de Yuchen, China

În luna martie a anului 2023, îmi făceam datoria de predicatoare în biserică. Deoarece obținusem unele rezultate în îndatoririle mele, am început să simt că aveam o capacitate de lucru bună și un calibru bun. În timp ce îmi făceam îndatoririle, am acționat cu o fire arogantă, fără să caut adevărurile-principii. Acest lucru a perturbat și a tulburat lucrarea, prin urmare, am fost demisă. După ce am fost demisă, m-am simțit foarte negativă, m-am gândit că perturbasem și tulburasem lucrarea bisericii și eram sigură că nu mai aveam șansa să fiu mântuită. Sufeream în fiecare zi. După ce am reflectat timp de peste zece zile, biserica a rânduit să fac îndatoriri bazate pe texte. Eram îngrozită de posibilitatea de a fi din nou dezvăluită și demisă, așa că eram mereu în alertă, asigurându-mă că îmi făceam îndatoririle conform principiilor și că evitam să acționez pe baza firii mele arogante.

Trei luni mai târziu, am fost aleasă conducătoare în cadrul bisericii. Conducerea superioară m-a întrebat ce simțeam despre acest lucru și, deși știam că această datorie venea de la Dumnezeu și că nu o puteam refuza, am simțit multă împotrivire. M-am gândit în sinea mea: „Chiar nu pot fi conducătoare de biserică. Un conducător este responsabil de ansamblul lucrării și trebuie să înțeleagă, să-i încurajeze pe alții să ducă la îndeplinire diverse lucruri și să urmărească toate aspectele lucrării. Deoarece are mai multe responsabilități, în cele din urmă dezvăluie mai multe corupții și este dezvăluit mai repede. Dacă devin conducătoare și apoi recurg la vechile mele obiceiuri, perturbând și tulburând din nou lucrarea din cauza firii mele arogante, iar apoi sunt dezvăluită și demisă, atunci aceasta ar fi o problemă gravă și aș putea chiar să fiu îndepărtată și eliminată. Apoi, nu aș mai avea nicio șansă să îmi reiau îndatoririle și, în acest caz, cum aș mai putea fi mântuită?” După ce m-am gândit la aceste lucruri, am simțit că îndatoririle bazate pe texte erau relativ mai sigure, așa că am refuzat, spunând: „Am probleme de sănătate și funcția de conducător implică prea multe responsabilități. Dacă aș fi atât de ocupată în fiecare zi, corpul meu nu va putea face față. Ar trebui să găsiți pe altcineva.” În cele din urmă, conducătorii m-au rugat să reflectez și să răspund mai târziu.

În acea seară, după ce m-am întors acasă, am făcut febră și diaree și mi-am dat seama că în spatele acestor lucruri erau intențiile lui Dumnezeu. M-am gândit: „În toții anii mei de credință în Dumnezeu, am acceptat și m-am supus, indiferent de îndatoririle rânduite de biserică, și, cu toate că am probleme de sănătate, ele nu îmi afectează capacitatea de a-mi face îndatoririle. În acest caz, de ce nu am fost dispusă să mă supun acum, când m-au ales conducătoare?” Prin urmare, m-am rugat și L-am căutat pe Dumnezeu. După rugăciune, am căutat repede cuvinte relevante ale lui Dumnezeu pe care să le citesc. Dumnezeu Atotputernic spune: „Familia exercită un alt fel de efect de condiționare. De exemplu, membrii familiei tale îți spun mereu: «Nu fi un om care se remarcă prea mult din mulțime, trebuie să te stăpânești și să fii reținut în cuvintele și acțiunile tale, precum și în talentele, abilitățile, IQ-ul personal și așa mai departe. Nu fi acea persoană care se face remarcată. Așa cum spune zicala: „Pasărea care iese din cuib este împușcată” și „Grinda care iese de sub streașină putrezește