni despre Dumnezeu? Ce conține natura omului? Am descoperit că, indiferent ce li se întâmplă sau cu ce se confruntă, oamenii își protejează întotdeauna propriile interese și își fac griji pentru propriul trup și caută întotdeauna motive sau scuze care le sunt de folos. Nu caută și nu acceptă câtuși de puțin adevărul, iar tot ce fac este pentru a-și apăra propriul trup și a complota în interesul propriilor perspective. Cu toții solicită har de la Dumnezeu, dorind să obțină orice avantaje pot obține. De ce au oamenii atâtea cereri de la Dumnezeu? Acest lucru dovedește că oamenii sunt lacomi din fire și că, în fața lui Dumnezeu, ei nu sunt stăpâniți de niciun fel de rațiune. În tot ce fac oamenii, fie că se roagă, fie că au părtășie sau predică, tot ceea ce urmăresc, gândurile și aspirațiile lor sunt cereri către Dumnezeu și încercări de a solicita lucruri de la El, toate fiind făcute de oameni în speranța de a obține ceva de la Dumnezeu. Unii oameni spun că „aceasta este natura umană”, ceea ce este corect! În plus, faptul că oamenii au prea multe cereri de la Dumnezeu și prea multe dorințe extravagante dovedește că aceștia sunt realmente lipsiți de conștiință și de rațiune. Cu toții cer și solicită lucruri pentru binele lor, sau încearcă să argumenteze și să-și găsească scuze – ei fac toate acestea pentru ei înșiși. În multe lucruri, se poate vedea că ceea ce fac oamenii este total lipsit de rațiune, ceea ce este o dovadă deplină că logica satanică: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” a intrat deja în natura omului. Ce problemă este ilustrată de faptul că oamenii au prea multe cereri de la Dumnezeu? Aceea că oamenii au fost corupți de Satana până la un anumit nivel și că, în credința lor în Dumnezeu, aceștia nu-L tratează deloc ca pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „Dacă nu L-am trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, atunci de ce am mai crede în El? Dacă nu-L tratam ca pe Dumnezeu, am fi putut continua să-L urmăm până acum? Am fi putut îndura toată această suferință?” În aparență, crezi în Dumnezeu și ești capabil să Îl urmezi, dar în atitudinea ta față de El și în opiniile tale despre multe lucruri, nu-L tratezi deloc pe Dumnezeu ca pe Creatorul. Dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Creatorul, atunci ar trebui să rămâi în postura ta de ființă creată și ți-ar fi imposibil să ai vreo cerere de la Dumnezeu sau să ai dorințe extravagante. În schimb, în inima ta, ai fi capabil să te supui cu adevărat și ai fi pe deplin capabil să crezi în Dumnezeu conform cerințelor Sale și să te supui întregii Sale lucrări.

Când întruparea a început să fie mărturisită, toți oamenii s-au plâns: „Dumnezeule, nu ne-ai luminat înainte de a deveni trup, ca să ne putem pregăti psihic. Dacă am fi fost pregătiți psihic, am fi fost capabili să Te acceptăm în loc să ne răzvrătim și să ne împotrivim. Nu ești Tu atotputernic? Noi ne răzvrătim împotriva Ta și ne împotrivim Ție pentru că am fost corupți de Satana și nu ne putem abține. Nu poți face ceva ca să ne împiedici împotrivirea și să ne permiți o tranziție lină?” Nu asta gândeau oamenii? De asemenea, mulți oameni au pus condiții, spunând: „Nu putem face nimic în legătură cu răzvrătirea și împotrivirea noastră. Întruparea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu noțiunile noastre. Dacă întruparea lui Dumnezeu ar fi fost puțin mai înaltă, sau ar fi avut o înfățișare remarcabilă, sau ar fi fost înzestrată cu multă cunoaștere și ar fi vorbit cu elocvență, sau s-ar fi putut materializa după bunul plac și ar fi putut face semne și minuni, sau dacă Dumnezeu ar fi apărut și ar fi lucrat întrupat în concordanță cu mai multe închipuiri ale oamenilor, atunci nu ne-am fi împotrivit Lui.” Mulți au făcut aceste cereri atunci, dar Dumnezeu nu a acționat în concordanță cu închipuirile sau noțiunile oamenilor. Dimpotrivă, El a ripostat și a acționat în totalitate contrar noțiunilor umane. Ce a dovedit acest lucru? A dovedit că noțiunile și cererile umane sunt excesiv de problematice. Unii oameni au devenit conducători de biserici, dar nu au făcut nicio lucrare reală și s-au ocupat doar de unele chestiuni exterioare. Când i-am emondat pe acești oameni, spunându-le doar câteva cuvinte de reproș, ei s-au simțit triști în sinea lor, au plâns amarnic și au devenit negativi. Și-au spus în sinea lor: „Oare nu este Dumnezeu milos și iubitor? Sufăr atât de mult, de ce nu spune câteva cuvinte frumoase pentru a mă consola? De ce nu-mi acordă nici măcar un singur cuvânt de binecuvântare?” Oamenii aveau cereri de la Dumnezeu în acest fel și erau plini de propriile lor justificări. Unii oameni simțeau că au un capital pentru că împărtășiseră cu succes Evanghelia multor oameni, așa că, după ce făceau ceva greșit și erau emondați, aduceau argumente: „Am împărtășit cu succes Evanghelia atâtor oameni fără nicio recompensă, iar acum am fost emondat astfel. Am suferit atât de mult și, în final, tot am fost emondat. De ce nu-I pasă lui Dumnezeu de sentimentele mele?” Oare oamenii care gândesc astfel au adevărul în inima lor? Sunt aceste cereri raționale? Dacă aș consola pe cineva după ce l-am emondat, s-ar gândi: „Dumnezeu este atât de bun, nu credeam că mă va consola vreodată.” Dar apoi, dacă aș emonda pe altcineva, iar acea persoană ar fi deosebit de supărată, iar eu nu aș consola-o, aceasta s-ar gândi: „De ce Dumnezeu îi consolează pe alții după ce îi emondează, dar pe mine nu mă consolează? Dumnezeu nu este corect cu mine” și ar apărea noțiuni în inima lor. Oamenii nutresc în inima lor multe cerințe, închipuiri și dorințe iraționale care, la un moment dat și într-un mediu potrivit, vor ieși la iveală. Pentru că niciunul dintre gândurile, ideile sau cererile dezvăluite de om nu sunt compatibile cu Dumnezeu, iar natura omului este plină de lucruri satanice: tot ce face acesta este pentru sine, este egoist și lacom, are prea multe dorințe extravagante și este prea murdar și prea profund corupt.

Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu, indiferent de situație. Ce este în neregulă cu acest lucru? Unii oameni se vor ruga lui Dumnezeu atunci când se bucură de confort, spunând: „O, Dumnezeule, protejează-mă, lasă-mă să trăiesc în această stare tot timpul.” De asemenea, oamenii au cereri și atunci când sunt nefericiți sau au o stare de spirit proastă: „Dumnezeule, de ce nu-mi arăți bunătate? De ce nu vrei să mă luminezi? De ce lucrurile merg atât de bine pentru alți oameni, dar atât de rău pentru mine?” Atunci când se confruntă cu greutăți, oamenii cer insistent ca Dumnezeu să le schimbe mediul; când lucrurile merg bine, cererile oamenilor devin și mai excesive. Când oamenii obțin ceva, râvnesc la și mai mult, iar când nu îl obțin, vor cu disperare să îl obțină. Ce vor oamenii să obțină? Ei vor să obțină lucrurile care le plac și ce le cer interesele lor trupești. Prin urmare, niciuna dintre cererile omului nu este justificată sau meritată. Când am dat câteva haine sau lucruri de folosit câtorva familii sărace, unii oameni au fost nemulțumiți să vadă acest lucru. Ei și-au spus: „De ce Dumnezeu are mereu grijă de ei, dar nu și de mine? Dumnezeu nu este corect!” Alții nu au pus la suflet acest lucru la momentul respectiv și și-au spus: „Deja prin harul lui Dumnezeu, eu sunt capabil să merg pe calea credinței în El și să o urmez în siguranță, până în prezent. Nu ar trebui să urmăresc acele lucruri materiale.” Dar, după ce ulterior au meditat la asta, s-au simțit supărați. Când s-au simțit incapabili să depășească acest sentiment, s-au rugat și au încetat temporar să mai stea pe gânduri, dar acele lucruri erau încă în inimile lor – oricât le-ar fi cântărit, tot se simțeau cu inimile cătrănite și își spuneau în sinea lor: „Unde este dreptatea lui Dumnezeu? De ce nu o pot vedea? Dumnezeu nu tratează niciuna dintre aceste chestiuni externe în mod corect sau rațional, deci unde se manifestă dreptatea Lui?” Apoi s-au răzgândit, spunându-și: „Dreptatea nu este același lucru cu raționalitatea sau corectitudinea, iar acestea nu ar trebui confundate”, dar erau în continuare supărați și nu puteau să renunțe la această chestiune. Oamenii sunt atât de preocupați de mici interese materiale, încât ar fi minunat dacă ar putea fi la fel de preocupați de adevăr. Oricum, este în natura fiecăruia să aibă mereu cereri de la Dumnezeu în inima sa, iar toți oamenii care nu iubesc adevărul iubesc beneficiile materiale. În concluzie, toate cererile și uneltirile oamenilor – cerând una și alta de la Dumnezeu, uneltind din când în când – sunt incompatibile cu adevărul și în contradicție cu cerințele și intențiile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-l iubește pe niciunul dintre ei, toți sunt detestați și urâți de El. Cererile pe care oamenii le fac de la Dumnezeu, tot ceea ce urmăresc și toate căile pe care merg nu au nimic de-a face cu adevărul. Unii oameni se gândesc: „Lucrez pentru biserică de atâția ani – dacă sunt bolnav, Dumnezeu ar trebui să mă vindece și să mă binecuvânteze.” În special cei care cred în Dumnezeu de mult timp cer și mai mult de la El; cei care cred doar de puțin timp se simt nevrednici, dar, după un timp, vor începe să se simtă îndreptățiți. Așa sunt oamenii; aceasta este natura omului și niciunul nu face excepție de la asta. Unii oameni spun: „Niciodată nu am avut cereri excesive de la Dumnezeu, deoarece sunt o ființă creată și nu sunt vrednic să cer nimic de la El.” Nu vă grăbiți să spuneți asta, timpul va dezvălui totul. Natura și intențiile oamenilor vor fi în cele din urmă date în vileag și vor ieși la suprafață într-o zi. Oamenii nu au cereri de la Dumnezeu pentru că nu cred că este necesar, sau că nu este momentul potrivit, sau pentru că au făcut deja foarte multe cereri de la Dumnezeu, însă chiar nu își dau seama că este vorba de o cerere. Pe scurt, oamenii au acest tip de natură, așa că le este imposibil să nu o dezvăluie. Având oportunitatea sau circumstanțele potrivite, în mod firesc ea va fi dezvăluită. De ce avem astăzi părtășie despre acest lucru? Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă ce este în propria lor natură. Nu considera că a crede în Dumnezeu timp de câțiva ani sau a lucra câteva zile pentru biserică înseamnă că te-ai sacrificat, te-ai dedicat sau ai suferit mult pentru El și că meriți să obții câteva lucruri, cum ar fi să te bucuri de lucruri materiale, de hrană trupească sau să fii mai respectat și apreciat de ceilalți, sau ca Dumnezeu să îți vorbească cu blândețe, sau să se îngrijească mai mult de tine și să te întrebe deseori dacă mănânci și te îmbraci bine, cum te simți din punct de vedere fizic și așa mai departe. Aceste lucruri apar în mod inconștient la oameni atunci când aceștia s-au sacrificat mult timp pentru Dumnezeu și ajung să creadă că merită să ceară ceva de la El. Atunci când s-au sacrificat pentru Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp, ei cred că nu au acest drept și nu îndrăznesc să aibă cereri de la Dumnezeu. Dar, cu timpul, ei vor crede că au capital și cererile lor vor începe să apară, iar aceste aspecte ale naturii lor vor fi date în vileag. Nu sunt oamenii așa? De ce nu se gândesc ei dacă este corect să aibă astfel de cereri de la Dumnezeu? Meriți tu aceste lucruri? Ți le-a promis Dumnezeu? Dacă ceva nu-ți aparține, dar tu îl ceri cu încăpățânare, acest lucru este în contradicție cu adevărul și provine în întregime din natura ta satanică. Cum s-a comportat arhanghelul la început? I s-a dat o poziție prea înaltă, i s-a dat prea mult, așa că a crezut că merita tot ce dorea și tot ce obținea, ajungând în cele din urmă la punctul în care a spus: „Vreau să fiu pe picior de egalitate cu dumnezeu!” De aceea, oamenii cred în Dumnezeu având prea multe cereri și dorințe prea mari. Dacă nu se examinează și nu reușesc să-și dea seama de gravitatea problemei, atunci, într-o zi vor spune: „Dă-te la o parte, dumnezeule. Într-o oarecare măsură, aș putea fi eu însumi dumnezeu”, sau „Dumnezeule, voi îmbrăca tot ce îmbraci tu, voi mânca tot ce mănânci tu.” Oamenii care au ajuns la acest nivel Îl tratează deja pe Dumnezeu ca pe un om. Deși oamenii recunosc verbal că Dumnezeu întrupat este Însuși Dumnezeu, toate acestea sunt doar cuvinte superficiale. În realitate, inimile lor nu au nici cea mai mică supunere sau teamă față de Dumnezeu. Unii oameni chiar vor să fie Dumnezeu și vor fi probleme dacă ambițiile și dorințele lor vor crește până la acest nivel. Este posibil ca un dezastru să se abată asupra lor și, chiar dacă vor fi excluși din biserică, tot vor fi pedepsiți de Dumnezeu.

Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu; numai făcând asta, ei cred cu adevărat în El. Ei nu ar trebui doar să recunoască statutul lui Dumnezeu, ci ar trebui să aibă o adevărată înțelegere și teamă de esența și firea lui Dumnezeu și să fie absolut supuși. Iată câteva modalități de a practica acest lucru: în primul rând, păstrează pietatea și o atitudine sinceră în sinea ta atunci când interacționezi cu Dumnezeu, fără noțiuni sau închipuiri, și ai o inimă supusă. În al doilea rând, adu intențiile din spatele tuturor lucrurilor pe care le spui, a tuturor întrebărilor pe care le pui și a tuturor lucrurilor pe care le faci în fața lui Dumnezeu, pentru a le examina și a te ruga. Numai știind cum să practici potrivit adevărurilor-principii și având o bază în cuvântul lui Dumnezeu, vei putea intra în adevărul-realitate. Dacă nu cauți adevărul, nu numai că nu vei putea intra în adevărul-realitate, dar vei acumula din ce în ce mai multe noțiuni, iar asta aduce necazuri. Dacă Îl privești pe Dumnezeu ca pe o persoană, atunci dumnezeul în care crezi este dumnezeul nedeslușit din ceruri; vei fi negat complet întruparea și nu-L vei mai recunoaște în inima ta pe Dumnezeul practic. În acel moment, vei deveni un antihrist și vei cădea în întuneric. Cu cât vei avea mai multe justificări, cu atât mai multe cereri vei avea de la Dumnezeu și cu atât mai multe noțiuni vei avea despre El, ceea ce te va pune în pericol din ce în ce mai mult. Cu cât vei avea mai multe cereri de la Dumnezeu, cu atât mai mult vei dovedi că pur și simplu nu-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Dacă nutrești mereu cereri față de Dumnezeu în inima ta, atunci, în timp, probabil că te vei trata pe tine însuți ca pe Dumnezeu și vei fi martor pentru tine însuți atunci când lucrezi în biserică, spunând chiar: „Oare dumnezeu nu este martor pentru el însuși? De ce nu pot și eu?” Pentru că tu nu înțelegi lucrarea lui Dumnezeu, vei avea noțiuni despre El și nu vei avea o inimă cu frică de El. Tonul vocii tale se va schimba, firea ta va deveni arogantă și, în cele din urmă, vei ajunge treptat să te preamărești și să fii mărturie pentru tine însuți. Acesta este procesul de declin al omului și este în întregime provocat de faptul că el nu urmărește adevărul. Toți cei care merg pe calea antihriștilor se preamăresc și sunt martori pentru ei înșiși, se promovează și se dau în spectacol la tot pasul și nu le pasă deloc de Dumnezeu. Ați experimentat lucrurile acestea despre care vorbesc? Mulți oameni mărturisesc cu insistență pentru ei înșiși, vorbind despre cum suferă una și alta, despre cum lucrează, despre cum Dumnezeu îi prețuiește și le încredințează o astfel de lucrare și despre cum sunt ei, folosind în mod deliberat anumite tonuri în timp ce vorbesc și adoptând anumite atitudini, până când, în cele din urmă, unii oameni vor începe probabil să creadă că ei sunt Dumnezeu. Duhul Sfânt i-a abandonat de mult pe cei care au ajuns la acest nivel și, deși nu au fost încă îndepărtați sau excluși, ci sunt lăsați să facă servicii, soarta lor este deja pecetluită și își așteaptă doar pedeapsa. Acest lucru s-a întâmplat deja în unele locuri. Un nou credincios a văzut că o anumită soră vorbea și părea destul de demnă și a confundat-o cu Dumnezeu. Când a venit timpul să plece, acest nou credincios s-a agățat de coapsa ei și a strigat: „O, dumnezeule! Nu pleca! O, dumnezeule! Îmi va fi dor de tine!” Ea știa clar că nu era Dumnezeu, dar nu a negat acest lucru și nici nu a lămurit lucrurile. Oare o astfel de persoană are rațiune? (Nu.) Ea nu are niciun pic de rațiune și, cu siguranță, nu este bună de nimic! Unii oameni sunt confuzi și ignoranți și tratează o astfel de persoană ca pe Dumnezeu – acesta este cu adevărat un lucru teribil! Iar a te agăța, plângând, de coapsa ei este pur și simplu atât de ignorant încât este iremediabil! Dacă poți trata ca pe Dumnezeu un om corupt care este al Satanei, atunci în ce mod crezi în Dumnezeu? Nu cumva asta înseamnă că tu crezi în Satana? Cât de confuz trebuie să fie cineva ca să trateze o persoană ca pe Dumnezeu? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar ești incapabil să accepți sau să urmărești adevărul, probabil că vei fi indus în eroare de alții și vei fi predispus să faci lucruri nesăbuite și să te rătăcești. Oamenii nesăbuiți și ignoranți sunt cu adevărat în pericol, ei sunt capabili să facă tot felul de lucruri stupide.

Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu, să facă una sau alta potrivit noțiunilor lor. Îi ceri lui Dumnezeu să te mântuiască, să aibă milă de tine, să te iubească, să-ți arate har – toate acestea în funcție de ideile tale. Procedând astfel, te folosești de propriile idei și metode pentru a avea cereri de la Dumnezeu și pentru a-L face să te asculte. Ce este în neregulă cu asta? Asta înseamnă să crezi în Dumnezeu? Pur și simplu, tu crezi în tine însuți. Dumnezeu nu se află în inima ta și nici vreun adevăr care să poată fi menționat. Cineva Mi-a cumpărat o pereche de pantofi din amabilitate, dar nu Mi s-au potrivit, așa că am vrut să-i returnez. Dar apoi m-am gândit că, dacă îi returnez, ar putea să mă înțeleagă greșit, așa că i-am dat unei alte persoane ca să-i poarte. El nu a putut accepta acest lucru când a aflat și a spus: „Știi cât de mult efort am depus, câți bani am cheltuit și cât de departe am călătorit pentru a-i cumpăra? Tu i-ai dat cu atâta ușurință, crezi că a fost atât de ușor pentru mine să câștig acei bani? Dă-mi-i înapoi dacă nu vrei să îi porți – cum ai putut să îi dai altcuiva?” Am spus: „Nu ți-am dat însărcinarea să-Mi cumperi pantofi. Tu Mi i-ai cumpărat și Mi i-ai dat, dar nu Mi s-au potrivit, așa că i-am dat altcuiva să îi poarte. Este asta o problemă? Dacă ți i-aș da înapoi, nu ai deveni negativ și slab și M-ai înțelege greșit? Nu pot face rânduieli rezonabile?” Este potrivit ca oamenii să Mă trateze astfel? Se pare că oamenii au în continuare intenții și cereri chiar și atunci când Îi oferă ceva lui Dumnezeu. Este aceasta o persoană care înțelege adevărul? Atunci când Îi oferi un lucru lui Dumnezeu, acesta nu mai este al tău, ci Îi aparține Lui. Dumnezeu poate face ce vrea cu el și este treaba Lui cum se ocupă de el. Oamenii ar trebui să aibă un pic de rațiune, să învețe să se supună și să nu se amestece mereu în treburile lui Dumnezeu. E rațional să ne certăm în mod constant cu Dumnezeu? Când oamenii cumpără lucruri pentru Mine, par cuprinși de amabilitate și iubire pentru Dumnezeu, dar după aceea cer ca acestea să Îmi placă și se plâng dacă nu Îmi plac. Mai mult, nu este în regulă dacă nu le folosesc, oamenii Îmi impun cui pot să le dau și nu-Mi permit să fac una sau alta. Oamenii Îl analizează pe Dumnezeu și meditează asupra Lui în felul acesta toată ziua, gândindu-se: „De ce nu poate Dumnezeu să satisfacă dorințele omului?” Oamenii sunt complet lipsiți de rațiune, sunt atât de iraționali! Am constatat că toți oamenii spun: „Trebuie să-L iubesc cum se cuvine pe Dumnezeu și să-I răsplătesc iubirea”, dar ei nu înțeleg câtuși de puțin în inima lor ce înseamnă să-L iubească pe Dumnezeu. Oamenii au inimile pline de firi corupte, deci cum pot iubi? Oare nu sunt discuțiile despre iubirea și supunerea față de Dumnezeu doar vorbe goale, dacă oamenii sunt atât de corupți încât nu au nici măcar rațiunea unei persoane normale? În sufletele oamenilor există doar noțiuni și închipuiri, resentimente, dorințe extravagante și cererile lor iraționale. Pur și simplu nu există iubire sau supunere în sufletele lor. Pentru oameni, iubirea este doar un scop de urmărit, doar o cerință din partea lui Dumnezeu. Câți dintre ei reușesc să o dobândească? Câți dintre ei au o mărturie reală bazată pe experiență?

Acum, că sunteți cu toții dispuși să urmăriți adevărul și să vă străduiți să vă schimbați firile, cum ar trebui să reflectați asupra voastră atunci când Îi cereți ceva lui Dumnezeu? Sunt cererile tale în conformitate cu adevărul? Care ar trebui să fie atitudinea ta față de Dumnezeu? Ai meditat vreodată la aceste întrebări? Unii oameni devin aroganți după ce au condus câteva biserici, crezând că, fără ei, casa lui Dumnezeu nu se poate descurca și că ei merită un tratament special. Oamenii au o natură satanică și, cu cât poziția unei persoane este mai înaltă, cu atât cerințele ei de la Dumnezeu devin mai mari; cu cât o persoană înțelege mai mult din doctrine, cu atât cerințele ei devin mai tainice și mai trădătoare. Se poate să nu o spună cu voce tare, dar ele sunt ascunse în inima sa. Nu sunt ușor descoperite de alți oameni, dar cine știe când vor izbucni plângerile și împotrivirea care zac în interiorul unei persoane? Asta ar însemna și mai multe necazuri și probabil ar ofensa firea lui Dumnezeu. De ce, cu cât mai mult o persoană este un conducător sau o celebritate în lumea religioasă, cu atât mai mult este posibil să fie un antihrist care este în pericol? Deoarece cu cât este mai mare poziția cuiva, cu atât mai mare devine ambiția sa; cu cât înțelege mai mult din doctrine, cu atât firile sale devin mai arogante. Așadar, este periculos să crezi în Dumnezeu urmărind statutul, mai degrabă decât adevărul. Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, i-a dezvăluit și i-a eliminat din casa Lui pe toți cei care nu iubesc adevărul, mai ales pe cei din cercurile religioase. Vedeți necesitatea ca Dumnezeu să-i judece și să-i mustre pe oameni? Când oamenii vor înțelege realmente adevărul și vor avea intrare în viață, vor vedea realitatea propriei lor corupții și vor simți că ar fi periculos pentru ei să nu urmărească adevărul. În momentul de față, oamenii nu-și înțeleg deloc propria natură și, chiar dacă au puțină înțelegere superficială, aceasta se referă doar la doctrine, iar ei nu au dobândit adevărul. Prin urmare, ei nu cred că sunt în pericol și nici nu știu să se teamă sau să se îngrijoreze pentru ei înșiși. Unii noi credincioși îndrăznesc să spună și să facă orice, dar cei care au experimentat judecata și mustrarea sunt altfel. Au o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu și, chiar dacă nutresc unele noțiuni, nu îndrăznesc să le rostească și știu să se roage repede: „O, Dumnezeule, Te-am jignit…” Unii noi credincioși îndrăznesc să debiteze cuvinte de blasfemie, fără ca nici măcar să se gândească, spunând: „Dumnezeu suferă? Ce suferă? A mânca și a se îmbrăca bine, a fi găzduit de oameni de pretutindeni – asta nu este suferință! Dar mie nu-mi pasă de aceste lucruri. Eu