25. Reflecții după ce și-a asumat responsabilitatea și a demisionat

de Li Xue, China

În 2021, am fost aleasă conducătoare de biserică. Deoarece îndeplinisem întotdeauna lucrări cu o singură sarcină înainte, eram destul de nefamiliarizată cu lucrarea generală a bisericii, așa că mă temeam că dacă nu mă voi descurca, voi fi demisă, iar acest lucru va fi foarte jenant. Dar m-am gândit: „Oricare ar fi datoria pe care o îndeplinim în fiecare etapă, ea este predeterminată de Dumnezeu, așadar, din moment ce frații și surorile m-au ales în funcția de conducătoare, înseamnă oare că mă cred potrivită pentru această sarcină?” Așa că am decis să accept și să încerc, instruindu-mă. Mai târziu, când sora mea parteneră, Zhou Yun și cu mine împărțeam sarcinile între noi, am ales câteva sarcini la care mă pricepeam întrucâtva, gândindu-mă că, dacă voi lucra din greu, ar trebui să pot face treaba bine. Peste puțin timp, a venit momentul să facem un rezumat al lucrării și mi-am dat seama că erau multe detalii ale acesteia pe care nu le stăpâneam și îmi doream să gestionez lucrarea într-un mod mai specific pe viitor. Dar când am încercat efectiv să o fac, am descoperit că nu era atât de simplu cum crezusem și că erau multe probleme și dificultăți în cazul cărora nici măcar nu știam de unde să încep. M-am gândit: „Fac această datorie de aproape două luni și încă sunt multe lucrări pe care nu le-am finalizat corespunzător. Oare conducătoarea superioră va spune că nu am abilitățile de lucru necesare pentru a mă ocupa de această datorie?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât creștea presiunea pe care o simțeam, așa că am vrut să discut cu conducătoarea superioară despre posibilitatea de a face, în schimb, lucrări cu o singură sarcină. Măcar așa nu aș fi părut atât de incompetentă. Așa că i-am spus conducătoarei: „Simt că am un calibru slab și nu sunt potrivită să conduc lucrarea bisericii. Aș prefera să fac lucrări cu o singură sarcină în schimb.” Conducătoarea a spus: „Este normal să simți presiune când începi să lucrezi, te vei simți mai bine după ce te vei instrui o vreme.” Când am auzit-o pe conducătoare spunând asta, m-am gândit: „Deci asta e doar din cauza faptului că nu mă instruiesc de mult timp. Dacă mă voi mai instrui o vreme și voi depune efort, oare voi reuși să fac bine lucrarea?” După aceea, am continuat să mă dedic datoriei mele, învățând de la Zhou Yun ori de câte ori întâmpinam ceva ce nu înțelegeam. Treptat, am reușit să pricep o parte din lucrare.

