de An Xia, China

În toamna anului 2021, făceam îndatoriri bazate pe texte. La momentul acela, o soră pe nume Cheng Xin a venit să se alăture echipei noastre. Cheng Xin avea un calibru bun și înțelegerea ei era pură. Deși nu pricepea foarte bine principiile, putea căuta proactiv și putea accepta sugestiile altora. Uneori, surorile cu care lucram o lăudau pe Cheng Xin de față cu mine, spunând că, odată ce i s-a oferit puțină îndrumare cu privire la unele probleme, au existat mai puține abateri și nereguli în lucrarea ei după aceea. După un timp, pentru că rezultatele echipei de care răspundeam noi nu erau bune, supraveghetoarea a discutat cu noi să rânduim astfel încât Cheng Xin să participe la o adunare și să aibă părtășie cu membrii echipei. M-am gândit în sinea mea: „Cheng Xin este aici de mai puțin de o lună și nu prea pricepe principiile încă. Ai rânduit să meargă ea, fără să mă întrebi măcar dacă nu voiam să merg eu. Crezi că Cheng Xin are un calibru mai bun decât mine și că rezultatele pe care le va obține ea prin părtășie vor fi mai bune decât cele pe care le-aș putea obține eu? Nu am crezut niciodată că, după ce m-am instruit atât de mulți ani, nu aș fi la fel de bună ca o nou-venită.” Cu toate acestea, apoi m-am gândit la faptul că, atunci când m-am dus să am părtășie ultima dată, rezultatele chiar nu fuseseră prea bune, așa că nu am spus nimic. După aceea, când am văzut-o pe supraveghetoare îndrumând-o individual pe Cheng Xin în lucrare, am fost foarte nefericită, gândindu-mă: „Cheng Xin abia a sosit și a fost imediat apreciată și cultivată de supraveghetoare. Se pare că nu sunt la fel de bună ca ea. Cel mai bine ar fi dacă Cheng Xin ar merge la adunare de data asta, dar n-ar obține rezultate bune. Atunci supraveghetoarea nu ar mai aprecia-o la fel de mult.” Mai târziu, Cheng Xin s-a întors de la adunare și i-a spus supraveghetoarei cum rezolvase problema. Nu m-am simțit deloc în largul meu după ce am auzit acest lucru, gândindu-mă: „Când am început să mă instruiesc, am avut multe probleme. Tu te descurci mai bine decât mine acum. Asta nu te face să pari mai bună decât mine? Nu se poate una ca asta. Trebuie să îți găsesc un cusur!” Dar nu am reușit să îi găsesc nicio problemă și am fost foarte dezamăgită.

Mai târziu, am văzut că se iviseră unele probleme în datoria lui Cheng Xin, ceea ce a însemnat că lucrarea a trebuit refăcută. Am fost destul de bucuroasă că lucrurile stăteau așa, gândindu-mă: „Cu cât ai mai multe probleme, cu atât mai bine. Poate că în ochii altora, eu voi fi în continuare considerată mai bună decât tine și nu voi avea la fel de multe probleme ca tine.” Uneori, mă străfulgera o idee: „Sunt invidioasă pe Cheng Xin?” Cu toate acestea, nu voiam să recunosc că eram atât de rea, așa că nu am reflectat asupra acestui lucru. Mai târziu, am văzut că Cheng Xin nu pricepea principiile în realizarea datoriei ei și că analiza problemele într-o manieră destul de unilaterală, așa că i-am atras atenția asupra acestui lucru. Voiam să îi găsesc nod în papură, pentru a-i tempera entuziasmul, dar nu mă așteptam ca ea să poată să trateze acest lucru în mod corect și să își facă în continuare datoria în condiții normale. M-am simțit foarte dezamăgită, gândindu-mă: „De ce nu ești negativă?” După un timp, Cheng Xin deprinsese unele principii, putea rezolva independent problemele din lucrare și au apărut mai puține nereguli. Supraveghetoarea a spus mulțumită: „Cheng Xin a progresat întrucâtva în această perioadă.” Însă eu nu eram fericită deloc și mă gândeam: „Cheng Xin de abia a început să se instruiască, dar a progresat atât de mult! A venit din spate să ocupe locul fruntaș. Asta nu face să pară că eu aș avea un calibru mai slab decât al ei?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai descumpănită: „Trebuia să știu că n-ar fi trebuit să-ți spun despre toate lucrurile de care să ții seama. Atunci, nu ai mai fi progresat atât de rapid!” Trăiam în invidie, cu mintea copleșită de propria mândrie și de propriul statut, gândindu-mă constant cum să găsesc abateri și scăpări în datoria lui Cheng Xin și dorindu-mi cu disperare ca ea să facă multe greșeli. Pentru că trăiam într-o stare incorectă, inima mea era întunecată și tulbure și nu puteam observa multe dintre problemele din datoria mea.

