Răspuns:

Deoarece Domnul Isus Și-a înfăptuit lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului, am văzut că este plin de toleranță și de răbdare, de dragoste și de milă. Atât timp cât credem în Domnul Isus, păcatele noastre vor fi iertate și vom putea să ne bucurăm de harul lui Dumnezeu. Drept urmare, am stabilit că Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor și milos, că îi iartă mereu pe oameni și îi dezleagă de fiecare păcat și că ne tratează mereu așa cum o mamă își tratează copiii, cu cea mai mare grijă, nearătând vreodată furie. Mulți oameni sunt așadar nedumeriți atunci când Îl văd pe Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă exprimând adevăruri și judecând omul cu vorbe grele, care expun atât de clar corupția omului fără nicio milă; ei nu înțeleg când îi condamnă și îi blestemă pe oamenii răi, pe antihriști și pe farisei. Ei simt că Dumnezeu n-ar trebui să folosească vorbe atât de grele ca să-l judece pe om. Faptul că suntem capabili să nutrim aceste soiuri de noțiuni este întru totul rezultatul lipsei de cunoaștere a firii inerente a lui Dumnezeu. Firea dezvăluită de Dumnezeu în fiecare epocă se bazează mereu pe nevoile lucrării Lui de mântuire a speciei umane, fiind determinată și de nevoile omenirii corupte. Totul este în scopul răscumpărării și al mântuirii omenirii. Dacă vrem să înțelegem acest aspect al adevărului și să căpătăm o înțelegere adevărată asupra firii lui Dumnezeu, haideți să citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea pe care a făcut-o Isus a fost pe potriva nevoilor omului din acele vremuri. Misiunea Lui a fost aceea de a răscumpăra omenirea, de a-i ierta păcatele, astfel că firea Lui a fost întru totul una de umilință, răbdare, iubire, evlavie, îngăduință, milă și bunătate iubitoare. El le-a adus oamenilor har și binecuvântări din abundență și le-a oferit acestora toate lucrurile de care puteau ei să se bucure spre desfătarea lor: pacea și fericirea, răbdarea și iubirea Lui, mila și bunătatea Lui iubitoare. În acele zile, tot ceea ce oamenii întâlneau era o abundență de lucruri de care să se bucure: inimile lor erau împăcate și netulburate, sufletele lor erau mângâiate și ei Îl aveau alături pe Mântuitorul Isus. Faptul că puteau obține aceste lucruri era urmarea vremurilor în care trăiau” („Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării” din Cuvântul Se arată în trup).

„În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare iubire și compasiune, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea oferită vouă astăzi vine în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit” („Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului” din Cuvântul Se arată în trup).

„În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl iubesc cu o inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. De aceea, o fire precum aceasta este impregnată cu semnificația epocii, iar revelația și arătarea firii Sale se manifestă pentru lucrarea fiecărei noi epoci. Dumnezeu nu Își dezvăluie firea Sa în mod arbitrar și fără semnificație. Presupunând că, în dezvăluirea rezultatului omului în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu încă ar acorda omului infinită milă și iubire și ar continua să fie iubitor față de el, și nu l-ar supune pe om judecății drepte, ci i-ar arăta mai degrabă toleranță, răbdare și iertare, și ar ierta omul indiferent cât de grave ar fi păcatele sale, fără nicio urmă de dreaptă judecată: atunci, când ar putea fi încheiată întreaga gestionare a lui Dumnezeu? Când ar putea o fire ca aceasta să poată să conducă oamenii către destinația corespunzătoare omenirii? Luați, spre exemplu, un judecător care este întotdeauna iubitor, un judecător cu o față binevoitoare și o inimă blândă. El îi iubește pe oameni indiferent de infracțiunile pe care le-ar fi comis și este iubitor și indulgent cu ei indiferent cine ar fi. În acel caz, când ar putea el să ajungă la un verdict drept? În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

După ce am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic, ce putem vedea în legătură cu firea dezvăluită de Dumnezeu în Epoca Harului? Ce fire dezvăluie Dumnezeu în Epoca Împărăției? Firile lui Dumnezeu, așa cum sunt dezvăluite în Epoca Harului și în Epoca Împărăției, sunt la fel? Epoca Harului a fost cea în care Dumnezeu Și-a făcut lucrarea de răscumpărare, prin care Și-a dezvăluit mila și dragostea, toleranța și răbdarea, precum și iertarea și absolvirea. Doar în acest mod omenirea a devenit capabilă să vină în fața lui Dumnezeu și să se roage, să-și mărturisească păcatele și să-L implore pe Dumnezeu. Când au obținut absolvirea lui Dumnezeu, oamenii au putut să se bucure de harul și de binecuvântările Lui. În perioada de sfârșit a Epocii Legii, deși omenirea știa ce este păcatul și știa că legile lui Iahve Dumnezeu nu vor tolera nicio ofensă din partea ei, a încălcat totuși aceste legi și L-a ofensat pe Dumnezeu. Potrivit legii și poruncilor date omenirii, ar fi trebuit să fie uciși cu toții. De aceea Dumnezeu S-a întrupat și a fost răstignit pentru omenire în Epoca Harului; a purtat personal păcatele omenirii, absolvindu-i și iertându-i pe oameni de păcatele lor. Domnul Isus Și-a tratat discipolii întocmai așa cum o mamă și un tată și-ar trata proprii fii și propriile fiice: cu o grijă extraordinară și nedorind să renunțe la cineva care credea în El sau Îl urma. Scopul dezvăluirii milei, iubirii, iertării și absolvirii de către Domnul Isus a fost să vedem cât de adevărată este dragostea lui Dumnezeu față de noi, cât de milostivă și de blândă este inima Lui și cât de atent este față de slăbiciunile noastre. Dragostea Lui ne-a transformat inimile. Doar prin mijlocirea acesteia am devenit dispuși să-L acceptăm pe Dumnezeu, să venim în fața Lui ca să ne căim de păcatele noastre și să dobândim răscumpărarea lui Dumnezeu. Nu am simțit cu toții această milă și dragoste a lui Dumnezeu? Acum că au venit zilele de pe urmă, omenirea știe deja de existența lui Dumnezeu și s-a bucurat mult timp de harul Lui. Toți pot fi siguri că Dumnezeu răscumpără și mântuiește omenirea. În acest moment, oamenii pot accepta unele adevăruri – a venit timpul ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea de judecată, astfel încât omul să poate fi curățit și mântuit pe deplin. Deoarece omenirea din zilele de pe urmă a fost atât de întinată de corupția Satanei, este incredibil de arogantă și necinstită, de egoistă și mârșavă și înfiorător de rea și lacomă. Oamenii nu se dau în lături de la nimic pentru faimă, statut și avere. Și-au pierdut întreaga conștiință și rațiune, nu au nicio fărâmă de umanitate și, chiar dacă ei cred în Domnul și li se iartă păcatele, natura păcătoasă și firea lor satanică există în continuare. De aceea omenirea în totalitatea ei nu poate scăpa de viața în păcat. Pentru a mântui pe deplin omenirea din relele păcatului, Dumnezeu S-a întrupat ca Fiul Omului în zilele de pe urmă în conformitate cu nevoile omenirii corupte; El a exprimat toate adevărurile pentru a curăți și a mântui omenirea. Dumnezeu a înfăptuit o etapă a lucrării de judecată și de mustrare și, atunci când rostește adevărul pentru a-i judeca pe oameni, cuvintele Lui vor fi întrucâtva dure și vor tăia în carne vie, întocmai ca o sabie ascuțită cu două tăișuri, dezvăluind complet firea Lui dreaptă, măreață și mânioasă. Tocmai datorită judecății și mustrării lui Dumnezeu suntem în stare să vedem că dreptatea și sfințenia Lui nu vor tolera ofensele omenirii și doar atunci ne vom înclina până la pământ, neavând unde să ne ascundem. Vom realiza atunci că suntem atât de corupți și de plini de firea Satanei, încât ne lipsesc în întregime venerația și supunerea față de Dumnezeu, că tot ce facem este să ne răzvrătim și să ne împotrivim Lui și că nu merităm să fim în prezența lui Dumnezeu. Doar astfel putem să ajungem la căința adevărată, să aflăm ce este adevărata asemănare umană și cum ar trebui să trăim o viață cu însemnătate. Prin cunoașterea judecății și mustrării lui Dumnezeu, putem să înțelegem multe adevăruri, să avem o inimă cu venerație și supunere față de Dumnezeu, să aflăm importanța căutării adevărului, precum și importanța supremă de a-L cunoaște și a-L iubi pe Dumnezeu; nu este aceasta adevărata căință? Nu este o schimbare reală? Fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel de ființe omenești profund corupte nu ar avea nicio cale de a fi curățite și de a dobândi mântuirea.

Vedem acum că rezultatul mântuirii și al desăvârșirii omului de către Dumnezeu poate fi obținut doar prin judecata și mustrarea Lui. Acestea sunt faptele. Dacă lucrurile s-ar petrece potrivit celor imaginate de noi, Dumnezeu din zilele de pe urmă ar dezvălui aceeași fire iubitoare și milostivă ca Domnul Isus – ar putea acest lucru să ducă la rezultatul curățirii și mântuirii omenirii? Dacă Dumnezeu nu Și-ar înfăptui lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, atunci n-am putea niciodată să înțelegem cu adevărat firea inerentă a lui Dumnezeu, care se bazează în principal pe dreptatea Lui. N-am putea atunci să primim adevărul, să atingem purificarea sau mântuirea ori să fim desăvârșiți. În plus, n-ar exista nicio cale de a-i expune și elimina pe acei necredincioși care nu caută adevărul sau pe acei antihriști care urăsc adevărul și sunt dușmanii lui Dumnezeu. Doar judecata dreaptă a lui Dumnezeu poate expune în totalitate omul și poate clasifica fiecare persoană în funcție de felul ei. Doar acest lucru poate încheia în întregime lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, putem afla că firea exprimată de Dumnezeu în fiecare epocă este determinată pe baza nevoilor lucrării de mântuire a omenirii. Astfel, nu putem delimita firea lui Dumnezeu și totalitatea Lui pe baza firii pe care o dezvăluie într-o anumită epocă. Fariseii au delimitat numele lui Dumnezeu și au respectat cu strictețe un set de reguli, astfel încât I s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus, fiind pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Trebuie să cunoaștem firea lui Dumnezeu ajungând să înțelegem cele trei etape ale lucrării Sale. Este singurul lucru precis pentru aceasta și este în acord cu voia lui Dumnezeu. Dacă am trage concluzia că Dumnezeu este iubitor și milostiv doar pe baza firii dezvăluite de Domnul Isus în Epoca Harului, cum ar putea aceasta să fie o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu? Aceasta ar fi o cale foarte nesăbuită și ignorantă de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Fariseii înțelegeau cu toții Biblia, dar de ce nu-L cunoșteau pe Dumnezeu? Deoarece Îl defineau pe Dumnezeu doar pe baza unei etape a lucrării Sale, astfel încât L-au răstignit pe Domnul Isus când a venit să-Și îndeplinească lucrarea. Acest lucru arată cât de ușor putem să-L delimităm și să ne opunem lui Dumnezeu dacă nu-L cunoaștem.

din Răspunsuri la întrebările din scenetă