În iunie 2022, lui Zhou Yun i s-a atribuit o altă datorie, iar lucrarea bisericii a fost preluată de mine și de conducătoarea proaspăt aleasă, sora Wu Fan. Dar nu eram foarte familiarizată cu lucrarea de care se ocupase Zhou Yun și, deoarece Wu Fan nu se simțea bine în acel moment, majoritatea lucrării a căzut pe umerii mei, iar eu am simțit o mare presiune. Pentru că îmi lipseau multe abilități profesionale, în timpul adunărilor, reușeam doar să am părtășie cu frații și surorile pentru a le rezolva unele dintre stări, dar nu abordam problemele și abaterile apărute în lucrare. Odată, când am participat la o adunare, frații și surorile au spus: „Când era Zhou Yun aici pentru adunări, de fiecare dată când rămâneam blocați în lucrarea noastră, ea chiar analiza motivele și rezolva problemele, dar când vii tu la adunări, doar rezolvi stări și rareori ne ajuți să ne analizăm și să ne rezumăm lucrarea. Ne confruntăm cu dificultăți pentru că performanța noastră slabă în ceea ce privește lucrarea ne afectează stările.” Frații și surorile mi-au recomandat atunci să vizionez videoclipul cu mărturia bazată pe experiență: „Cum am devenit o conducătoare falsă.” M-am gândit: „Ei spun că nu sunt la fel de bună ca Zhou Yun; oare cred că nu am niciun fel de abilitate de lucru și încep să mă discearnă? Mă vor reclama? Rezultatele generale ale lucrării bisericii nu au fost foarte bune în ultima vreme și, dacă chiar voi ajunge să fiu reclamată, iar conducătoarea superioară va analiza lucrarea, va spune cu siguranță că am un calibru slab și că încă sunt incapabilă să gestionez lucrarea, chiar și după atât de mult timp. Dacă se ajunge în punctul în care voi fi reclamată și demisă, ar fi foarte jenant. Poate ar fi mai bine să îmi asum pur și simplu responsabilitatea și să demisionez din timp și astfel, măcar aș demonstra o oarecare conștiință de sine.” În acea perioadă, mă gândeam din când în când să-mi asum responsabilitatea și să demisionez. Într-o zi, am auzit din întâmplare discuția dintre Wu Fan și conducătoarea superioară despre unele dintre abaterile din lucrarea mea. M-am gândit: „Și ele cred că îmi lipsesc calibrul și abilitățile de lucru?” Apoi m-am gândit la faptul că lucrarea nu dăduse niciun rezultat în ultima vreme și la lucrurile pe care le spuseseră frații și surorile despre mine, așa că am scris o scrisoare de demisie.

