Astăzi, pe măsură ce căutați să-L iubiți și să Îl cunoașteți pe Dumnezeu, într-o privință trebuie să îndurați greutăți și rafinare, iar într-o alta, să plătiți un preț. Nicio lecție nu este mai profundă decât lecția de a-L iubi pe Dumnezeu și se poate spune că lecția pe care oamenii o învață de-a lungul unei vieți de credință este să-L iubească pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Dumnezeu. Dacă doar crezi în Dumnezeu, dar nu-L iubești și nu ai dobândit cunoașterea de Dumnezeu și nu L-ai iubit niciodată pe Dumnezeu cu o iubire adevărată care vine din inima ta, atunci credința ta în Dumnezeu este inutilă; dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu-L iubești pe Dumnezeu, atunci trăiești în zadar și întreaga ta viață este cea mai josnică dintre toate viețile. Dacă, de-a lungul întregii tale vieți, nu L-ai iubit sau nu L-ai mulțumit niciodată pe Dumnezeu, atunci ce rost are să trăiești? Și care este rostul credinței tale în Dumnezeu? Nu este asta o risipă de efort? Cu alte cuvinte, dacă oamenii vor să creadă în Dumnezeu și să-L iubească pe Dumnezeu, atunci ei trebuie să plătească un preț. În loc să caute să acționeze într-un anumit mod la exterior, ar trebui să caute o înțelegere adevărată în adâncul inimii lor. Dacă poți să cânți și să dansezi plin de energie, dar ești incapabil de a pune în practică adevărul, se poate spune că-L iubești pe Dumnezeu? A-L iubi pe Dumnezeu necesită căutarea intențiilor lui Dumnezeu în toate lucrurile, și să cercetezi profund, înlăuntrul tău, atunci când ți se întâmplă ceva, încercând să pricepi intențiile lui Dumnezeu și să vezi care sunt ele în aceste chestiuni, ce îți cere Dumnezeu să realizezi și cum ar trebui să ții cont de intențiile Lui. De exemplu: se întâmplă ceva ce necesită să suferi, moment în care ar trebui să înțelegi care este intenția lui Dumnezeu și cum să fii atent la intenția Sa. Nu trebuie să-ți împlinești dorințele: mai întâi, renunță la tine însuți. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să cauți să-L mulțumești pe Dumnezeu și trebuie să îți îndeplinești datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu te va lumina în mod deosebit în privința acestei chestiuni, iar inima ta va găsi și ea mângâiere. Fie că e un lucru mare sau mic, când ți se întâmplă ceva, trebuie mai întâi să renunți la tine însuți și să consideri trupul ca fiind cel mai de jos dintre toate lucrurile. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât își ia mai multe libertăți; dacă-l mulțumești de data aceasta, data viitoare va cere mai mult. Pe măsură ce acest lucru va continua, vei ajunge să iubești trupul și mai mult. Trupul are mereu dorințe extravagante; întotdeauna îți cere să-l satisfaci și să-l mulțumești lăuntric, fie că e vorba despre lucrurile pe care le mănânci, pe care le porți, fie de faptul că îți pierzi cumpătul sau te dedai propriilor slăbiciuni și leneviei… Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât mai mult cresc dorințele lui și cu atât mai nestăpânit devine, până când ajunge în punctul în care trupul tău găzduiește noțiuni și mai profunde și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și se preamărește și se îndoiește de lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât sunt mai mari slăbiciunile acestuia; vei simți întotdeauna că nimeni nu îți ia în considerare slăbiciunile, vei crede mereu că Dumnezeu a mers prea departe și vei spune: „Cum poate Dumnezeu să fie așa de aspru? De ce nu le dă oamenilor o pauză?” Când oamenii satisfac trupul și îl prețuiesc prea mult, atunci se ruinează. Dacă Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și nu mulțumești trupul, atunci vei vedea că tot ceea ce face Dumnezeu este atât de potrivit și de bun și că blestemul Lui asupra răzvrătirii tale și judecata Lui asupra nedreptății tale sunt justificate. Vor