prima”. Dacă vrei să te protejezi și să ai un loc stabil și pe termen lung în grupul de care aparții, nu fi pasărea care iese din cuib, ar trebui să te stăpânești și să nu aspiri să te ridici deasupra tuturor. Gândește-te la paratrăsnet, care este primul lucru lovit într-o furtună, pentru că fulgerul lovește punctul cel mai înalt; iar când bate vântul cu putere, cel mai înalt copac este primul lovit cu toată forța și doborât de vânt; iar când vremea este rece, muntele cel mai înalt este primul care îngheață. E la fel și cu oamenii – dacă te remarci mereu dintre ceilalți și atragi atenția, iar Partidul te observă, se va gândi serios să te pedepsească. Nu fi pasărea care iese din cuib, nu zbura singur. Ar trebui să rămâi în stol. Altfel, dacă se formează vreo mișcare socială de protest în jurul tău, ai fi primul pedepsit, pentru că ești pasărea care iese în evidență. Nu fi conducător sau lider de grup în biserică. Altfel, în cazul în care apar pierderi în lucrare sau probleme în casa lui Dumnezeu, în calitate de conducător sau supraveghetor, vei fi primul luat în vizor. Așadar, nu fi pasărea care iese din cuib, pentru că pasărea care iese din cuib este împușcată. Trebuie să înveți să-ți bagi capul între umeri și să te ascunzi ca o țestoasă.» Îți amintești aceste cuvinte de la părinții tăi, iar când vine momentul să se aleagă un conducător, refuzi funcția, spunând: «O, nu pot s-o fac! Am familie și copii, sunt prea ocupat cu ei. Nu pot fi conducător. Voi ar trebui s-o faceți, nu mă alegeți pe mine.» Presupunând că ești ales conducător oricum, tot ești reticent. Spui: «Mă tem că trebuie să demisionez. Fiți voi conducători, vă ofer tuturor șansa asta. Vă las să preluați funcția, eu mă retrag.» În sinea ta, te gândești: «Ha! „Pasărea care iese din cuib este împușcată.” Cu cât urci mai sus, cu atât cazi mai tare și ești singur în vârf. Te las să fii conducător, iar după ce ești ales, va veni ziua când te vei face de râs. Nu vreau să fiu conducător niciodată, nu vreau să urc pe scara socială, ceea ce înseamnă că n-o să cad de la mare înălțime. Gândește-te: n-a fost cutare demis din funcția de conducător? După ce a fost demis, a fost exclus – n-a mai avut nici șansa de a fi un credincios obișnuit. Este un exemplu perfect al acelor zicale: „Pasărea care iese din cuib este împușcată” și „Grinda care iese de sub streașină putrezește prima”. N-am dreptate? N-a fost pedepsit? Oamenii trebuie să învețe să se protejeze, altfel pentru ce au creier? Dacă ai un creier în cap, trebuie să-l folosești ca să te protejezi. Unii oameni nu pot vedea clar această problemă, dar așa stau lucrurile în societate și în orice grup de oameni – „Pasărea care iese din cuib este împușcată”. Vei fi foarte bine privit cât ieși în evidență, până în momentul în care ești împușcat. Atunci îți vei da seama că oamenii care se pun în prima linie își primesc răsplata, mai devreme sau mai târziu.» Acestea sunt învățăturile serioase din partea părinților și a familiei tale și, de asemenea, glasul experienței, înțelepciunea lor de viață distilată, pe care ți-o șoptesc la ureche fără rezerve” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (12)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că oamenii trăiesc conform filosofiilor insuflate de Satana, precum: „Pasărea care își scoate capul din cuib e cea care e împușcată”, „Grinda care iese de sub streașină putrezește prima”, „Cu cât urci mai sus, cu