După ce am trimis scrisoarea, m-am simțit neliniștită. M-am rugat lui Dumnezeu și am căutat să înțeleg dacă demisia mea era în conformitate cu principiile. Mai târziu, am citit următoarele în „Principiile asumării responsabilității și ale demisionării”: „(1) Orice conducător sau lucrător fals care nu acceptă adevărul, care nu poate face lucrări practice și care, de ceva vreme, a fost lipsit de lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să își asume responsabilitatea și să demisioneze; (2) Oricine refuză să emită sau să pună în aplicare aranjamente de lucru ori predici și părtășii, stând în calea aleșilor lui Dumnezeu care sunt conduși și păstoriți de Cel de mai sus, trebuie să își asume responsabilitatea și să demisioneze; (3) Oricine încalcă aranjamentele de muncă și se răzvrătește, făcând ca lucrarea casei lui Dumnezeu și a aleșilor Lui să sufere mari pierderi și dezastre, trebuie să își asume responsabilitatea și să demisioneze;” (170 de principii ale practicării adevărului, „Principiile asumării responsabilității și ale demisionării”). Am văzut că este principial ca lucrătorii și conducătorii să își asume responsabilitatea și să demisioneze. Acei conducători și lucrători care nu pot face lucrări concrete, care nu pun în aplicare rânduielile de lucru sau împiedică lucrarea și care provoacă pierderi semnificative lucrării casei lui Dumnezeu trebuie să își asume responsabilitatea și să demisioneze. Analizându-mă prin prisma principiilor, am văzut că, în perioada în care fusesem eu conducătoare, deși rezultatele erau oarecum slabe, nu am întârziat și nici nu am împiedicat progresul lucrării, și nu eram complet incapabilă să fac lucrări concrete. Exact ca atunci când lucrarea de udare a fost împiedicată, prin căutarea și părtășia mea, stările nou-veniților care erau udați s-au îmbunătățit puțin și aceștia au început să își îndeplinească îndatoririle cât puteau de bine. Uneori, incapacitatea mea de a vedea problemele așa cum sunt de fapt a dus la implementarea incorectă a lucrării sau la apariția abaterilor. Totuși, căutând principiile relevante, am reușit să schimb situația și nici nu am perturbat, nici nu am tulburat lucrarea bisericii. În plus, nu mai fusesem nici conducătoare, nici lucrătoare și nu înțelegeam principiile implicate în diverse sarcini, dar învățând și instruindu-mă, am ajuns treptat să pricep câteva principii și să identific unele probleme. Deși soluțiile mele nu erau amănunțite, nu eram complet incapabilă să fac lucrări concrete. Judecând după principii, am văzut că nu ajunsesem în punctul în care ar trebui să îmi asum responsabilitatea și să demisionez. Așadar, am căutat și am reflectat, întrebându-mă: „De ce, când m-am confruntat cu aceste probleme, nu am căutat adevărul sau nu am rezumat motivele pentru lipsa rezultatelor în lucrarea mea, ci am simțit nevoia să îmi asum responsabilitatea și să demisionez?” M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „În loc să caute adevărul, cei mai mulți oameni au propriile planuri meschine. Interesele lor, renumele și locul sau statutul pe care îl au în mintea altora sunt de mare importanță pentru ei. Acestea sunt singurele lucruri pe care le prețuiesc. Se agață de aceste lucruri cu o prinsoare de fier și le consideră drept viață a lor. Și modul în care sunt priviți sau tratați de Dumnezeu are o importanță secundară; pentru moment, ei ignoră asta; pentru moment, se gândesc doar dacă sunt șefii grupului, dacă alți oameni îi admiră și dacă vorbele lor au greutate. Prima lor grijă este să ocupe acea poziție. Când sunt într-un grup, aproape toți oamenii caută acest tip de statut, astfel de oportunități. Când sunt foarte talentați, bineînțeles că vor să fie cei mai buni; dacă au abilități medii, tot își vor dori să aibă o poziție mai înaltă în grup; iar dacă au o poziție joasă în grup, având un calibru și abilități medii, vor dori și ei să fie respectați de ceilalți, nu vor vrea ca alții să-i privească disprețuitor. Renumele și demnitatea acestor oameni sunt lucrurile care-i fac să stabilească o limită: sunt nevoiți să se țină de aceste lucruri. S-ar putea să fie lipsiți de integritate și să nu fie nici aprobați, nici acceptați de Dumnezeu, dar în niciun caz nu pot pierde respectul, statutul sau stima pentru care au muncit din greu printre ceilalți – asta reprezintă firea Satanei. Dar oamenii nu sunt conștienți de acest lucru. Convingerea lor este că trebuie să se agațe de această fărâmă de renume până la capăt. Nu sunt conștienți că numai atunci când aceste lucruri zadarnice și superficiale vor fi pe deplin abandonate și lăsate deoparte vor deveni persoane adevărate. Dacă o persoană păzește ca pe viața sa aceste lucruri care ar trebui înlăturate, viața ei este pierdută. Ei nu știu ce este în joc. Așadar, atunci când acționează, întotdeauna rețin ceva, încearcă mereu să-și protejeze reputația și statutul, le pun pe acestea pe primul loc, vorbind doar pentru propriile scopuri, pentru propria apărare prefăcută. Tot ceea ce fac este pentru ei înșiși(Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Dumnezeu expune faptul că a-ți prețui imaginea și statutul mai mult decât viața dezvăluie o fire satanică. Reflectând, mi-am dat seama că motivul pentru care voiam să demisionez era în principal acela de a-mi proteja imaginea și statutul și faptul că eram prea preocupată de statutul meu. Când lucrarea era ineficientă și frații și surorile au semnalat abateri și probleme în lucrarea mea, m-am temut că vor spune că sunt o falsă conducătoare și că ocupam o funcție fără să fac lucrări concrete. Nu voiam ca alții să mă privească de sus sau să spună că nu sunt bună de nimic, așa că, pentru a-mi proteja imaginea și statutul, am vrut să mă retrag complet, astfel încât frații și surorile să vadă măcar că încă aveam puțină conștiință de sine, păstrându-mi, astfel, ultima fărâmă de demnitate. În realitate, abaterile și neajunsurile din îndatoririle mele, pe care frații și surorile le-au semnalat, erau adevărate, iar ei mă ajutau, protejând totodată și lucrarea bisericii, dar eu nu am acceptat acest lucru într-un mod pozitiv. În schimb, am presupus că ei credeau că am un calibru scăzut și că îmi lipseau abilitățile de lucru și m-am temut chiar mai mult că vor spune că sunt o falsă conducătoare care nu putea face lucrări concrete și că asta ar însemna că nu aș mai putea da ochii cu nimeni. Așa că eram mai dispusă să demisionez decât să-mi pierd imaginea și statutul. Deși rezultatele slabe ale lucrării mele aveau legătură cu lipsa abilităților mele de lucru, nu acesta era motivul principal pentru care doream să demisionez. Motivul principal era că am văzut că nu îmi realizasem bine lucrarea și că mă făcusem de rușine în fața fraților și a surorilor, așa că preferam să renunț la îndatoririle și responsabilitățile mele decât să îmi pierd imaginea și statutul în inimile celorlalți. Mi-am dat seama că prețuiam mai mult imaginea decât îndatoririle și adevărul și că, dacă nu îmi schimbam această stare, în final, nu aveam să câștig nimic!