Într-o seară, când mă pregăteam de culcare, m-am gândit la starea pe care o avusesem în realizarea datoriei mele în această perioadă. Depusesem foarte mult efort ca să depistez probleme și mă simțeam de parcă aveam capul plin de vată. Nu puteam depista problemele la fel de clar ca în trecut și nu puteam simți conducerea și îndrumarea lui Dumnezeu. M-am simțit puțin neliniștită, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, în ultimul timp, pur și simplu nu pot răbda să o văd pe Cheng Xin descurcându-se bine și nici nu îmi pot liniști inima atunci când îmi fac datoria. Nu știu cum să mă înțeleg. Fie ca Tu să mă luminezi și să mă îndrumi.” După ce m-am rugat, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În calitate de conducător de biserică, nu trebuie doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, trebuie, de asemenea, să înveți să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva urmăritori ai adevărului pentru a coopera cu tine și a face bine toată lucrarea și, în cele din urmă, toți aveți mărturii despre experiențe, atunci ești un conducător sau un lucrător calificat. Dacă ești capabil să te ocupi de toate conform principiilor, atunci îți oferi loialitatea. Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și detestabil? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am recunoscut că trăiam într-adevăr într-o stare de invidie. Când am văzut că Cheng Xin avea un calibru bun și că supraveghetoarea o aprecia și o cultiva, m-am simțit invidioasă și nu am fost dispusă să accept acest lucru, îngrijorându-mă că lucrarea ei avea să obțină rezultate mai bune decât a mea și că ea mă va eclipsa, iar eu voi părea mai prejos decât ea. Eram mereu disperată să existe multe abateri și probleme în datoria ei și încercam constant să îi găsesc neajunsuri și să o denigrez, determinând-o să fie negativă și incapabilă să își facă lucrarea, astfel încât eu să par mai bună decât ea. Nu o suprimam și nu o excludeam? Ceea ce dezvăluisem era o fire egoistă și răuvoitoare! Nimeni nu știa ce gândesc, dar totul era clar sub scrutarea lui Dumnezeu. În trecut, mă gândisem constant că nu voi fi invidioasă pe alții, cu atât mai puțin că voi încerca să îi suprim. Nu mă gândisem niciodată că eram atât de răuvoitoare și de lipsită de umanitate! Știam prea bine că am un calibru cât se poate de mediocru și că rezultatele pe care le obțineam prin realizarea datoriei mele nu erau foarte bune, dar tot voiam să concurez cu Cheng Xin pentru reputație și statut. Îmi lipseau cu desăvârșire conștiința de sine și rațiunea! M-am simțit foarte rușinată.

Apoi, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Chiar și atunci când antihriștii mănâncă de la casa lui Dumnezeu, se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și de toate beneficiile casei Sale, își doresc deseori să aibă o șansă să râdă de casa lui Dumnezeu. El așteaptă cu nerăbdare ca toți credincioșii în Dumnezeu să fie dispersați și ca lucrarea lui Dumnezeu să nu mai poată progresa. Prin urmare, când ceva se întâmplă cu casa lui Dumnezeu, în loc să o apere, sau să găsească soluții pentru a rezolva problema, sau să protejeze frații și surorile cu toată puterea lui, sau să se alăture lor pentru a rezolva problema la unison, venind împreună înaintea lui Dumnezeu și supunându-se suveranității Lui, antihriștii vor sta pe margine, râzând, oferind sfaturi proaste, distrugând și tulburând. Într-un moment critic, va ajuta chiar și străinii în detrimentul casei lui Dumnezeu, astfel acționând ca slujitorul Satanei, tulburând și distrugând intenționat lucrurile. Nu este o astfel de persoană un dușman al lui Dumnezeu? Cu cât momentul este mai critic, cu atât mai clar este expusă asemănarea lui diavolească; cu cât momentul este mai critic, mai încărcat de evenimente, cu atât mai detaliat și mai complet este expusă asemănarea lui diavolească; cu cât momentul este mai critic, cu atât mai mult ajutor va oferi străinilor în detrimentul casei lui Dumnezeu. Ce fel de creatură este el? Sunt astfel de oameni frați și surori? Sunt oameni care fac lucruri distructive, abominabile; sunt dușmanii lui Dumnezeu; sunt diavoli, sunt Satane; sunt oameni răi, antihriști. Nu sunt frați și surori și nu se califică pentru mântuire. Dacă ar fi cu adevărat frați și surori, oameni ai casei lui Dumnezeu, atunci, în privința oricărei probleme care ar apărea în casa Lui, s-ar uni în asentiment cu frații și surorile lor pentru a o înfrunta și a o gestiona împreună. Nu ar fi spectatori și cu atât mai puțin ar privi și ar râde. Doar astfel de oameni ca antihriștii ar sta pe margine, ar râde și ar aștepta cu nerăbdare să se întâmple lucruri rele în casa lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul zece (Partea întâi)”]. Dumnezeu expune că aceia care doresc întotdeauna să ia în derâdere casa lui Dumnezeu și speră ca lucrarea casei lui Dumnezeu să dea greș sunt diavoli. Am simțit că Dumnezeu este profund mâniat de astfel de oameni și mi s-a făcut foarte frică. Întotdeauna voiam să îi găsesc nod în papură lui Cheng Xin pentru a o ataca și eram disperată ca ea să aibă probleme în datoria ei: cu cât mai multe, cu atât mai bine. Cu cât făcea mai multe greșeli, cu atât avea să pară mai prejos decât mine. Eram chiar disperată ca ea să devină atât de negativă, încât să nu își mai poată face datoria. Ceea ce făcea Cheng Xin era lucrarea bisericii, așa că, atunci când eu îmi doream neîncetat ca ea să facă greșeli în datoria ei, nu speram să apară probleme în lucrarea bisericii? Ce diferență este între asta și felul în care antihriștii, atunci când dorința lor de reputație și de statut nu este satisfăcută, blestemă lucrarea casei lui Dumnezeu să eșueze și iau în derâdere casa lui Dumnezeu? Inima mea era cu adevărat prea răuvoitoare! O persoană înzestrată cu conștiință și rațiune ar fi fericită să vadă că lucrarea casei lui Dumnezeu progresa normal și s-ar întrista să vadă multe probleme. Cu toate acestea, când vedeam că apar probleme în datoria lui Cheng Xin, nu mă gândeam cum să am părtășie cu ea și să o ajut sau cum să lucrez cot la cot cu ea, pentru a face bine lucrarea. În schimb, mintea mea era năpădită de gânduri despre cum să descopăr mai multe probleme în lucrarea ei, astfel încât să o pot ataca, iar eu să fac figură bună. Chiar îmi doream cu disperare ca ea să facă mai multe greșeli în lucrarea ei: cu cât mai multe, cu atât mai bine. Mă bucuram de aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar tot luam în derâdere casa lui Dumnezeu, asemeni unui antihrist. Chiar nu aveam deloc o inimă cu frică de Dumnezeu – În ce fel eram eu o membră a casei lui Dumnezeu? La suprafață, nu tulburam și nu perturbam în mod direct lucrarea bisericii, așa cum fac diavolii și satanele, dar intențiile pe care le dezvăluiam și natura acțiunilor mele erau identice cu cele ale diavolilor și satanelor – mă împotriveam lui Dumnezeu! Fără dezvăluirea și expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, nu aș fi putut să îmi descopăr propriile intenții sau să deslușesc esența problemei și aș fi fost indusă în eroare de propria înfățișare exterioară. M-am speriat foarte tare, simțindu-mă tristă și vinovată. Știam prea bine că Cheng Xin are un calibru bun, înțelege repede și că este mai bună decât mine în aceste privințe, dar am fost invidioasă pe ea și am suprimat-o fără să iau câtuși de puțin în considerare interesele casei lui Dumnezeu. Cum putusem să fac asta? Chiar îmi lipsea umanitatea! M-am rugat lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, sunt pur și simplu prea groaznică. Fie ca Tu să mă conduci să mă eliberez de lanțurile invidiei. Nu mai vreau să trăiesc sub imperiul firii mele corupte.”

