de Marinette, Franța

În trecut, mințeam și mă lingușeam pe lângă oameni fără ezitare, fiindu-mi teamă să nu-i dezamăgesc sau ofensez spunându-le adevărul. Am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă în noiembrie 2018 și am învățat din cuvintele Lui că El urăște oamenii mincinoși și înșelători și îi plac oamenii puri și cinstiți. Am decis să pun cuvintele Lui în practică, să fiu o persoană onestă și, cu puțină practică, am devenit capabilă să vorbesc sincer, de cele mai multe ori. De exemplu, când a trebuit să plătesc peste 50 de euro pentru medicamente, dar farmacistul a calculat greșit și mi-a încasat doar jumătate din sumă, i-am atras atenția fără să stau pe gânduri. Dar era mai greu să fiu cinstită când ceva îmi afecta reputația sau interesele personale.

Într-o după-amiază, când tocmai mă pregăteam să trag un pui de somn, partenera mea, sora Susan, mi-a trimis din senin un mesaj, spunând că voia să vorbim despre lucrarea noastră. N-am fost încântată când am văzut mesajul ei, pentru că eram foarte ocupată, nu dormisem suficient, eram obosită și nu voiam să discut despre nimic. În acel moment, nu mă puteam gândi la altceva decât să mă odihnesc, dar nu am îndrăznit să i-o spun direct lui Susan, fiindcă îmi era teamă că va crede că sunt leneșă și prea preocupată de confortul fizic și că își va face o impresie proastă despre mine. Așadar, de dragul imaginii mele, i-am spus doar: „Îmi pare rău, am o programare importantă. Trebuie să merg la doctor.” Minciuna a ieșit fără măcar să mă gândesc. După ce am mințit-o pe Susan, m-am simțit atât de vinovată, încât nici nu am mai putut să mă odihnesc și m-am simțit groaznic tot timpul. Lui Dumnezeu îi plac oamenii sinceri. Cum puteam minți cu atâta dezinvoltură? Și atunci, cum puteam fi de încredere? Știam că nu e corect să mint pentru confortul meu fizic, că nu e pe placul lui Dumnezeu și c-ar trebui să pun pe primul loc lucrarea bisericii. Am contactat-o imediat pe Susan. M-a întrebat dacă m-am întors deja de la consultație. Nu voiam să-și facă o impresie proastă despre mine și să o fac să creadă că sunt o persoană înșelătoare, așa că nu i-am spus adevărul și am continuat să mint, spunându-i: „Doctorul a anulat, până la urmă, a trebuit să meargă la clinica de vaccinări.” Apoi, am început să discutăm despre lucrare, dar am avut un sentiment de vinovăție. O mințisem, apoi nu am recunoscut, ci am continuat să mint. Am văzut cât de gravă era firea mea satanică și mi-a fost rușine de mine. Cu greu puteam să o privesc în ochi. Așa că m-am grăbit să vin înaintea lui Dumnezeu să reflectez asupra mea și, făcând asta, mi-am dat seama că eram alunecoasă de multe ori în viață. Odată, o conducătoarem-a întrebat dacă îi spusesem sorei Joey despre adunarea din acea seară. Mi-am dat seama atunci că nu o făcusem, dar nu i-am spus conducătoarei adevărul, vrând să-mi protejez imaginea în fața ei. Am mințit, spunând că tocmai o anunțasem cu o clipă înainte. Apoi, i-am trimis imediat un mesaj lui Joey, spunându-i despre adunare. De asemenea, în fiecare vineri dimineața mergeam, de regulă, la cumpărături, deci n-aș fi putut să particip atunci la adunări neprevăzute. Dar n-am spus adevărul, i-am spus conducătoarei că aveam altă adunare sau o programare și de aceea nu puteam să merg. Denaturam realitatea, fiind duplicitară și înșelătoare, doar pentru a-mi apăra imaginea bună pe care și-o făcuse despre mine și s-o fac pe conducătoare să creadă că eram ocupată cu datoria mea tot timpul. Am văzut că eram departe de cerințele de sinceritate ale lui Dumnezeu. Așadar, m-am rugat: „Dumnezeule Atotputernic, chiar regret că mint și înșel. Pur și simplu nu mă pot opri să nu mint pentru a-mi proteja imaginea bună a altora despre mine. Nu sunt deloc o persoană onestă. Dumnezeule, Te rog, îndrumă-mă și ajută-mă să înțeleg adevărul, ca să mă eliberes de această corupție.”

Într-o zi, am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În viețile lor de zi cu zi, oamenii spun adesea prostii, minciuni și lucruri care sunt ignorante, nesăbuite și defensive. Cele mai multe dintre aceste lucruri sunt spuse de dragul vanității și al mândriei, pentru a le satisface orgoliul. Astfel de minciuni le dezvăluie firile corupte. Dacă ai îndepărta aceste elemente corupte, inima ta ar fi purificată, iar tu ai deveni treptat mai pur și mai onest. De fapt, toți oamenii știu de ce mint. De dragul câștigului personal și al mândriei, sau pentru vanitate și statut, ei încearcă să concureze cu alții și să se dea drept ceea ce nu sunt. Totuși, minciunile lor sunt, în cele din urmă, dezvăluite și expuse de alții, iar ei ajung să fie umiliți și să-și piardă demnitatea și caracterul. Toate acestea sunt provocate de un număr excesiv de minciuni. Minciunile tale au devenit prea numeroase. Fiecare cuvânt pe care îl spui este întinat și nesincer și niciunul nu poate fi considerat adevărat sau onest. Chiar dacă nu simți că ești mai puțin respectat când minți, în adâncul sufletului, te simți rușinat. Conștiința te învinovățește și ai o părere proastă despre tine însuți, gândindu-te: «De ce duc o viață atât de jalnică? Oare este atât de dificil să spun adevărul? Oare trebuie să recurg la minciuni de dragul mândriei mele? De ce este viața mea atât de epuizantă?» Nu trebuie să duci o viață epuizantă. Dacă poți practica onestitatea, vei fi capabil să duci o viață relaxată, liberă și degajată. Totuși, ai ales să-ți susții mândria și vanitatea spunând minciuni. Prin urmare, ai o existență obositoare și nefericită, pe care ți-ai provocat-o singur. S-ar putea să obții un sentiment de mândrie dacă spui minciuni, dar care este sensul mândriei? Este doar un lucru lipsit de conținut și complet inutil. Să spui minciuni înseamnă să-ți vinzi caracterul și demnitatea. Asta te lasă fără demnitate și caracter și Îl nemulțumește și-L dezgustă pe Dumnezeu. Merită? Nu. Este aceasta calea corectă? Nu, nu este. Oamenii care mint frecvent trăiesc conform firilor lor satanice; trăiesc sub puterea Satanei. Ei nu trăiesc în lumină și nici în prezența lui Dumnezeu. Te gândești tot timpul cum să minți și, după ce o faci, trebuie să te gândești cum să acoperi acea minciună. Când însă nu acoperi destul de bine minciuna și este expusă, trebuie să-ți frămânți creierul ca să încerci să rezolvi contradicțiile și să o faci plauzibilă. Nu este obositor să trăiești în felul acesta? Este epuizant. Merită? Nu, nu merită. Ce sens are să îți frămânți creierul ca să spui minciuni și apoi să le acoperi, totul de dragul mândriei, al vanității și al statutului? În final, reflectezi și îți spui: «Care este scopul? E prea epuizant să spun minciuni și să trebuiască să le acopăr. Nu va merge să mă comport în felul acesta; ar fi mai ușor să devin pur și simplu o persoană onestă.» Îți dorești să devii o persoană onestă, dar nu poți renunța la mândria, vanitatea și interesele tale personale. Prin urmare, nu poți decât să recurgi la minciuni pentru a susține aceste lucruri. […] Dacă tu crezi că minciunile pot susține reputația, statutul, vanitatea și mândria pe care le dorești, te înșeli amarnic. De fapt, spunând minciuni, nu numai că nu reușești să-ți menții vanitatea și mândria, demnitatea și caracterul, dar, mai grav, pierzi ocazia de a practica adevărul și de a fi o persoană onestă. Chiar dacă reușești să-ți protejezi reputația, statutul, vanitatea și mândria în acel moment, ai sacrificat adevărul și L-ai trădat pe Dumnezeu. Asta înseamnă că ai pierdut definitiv șansa ca El să te mântuiască și să te desăvârșească, lucru care reprezintă cea mai mare pierdere și un regret pe viață” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind onest poți trăi ca o adevărată ființă umană”). Cuvintele lui Dumnezeu îmi descriau perfect starea. Am văzut că eram necinstită și înșelătoare. Când am vrut doar să mă odihnesc, n-am putut spune adevărul despre un lucru atât de mărunt. Nu i-am spus direct lui Susan că aveam nevoie să mă odihnesc și că voi vorbi cu ea mai târziu, ci, în schimb, am ales să o mint. Motivația mea era să-mi protejez imaginea și statutul, să protejez felul în care mă vedeau ceilalți. Dumnezeu urăște un astfel de comportament, iar eu m-am simțit vinovată pentru acest lucru. Exact cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Chiar dacă nu simți că ești mai puțin respectat când minți, în adâncul sufletului, te simți rușinat. Conștiința te învinovățește și ai o părere proastă despre tine însuți, gândindu-te: «De ce duc o viață atât de jalnică? Oare este atât de dificil să spun adevărul? Oare trebuie să recurg la minciuni de dragul mândriei mele? De ce este viața mea atât de epuizantă?»” Chiar m-am identificat cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. A spune minciuni pentru a-mi proteja reputația era un mod epuizant de a trăi. Trebuia să mint încontinuu pentru a-mi acoperi minciuna inițială. Aveam conștiința încărcată după ce mințeam, regretam și plângeam și îmi era rușine că am mințit. Dar, după consumarea faptei, nu mă puteam abține să nu spun mai multe minciuni. A fost foarte corupt și rușinos din partea mea! Minciuna devenise deja însăși natura mea. Mi-am amintit ceva ce a spus Domnul Isus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37). „Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!” (Ioan 8:44). Era adevărat. Faptul că mințeam constant a arătat că aparțineam diavolului și o făceam doar ca să-mi apăr imaginea și reputația. Dar asta m-a lăsat fără caracter și demnitate. Era atât de nesăbuit din partea mea! Dumnezeu spera să practic adevărul și să fiu o persoanăsinceră, să fiu martoră pentru El și să-l rușinez pe Satana, dar mă lăsam păcălită de șiretlicurile Satanei, mințeam de dragul vanității și al reputației mele, înșelându-i pe frați și surori și devenind batjocura Satanei. Comportamentul meu L-a dezamăgit foarte mult pe Dumnezeu și I-a rănit inima. Nu eram o persoană sinceră și aveam o natură înșelătoare.

Mai târziu, am citit asta într-un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este loial și, astfel, puteți avea încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Am văzut că a fi sincer înseamnă să n-ai înșelăciune în inimă, nici minciuni pe limbă și să nu-L înșeli niciodată pe Dumnezeu sau pe om cu nimic. Fusesem deseori duplicitară și înșelătoare ca să-mi apăr imaginea și interesele. Eram obosită și voiam să trag un pui de somn, așa că nu am vrut să discut atunci cu Susan despre lucrarea bisericii, dar, pentru a proteja imaginea pe care o avea despre mine, am mințit ca să scap de întâlnire. Chiar și după ce mi-am dat seama de greșeala mea, nu am recunoscut pe loc, ci am continuat să mint. Era clar un lucru pe care nu-l făcusem, dar când conducătorul meu m-a întrebat, am mințit că tocmai îl făcusem. Am spus atâtea minciuni pentru a-mi proteja vanitatea și reputația și am văzut că aveam o natură cu adevărat vicleană, înșelătoare. Nu puteam spune adevărul nici despre lucruri elementare. Eram profund coruptă de Satana. Eram departe de a fi o persoană cinstită.

Mai târziu, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Doar dacă oamenii caută să fie cinstiți pot să afle cât de profund sunt corupți, dacă au sau nu cu adevărat vreo asemănare umană și dacă se cercetează în mod clar sau dacă își văd lipsurile. Doar când practică cinstea pot deveni conștienți de câte minciuni spun și de cât de profund sunt ascunse înșelătoria și necinstea lor. Doar având experiența practicării onestității, oamenii pot să ajungă treptat să cunoască adevărul corupției lor și să își cunoască natura-esență, și doar atunci firile lor corupte vor fi constant purificate. Doar în cursul purificării constante a firilor lor corupte vor putea oamenii să obțină adevărul. Experimentați aceste cuvinte fără grabă. Dumnezeu nu îi desăvârșește pe cei care sunt înșelători. Dacă inima ta nu este cinstită – dacă nu ești o persoană cinstită – atunci tu nu vei fi câștigat de Dumnezeu. La fel, nu vei câștiga adevărul și, de asemenea, vei fi incapabil să-L câștigi pe Dumnezeu. Ce înseamnă dacă nu-L câștigi pe Dumnezeu? Dacă nu Îl câștigi pe Dumnezeu și nu ai înțeles adevărul, atunci nu-L vei cunoaște pe Dumnezeu și, prin urmare, nu vei avea cum să fii compatibil cu Dumnezeu, caz în care ești dușmanul lui Dumnezeu. Dacă ești incompatibil cu Dumnezeu, Dumnezeu nu este Dumnezeul tău; iar dacă Dumnezeu nu este Dumnezeul tău, nu poți fi mântuit. Dacă nu cauți să atingi mântuirea, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă nu poți obține mântuirea, vei fi pentru totdeauna un dușman înverșunat al lui Dumnezeu, iar finalul tău va fi stabilit. Așadar, dacă oamenii vor să fie mântuiți, atunci trebuie să înceapă prin a fi cinstiți. În cele din urmă, cei care vor fi câștigați de Dumnezeu vor fi marcați cu un semn. Știți care este? Este scris în Apocalipsă, în Biblie: «Și în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină» (Apocalipsa 