cred în duhul lui dumnezeu, nu într-o persoană.” Ei îndrăznesc să nege întruparea. Acești oameni au asemenea tupeu. Nu au deloc o inimă cu frică de Dumnezeu, nu se tem de nimic, îndrăznesc să spună orice și toți nutresc naturi demonice și animalice. Dacă Cel de mai sus are o impresie sau o părere oarecum bună despre cineva, unii oameni spun: „Aceasta este o persoană apreciată și favorizată în biserică, care este bine primită în casa lui dumnezeu.” Înțelege acest tip de persoană adevărul? Nici pe departe. Felul în care privește lucrurile a dat complet în vileag faptul că tot ceea ce este în inima sa este încă lumesc. Sunt un punct de vedere și o impresie total laice. Poate avea vreun efect asupra acestor oameni credința în Dumnezeu și citirea cuvintelor Sale? Ei nu acceptă deloc adevărul, iar modul lor de a vedea lucrurile este la fel ca al non-credincioșilor. Ei sunt, de fapt, neîncrezători.

A avea mereu cereri de la Dumnezeu face parte din natura omului, iar voi trebuie să disecați această natură conform cuvântului lui Dumnezeu. Cum ar trebui să o disecați? Primul pas este să vă fie clar care sunt cererile iraționale și care sunt dorințele extravagante pe care oamenii le au în privința lui Dumnezeu și ar trebui să le disecați pe fiecare în parte: de ce fac oamenii acea cerere? Care este motivul lor? Care este scopul lor? Cu cât vei diseca mai mult în acest mod conștiincios, cu atât vei avea o mai bună înțelegere a naturii tale și cu atât mai detaliată va deveni acea înțelegere. Dacă nu o diseci în detaliu, ci doar știi că oamenii nu ar trebui să aibă cereri de la Dumnezeu, înțelegând doar că a avea cereri de la Dumnezeu este irațional, și atât, atunci, în cele din urmă, nu vei face niciun progres și nu te vei schimba. Unii oameni spun: „Avem atâtea cereri de la Dumnezeu pentru că suntem prea egoiști. Ce ar trebui să facem?” În mod firesc, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să cunoască esența egoismului. Când vei înțelege cu adevărat esența egoismului uman, vei ști ce îți lipsește; este înfricoșător dacă oamenii nu pot înțelege acest lucru. Este ușor să recunoști prin disecare cererile evident extravagante sau iraționale și este posibil să te urăști. Uneori, s-ar putea să crezi că ale tale cereri sunt raționale și corecte și, pentru că le consideri raționale și crezi că așa ar trebui să stea lucrurile și pentru că și alții emit cereri similare, ți se poate părea că ale tale nu sunt excesive, ci justificate și firești. Acest lucru arată că tu nu deții încă adevărul, motiv pentru care nu le poți înțelege în mod clar. Iată un exemplu: să presupunem că a existat un om care L-a urmat pe Dumnezeu timp de mulți ani și a suferit mult prin multe tulburări și provocări. Întotdeauna părea să se comporte cum se cuvine și părea în regulă din punct de vedere al umanității, al suferinței și al loialității sale față de Dumnezeu. Chiar mai degrabă avea conștiință, era dispus să răsplătească iubirea lui Dumnezeu și, de obicei, știa să își îndeplinească lucrarea cu grijă. Mai târziu, am descoperit că acest om vorbea clar și frumos, dar nu era deloc supus, așa că l-am înlocuit și am poruncit să nu mai fie folosit pe viitor. Lucrase mai mulți ani pentru biserică și suferise mult și, totuși, în cele din urmă, a fost înlocuit. Mai mult, nu rezolvasem unele dintre dificultățile sale practice. Ce ar crede oamenii despre acest tip de situație? În primul rând, mulți oameni ar veni în apărarea lui și ar spune: „Nu este în regulă. În aceste circumstanțe, Dumnezeu ar trebui să-i arate o mare milă și har, pentru că el Îl iubește pe Dumnezeu și se sacrifică pentru El. Dacă cineva ca el, care crede în Dumnezeu de mulți ani, poate fi eliminat, ce speranță mai au noii credincioși ca noi?” Iată că apar din nou cererile oamenilor, sperând mereu că Dumnezeu va binecuvânta acea persoană și o va lăsa să rămână, în timp ce continuă să gândească: „Acel om a făcut ceea ce trebuia pentru Dumnezeu, Dumnezeu nu ar trebui să-l dezamăgească!” Atât de multe dintre cererile pe care oamenii le au de la Dumnezeu provin din noțiuni și închipuiri umane. Oamenii măsoară ce ar trebui să le dea Dumnezeu oamenilor și cum ar trebui să îi trateze conform standardelor de conștiință pentru ceea ce este corect și rațional printre oameni, dar cum poate fi acest lucru în concordanță cu adevărul? De ce spun că toate cererile omenirii sunt iraționale? Pentru că acestea sunt standardele pe care oamenii le cer de la alți oameni. Dețin oamenii adevărul? Sunt ei capabili să perceapă esența omului? Unii oameni cer ca Dumnezeu să-i trateze pe oameni conform standardului conștiinței, făcându-L pe Dumnezeu să respecte standardul cerut de oameni. Acest lucru nu este în concordanță cu adevărul și este irațional. Oamenii sunt capabili să îndure atunci când trebuie să facă față unor chestiuni mărunte, dar s-ar putea să nu poată suporta atunci când, în cele din urmă, este stabilit finalul. Cererile lor vor ieși la iveală, iar cuvintele lor de nemulțumire și condamnare vor curge din gurile lor fără reținere și vor începe să își arate adevărata față. În acel moment, ei își vor cunoaște propria natură. Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu conform noțiunilor omenești și propriei lor voințe, emițând multe cereri de acest fel. S-ar putea ca în mod normal să nu observați și să credeți că a vă ruga ocazional lui Dumnezeu pentru ceva nu reprezintă o cerere, dar, de fapt, o disecare atentă arată că multe cereri umane sunt iraționale, lipsite de logică și chiar ridicole. Înainte, nu ai recunoscut gravitatea acestei chestiuni, dar, în viitor, vei ajunge să o cunoști treptat, iar atunci vei avea o înțelegere adevărată a propriei naturi. Puțin câte puțin, experiența îți va aduce cunoașterea și discernerea naturii tale și, combinată cu părtășia despre adevăr, vei ajunge să o cunoști în mod clar – atunci vei fi intrat în adevăr în această privință. Atunci când chiar vei înțelege clar natura-esență a omului, firea ta se va schimba și atunci vei deține adevărul.