Mai târziu, am reflectat asupra mea. Oare ce, dintre toate lucrurile, mă putea controla pentru a mă face invidioasă pe alții? Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Antihriștilor le plac foarte mult reputația și statutul. Reputația și statutul sunt sufletul lor; simt că viața nu are sens fără reputație și statut și nu au energie să facă nimic fără reputație și statut. Pentru antihriști, atât reputația, cât și statutul sunt strâns legate de interesele personale; sunt slăbiciunea lor. De aceea, tot ce fac antihriștii se învârte în jurul statutului și al reputației. Dacă nu ar exista aceste lucruri, ei ar putea să nu lucreze deloc. Indiferent dacă antihriștii au statut sau nu, scopul pentru care luptă, direcția în care se străduiesc este spre aceste două lucruri – reputația și statutul. […] Antihriștii nu fac niciodată nicio lucrare concretă pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și nu fac niciodată nicio lucrare concretă ca să răspândească Evanghelia Împărăției. Când plătesc un preț, uitați-vă de ce plătesc un preț. Când dezbat cu ardoare o problemă, uitați-vă de ce o dezbat. Când discută despre o persoană sau o condamnă, uitați-vă ce intenție și ce scop au. Când sunt supărați sau furioși în legătură cu ceva, uitați-vă la ce fire dezvăluie. Oamenii nu pot vedea în inimile celorlalți, dar Dumnezeu poate. Când Dumnezeu Se uită în inimile oamenilor, ce folosește ca să aprecieze esența lucrurilor pe care oamenii le spun și le fac? El folosește adevărul ca s-o aprecieze. Omului i se pare un lucru potrivit să-și protejeze reputația și statutul. Atunci, de ce este acest lucru caracterizat, în ochii lui Dumnezeu, drept dezvăluirea și expresia antihriștilor și drept esența acestora? Acest lucru se bazează pe imboldul și motivația pentru tot ce fac antihriștii. Dumnezeu scrutează imboldul și motivația pentru ceea ce fac ei și, în final, stabilește că tot ce fac este pentru propria reputație și pentru propriul statut, mai degrabă decât pentru a-și face datoria și cu atât mai puțin pentru a practica adevărul și a se supune lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a doua)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că principalul motiv pentru care eram invidioasă pe oameni era faptul că dorința mea de reputație și de statut era prea puternică. Trăiam înrobită de otrăvuri satanice precum: „Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță”, „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară” și „Omul se luptă în sus; apa curge în jos”. Credeam că stima și laudele altora îmi confereau demnitate și încredere în viață și mă simțeam rușinată și înjosită când alții erau mai buni decât mine. Prin urmare, țineam cont de propria reputație și de propriul statut la fiecare pas atunci când îmi făceam datoria. Când am văzut că supraveghetoarea a rânduit ca Cheng Xin să meargă la adunare și a avut și părtășie cu ea individual, am fost invidioasă pentru că Cheng Xin era apreciată și cultivată de supraveghetoare. Îmi storsesem creierii să găsesc abateri și probleme în datoria lui Cheng Xin, pentru a o denigra, îngrozită că ea era mai bună decât mine. Când am descoperit probleme în datoria ei, am fost încântată și am simțit că îmi găsisem echilibrul. Aveam capul plin de gânduri despre cine avea un statut mai înalt și cine avea un statut mai scăzut în acest grup, despre cine era mai bun și cine era mai slab și despre cum puteam face eu o impresie bună. Reputația și statutul mi-au adus fericire și îngrijorare. Toate gândurile mele se învârteau în jurul reputației și al statutului și nu mă gândeam deloc cum să fac bine datoria unei