fi momente când Dumnezeu te va certa și te va disciplina și va crea un mediu care te va căli, forțându-te să vii înaintea Lui – și vei simți întotdeauna că ceea ce face Dumnezeu este minunat. Astfel, vei simți ca și cum nu ar fi prea multă durere și că Dumnezeu este atât de încântător. Dacă te complaci în slăbiciunile trupului și spui că Dumnezeu merge prea departe, atunci vei simți că suferi mereu și că ești mereu mâhnit și vei fi nelămurit în legătură cu toată lucrarea lui Dumnezeu, de parcă Dumnezeu nu ar avea deloc înțelegere față de slăbiciunea omului și nu ar cunoaște dificultățile omului. Și, astfel, te vei simți mereu amărât și singur, ca și cum ai fi suferit o mare nedreptate, iar în acest moment vei începe să te plângi. Cu cât te complaci mai mult în slăbiciunile trupului în acest fel, cu atât mai mult vei simți că Dumnezeu merge prea departe, până când situația se va înrăutăți într-atât încât vei nega lucrarea lui Dumnezeu și vei începe să te opui lui Dumnezeu și să devii plin de răzvrătire. Astfel, trebuie să te răzvrătești împotriva trupului și să nu te complaci în el: „Soțul meu (soția mea), copiii, viitorul, căsătoria, familia – nimic din toate acestea nu contează! În inima mea este numai Dumnezeu și trebuie să-mi dau toată silința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și nu trupul.” Trebuie să ai această hotărâre. Dacă ești întotdeauna stăpânit de o astfel de hotărâre, atunci când vei pune adevărul în practică și vei renunța la tine, vei putea face acest lucru cu puțin efort. Se spune că era odată un fermier care a văzut un șarpe care era înțepenit de frig pe drum. Fermierul l-a luat și l-a ținut la pieptul său, iar după ce șarpele și-a revenit, l-a mușcat mortal pe fermier. Trupul omului este ca șarpele: substanța trupului e să facă rău vieții omului. Atunci când trupul tău face tot ce vrea, viața ta este pierdută. Trupul este al Satanei. Mereu adăpostește dorințe extravagante; întotdeauna se gândește la sine și își dorește mereu confort și vrea să se complacă în tihnă, fără anxietate sau vreun sentiment de urgență, desfătându-se în trândăvie. Dacă-l satisfaci până la un anumit punct, în cele din urmă, te va devora. Cu alte cuvinte, dacă îl satisfaci de data aceasta, data viitoare îți va cere să-l satisfaci din nou. Acesta are întotdeauna dorințe extravagante și noi cerințe și profită de faptul că îi faci pe plac trupului pentru a te face să-l prețuiești și mai mult și să trăiești în confortul acestuia – și, dacă nu vei putea să-l biruiești niciodată, în cele din urmă, te vei distruge. Dacă poți să câștigi viață înaintea lui Dumnezeu și care va fi finalul tău sunt lucruri care depind de modul în care practici răzvrătirea împotriva trupului. Dumnezeu te-a mântuit și te-a ales și te-a predestinat, dar dacă astăzi nu ești dispus să-L mulțumești, nu ești dispus să pui adevărul în practică și nu ești dispus să te răzvrătești împotriva propriului trup cu o inimă cu adevărat iubitoare de Dumnezeu, în cele din urmă te vei ruina și vei îndura astfel o suferință extremă. Dacă mereu îi faci pe plac trupului, Satana te va înghiți treptat, lăsându-te fără viață sau fără atingerea Duhului, până când va veni ziua când în tine nu va fi decât întuneric. Când vei trăi în întuneric, vei fi fost luat captiv de Satana, nu Îl vei mai avea pe Dumnezeu în inima ta, iar în acel moment Îi vei nega existența și Îl vei părăsi. Astfel, dacă oamenii doresc să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să plătească prețul durerii și să sufere. Nu este nevoie de fervoare exterioară și de greutăți, cum ar fi să citească mai mult sau să alerge de colo până colo mai mult; în schimb, ar trebui să renunțe la lucrurile din interiorul lor: gândurile extravagante, interesele personale și propriile planuri, noțiuni și intenții. Aceasta este intenția lui Dumnezeu.