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „Felul în care tratezi însărcinările date de Dumnezeu este extrem de important și este o chestiune foarte serioasă. Dacă nu poți duce la bun sfârșit ceea ce a încredințat Dumnezeu oamenilor, atunci nu ești vrednic de a trăi în prezența lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit. Este perfect natural și justificat faptul că oamenii ar trebui să ducă la bun sfârșit orice însărcinări le încredințează Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea supremă a omului și este la fel de importantă ca propria viață. Dacă nu iei în serios însărcinările de la Dumnezeu, atunci Îl trădezi în modul cel mai cumplit. Făcând asta, ești mai jalnic decât Iuda și ar trebui să fii blestemat. Oamenii trebuie să dobândească o înțelegere temeinică despre cum să trateze ceea ce le încredințează Dumnezeu și, cel puțin, ei trebuie să înțeleagă că însărcinările pe care El le dă omenirii sunt înălțări și favoruri speciale de la Dumnezeu și că ele sunt cele mai glorioase lucruri. Orice altceva poate fi abandonat. Chiar dacă o persoană trebuie să își sacrifice propria viață, tot trebuie să îndeplinească însărcinarea dată de Dumnezeu(Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). Am cugetat în mod repetat la cuvintele lui Dumnezeu. Aceste cuvinte conțineau judecată și m-am simțit neliniștită și vinovată. Pentru a-mi proteja imaginea și statutul, mi-am asumat responsabilitatea și am demisionat și chiar am crezut că am conștiință de sine, dar în ochii lui Dumnezeu, acest lucru avea natura unei trădări. Biserica îmi oferise ocazia de a fi conducătoare ca să îi protejez lucrarea și, în același timp, ca să mă ajute să practic intrarea în diferite aspecte ale adevărului. Aceasta era înălțarea de către Dumnezeu și, totodată, o povară pe care El mi-o dăduse. Dacă aș fi avut măcar puțină umanitate și rațiune și o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci nu aș fi vrut să demisionez și să Îl trădez pe Dumnezeu și, indiferent cât de grea ar fi fost lucrarea, pur și simplu aș fi spus o rugăciune și m-aș fi bazat pe Dumnezeu, făcând tot posibilul să-mi îndeplinesc responsabilitățile în limitele abilităților mele și măcar nu aș fi îngăduit să fie afectată lucrarea bisericii. Dar când m-am confruntat cu dificultăți în îndatoririle mele și lucrarea a fost afectată, nu numai că nu am reușit să protejez lucrarea bisericii, dar m-am și retras. Știam foarte bine că Wu Fan tocmai devenise conducătoare și nu era familiarizată cu lucrarea și că încă erau multe probleme nerezolvate în lucrarea bisericii, totuși am ales să demisionez, am văzut că nu-mi mai funcționa conștiința. Conștientizând acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu, căindu-mă față de El: „Dumnezeule, nu mai vreau să trăiesc conform firii mele corupte. Indiferent ce dificultăți voi întâmpina în îndatoririle mele, nu-mi voi mai dori să demisionez și, atât timp cât încă pot să îndeplinesc această datorie, sunt dispusă să mă bazez pe Tine ca să o fac bine.”