ființe create și să Îl mulțumesc pe Dumnezeu. Trăiam înrobită de otrăvuri satanice și natura mea era extrem de arogantă. Mereu mi-am dorit să mă străduiesc să îi eclipsez pe restul oamenilor din jurul meu și nu le-am permis altora să fie mai buni decât mine. Îmi doream doar ca eu să fac o impresie bună și să nu le permit altora să fie în centrul atenției. Chiar am suprimat oamenii și i-am atacat violent de dragul reputației și al statutului. Am înțeles că această cale pe care o urmam era calea antihriștilor. În acel moment, am fost cuprinsă de regrete și m-am urât pentru că dorința mea de reputație și de statut era prea puternică. Dacă nu mă pocăiam, în final, aveam să fiu disprețuită, respinsă și eliminată de Dumnezeu! Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Toți oamenii au în sinea lor unele stări greșite, cum ar fi negativismul, slăbiciunea, deznădejdea și fragilitatea; sau au intenții josnice; sau sunt constant tulburați de propriul interes, de mândria și dorințele lor egoiste; sau cred că sunt de calibru slab și experimentează unele stări negative. Îți va fi foarte greu să obții lucrarea Duhului Sfânt dacă trăiești mereu în aceste stări. Dacă îți este greu să obții lucrarea Duhului Sfânt, atunci elementele active din sinea ta vor fi puține, iar elementele negative vor ieși la iveală și te vor tulbura. Oamenii se bazează întotdeauna pe propria voință pentru a-și reprima aceste stări negative și ostile, dar indiferent cum și le reprimă, nu pot scăpa de ele. Motivul principal este că oamenii nu pot discerne în profunzime aceste lucruri negative și ostile; ei nu le pot vedea clar esența. Acest lucru face să le fie foarte greu să se răzvrătească împotriva trupului și a Satanei. În plus, oamenii rămân mereu blocați în aceste stări negative, melancolice și degenerate și nu se roagă lui Dumnezeu și nu privesc spre El, ci pur și simplu se căznesc cu ele. Drept urmare, Duhul Sfânt nu lucrează în ei și de aceea nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, le lipsește o cale în tot ceea ce fac și nu pot vedea clar nicio chestiune. Sunt prea multe lucruri negative și ostile în sinea ta, iar acestea ți-au umplut inima, așa că ești adesea negativ, melancolic în spirit și te îndepărtezi tot mai mult de Dumnezeu și devii tot mai slab. Dacă nu poți obține luminarea și lucrarea Duhului Sfânt, nu vei putea scăpa de aceste stări, iar starea ta negativă nu se va schimba, pentru că, dacă Duhul Sfânt nu lucrează în tine, nu poți găsi o cale. Din cauza acestor două motive, îți este foarte greu să te lepezi de starea ta negativă și să intri într-una normală” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Am simțit dreptatea incredibilă a firii lui Dumnezeu. Dumnezeu detestă răul și lucrurile ostile. Când am ținut neîncetat cont de mândria și de statutul meu în realizarea datoriei mele, am fost mereu invidioasă pe Cheng Xin și am trăit într-o stare de concurență pentru reputație și statut, inima mea a fost plină de lucruri negative și ostile, iar Dumnezeu Și-a întors fața de la mine din acest motiv. Fără lucrarea și conducerea Duhului Sfânt, am trăit în întuneric și mi-a fost foarte greu să îmi fac datoria. M-am gândit doar la mândria și la statutul meu și pur și simplu nu am avut inima să cuget asupra problemelor care existau în datoria mea sau asupra modului în care să practic pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cum îmi puteam face bine datoria în acest fel? Pentru a-mi proteja mândria și statutul lipsite de valoare, mi-am lăsat deoparte datoria și responsabilitățile și am stârnit dezgustul lui Dumnezeu. Chiar eram prea nesăbuită!