Felul în care Dumnezeu emondează firea externă a oamenilor este, de asemenea, o parte a lucrării Sale, emondarea, de exemplu, a umanității externe, anormale a oamenilor, a stilului lor de viață și a obiceiurilor, a căilor și a tradițiilor lor, precum și a practicilor lor externe și a fervorii lor. Dar când El cere ca oamenii să pună adevărul în practică și să-și schimbe firile, cele pe care le emondează în primul rând sunt intențiile și noțiunile din sinea lor. A emonda numai firea ta exterioară nu este greu; este ca și cum ți s-ar cere să nu mănânci ceea ce îți place, ceea ce e ușor. Cu toate acestea, când vine vorba de noțiunile din interiorul tău, nu este ușor să renunți la ele. Este nevoie ca oamenii să se răzvrătească împotriva trupului, să plătească un preț și să sufere înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este valabil mai ales în cazul intențiilor oamenilor. De când oamenii au început să creadă în Dumnezeu, ei au nutrit multe intenții incorecte. Când nu pui adevărul în practică, simți că toate intențiile tale sunt corecte, dar când ți se va întâmpla ceva, vei vedea că există multe intenții incorecte în sinea ta. Astfel, când Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, El îi determină să înțeleagă că în ei există multe noțiuni care le obstrucționează cunoașterea lui Dumnezeu. Când recunoști că intențiile tale sunt greșite, dacă ești capabil să eviți să practici conform noțiunilor și intențiilor tale și dacă ești capabil să aduci mărturie pentru Dumnezeu și să rămâi ferm pe poziția ta în tot ceea ce ți se întâmplă, acest lucru dovedește că te-ai răzvrătit împotriva trupului. Când te răzvrătești împotriva trupului, atunci, inevitabil, se va da o luptă în interiorul tău. Satana va încerca să te facă să îl urmezi, va încerca să te facă să urmezi noțiunile trupului și să protejezi interesele trupului – dar cuvintele lui Dumnezeu te vor lumina și ilumina lăuntric și, în acest moment, va depinde de tine dacă Îl urmezi pe Dumnezeu sau pe Satana. Când Dumnezeu le cere oamenilor să pună adevărul în practică, este în primul rând pentru a emonda lucrurile din sinea lor și pentru a le emonda gândurile și noțiunile care nu sunt în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu – Duhul Sfânt îi atinge în inima lor și îi luminează și iluminează. Astfel, în spatele a tot ceea ce se întâmplă se dă o luptă: de fiecare dată când oamenii pun în practică adevărul sau practică dragostea pentru Dumnezeu, există o mare luptă și, deși totul poate părea în regulă cu trupul lor, de fapt, în adâncul inimii lor, se duce o luptă pe viață și pe moarte – și numai după această bătălie intensă, după foarte multă reflecție, se poate decide victoria sau înfrângerea. Nu știe nimeni dacă să plângă sau să râdă. Deoarece multe dintre intențiile interne ale oamenilor sunt greșite sau pentru că o mare parte din lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile lor, când oamenii pun adevărul în practică, în culise se dă o mare luptă. După ce acest adevăr va fi fost pus în practică, în spatele scenei, oamenii vor fi vărsat nenumărate lacrimi de tristețe înainte de a se hotărî, în cele din urmă, să-L mulțumească pe Dumnezeu. Din cauza acestei bătălii îndură oamenii suferință și rafinare; aceasta este suferința adevărată. Când bătălia va veni asupra ta, dacă vei fi în stare să stai cu adevărat de partea lui Dumnezeu, vei putea să-L mulțumești pe Dumnezeu. În timpul practicării adevărului, este inevitabil ca o persoană să sufere lăuntric; dacă, atunci când pun adevărul în practică, totul în oameni ar fi corect, atunci nu ar avea nevoie să fie desăvârșiți de Dumnezeu și nu ar mai fi nicio bătălie, iar ei nu ar mai suferi. Din cauza faptului că în oameni există multe lucruri care nu sunt potrivite pentru a fi folosite de Dumnezeu și pentru că există multă fire răzvrătită a trupului, ei trebuie să învețe