După aceea, am început să caut soluții pe baza neajunsurilor mele. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În calitate de conducător, după ce rânduiești lucrarea, trebuie să urmărești progresul unui proiect. Chiar dacă nu ești familiarizat cu aceste chestiuni – chiar dacă îți lipsește orice cunoștință despre ele – poți găsi o cale de a-ți face lucrarea. Poți găsi pe cineva care o pricepe cu adevărat, care înțelege meseria în cauză, pentru a efectua verificări și a oferi sugestii. Din sugestiile lor poți identifica principiile potrivite și, astfel, vei putea urmări lucrarea. Indiferent dacă ești sau nu familiarizat ori dacă înțelegi sau nu meseria în cauză, trebuie cel puțin să dirijezi lucrarea, să o urmărești, să te interesezi continuu și să pui întrebări pentru a fi informat în legătură cu progresul ei. Trebuie să stăpânești astfel de chestiuni; aceasta este responsabilitatea ta, e rolul pe care trebuie să-l joci[Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (4)”]. Dumnezeu a avut părtășie despre o cale foarte specifică de practică pentru cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să facă lucrare concretă. Conducătorii și lucrătorii trebuie să participe efectiv la lucrare, să analizeze motivele pentru care lucrarea fraților și surorilor este ineficientă, să participe la discuții ca să caute soluții și nu doar să implementeze lucrarea sau să ofere doar o părtășie simplă despre problemele pe care le găsesc și să considere chestiunea rezolvată. Trebuie și să identifice motivele de la baza acestor probleme și să le urmărească în detaliu. Dacă este o problemă legată de starea fraților și surorilor, trebuie să aibă părtășie despre adevăr pentru a o rezolva, iar dacă este o problemă legată de abilități, trebuie să facă un rezumat și să învețe împreună cu frații și surorile pentru a găsi soluții. În trecut, crezusem că nu înțelegeam lucrarea legată de abilități profesionale și că era suficient să am părtășie pentru a rezolva stările fraților și surorilor, dar, acum, am ajuns să-mi dau seama că aceasta era o abatere, deoarece simpla părtășie despre stări nu rezolvă problemele concrete, iar lucrarea tot nu va da rezultate. Acest lucru necesită ca lucrătorii și conducătorii să colaboreze în mod armonios cu frații și surorile pentru a căuta soluții și să găsească principii relevante pentru a avea părtășie și a pătrunde în ele împreună. Când am înțeles aceste lucruri, starea mea s-a îmbunătățit. Conducătoarea superioară a avut și ea părtășie și m-a ajutat în următoarele câteva zile și, în final, biserica nu mi-a acceptat demisia. Când am văzut că fusesem atât de răzvrătită și, totuși, casa lui Dumnezeu îmi mai oferise o șansă, m-am simțit profund îndatorată față de Dumnezeu și am fost dispusă să îmi schimb atitudinea anterioară față de îndatoririle mele și să încep să lucrez cum se cuvine. Începând din acel moment, când au apărut probleme în lucrare, am discutat și am comunicat cu frații și surorile și, dacă era o problemă legată de aptitudini, m-am consultat cu frații și surorile și le-am cerut sugestii și, în plus, am găsit chiar și principii și cunoștințe profesionale relevante pentru a învăța despre dificultățile din îndatoririle mele. După o vreme, rezultatele pe care frații și surorile le obțineau în îndatoririle lor s-au îmbunătățit într-o oarecare măsură.