În continuare, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de loialitate în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători. Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta va fi îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți și vrei să câștigi mereu lauda și admirația celorlalți și nu accepți cercetarea lui Dumnezeu, atunci mai este Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar tu s-ar putea să nu obții rezultate bune – dar vei fi făcut tot ce îți stă în putință. Nu îți satisfaci propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, acorzi mereu atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune în datoria ta, inima ta se va fi îndreptat; dacă, în plus, poți să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, vei fi la înălțimea standardului în îndeplinirea datoriei tale și, în același timp, vei putea să intri în adevărul-realitate. Asta este ceea ce înseamnă să ai mărturie” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). După ce am cugetat asupra cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii care sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu vor recomanda și vor cultiva oamenii cu calibru bun atunci când îi văd. Deși Cheng Xin se instruise doar de o perioadă scurtă de timp și nu pricepuse multe principii, ea avea un calibru bun și, dacă era cultivată, ar exista încă o persoană care să preia lucrarea, iar noi am avea un ajutor în plus. Acest lucru ar fi benefic pentru lucrarea bisericii. Am reflectat asupra faptului că nu am vrut să recunosc că Cheng Xin era mai bună decât mine din cauză că eu aveam o părere greșită. Consideram că, pentru că făcusem datorie bazată pe texte timp de mulți ani, eu ar trebui să fiu mai bună decât alții în toate privințele și că ar trebui să fiu apreciată și cultivată. Dar, gândindu-mă la asta, deși făcusem datorie bazată pe texte timp de mulți ani, calibrul meu este mediocru și a trebuit să experimentez numeroase eșecuri și dezvăluiri pentru a înțelege și a pricepe câteva principii. Cu toate acestea, faptul că Cheng Xin a fost capabilă să priceapă chintesența principiilor într-un timp scurt dovedea că avea un calibru mai bun decât al meu. Trebuia să accept acest fapt, să îmi văd clar propriul calibru și propria statură și să îmi mențin poziția cuvenită. Nu puteam să fiu invidioasă pe Cheng Xin și să o exclud, cum făcusem înainte; ar trebui să îmi corectez intențiile și să cooperez armonios cu ea pentru a ne face bine îndatoririle. După aceea, m-am rugat în mod conștient lui Dumnezeu, implorându-L să mă conducă astfel încât să mă pot dezbăra de invidia mea, să țin cont de interesele bisericii și să îmi corectez felul de a gândi pentru a-mi face datoria. După aceea, am încetat să îi mai caut nod în papură lui Cheng Xin și, în schimb, m-am gândit cum să colaborez cu ea, trecând în revistă problemele din îndatoririle noastre și găsind principii relevante pe care să le discut cu ea. După ce mi-am schimbat starea incorectă, m-am eliberat de invidia mea și mi-am corectat felul de a gândi pentru a-mi face datoria, am simțit lucrarea și conducerea Duhului Sfânt și am putut vedea mai clar problemele. Mai târziu, când am ales o supraveghetoare pentru echipa noastră, eu am votat pentru Cheng Xin. Când au venit rezultatele, Cheng Xin a fost aleasă supraveghetoare, iar eu am putut trata acest lucru corect și am putut să colaborez armonios cu ea. Conducerea cuvintelor lui Dumnezeu a fost cea care mi-a permis să dobândesc o oarecare înțelegere a firii mele corupte de a fi invidioasă pe alții și să o schimb întrucâtva. Slavă lui Dumnezeu!