Nimic nu este mai dificil de abordat decât cerințele constante ale oamenilor de la Dumnezeu. De îndată ce acțiunile lui Dumnezeu nu se conformează gândirii tale sau nu au fost îndeplinite potrivit gândirii tale, atunci este probabil să te împotrivești – ceea ce e suficient să arate că, din natură, te împotrivești lui Dumnezeu. Recunoașterea acestei probleme se realizează doar reflectând frecvent asupra propriei persoane și ajungând astfel la o înțelegere a adevărului, iar aceasta poate fi pe deplin rezolvată prin urmărirea adevărului. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, au multe cerințe de la Dumnezeu, însă când într-adevăr înțeleg adevărul nu au niciuna; ei simt doar că nu L-au mulțumit suficient pe Dumnezeu, că nu se supun lui Dumnezeu suficient. Faptul că oamenii au întotdeauna cerințe de la Dumnezeu reflectă natura lor coruptă. Dacă nu vei putea să te cunoști și să te căiești cu adevărat în privința acestei probleme, atunci vei întâmpina primejdii și pericole ascunse pe calea credinței tale în Dumnezeu. Ești capabil să depășești lucruri obișnuite, dar atunci când vor fi implicate lucruri importante, precum soarta, perspectivele și destinația ta, probabil nu vei fi în stare să treci peste ele. În acel moment, dacă încă ești lipsit de adevăr, poți prea bine să revii la vechile tale căi și vei deveni, astfel, unul dintre cei care sunt distruși. Mulți oameni au urmat și au crezut întotdeauna în acest mod; s-au comportat bine cât timp L-au urmat pe Dumnezeu, dar acest lucru nu stabilește ce se va întâmpla în viitor. Acest lucru se datorează faptului că tu nu ești niciodată conștient de punctul slab al omului sau de lucrurile care sunt în natura omului și care pot ajunge să se opună lui Dumnezeu, iar tu rămâi ignorant față de aceste lucruri înainte ca ele să te ducă la dezastru. Faptul că problema naturii tale care se opune lui Dumnezeu rămâne nerezolvată te duce la dezastru și este posibil ca, atunci când călătoria ta se va încheia și lucrarea lui Dumnezeu se va termina, tu să faci lucruri care se opun cel mai mult lui Dumnezeu și să spui lucruri hulitoare la adresa Lui și, astfel, vei fi condamnat și eliminat. În momentul final, în cel mai periculos moment, Petru a încercat să scape. În acel moment, el nu a înțeles voia lui Dumnezeu și a plănuit să supraviețuiască și să facă lucrarea bisericilor. Mai târziu, Isus i s-a arătat și i-a spus: „Ai vrea să fiu răstignit încă o dată pentru tine?” Petru a înțeles atunci intenția lui Dumnezeu și s-a grăbit să se supună. Să presupunem că, în acel moment, el ar fi avut propriile cereri și ar fi spus: „Nu vreau să mor acum, mă tem de durere. Nu ai fost răstignit pentru noi? De ce îmi ceri să fiu răstignit eu? Pot fi cruțat de la răstignire?” Dacă ar fi făcut astfel de cereri, atunci calea pe care mersese ar fi fost în zadar. Dar Petru fusese întotdeauna o persoană care s-a supus lui Dumnezeu și a căutat intenția Lui și, în cele din urmă, el a înțeles intenția lui Dumnezeu și s-a supus complet. Dacă Petru nu ar fi căutat intenția lui Dumnezeu și ar fi acționat conform propriei sale gândiri, atunci ar fi mers pe calea greșită. Oamenii nu au resursele necesare pentru a înțelege direct intențiile lui Dumnezeu, dar dacă nu se supun după ce au înțeles adevărul, atunci Îl trădează pe Dumnezeu. Altfel spus, faptul că oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu ține de natura lor: cu cât au mai multe cereri, cu atât sunt mai rebeli și mai potrivnici și au mai multe noțiuni. Cu cât are cineva mai multe cereri de la Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca el să se răzvrătească, să se împotrivească și chiar să I se opună. Poate că într-o zi ar putea să-L trădeze și să-L părăsească pe Dumnezeu. Dacă vrei să rezolvi această problemă, trebuie să înțelegi mai multe aspecte ale adevărului și, de asemenea, să ai o oarecare experiență practică, pentru a o înțelege temeinic și a o rezolva complet.

Pentru a evalua dacă oamenii pot sau nu pot să se supună lui Dumnezeu, cheia este dacă au sau nu dorințe extravagante sau motive ascunse față de Dumnezeu. Dacă oamenii au întotdeauna cereri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt supuși față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu vei putea accepta acest lucru de la Dumnezeu, dacă nu vei căuta adevărul și vei aduce întotdeauna argumente în favoarea ta și vei simți mereu că doar tu ai dreptate și chiar vei fi în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și cei mai răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care au mereu cereri de la Dumnezeu nu pot niciodată să I se supună cu adevărat. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că încerci să faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propria voință și acționezi conform ei. Prin aceasta, Îl trădezi pe Dumnezeu și ești lipsit de supunere. Să ceri de la Dumnezeu este un lucru lipsit de rațiune; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ceri de la El și nici nu vei simți că ești calificat să-I ceri lucruri, fie că le consideri sau nu raționale. Dacă vei avea credință adevărată în Dumnezeu și vei crede că El este Dumnezeu, atunci doar te vei închina Lui și I te vei supune, nu există altă alegere. Oamenii de astăzi nu numai că și-au făcut propriile alegeri, ba chiar I-au cerut lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu I se supună lui Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să li se supună lor. Nu este acest lucru foarte lipsit de rațiune? Prin urmare, dacă nu există credință adevărată într-o persoană și nicio credință substanțială, ea nu poate obține niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să aibă mai puține cereri de la Dumnezeu, ei au mai multă credință și supunere adevărată, iar rațiunea lor este relativ normală. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să judece și să aducă mai multe justificări. Nu numai că au multe cerințe, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când vor fi mulțumiți într-o privință, atunci vor avea cerințe în alta; trebuie să fie mulțumiți în toate privințele și, dacă nu sunt, încep să se plângă și cataloghează lucrurile drept lipsite de speranță și acționează cu nepăsare. După aceea se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu sunt ei iraționali și vexanți fără încetare? Această serie de probleme trebuie rezolvată de la rădăcină. Dacă ai o fire coruptă și nu o înlături, dacă aștepți până când dai de necazuri sau provoci un dezastru pentru a o înlătura, cum poți compensa această pierdere? Nu va semăna puțin cu a lua măsuri după consumarea faptelor? Prin urmare, pentru a rezolva complet problema firii tale corupte, trebuie să cauți adevărul pentru a o rezolva atunci când apare prima dată. Trebuie să înlături firea coruptă în starea ei inițială, asigurându-te astfel că nu vei face nimic greșit și prevenind problemele viitoare. Dacă o fire coruptă prinde rădăcini și devine gândurile sau punctul de vedere al unei persoane, ea va putea să o îndemne să facă rău. Prin urmare, auto-reflecția și cunoașterea de sine au în principal legătură cu descoperirea firilor corupte ale unei persoane și căutarea grabnică a adevărului, pentru a le înlătura. Trebuie să știi ce lucruri sunt în natura ta, ce îți place, ce urmărești și ce vrei să obții. Trebuie să diseci aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în conformitate cu intențiile Sale și în ce sens sunt false. Odată ce înțelegi aceste lucruri, trebuie să rezolvi problema anormalității rațiunii tale, adică problema vexării tale iraționale și neîncetate. Aceasta nu este doar problema firii tale corupte, ci include și lipsa ta de rațiune. În special în chestiuni care privesc interesele oamenilor, cei care se lasă în voia interesului propriu nu au rațiune normală. Aceasta este o problemă psihologică și reprezintă, totodată, călcâiul lui Ahile pentru oameni. Unii oameni simt că au un anumit calibru și unele daruri și își doresc întotdeauna să fie lideri și să iasă în evidență, așa că Îi cer lui Dumnezeu să se folosească de ei. Dacă Dumnezeu nu îi folosește, ei spun: „Cum poate Dumnezeu să nu mă favorizeze? Dumnezeule, dacă mă folosești pentru a face ceva important, Îți promit că mă voi sacrifica pentru Tine!” Este corect acest tip de intenție? Este un lucru bun să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar există motivații în spatele dorinței lor de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Ceea ce ei iubesc este statutul și este lucrul pe care se axează. Când oamenii sunt capabili de supunere adevărată, urmându-L pe Dumnezeu din toată inima, indiferent dacă Dumnezeu îi folosește sau nu, și sacrificându-se pentru Dumnezeu, indiferent dacă au sau nu statut, numai atunci pot fi considerați ca având rațiune și a fi supuși față de Dumnezeu. Este bine când oamenii sunt dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu și Dumnezeu este dispus să folosească astfel de oameni, dar dacă nu sunt echipați cu adevărul, Dumnezeu nu are cum să-i folosească. Dacă oamenii sunt dispuși să se zbată pentru adevăr și să coopereze, trebuie să existe o etapă pregătitoare. Doar după ce oamenii vor înțelege adevărul și vor putea să se supună în mod autentic lui Dumnezeu, va putea Dumnezeu să-i folosească în mod oficial. Această etapă de pregătire este esențială. Liderii și lucrătorii de astăzi sunt toți în această etapă de pregătire. După ce vor avea experiență de viață și vor putea trata problemele cu principii, vor fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu.

Lucrurile din natura omului nu sunt ca niște comportamente exterioare, practici sau gânduri și idei care pot fi doar emondate, și gata; ele trebuie să fie scoase la iveală încetul cu încetul. Mai mult, nu sunt ușor de identificat de către oameni și, chiar dacă sunt identificate, nu sunt ușor de schimbat – pentru a face acest lucru este nevoie de o înțelegere suficient de profundă. De ce disecăm mereu natura omului? Nu înțelegeți ce înseamnă asta? De unde provin revelațiile firilor corupte ale oamenilor? Toate provin din interiorul naturii lor și toate sunt guvernate de natura lor. Fiecare dintre firile corupte ale omului, fiecare gând și idee, fiecare intenție, toate sunt legate de natura omului. Prin urmare, prin scoaterea la iveală în mod direct a naturii omului, firile sale corupte pot fi înlăturate cu ușurință. Deși nu este ușor să schimbi natura oamenilor, dacă aceștia pot discerne și percepe firile corupte pe care le dezvăluie și dacă pot căuta adevărul pentru a le înlătura, atunci își pot schimba treptat firile. Odată ce o persoană reușește să își schimbe firea vieții, atunci vor fi din ce în ce mai puține lucruri în ea care se împotrivesc lui Dumnezeu. Scopul disecării naturii omului este acela de a-i schimba firile. Voi nu ați înțeles acest scop și credeți că, doar disecându-vă și înțelegându-vă natura, puteți să vă supuneți lui Dumnezeu și să vă recăpătați rațiunea. Nu faceți decât să aplicați orbește reglementări! De ce nu dau pur și simplu în vileag aroganța și neprihănirea de sine a oamenilor? De ce trebuie să le disec și natura coruptă? Nu se va rezolva problema doar dacă le dau în vileag neprihănirea de sine și aroganța. Dar dacă le disec natura, aspectele pe care aceasta le cuprinde sunt foarte ample, ea incluzând toate firile corupte. Nu se limitează doar la anvergura restrânsă a neprihănirii de sine, a autoimportanței și a aroganței. Natura include mult mai mult decât atât. Așadar, ar fi bine dacă oamenii ar putea să recunoască exact câte firi corupte dezvăluie în toate cererile lor diverse de la Dumnezeu, adică în dorințele lor extravagante. Odată ce oamenii își înțeleg propria natură-esență, se pot urî și lepăda de sine; le va fi ușor să își înlăture firile corupte și vor avea o cale. În caz contrar, voi nu veți scoate niciodată la iveală cauza principală și veți spune doar că este vorba de neprihănire de sine, aroganță sau mândrie, sau de lipsă totală de loialitate. Poate să fie rezolvată problema voastră doar vorbind despre astfel de lucruri superficiale? Este nevoie să discutăm despre natura omului? Care a fost natura lui Adam și a Evei la început? Nu exista în sufletele lor nicio împotrivire intenționată, cu atât mai puțin o trădare deschisă. Ei nu știau ce însemna să se împotrivească lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ce însemna să I se supună. Ei acceptau în inimile lor orice răspândea Satana. Acum, Satana a corupt omenirea într-o asemenea măsură încât oamenii se pot răzvrăti și se pot împotrivi lui Dumnezeu în toate lucrurile și pot găsi tot felul de modalități de a I se opune. Este evident că natura omului este aceeași cu cea a Satanei. De ce spun că natura omului este natura Satanei? Satana este cel care I se împotrivește lui Dumnezeu și, deoarece oamenii au naturi satanice, ei sunt ai Satanei. Deși oamenii nu fac în mod intenționat lucruri prin care să I se împotrivească lui Dumnezeu, din cauza naturii lor satanice, toate gândurile lor sunt potrivnice lui Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu fac absolut nimic, ei tot se împotrivesc lui Dumnezeu, deoarece esența internă a omului s-a schimbat în ceva care se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, omul actual este diferit de omul nou creat. Înainte, nu exista împotrivire sau trădare în sufletele oamenilor, ei erau plini de viață și nu erau guvernați de nicio natură satanică. Dacă în sufletele oamenilor nu există dominarea sau tulburarea unei naturi satanice, atunci, indiferent ce fac, nu poate fi considerat că se împotrivesc lui Dumnezeu.

Ce este natura? Natura este esența omului. Firile sunt lucruri care sunt dezvăluite de natura unei persoane, iar o schimbare a firii înseamnă că firea coruptă a acesteia a fost purificată și înlocuită cu adevărul. Prin urmare, ceea ce este dezvăluit atunci nu este o fire coruptă, ci o manifestare a umanității normale. După ce Satana l-a corupt pe om, omul a devenit o întruchipare a Satanei și acel soi de lucru satanic care se împotrivește lui Dumnezeu și este pe deplin capabil să-L trădeze. De ce le cere Dumnezeu oamenilor să-și schimbe firile? Pentru că Dumnezeu vrea să desăvârșească și să câștige oameni, iar oamenii care au fost în sfârșit făcuți compleți dețin o mulțime de realități suplimentare ale cunoașterii de Dumnezeu și realitățile tuturor aspectelor adevărului. Astfel de oameni sunt pe deplin în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. În trecut, oamenii aveau firi corupte și greșeau sau manifestau împotrivire ori de câte ori făceau ceva, dar acum oamenii înțeleg unele adevăruri și pot face multe lucruri care sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Totuși, asta nu înseamnă că oamenii nu Îl trădează pe Dumnezeu. Oamenii încă pot face asta. O parte din ceea ce se dezvăluie din natura lor poate fi schimbată, iar partea care se poate schimba este cea în care oamenii sunt capabili să practice conform adevărului. Dar doar pentru că acum poți să pui adevărul în practică nu înseamnă că natura ta s-a schimbat. Este la fel cum oamenii obișnuiau să aibă întotdeauna noțiuni și cereri de la Dumnezeu, iar acum, în multe privințe, nu mai au – dar s-ar putea să aibă în continuare noțiuni sau cereri în unele chestiuni și încă sunt capabili să Îl trădeze pe Dumnezeu. Ai putea spune: „Pot să mă supun oricărui lucru pe care îl face Dumnezeu și să mă supun în multe chestiuni, fără să mă plâng și fără să cer nimic”, dar încă Îl poți trăda pe Dumnezeu în unele chestiuni. Deși nu te împotrivești lui Dumnezeu în mod intenționat, atunci când nu înțelegi intențiile Lui, tot te poți împotrivi dorinței Sale. Așadar, ce se înțelege prin partea care se poate schimba? Atunci când înțelegi intențiile lui Dumnezeu, te poți supune, iar când înțelegi adevărul, îl poți pune în practică. Dacă nu înțelegi adevărul sau intențiile lui Dumnezeu în anumite chestiuni, atunci încă există o posibilitate ca tu să dezvălui corupție. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică pentru că ești constrâns de anumite lucruri, atunci asta este trădare și face parte din natura ta. Bineînțeles, nu există nicio limită în ceea ce privește cât de mult se poate schimba firea ta. Cu cât dobândești mai multe adevăruri, mai exact, cu cât devine mai profundă cunoașterea ta despre Dumnezeu, cu atât mai puțin te vei împotrivi Lui și Îl vei trăda. În principal, căutarea schimbării firii unei persoane se realizează prin urmărirea adevărului, iar înțelegerea propriei naturi-esențe se realizează prin înțelegerea adevărului. Când o persoană dobândește cu adevărat adevărul, toate problemele sale vor fi rezolvate.

Iarnă, 1999