mai temeinic lecția de răzvrătire împotriva trupului. Aceasta este ceea ce Dumnezeu numește suferința pe care i-a cerut omului să o îndure cu El. Când întâmpini dificultăți, grăbește-te și roagă-te lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Doresc să Te mulțumesc, doresc să îndur suferința finală pentru a-Ți mulțumi inima și, indiferent cât de mari sunt obstacolele pe care le întâlnesc, tot trebuie să Te mulțumesc. Chiar dacă trebuie să renunț la viața mea, trebuie să Te mulțumesc!” Cu această hotărâre, când te vei ruga astfel, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta. De fiecare dată când pun adevărul în practică, de fiecare dată când se supun rafinării, de fiecare dată când sunt încercați și de fiecare dată când lucrarea lui Dumnezeu vine asupra lor, oamenii trebuie să îndure o durere extremă. Toate acestea sunt un test pentru oameni, așa că în toți este o bătălie. Acesta este prețul real pe care îl plătesc. A citi mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și a alerga de colo până colo mai mult este tot un fel de preț. Este ceea ce trebuie să facă oamenii, este datoria lor și responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinească, dar oamenii trebuie să renunțe la acele aspecte din interiorul lor care trebuie să fie puse deoparte. Dacă nu faci asta, atunci, indiferent de intensitatea suferinței tale exterioare și indiferent cât de mult vei alerga de colo până colo, totul va fi în zadar! Ceea ce înseamnă că numai schimbările din tine pot determina dacă suferința ta exterioară are vreo valoare. Când firea ta interioară s-a schimbat și ai pus în practică adevărul, atunci toată suferința ta exterioară va obține aprobarea lui Dumnezeu; dacă nu există nicio schimbare în firea ta interioară, atunci indiferent cât de mare este suferința pe care o înduri sau cât de mult alergi de colo până colo în exterior, nu va exista nicio aprobare din partea lui Dumnezeu – iar suferința care nu este confirmată de Dumnezeu este în zadar. Astfel, dacă prețul pe care l-ai plătit este aprobat de Dumnezeu sau nu este determinat de faptul dacă a existat sau nu o schimbare în tine și dacă ai pus sau nu adevărul în practică și te-ai răzvrătit sau nu împotriva propriilor intenții și noțiuni pentru a obține satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu și loialitatea față de Dumnezeu. Indiferent cât de mult alergi de colo până colo, dacă nu ai știut niciodată să te răzvrătești împotriva propriilor intenții, ci doar să urmărești fapte exterioare și zel exterior, și nu ai acordat niciodată atenție vieții tale, atunci suferința ta va fi fost în zadar. Dacă într-un anumit mediu ai ceva ce vrei să spui, dar în sinea ta simți că nu este corect să o faci, că a spune lucrul acela nu îi edifică pe frații și pe surorile tale și că îi poate răni, atunci nu vei spune acel lucru, preferând să suferi lăuntric, căci aceste cuvinte nu sunt capabile să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. În acest moment, se va da o luptă în sinea ta, dar vei fi dispus să suporți durerea și să renunți la ceea ce iubești. Vei fi dispus să înduri această suferință pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și, deși vei suferi de durere în interior, nu te vei lăsa pradă trupului, și inima lui Dumnezeu va fi mulțumită și tu, de asemenea, vei fi mângâiat în sinea ta. Asta înseamnă să plătești cu adevărat un preț și este prețul dorit de Dumnezeu. Dacă faci acest lucru, Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță; dacă nu poți realiza acest lucru, atunci indiferent de cât de mult înțelegi sau de cât de bine vorbești, totul va fi în zadar! Dacă, pe calea spre a-L iubi pe Dumnezeu, vei fi în stare să rămâi de partea lui Dumnezeu atunci când El Se va lupta cu Satana și nu te vei întoarce la Satana, atunci vei fi ajuns să-L iubești pe Dumnezeu și vei fi rămas ferm în mărturia ta.

Fiecare etapă a lucrării pe care Dumnezeu o face asupra oamenilor pare, la exterior, să fie o interacțiune între oameni, ca și cum ar fi rezultat din rânduieli umane sau tulburări provocate de oameni. Însă în spatele fiecărei etape a lucrării și al tuturor lucrurilor care se întâmplă se află un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu, iar acestea le cer oamenilor să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu. Luați-l pe Iov ca exemplu, când a fost încercat: în culise, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu, iar ceea ce a avut Iov de înfruntat au fost acțiunile și tulburările provocate de oameni. În spatele fiecărei etape a lucrării pe care Dumnezeu o face asupra voastră se află pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele ei se ascunde o luptă. De exemplu, dacă ai idei preconcepute față de frații și surorile tale, vei avea cuvinte pe care vei vrea să le spui – cuvinte care simți că Îi displac lui Dumnezeu – dar, dacă nu le spui, vei simți un disconfort interior și, în acest moment, va începe să se dea o luptă în tine: „Să vorbesc sau nu?” Aceasta este lupta. Astfel, în toate lucrurile pe care le întâlnești se dă o luptă. Când există o luptă înăuntrul tău, Dumnezeu lucrează asupra ta prin cooperarea ta concretă și prin suferința ta reală și, în cele din urmă, vei fi în stare, înlăuntrul tău, să renunți la problemă, iar furia ta se va stinge în mod natural. Acesta este, de asemenea, rezultatul cooperării tale cu Dumnezeu. Tot ceea ce fac oamenii cere o anumită parte din sângele inimii lor. Fără suferință reală, ei nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu; nici măcar nu sunt aproape de a-L mulțumi pe Dumnezeu și spun doar sloganuri goale! Oare pot aceste sloganuri goale să-L mulțumească pe Dumnezeu? Când Dumnezeu și Satana se luptă pe tărâmul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia ta pentru El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și vremea când Dumnezeu are nevoie de tine ca să aduci mărturie. Cu toate că ar putea să pară nesemnificative din afară, când aceste lucruri se întâmplă, ele arată dacă Îl iubești sau nu pe Dumnezeu. Dacă Îl iubești, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta pentru El și, dacă nu ai practicat să-L iubești pe Dumnezeu, acest lucru arată că nu ești cineva care pune adevărul în practică, că nu ai adevăr și viață, că ești pleavă! În tot ceea ce li se întâmplă oamenilor, Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor pentru El. Cu toate că nu ți se întâmplă nimic important în momentul de față și că nu aduci o mare mărturie, toate detaliile vieții tale de zi cu zi sunt legate de mărturia pentru Dumnezeu. Dacă poți câștiga admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul tău; dacă, într-o zi, non-credincioșii vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vor vedea că tot ceea ce face Dumnezeu este minunat, atunci aceasta va fi mărturia ta. Deși nu ai nicio perspicacitate, iar calibrul tău este slab, prin desăvârșirea ta de către Dumnezeu, ești capabil să-L mulțumești și să fii atent la intențiile Lui, arătându-le celorlalți ce mare lucrare a făcut asupra oamenilor de cel mai slab calibru. Când oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu și devin biruitori înaintea Satanei, în mare măsură loiali lui Dumnezeu, atunci niciunul nu are mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni, iar aceasta este cea mai mare mărturie. Deși ești incapabil să faci o mare lucrare, ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu. Alții nu pot să renunțe la noțiunile lor, dar tu poți; alții nu pot să aducă mărturie pentru Dumnezeu în timpul experiențelor lor concrete, dar tu îți poți folosi statura și acțiunile concrete pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu și a aduce mărturie răsunătoare pentru El. Numai asta înseamnă, practic, să-L iubești pe Dumnezeu. Dacă ești incapabil de acest lucru, atunci nu aduci mărturie printre membrii familiei tale, printre frații și surorile tale sau în fața oamenilor din lume. Dacă nu poți aduce mărturie înaintea Satanei, Satana va râde de tine, te va trata ca pe o glumă, ca pe o jucărie, te va face adesea de râs și îți va tulbura mintea. Pe viitor, încercări mari pot veni asupra ta – dar astăzi, dacă Îl iubești pe Dumnezeu cu o inimă adevărată și dacă, indiferent cât de mari vor fi încercările viitoare, indiferent ce ți se întâmplă, ești capabil să rămâi ferm în mărturia ta și ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci inima ta va fi mângâiată și nu-ți va fi frică, indiferent cât de mari vor fi încercările pe care le vei întâmpina în viitor. Nu puteți vedea ce se va întâmpla în viitor; nu puteți decât să-L mulțumiți pe Dumnezeu în situațiile actuale. Nu sunteți capabili să faceți nicio mare lucrare – ar trebui să vă concentrați să-L mulțumiți pe Dumnezeu prin experimentarea cuvintelor Lui în viața reală și ar trebui să aduceți mărturie puternică și răsunătoare și, astfel, să-l faceți de rușine pe Satana. Cu toate că trupul tău nu-și va fi găsit mulțumirea și va fi suferit, Îl vei fi mulțumit pe Dumnezeu și îl vei fi făcut de rușine pe Satana. Dacă practici întotdeauna în acest fel, Dumnezeu va deschide o cale înaintea ta. Când, într-o zi, va veni o încercare mare, alții vor cădea, dar tu vei fi în continuare în stare să rămâi ferm: datorită prețului pe care l-ai plătit, Dumnezeu te va proteja, astfel încât să poți rămâne ferm și să nu cazi. Dacă, de regulă, ești capabil să pui adevărul în practică și să-L mulțumești pe Dumnezeu cu o inimă sinceră și iubitoare de El, atunci Dumnezeu te va proteja cu siguranță pe durata încercărilor ce vor veni. Chiar dacă ești nesăbuit și de statură mică și calibru slab, Dumnezeu nu va fi părtinitor față de tine. Aceasta depinde de faptul dacă intențiile tale sunt corecte sau nu. Să presupunem că astăzi ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu – fiind exigent chiar și în privința chestiunilor mici și detaliate și mulțumindu-L pe Dumnezeu în toate lucrurile – că ai o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, că îți dăruiești inima adevărată lui Dumnezeu și că, deși există unele lucruri pe care nu poți să le vezi clar, poți veni înaintea lui Dumnezeu pentru a-ți îndrepta intențiile și a căuta intențiile lui Dumnezeu, și faci totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Și, deși frații și surorile tale te-ar putea respinge, inima ta Îl mulțumește pe Dumnezeu și nu râvnești la plăcerile trupului. Dacă vei practica întotdeauna în acest fel, vei fi protejat atunci când asupra ta vor veni mari încercări.