atât cazi mai rău” și „E singurătate în vârf”. Ei cred că o persoană nu ar trebui să se distingă din mulțime sau să acționeze cu îndrăzneală și că acesta este un mijloc prin care te poți proteja. Trăiam conform acestor perspective și credeam că, dacă eram conducătoare și preluam mai multe responsabilități, aveam să dezvălui mai multă corupție, precum și că aveam să cad mai rău, cu cât urcam mai sus. Având în vedere aceste lucruri, am vrut să mă protejez și să fiu doar o credincioasă obișnuită, crezând că aceasta era opțiunea cea mai sigură. În plus, de vreme ce mai fusesem demisă, dacă aș fi fost din nou demisă, poate aș fi rămas și fără șansa să fiu o credincioasă obișnuită. Din cauza acestor perspective ridicole și absurde, când am fost aleasă conducătoare, primul meu gând a fost că, dacă nu fac bine această datorie, aș putea să fiu dezvăluită și eliminată, ceea ce ar însemna că nu aș putea să fiu mântuită și că nu mi-ar rămâne niciun final bun sau nicio destinație bună. Așa că am găsit scuze ca să refuz. M-am gândit la cum aplică non-credincioșii principiul de a spune mai puține și de a nu ieși în evidență, ca să ducă o viață stabilă, ca să se protejeze și să își consolideze poziția în grup și mi-am dat seama că perspectiva mea era la fel ca aceea a non-credincioșilor. Când aveam de îndeplinit o datorie, o judecam conform acestor filosofii satanice, trăiam în neînțelegere și precauție față de Dumnezeu în timp ce refuzam datoria respectivă. Fusesem cu adevărat egoistă și înșelătoare!

În căutarea mea, am citit ce spuneau cuvintele lui Dumnezeu: „Unii oameni se gândesc: «Oricine conduce este nesăbuit și ignorant și își provoacă distrugerea, pentru că, acționând în calitate de conducători, oamenii își dezvăluie inevitabil corupția, astfel încât Dumnezeu să o vadă. Ar mai fi dezvăluită atâta corupție dacă nu ar face această lucrare?» Ce idee absurdă! Dacă nu îndeplinești funcția de conducător, nu vei dezvălui corupție? Faptul că nu ești un conducător, chiar dacă arăți mai puțină corupție, înseamnă că ai obținut mântuirea? Conform acestui raționament, toți cei care nu slujesc pe post de conducători sunt cei care pot supraviețui și pot fi mântuiți? Nu este cumva prea ridicolă această afirmație? Oamenii care slujesc în calitate de conducători îi ghidează pe aleșii lui Dumnezeu să mănânce, să bea cuvântul lui Dumnezeu și să experimenteze lucrarea Lui. Această cerință și acest standard sunt înalte, așa că este inevitabil ca liderii să nu arate unele stări de corupție atunci când încep instruirea. Acest lucru este normal, iar Dumnezeu nu îl condamnă. Dumnezeu nu numai că nu condamnă asta, dar, îi și luminează, iluminează și îndrumă pe acești oameni și le încredințează poveri suplimentare. Atât timp cât se pot supune îndrumării și lucrării lui Dumnezeu, ei vor progresa mai repede în viață decât oamenii obișnuiți. Dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, ei pot porni pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai binecuvântat de Dumnezeu. Unii oameni nu pot vedea asta și denaturează faptele. Conform înțelegerii umane, oricât de mult se va schimba un conducător, lui Dumnezeu nu-i va păsa; El se va uita doar la cât de multă corupție dezvăluie conducătorii și lucrătorii și îi va condamna doar pe baza acestui lucru. Iar legat de cei care nu sunt conducători și lucrători, pentru că dezvăluie puțină corupție, chiar dacă nu se schimbă, Dumnezeu nu îi va condamna. Nu-i așa că este absurd? Nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Dacă te împotrivești atât de serios lui Dumnezeu în inima ta, poți fi mântuit? Nu poți. Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor, în principal, pe baza faptului că aceștia dețin adevărul și mărturie adevărată și depinde, în mare parte, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul. Dacă îl urmăresc și se pot căi cu adevărat după ce sunt judecați și mustrați pentru comiterea unei fărădelegi, atunci, atât timp cât nu spun cuvinte sau nu fac lucruri care Îl hulesc pe Dumnezeu, vor fi, cu siguranță, capabili să obțină mântuirea. Conform închipuirilor voastre, toți credincioșii obișnuiți care Îl urmează pe Dumnezeu până la capăt pot obține mântuirea, iar cei care slujesc drept conducători trebuie să fie cu toții eliminați. Dacă vi s-ar cere să fiți conducători, ați crede că nu ar fi în regulă să nu o faceți, dar că, dacă ați sluji în calitate de conducător, ați dezvălui involuntar corupție, iar asta ar fi ca și cum v-ați trimite singuri la ghilotină. Nu cumva toate acestea sunt cauzate de înțelegerile voastre greșite cu privire la Dumnezeu? Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de corupția pe care o dezvăluie, nimeni nu ar putea fi mântuit. În acest caz, ce rost ar mai avea ca Dumnezeu să facă lucrarea de mântuire? Dacă într-adevăr ar fi așa, unde ar fi dreptatea lui Dumnezeu? Omenirea ar fi incapabilă să vadă firea dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, ați înțeles cu toții greșit intențiile lui Dumnezeu, ceea ce arată că nu aveți o cunoaștere adevărată despre El” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Uneori, Dumnezeu folosește o anumită chestiune pentru a te dezvălui sau disciplina. Dar asta înseamnă că ai fost eliminat? Înseamnă că ți-a venit sfârșitul? Nu. […] De fapt, în multe cazuri, îngrijorarea oamenilor izvorăște din interesul pentru propria persoană. Vorbind în termeni generali, este teama că nu vor avea niciun final. Se gândesc mereu: «Dacă Dumnezeu mă dă în vileag, mă elimină și mă respinge?» Aceasta este interpretarea ta greșită despre Dumnezeu; acestea sunt doar ipotezele tale părtinitoare. Trebuie să-ți dai seama care este intenția lui Dumnezeu. Când El îi dă pe oameni în vileag, nu o face pentru a-i elimina. Oamenii sunt demascați pentru a le dezvălui neajunsurile, greșelile și naturile-esențe personale, pentru a-i face să se cunoască pe ei înșiși și pentru a deveni capabili de o adevărată pocăință; din acest motiv, dezvăluirea oamenilor este pentru a le ajuta viețile să crească. Fără o înțelegere pură, oamenii pot să-L interpreteze greșit pe Dumnezeu și să devină negativi și slabi. Pot chiar să cedeze în fața disperării. De fapt, dezvăluirea de către Dumnezeu nu înseamnă neapărat că vei fi eliminat. Aceasta are loc pentru a te ajuta să ajungi să-ți cunoști corupția și pentru a te face să te pocăiești. Deseori, pentru că oamenii sunt răzvrătiți și nu caută să găsească rezolvarea în adevăr când dezvăluie corupție, Dumnezeu trebuie să exercite disciplină. Și astfel, uneori, El îi dezvăluie pe oameni, expunând urâțenia lor și cât de demni de milă sunt, determinându-i să se cunoască pe ei înșiși, ceea ce le ajută viața să crească” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului și supunere față de Dumnezeu poți dobândi o schimbare a firii”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că