Mai târziu, prin părtășie cu frații și surorile, am căpătat o înțelegere mai profundă a motivelor pentru care dorisem să demisionez. Am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Nicio persoană nu trebuie să se considere perfectă sau distinsă, nobilă, ori diferită de alții; toate acestea sunt provocate de firea arogantă a omului și de ignoranță. Să te crezi întotdeauna deosebit – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu-ți poți accepta niciodată neajunsurile și să nu-ți poți confrunta niciodată greșelile și eșecurile – acest lucru este cauzat de o fire arogantă(Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). „Oamenii aroganți și neprihăniți de sine sunt adesea astfel. Dumnezeu spune să nu fii nerăbdător să cauți soluții, spune să cauți adevărul și să acționezi principial, dar oamenii aroganți și neprihăniți de sine nu reflectează cu atenție la cerințele lui Dumnezeu. În schimb, insistă să încerce să îndeplinească lucruri cu o explozie de forță și energie, să facă lucruri într-un mod ordonat și frumos și să-i depășească pe toți ceilalți, într-o clipită. Vor să fie supraoameni și refuză să fie oameni obișnuiți. Nu contrazice asta legile naturii pe care le-a stabilit Dumnezeu omului? (Ba da.) În mod evident, ei nu sunt oameni normali. Sunt lipsiți de umanitate normală și sunt prea aroganți. Ei nesocotesc cerințele care se încadrează în sfera umanității normale, pe care Dumnezeu le-a propus omenirii. Nesocotesc standardele care pot fi atinse de către oamenii cu umanitate normală, pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru omenire. Prin urmare, ei desconsideră cerințele lui Dumnezeu și se gândesc: «Cerințele lui Dumnezeu sunt prea mici. Cum pot credincioșii în Dumnezeu să fie oameni normali? Trebuie să fie oameni extraordinari, persoane care transcend și depășesc oamenii obișnuiți. Trebuie să fie persoane ilustre și renumite.» Ei nesocotesc cuvintele lui Dumnezeu, gândindu-se că deși cuvintele Sale sunt corecte și reprezintă adevărul, ele sunt prea comune și prea obișnuite, așa că le ignoră și le disprețuiesc. Dar exact în aceste cuvinte normale și obișnuite, atât de disprețuite de acei așa-ziși supraoameni și indivizi iluștri, Dumnezeu indică principiile și căile pe care oamenii ar trebui să le respecte și să le practice. Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de sincere, de obiective și de practice. Ele nu impun deloc oamenilor cerințe mari. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii pot și pe care ar trebui să le realizeze. Atât timp cât oamenii au puțină rațiune normală, ei nu ar trebui să încerce să plutească în aer și, în schimb, ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul cu picioarele bine înfipte în pământ, să-și îndeplinească bine îndatoririle, să trăiască înaintea lui Dumnezeu și să trateze adevărul drept principiul comportamentului și acțiunilor lor. Ei nu ar trebui să fie peste măsură de ambițioși(Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că dorința mea de a demisiona era cauzată de firea mea arogantă. Nu m-am considerat o persoană obișnuită și m-am supraestimat. Am crezut că faptul că frații și surorile mă aleseseră drept conducătoare însemna că toată lumea mă privea într-o lumină pozitivă. Așa că am vrut să îmi îndeplinesc bine îndatoririle pentru a dovedi că sunt capabilă și pentru a câștiga laudele fraților și surorilor mele. Totuși, când nu am reușit să realizez acest lucru, nu am putut să îmi înfrunt direct neajunsurile și deficiențele și am putut chiar mai puțin să mă confrunt corect cu eșecurile mele. Când am devenit pentru prima dată conducătoare, voiam să excelez în lucrarea mea pentru a-i face pe ceilalți să mă admire, dar după o perioadă, încă nu pricepusem pe deplin principiile și problemele continuau să apară în lucrarea mea. Așa că m-am simțit complet nepotrivită. Mai ales după ce Zhou Yun a fost transferată, am văzut că, deși făceam multă lucrare, aceasta era încă plină de probleme și abateri. Nu numai că frații și surorile nu-mi recunoșteau lucrarea, dar chiar și conducătorii mi-au semnalat abaterile și problemele din lucrarea mea. Am simțit că îmi lipseau abilitățile de lucru și calibrul, așa că m-am dat bătută și am încercat să demisionez. Am văzut că mă considerasem prea importantă, gândindu-mă că, în calitate de conducătoare, nu îmi puteam permite să am eșecuri sau abateri în îndatoririle mele, altfel, nu mi-aș îndeplini îndatoririle de conducătoare, ceea ce ar fi însemnat că provocam probleme și că nu aveam rațiune. O persoană normală are inevitabil neajunsuri și lucruri pe care nu le poate realiza în îndatoririle sale, iar acest lucru este complet normal în ochii lui Dumnezeu, fiindcă ființele umane sunt doar oameni obișnuiți și nu pot depăși limitele umanității normale stabilite de Dumnezeu. Înainte, făcusem doar lucrări cu o singură sarcină și nu mă implicasem în lucrarea generală a bisericii, iar acest lucru, împreună cu calibrul meu mediu, mă făceau să pătrund cu lentoare în principii pentru diversele sarcini ale bisericii. Asta însemna că era normal să apară abateri și defecte în îndatoririle mele. Exact atunci când mi le-au semnalat frații și surorile ar fi trebuit să pătrund în principii, dar nu le-am putut trata corect și, de fiecare dată când au apărut probleme sau abateri în lucrarea mea, le-am văzut ca pe niște negări ale abilităților mele de lucru. Reflectând asupra acestor comportamente, mi-am dat seama că eram într-adevăr foarte arogantă și ignorantă și că mă considerasem prea importantă. Aveam ca defect major faptul că eram foarte arogantă, dar nu mă cunoșteam pe mine însămi. Frații și surorile îmi ofereau îndrumare, dar nu voiam să o accept și nu mă consideram deloc o persoană obișnuită. Am văzut că fusesem complet lipsită de rațiune.