Ce stare lăuntrică a oamenilor vizează aceste încercări? Acestea sunt orientate spre firile răzvrătite din interiorul oamenilor, care îi împiedică să-L mulțumească pe Dumnezeu. Există multe impurități în oameni și multă ipocrizie, așa că Dumnezeu îi supune pe oameni încercărilor pentru a-i purifica. Dar dacă astăzi ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare vor fi o desăvârșire pentru tine. Dacă astăzi nu ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare te vor ispiti și, fără să-ți dai seama, vei cădea, iar în acel moment nu vei putea face nimic, pentru că nu vei fi în stare să ții pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și nu vei fi înzestrat cu statură reală. Așadar, dacă dorești să fii capabil să rămâi ferm pe viitor, să-L mulțumești pe Dumnezeu mai bine și să-L urmezi până la sfârșit, astăzi trebuie să clădești o temelie solidă. Trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu punând adevărul în practică în toate lucrurile și să fii atent la intențiile Lui. Dacă practica ta va fi mereu aceasta, va exista o temelie în tine și Dumnezeu îți va insufla o inimă care Îl iubește și El îți va da credință. Într-o zi, când o încercare va veni cu adevărat asupra ta, s-ar putea să suferi o oarecare durere și să te simți întristat într-o anumită măsură și să pătimești o durere zdrobitoare, ca și cum ai fi murit – dar inima ta iubitoare de Dumnezeu nu se va schimba și va deveni chiar mai profundă. Acestea sunt binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă ești în stare să accepți tot ceea ce Dumnezeu spune și face astăzi cu o inimă supusă, atunci cu siguranță vei fi binecuvântat de Dumnezeu și, astfel, vei fi cineva care Îi moștenește binecuvântările și promisiunile. Dacă astăzi nu practici, când într-o zi vor veni încercări asupra ta, vei fi lipsit de credință sau de o inimă iubitoare, iar în acel moment încercarea va deveni ispită; vei fi aruncat în mijlocul ispitei Satanei și nu vei avea nicio cale de scăpare. Astăzi, poate că ești capabil să rămâi ferm atunci când te confrunți cu o mică încercare, dar nu vei fi neapărat capabil să rămâi ferm atunci când, într-o zi, te vei confrunta cu o mare încercare. Unii oameni sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și se gândesc că mai bine nu se poate. Dacă nu vei pătrunde mai în profunzime în acele momente și vei rămâne mulțumit de tine, atunci vei fi în pericol. Astăzi, când Dumnezeu nu face lucrarea unor încercări mai mari, pare că îți merge bine în toate privințele, dar când Dumnezeu te va pune la încercare, vei descoperi că îți lipsesc multe lucruri, căci statura ta este prea mică și ești incapabil să reziști la încercări mari. Dacă rămâi așa cum ești și te mulțumești să nu mai înaintezi, atunci, când încercările vor veni, vei cădea. Ar trebui să vă uitați adesea la cât de mică este statura voastră; numai în acest fel veți face progrese. Dacă doar în timpul încercărilor vezi că statura ta este atât de mică, că voința ta este atât de slabă, că prea puțin din tine este real și că nu ești potrivit pentru intențiile lui Dumnezeu – dacă îți dai seama de aceste lucruri abia în acel moment, atunci va fi prea târziu.

Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul în care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, de metodele prin care Dumnezeu îi desăvârșește, iar când încercările lui Dumnezeu vor veni asupra ta și acestea nu vor corespunde noțiunilor tale, nu vei fi capabil să rămâi ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire, iar atunci când întreaga Lui fire se manifestă în fața oamenilor, ce aduce acest lucru trupului lor? Când firea dreaptă a lui Dumnezeu se manifestă în fața oamenilor, trupul lor va suferi în mod inevitabil multă durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te desăvârșește, El trebuie să Își manifeste întreaga Sa fire în fața ta. Din momentul creării până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a manifestat niciodată întreaga fire în fața omului – dar, în zilele de pe urmă, El Își manifestă firea în fața acestui grup de oameni pe care i-a predestinat și i-a ales și, desăvârșindu-i pe oameni, El Își manifestă firea prin care face un grup de oameni complet. Aceasta este adevărata dragoste a lui Dumnezeu pentru oameni. A experimenta dragostea adevărată a lui Dumnezeu necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să plătească un preț ridicat. Doar atunci pot oamenii să fie, în cele din urmă, câștigați de Dumnezeu și să fie, în sfârșit, capabili să-I întoarcă lui Dumnezeu dragostea lor adevărată, și numai atunci inima lui Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu și dacă doresc să-I respecte voia și să-și ofere pe deplin dragostea adevărată lui Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multă durere și multe chinuri din cauza împrejurărilor lor și, astfel, să treacă printr-o agonie asemănătoare cu cea de a fi aduși în pragul morții, ceea ce, în cele din urmă, îi obligă să-și înapoieze inima adevărată lui Dumnezeu. Dacă cineva Îl iubește sau nu cu adevărat pe Dumnezeu se dezvăluie în timpul suferinței și al rafinării. Purificarea de către Dumnezeu a dragostei oamenilor se realizează, și ea, numai prin suferință și rafinare.