lucrătorii și conducătorii, indiferent câte firi corupte dezvăluie sau ce fărădelegi au comis în trecut, atât timp cât urmăresc adevărul și pot să reflecteze asupra lor, să se cunoască, precum și să se pocăiască și să se schimbe cu adevărat, pot obține mântuirea. În cazul celor care nu sunt conducători, chiar dacă dezvăluie o corupție minimă, dacă nu urmăresc adevărul sau nu se înțeleg cu adevărat, atunci, până la urmă, firea lor nu se va schimba și tot nu va fi posibil ca ei să fie mântuiți. De fapt, îndatoririle pe care le facem sau dacă statutul nostru este superior ori inferior nu influențează cu nimic mântuirea sau eliminarea noastră. Cheia este căutarea noastră personală, și anume dacă urmărim adevărul și dacă iubim adevărul. Casa lui Dumnezeu nu elimină oameni pe baza acțiunilor sau a comportamentelor trecătoare, ci decide asupra acestor lucruri în funcție de comportamentul consecvent al unei persoane și de natura-esență a acesteia. La fel ca acei oameni răi și antihriști care sunt îndepărtați sau excluși, aceștia sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc, și adeseori încalcă adevărurile-principii în îndatoririle lor și fac multe rele. Ei refuză să se pocăiască, în ciuda numeroaselor sesiuni de părtășie, și, de aceea, casa lui Dumnezeu îi îndepărtează și îi elimină. Demiterea mea anterioară avea drept cauză firea mea deosebit de arogantă, eșecul meu de a respecta principiile în îndatoririle mele și faptul că perturbasem și tulburasem lucrarea bisericii. Cu toate acestea, demiterea mea nu era menită să mă elimine, ci, mai degrabă, să îmi permită să reflectez asupra mea și să mă pocăiesc cu adevărat prin acea experiență, astfel că, după ce am dobândit o oarecare înțelegere a firii mele, biserica a rânduit să fac îndatoriri bazate pe texte. Mi-am dat seama că această dezvăluire făcută de Dumnezeu avea ca scop să mă schimbe și să mă purifice, nu să mă elimine. Când gestionam situații fără să caut adevărul, nu înțelegeam atitudinea lui Dumnezeu față de oameni și intențiile Sale minuțioase. În mod absurd, credeam că, dacă fusesem demisă o dată, în cazul în care mai făceam încă o greșeală, aveam să fiu îndepărtată și eliminată. Nu înțelegeam greșit intențiile lui Dumnezeu?

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere asupra naturii-esenței mele. Dumnezeu spune: „Antihriștii nu cred că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și nu cred că firea Lui este dreaptă și sfântă. Ei judecă toate acestea prin prisma noțiunilor și închipuirilor umane și abordează lucrarea lui Dumnezeu cu perspectivele și gândurile umane și viclenia umană, apelând la logica și gândirea Satanei pentru a descrie firea, identitatea și esența lui Dumnezeu. Evident, antihriștii nu doar că nu acceptă și nici nu recunosc firea, identitatea și esența lui Dumnezeu; dimpotrivă, sunt plini de noțiuni, opoziție și răzvrătire față de El și nu au nici măcar un grăunte de cunoștințe reale despre El. Definiția antihriștilor pentru lucrarea, firea și iubirea lui Dumnezeu este un semn de întrebare – o incertitudine, iar ei sunt plini de scepticism, negare și defăimare față de aceasta; așadar, cum rămâne atunci cu identitatea Lui? Firea lui Dumnezeu reprezintă identitatea Sa; cu o astfel de părere ca a lor asupra firii lui Dumnezeu, opinia lor privind identitatea lui Dumnezeu este evidentă – negare directă. Aceasta este esența antihriștilor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul zece (Partea a șasea)”]. „Îmi găsesc plăcerea în aceia care nu îi suspectează pe alții și Îmi plac aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; față de aceste două tipuri de oameni Eu dau dovadă de mare grijă, căci în ochii Mei ei sunt oameni sinceri. Dacă ești înșelător, atunci vei fi precaut și bănuitor cu privire la toți oamenii și toate lucrurile și, astfel, credința ta în Mine se va clădi pe o temelie a suspiciunii. Nu aș putea recunoaște niciodată o astfel de credință. Din cauza lipsei credinței adevărate, ești și mai lipsit de dragostea adevărată. Iar dacă ești predispus să te îndoiești de Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci ești, fără îndoială, cel mai înșelător dintre toți oamenii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”). Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că antihriștii se îndoiesc de Dumnezeu și că Îi neagă identitatea și esența. Ei nu cred că în cuvintele lui Dumnezeu se află adevărul și nici nu cred în firea Lui dreaptă și sfântă. În schimb, analizează lucrarea lui Dumnezeu din perspective și prin raționamente umane și au numeroase noțiuni, suspiciuni, îndoieli și negare față de Dumnezeu. Mi-am dat seama că avusesem același comportament ca și un antihrist. Întotdeauna Îl pusesem la îndoială pe Dumnezeu. După ce fusesem demisă din funcția de predicatoare, nu am căutat să înțeleg felurile în care mă împotrivisem și mă răzvrătisem împotriva lui Dumnezeu și nici nu am reflectat la modul în care perturbasem și tulburasem lucrarea bisericii. Nu înțelegeam deloc firea dreaptă a lui Dumnezeu, ci, în schimb, Îl vedeam ca pe un stăpânitor, gândindu-mă că, odată ce o persoană comitea o fărădelege, El nu îi va da șansa să se pocăiască și o va îndepărta și o va elimina. M-am gândit că, punându-mă în fața acestei demiteri, intențiile lui Dumnezeu erau să mă îmboldească să reflectez asupra mea, să mă cunosc și să trag învățăminte. Alegerea mea în funcția de conducătoare era modul prin care Dumnezeu îmi oferea o altă oportunitate de a mă instrui și reprezenta, de asemenea, harul și înălțarea Sa. Însă, în loc să fiu recunoscătoare pentru iubirea și mântuirea lui Dumnezeu, m-am îndoit de Dumnezeu, am folosit înșelătoria împotriva Lui și am refuzat datoria ce îmi revenea, tratând această oportunitate de a-mi face datoria și de a obține adevărul ca pe un complot menit să mă dezvăluie și să mă elimine. Nu spuneam astfel că negrul este alb și distorsionam faptele? Într-adevăr, nu aveam nicio umanitate! Dacă aș fi continuat să trăiesc conform sofismelor satanice precum „E singurătate în vârf” și „Cu cât urci mai sus, cu atât cazi mai tare” și neglijam căutarea adevărurilor-principii în îndatoririle mele și rămâneam mereu neîncrezătoare față de Dumnezeu, fără să Îl înțeleg, în cele din urmă aș fi fost disprețuită de Dumnezeu, dezvăluită și eliminată de El. Am spus o rugăciune de pocăință pentru Dumnezeu: „O, Dumnezeule, am fost atât de înșelătoare și de ticăloasă, mereu bănuitoare și neîncrezătoare față de Tine. Cu toate acestea, Tu în continuare Îți folosești cuvintele ca să mă luminezi și să mă călăuzești, astfel încât să Îți înțeleg intențiile. Chiar nu sunt demnă de mântuirea Ta! O, Dumnezeule, sunt dispusă să mă pocăiesc și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor tale și să nu mă mai răzvrătesc împotriva Ta și să nu Îți mai rănesc inima.”

Apoi, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o cale de practică. Dumnezeu Atotputernic spune: „De fapt, indiferent de firile corupte pe care le dezvăluie în timpul realizării propriilor îndatoriri, atât timp cât caută adevărul pentru a le rezolva, majoritatea oamenilor pot să reducă treptat numărul cazurilor în care dezvăluie corupție și, în cele din urmă, să-și realizeze îndatoririle în mod adecvat. Acesta este procesul de experimentare a lucrării lui Dumnezeu. De îndată ce dezvălui o fire coruptă, ar trebui să cauți adevărul pentru a o înlătura și să-ți discerni și diseci firea satanică. Acesta este procesul de luptă împotriva firii tale satanice și este esențial pentru experiența ta de viață. În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și-ți schimbi firea, tu folosești adevărurile pe care le înțelegi pentru a lupta împotriva firii tale satanice, înlăturându-ți în cele din urmă firile corupte și triumfând asupra Satanei, obținând astfel o schimbare a firii. Procesul de schimbare a firii unei persoane este căutarea și acceptarea adevărului pentru a înlocui noțiunile și închipuirile umane, cuvintele și doctrinele și a substitui filosofiile pentru interacțiuni lumești și diversele erezii și sofisme care vin de la Satana, înlocuind treptat aceste lucruri cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este procesul de câștigare a adevărului și de schimbare a firii unei persoane. Dacă vrei să știi cât de mult s-a schimbat firea ta, trebuie să vezi clar câte adevăruri înțelegi, câte adevăruri ai pus în practică și câte adevăruri ești capabil să trăiești. Trebuie să vezi clar câte dintre firile tale corupte au fost înlocuite cu adevărurile pe care le-ai înțeles și le-ai câștigat și în ce măsură sunt acestea capabile să controleze firile corupte din interiorul tău, adică în ce măsură adevărurile pe care le înțelegi sunt capabile să-ți ghideze gândurile și intențiile, precum și viața și practica de zi cu zi. Se cuvine să vezi clar dacă, atunci când ți se întâmplă lucruri, firile tale corupte sunt cele care au poziția de avantaj sau dacă adevărurile pe care le înțelegi sunt cele care prevalează și te îndrumă. Acesta este standardul prin care se măsoară statura și intrarea ta în viață” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Acum, doar năzuiește spre adevăr, concentrează-te asupra intrării în viață și urmărește să-ți faci bine datoria. Nu există nicio greșeală în asta! Indiferent cum te tratează Dumnezeu în cele din urmă, e garantat a fi un lucru drept; n-ar trebui să te îndoiești de asta și nu ai de ce să te îngrijorezi. […] Dacă uneori devii în mod inconștient desfrânat, iar Dumnezeu îți arată acest lucru, te emondează, iar tu te schimbi în bine, Dumnezeu nu îți va purta pică pentru asta. Acesta este procesul normal de schimbare a firilor, iar adevărata semnificație a lucrării de mântuire se manifestă în acest proces. Aceasta este cheia” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles intențiile Sale. Lucrarea lui Dumnezeu urmărește să schimbe și să curățească firile noastre corupte. Deoarece am fost profund corupți de Satana, dezvăluim mereu corupția în îndatoririle noastre. Prin urmare, trebuie să căutăm în mod conștient adevărul ca să rezolvăm acest lucru, să ne pocăim cu adevărat și, treptat, să facem progrese privind intrarea noastră în viață. Doar astfel putem obține, în cele din urmă, mântuirea. În realitate, cel mai mare obstacol în calea mântuirii este propria fire coruptă, care nu are nicio legătură cu îndatoririle pe care le facem. Chiar dacă nu aș face datoria de conducătoare, dacă firea mea coruptă nu ar fi îndreptată, în final tot aș fi dezvăluită și eliminată. În calitate de ființă creată, trebuia să accept și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, să mă dedic complet îndatoririlor mele și să nu Îl mai înțeleg greșit pe Dumnezeu sau să fiu neîncrezătoare față de El! După ce am înțeles intențiile lui Dumnezeu, nu mi-a mai fost teamă că voi fi dezvăluită sau eliminată din funcția de conducătoare, așa că am scris conducerii superioare că accept această datorie.

Prin această experiență, am înțeles într-o oarecare măsură firea mea înșelătoare, prin care mă îndoiam de Dumnezeu și eram neîncrezătoare față de El. De asemenea, am pătruns întrucâtva esența perspectivelor mele false. Am înțeles că, atunci când Dumnezeu dezvăluie oameni, nu o face ca să îi elimine, ci ca să îi purifice și să îi mântuiască, indiferent de cum acționează El. Slavă lui Dumnezeu!