După o perioadă, rezultatele lucrării video de care mă ocupam nu au ieșit foarte bine, iar conducătoarea superioară mi-a semnalat câteva probleme. Când am văzut problemele expuse în lucrare, am gândit în sinea mea: „Ce va crede conducătoarea despre mine? Cu siguranță va spune că nu am reușit să supraveghez lucrarea conform principiilor și că nu am făcut lucrări concrete.” Dar nu m-am simțit prea constrânsă, pentru că am înțeles că faptul că îmi semnala conducătoarea neajunsurile și deficiențele din îndatoririle mele era un ajutor pentru mine, ca să îmi îndeplinesc îndatoririle bine, așa că am reușit să abordez corect aceste lucruri. Ulterior, în legătură cu problemele ridicate de conducătoare, eu, frații și surorile am studiat împreună cunoștințele tehnice relevante și apoi am analizat și rezumat efectiv problemele din videoclipuri. Acest tip de cooperare concretă a ajutat la corectarea unor probleme și abateri din lucrare, iar frații și surorile au căpătat o direcție în îndatoririle lor. Prin această experiență, mi-am dat seama că evitarea dificultăților nu este calea pentru a rezolva problemele, că a căuta adevărul și a învăța să pricepi principiile este esențial și că doar îndeplinindu-ți îndatoririle conform principiilor poți obține rezultate în lucrare. Acum mă simt mult mai ușurată și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui!

Anterior: 24. O reflecție asupra înălțării de sine și a lăudăroșeniei

Înainte: 26. De ce nu am putut să mă supun realocării în datoria mea

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2025!

Conținut similar

73. Mântuirea lui Dumnezeu

de Yi Chen, ChinaDumnezeu Atotputernic spune: „Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau mustrare –...

Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă Expunerea antihriștilor Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor Despre urmărirea adevărului Despre urmărirea adevărului Judecata începe de la casa lui Dumnezeu Cuvinte esențiale de la Dumnezeu Atotputernic Hristos al zilelor de pe urmă Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Adevărurile-realitate în care trebuie să pătrundă credincioșii în Dumnezeu Urmați Mielul și cântați cântări noi Ghid pentru răspândirea Evangheliei Împărăției Oile lui Dumnezeu aud glasul lui Dumnezeu Auziți glasul lui Dumnezeu Iată arătarea lui Dumnezeu Întrebări esențiale și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 1) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 2) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 3) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 4) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 5) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 6) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 7) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 8) Cum m-am întors la Dumnezeu Atotputernic

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte