Dintre toate aceste cuvinte, niciunele nu sunt mai de neuitat decât cele de astăzi. Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit anterior stările omului sau tainele cerului; totuși, această cuvântare din prezent este diferită de cele din trecut. Ea nu-și bate joc sau ridiculizează, ci este ceva complet neașteptat: Este Dumnezeu care stă așezat și vorbește calm cu oamenii. Care este scopul Său? Ce înțelegi când Dumnezeu spune: „Astăzi, am început o nouă lucrare deasupra universurilor. Le-am oferit oamenilor de pe pământ un nou început și le-am cerut tuturor să se mute din casa Mea. Și pentru că oamenilor le place întotdeauna să se complacă, Eu îi sfătuiesc să fie conștienți și să nu-Mi tulbure mereu lucrarea”? Și ce este acest „nou început” despre care vorbește Dumnezeu? Dumnezeu i-a sfătuit pe oameni să plece înainte, dar intenția lui Dumnezeu a fost atunci de a le testa credința. Deci astăzi, când El vorbește pe un ton diferit, este El autentic sau fals? Înainte, oamenii nu știau încercările despre care vorbea Dumnezeu. Numai prin etapa lucrării făcătorilor de servicii ochii lor au văzut și ei personal au experimentat încercările lui Dumnezeu. Astfel, începând cu acel moment, datorită exemplului sutelor de încercări ale lui Petru, oamenii au făcut adesea greșeala de a crede că „era încercarea lui Dumnezeu”. Mai mult, în cuvintele lui Dumnezeu, au apărut faptele, dar rareori. Ca atare, oamenii s-au cufundat și mai adânc în credințe oarbe despre încercările lui Dumnezeu și, astfel, în toate cuvintele rostite de Dumnezeu, ei nu au crezut niciodată că aceasta este lucrarea faptelor făcute de Dumnezeu; în schimb, ei au crezut că Dumnezeu, fără a avea nimic altceva de făcut, folosea în mod specific cuvinte pentru a testa oamenii. În mijlocul unor astfel de încercări, care erau fără speranță și care, totuși, păreau să ofere speranță, au urmat oamenii, așa că, după ce Dumnezeu a spus că „toți cei care rămân vor suferi, foarte probabil, nenorociri și vor avea parte de puțin noroc”, oamenii tot și-au dedicat atenția urmării și, astfel, nu au avut nicio intenție să plece. Oamenii au urmat în mijlocul acestor iluzii și niciunul dintre ei nu a îndrăznit să fie sigur că nu există speranță – aceasta este o parte din dovada victoriei lui Dumnezeu. Punctul de vedere al lui Dumnezeu arată că El manevrează totul pentru a fi în slujba Lui. Iluziile oamenilor îi încurajează să nu-L părăsească pe Dumnezeu, indiferent de timp sau loc, așa că în timpul acestei etape, Dumnezeu folosește motivațiile imperfecte ale oamenilor pentru a-i face să depună mărturie pentru El, ceea ce este semnificația profundă a cuvintelor lui Dumnezeu când spune: „Am câștigat o parte din oameni”. Satana folosește motivațiile omului pentru a provoca tulburări, în timp ce Dumnezeu folosește motivațiile omului pentru a presta un serviciu – acesta este adevăratul sens al cuvintelor lui Dumnezeu că „oamenii își închipuie că pot să găsească drumul ca un vierme, dar când Îmi dau permisele lor false de intrare, le arunc în groapa de foc atunci și acolo și, văzându-și propriile «eforturi sârguincioase» în flăcări, ei își pierd speranța”. Dumnezeu manevrează toate lucrurile pentru a-i face să slujească, și astfel El nu evită diferitele păreri ale omului, ci le spune cu îndrăzneală oamenilor să plece; aceasta este minunăția și înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu, care combină cuvintele oneste și metoda într-una, lăsând oamenii năuciți și dezorientați. Din aceasta se poate vedea că Dumnezeu într-adevăr cere oamenilor să se mute din casa Lui, că aceasta nu este un fel de încercare și că Dumnezeu folosește această ocazie pentru a spune: „Totuși, le mai spun oamenilor că, atunci când nu reușesc să obțină binecuvântări, nimeni nu se poate plânge de Mine”. Nimeni nu poate înțelege dacă cuvintele lui Dumnezeu sunt autentice sau false, totuși Dumnezeu folosește această ocazie pentru a-i stabiliza pe oameni, pentru a-i deposeda de dorința lor de a pleca. Astfel, dacă într-o zi vor fi blestemați, ei vor fi fost avertizați de cuvintele lui Dumnezeu, așa cum spun oamenii că „acele cuvinte care sunt neplăcute de auzit sunt cele bune.” Astăzi, iubirea oamenilor față de Dumnezeu este zeloasă și sinceră și, astfel, în cuvinte despre care ei nu puteau spune dacă erau adevărate sau false, au fost cuceriți și au ajuns să-L iubească pe Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu a spus: „Mi-am realizat deja lucrarea cea mare.” Când Dumnezeu spune, „Sper ca ei să-și găsească propria cale spre supraviețuire. Eu sunt lipsit de putere în privința acestui lucru”, aceasta este realitatea rostirii de către Dumnezeu a tuturor acestor cuvinte – totuși oamenii nu cred așa; în schimb, ei au urmat întotdeauna fără a acorda nici cea mai mică atenție cuvintelor lui Dumnezeu. Ca atare, când Dumnezeu spune „în viitor nu vor mai exista cuvinte între noi, nu vom mai avea nimic de discutat, nu ne vom mai intersecta unul cu celălalt, vom merge fiecare pe drumul lui”, aceste cuvinte sunt realitate și deloc întinate. Indiferent de ce cred oamenii, aceasta este „iraționalitatea” lui Dumnezeu. Dumnezeu a depus deja mărturie înaintea Satanei și Dumnezeu a spus că-i va face pe toți oamenii să nu-L părăsească, indiferent de timp sau de loc – și, astfel, această etapă a lucrării a fost finalizată, și Dumnezeu nu dă atenție plângerilor omului. Cu toate acestea, Dumnezeu a făcut clar acest lucru de la început, și astfel oamenii sunt lăsați fără ajutor, forțați să-și înghită furia și să-și țină gura. Lupta dintre Dumnezeu și Satana se bazează în întregime pe om. Oamenii nu au niciun control asupra lor înșiși; ei sunt întru totul cu adevărat marionete, în timp ce Dumnezeu și Satana sunt cei care trag sforile din spatele scenei. Când Dumnezeu îi folosește pe oameni pentru a depune mărturie pentru El, face tot ce-I trece prin minte, tot posibilul să-i folosească pe oameni pentru a face serviciu pentru El, făcându-i pe oameni să fie manipulați de Satana și, mai mult, călăuziți de Dumnezeu. Și când mărturia pe care Dumnezeu dorește s-o depună s-a terminat, El îi aruncă pe oameni într-o parte și îi lasă suferinzi, în timp ce El se comportă ca și cum n-ar avea nimic de-a face cu ei. Când dorește din nou să folosească oamenii, îi ridică din nou și îi pune la lucru și oamenii nu sunt conștienți deloc de acest lucru. Ei sunt pur și simplu ca un bou sau cal folosit după cum dorește stăpânul, niciunul din ei nu are control asupra lui însuși. Acest lucru ar putea părea puțin trist, dar, indiferent de faptul dacă oamenii au sau nu control asupra lor, a face servicii pentru Dumnezeu este o onoare, nu ceva care să întristeze. Este ca și cum Dumnezeu ar trebui să acționeze în acest fel. A fi capabil să satisfaci nevoia Celui Atotputernic nu este oare ceva de care să fii mândru? Deci, ce crezi? Ai luat vreodată hotărârea să faci un serviciu pentru Dumnezeu? Oare s-ar putea să-ți dorești în continuare să ții la dreptul tău de a-ți căuta propria libertate?

În orice caz, tot ceea ce face Dumnezeu este bun și vrednic de admirație, iar omul și Dumnezeu sunt, la urma urmei, diferiți. Pe baza aceasta, ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu cu o inimă omenească, indiferent dacă Dumnezeu are vreun respect față de dragostea ta. Cuvintele lui Dumnezeu arată că există, de asemenea, o mare tristețe în inima lui Dumnezeu. Numai datorită cuvintelor lui Dumnezeu oamenii sunt rafinați. Totuși, această lucrare a avut loc, la urma urmei, ieri – deci, exact ce anume va face Dumnezeu în continuare? Până în prezent, acest lucru rămâne un secret și, astfel, oamenii sunt incapabili să-l înțeleagă sau să-l pătrundă și nu pot decât să cânte în timp pe muzica lui Dumnezeu. Cu toate acestea, tot ceea ce spune Dumnezeu este real și totul devine realitate – acest lucru este fără îndoială!