14:5). Cine sunt «ei»? Ei sunt cei mântuiți, desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu. Cum îi descrie Dumnezeu pe acești oameni? Care sunt caracteristicile și exprimările conduitei lor? Ei sunt fără prihană. Ei nu spun minciuni. Probabil toți puteți să înțelegeți ce înseamnă să nu spui minciuni: înseamnă să fii cinstit. La ce se referă «fără prihană»? Înseamnă să nu faci rău. Și pe ce temelie se bazează faptul de a nu face niciun rău? Fără îndoială, se bazează pe temelia temerii de Dumnezeu. Prin urmare, a fi fără prihană înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. Cum definește Dumnezeu pe cineva fără prihană? În ochii lui Dumnezeu, numai cei care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău sunt desăvârșiți; astfel, oamenii fără prihană sunt cei care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău, și numai cei care sunt desăvârșiți sunt neîntinați. Acest lucru este corect cu desăvârșire” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). Reflectând profund la asta, m-am speriat cu adevărat, pentru că Dumnezeu spune: „Dacă nu ești o persoană cinstită – atunci tu nu vei fi câștigat de Dumnezeu. La fel, nu vei câștiga adevărul și, de asemenea, vei fi incapabil să-L câștigi pe Dumnezeu” și „Dacă nu poți obține mântuirea, vei fi pentru totdeauna un dușman înverșunat al lui Dumnezeu, iar finalul tău va fi stabilit.” Este adevărat că Dumnezeu nu-i mântuiește pe cei înșelători. Am știut că, dacă nu mă căiesc, voi sfârși alungată de Dumnezeu. Mulțumită dezvăluirii prin cuvintele Lui, am ajuns, în sfârșit, să mă cunosc cu adevărat și am știut că minciunile vin de la diavol. În lumea controlată de Satana, educația din familie și influența societății îi fac pe oameni tot mai înșelători și răi. Încă de la o vârstă fragedă, mama mea îmi spusese tot timpul că oricât de urât ar arăta părul sau hainele cuiva, tot trebuia să-i vorbesc frumos, ca să nu-i rănesc sentimentele. Altfel, mă va refuza când voi avea nevoie de ajutor. Sub influența acestui gen de educație, n-am îndrăznit să fiu sinceră. Spuneam doar cuvinte false care sunau bine, ca oamenii să mă creadă bună și plină de compasiune. Dar, de fapt, am ajuns să fiu o persoană prefăcută și înșelătoare. Mi-a amintit de Iov 1:7 din Biblie: „Iar Iahve i-a spus Satanei: «De unde vii?» Atunci Satana I-a răspuns lui Iahve și a zis: «De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ.»” Cuvintele Satanei erau viclene și indirecte. Mințind mereu, nu eram și eu vicleană, exact ca Satana? Am văzut că am aceeași natură ca Satana, că trăiam sub puterea Satanei și că nu eram liberă de lanțurile firii mele satanice. Cum aș putea să fiu compatibilă cu Hristos sau să dobândesc aprobarea lui Dumnezeu în acest fel? M-am căit înaintea lui Dumnezeu și I-am cerut să mă ierte. M-am urât cu adevărat și m-am simțit foarte vinovată. Firea lui Dumnezeu e dreaptă și am știut că nu puteam continua să mint și să-L ofensez.

Am continuat să reflectez și am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „În cele din urmă, cei care vor fi câștigați de Dumnezeu vor fi marcați cu un semn. Știți care este? Este scris în Apocalipsă, în Biblie: «Și în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină» (Apocalipsa 14:5). Cine sunt «ei»? Ei sunt cei mântuiți, desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu și mi-am dat seama că El îi prețuiește pe cei care sunt sinceri, iar oamenii nesinceri nu vor avea nicio șansă să intre în Împărăția Lui. Chiar voiam să devin o persoană cinstită, să nu mai mint și să nu fiu necinstită, dar nu o puteam face singură. Trebuia să caut ajutorul lui Dumnezeu ca să mă împiedice să cad în capcana Satanei din nou. Deși uneori e stânjenitor să spunem adevărul, eu voiam să nu mai spun minciuni. Apoi, am recitit „122. Principiile unei persoane oneste” în „170 de principii ale practicării adevărului”: „(1) Când exersați pentru a fi o persoană cinstită, este necesar vă bizuiți pe Dumnezeu. Oferiți-I inima voastră și acceptați cercetarea Sa atentă. Numai astfel puteți, de-a lungul timpului, să vă debarasați de minciunile și înșelăciunea voastră; (2) Este necesar să acceptați adevărul și să reflectați la fiecare cuvânt și faptă a voastră. Analizați originea și esența corupției care este revelată în voi și ajungeți să vă cunoașteți cu adevărat; (3) Este necesar să cercetați în ce privințe mințiți și nutriți înșelăciune. Îndrăzniți să vă analizați și să vă expuneți și să vă cereți scuze față de ceilalți și să vă revanșați.” Am hotărât că trebuia să-i destăinui lui Susan corupția mea și motivațiile mele. Nu puteam să mai ascund faptele și s-o înșel. Trebuia să spun adevărul și să fiu o persoană sinceră cu orice preț. Știam că Dumnezeu mă privește și așteaptă să mă căiesc. După ce m-am mai rugat de câteva ori, mi-am adunat curajul să mă dezvălui lui Susan. I-am povestit amănunțit cum o înșelasem și că mă căisem sincer înaintea lui Dumnezeu. Am simțit că mi se luase o piatră de pe inimă și am fost mult mai relaxată.

Am știut că faptul că mințeam nu era o problemă care să poată fi rezolvată toată odată, așa că după aceea am început să mă rog lui Dumnezeu tot timpul, cerându-I să-mi cerceteze inima. Când dezvăluiam vreo intenție înșelătoare sau dacă voiam să mint sau să înșel, mă rugam lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am întâlnit o problemă și simt că n-o pot depăși fără să mint. Te rog, luminează-mă să înțeleg adevărul și dă-mi puterea să mă lepăd de trup. O, Dumnezeule, vreau să practic adevărul și să fiu o persoană sinceră. Te rog, ajută-mă.”

Odată, după o adunare, un conducător m-am întrebat cum mi se păruse. Chiar observasem că era poruncitor în părtășia lui și că mai erau alte câteva probleme. Dar m-am temut să nu-i rănesc orgoliul cu adevărul și apoi avea să aibă o imagine proastă despre mine. Pentru a proteja imaginea lui despre mine, am mințit și am spus: „Totul a fost minunat.” Imediat ce am spus asta, m-am simțit groaznic. Mi-am dat seama că mințisem, așa că m-am rugat lui Dumnezeu și I-am cerut să mă îndrume să fiu o persoană onestă și să spun adevărul. Apoi, am mers și am vorbit cu liderul despre problemele de la adunare și m-am simțit mult mai împăcată. Rezultatele următoarelor adunări pe care le-am ținut au fost mult mai bune decât înainte. Am observat că, după un timp, mă schimbam puțin câte puțin. Întotdeauna mințisem înainte ca să-mi protejez imaginea și statutul. Dar, când mi-am dăruit inima lui Dumnezeu, cerându-I să aibă grijă de ea, mi-am văzut mai bine propria stare. Am putut să mă bazez conștient pe Dumnezeu ca să mă lepăd de trup, să practic adevărul și să fiu o persoană sinceră. Chiar dacă poate uneori mă simt jenată sau ofensez pe cineva, e mai important pentru mine să fiu o persoană sinceră înaintea lui Dumnezeu.

Acum mă concentrez să vorbesc realist și să fiu o persoană sinceră în viața mea de zi cu zi. Îi sunt cu adevărat recunoscătoare lui Dumnezeu. Cuvintele Lui m-au ajutat să-mi văd corupția și urâțenia și să mă schimb puțin. Știu că rezolvarea problemei de a minți necesită ca Dumnezeu să-mi rânduiască mai multe situații pe care să le experimentez. Trebuie să fiu atentă și să reflectez mai mult asupra mea înaintea lui Dumnezeu ca să nu spun vreo minciună care să-L dezguste. Cel mai important e să accept judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, să mă rog și să mă bazez pe El, ca să mă eliberez cu adevărat de tendința de a minți. Fie ca Dumnezeu să mă îndrume să fiu o persoană cinstită!