Am avut părtășie recent despre distingerea diferitelor categorii de oameni în funcție de originea lor. Acesta este un subiect special, care face parte din subiectul mai vast al condițiilor înnăscute, al umanității și firilor corupte ale oamenilor. Am avut părtășie despre un anumit conținut legat de acest subiect special – ce a inclus acesta? (Dumnezeu a clasificat oamenii în trei tipuri în funcție de originea lor: cei reîncarnați din animale, cei reîncarnați din diavoli și cei reîncarnați din oameni. Prima dată, Dumnezeu a avut părtășie despre cele patru caracteristici ale oamenilor reîncarnați din animale: prima este că au o înțelegere denaturată; a doua este că sunt deosebit de amorțiți; a treia este că sunt deosebit de confuzi; iar a patra caracteristică este că sunt nesăbuiți. A doua oară, Dumnezeu a avut părtășie despre caracteristicile celor reîncarnați din diavoli: prima este că sunt mincinoși incurabili; a doua este că sunt devianți; și a treia este că sunt răi. Părtășia a pus accent în principal pe două manifestări, și anume că sunt mincinoși incurabili și devianți.) Principala manifestare a mincinoșilor incurabili este amăgirea. Cât despre manifestările deviante, le-am clasificat și pe acestea – câte manifestări sunt? (Sunt trei. Prima se referă la fire, și anume, faptul de a fi sinistru și anormal. A doua implică pofta ticăloasă a trupului. Cealaltă este faptul de a fi bizar; adică, de a experimenta frecvent halucinații auditive și alte halucinații senzoriale și de a prezenta mereu comportamente anormale.) În ansamblu, asta a fost inclus.

Ultima dată am avut părtășie despre câteva manifestări ale aspectului deviant al oamenilor reîncarnați din diavoli. Am citit despre manifestările unui individ în documentele de excludere compilate de biserică – ascultați cu toții și vedeți dacă manifestările sale au legătură cu subiectul părtășiei noastre. Acest individ era responsabil de cultivarea legumelor la o fermă. Principalele sale manifestări au fost descrise astfel: „Umanitatea lui este răuvoitoare, iar atitudinea lui față de Cel de mai sus este lipsită de respect”, fiind enumerate câteva manifestări specifice. Prima manifestare era: „A ales la întâmplare un loc unde să cultive legume pentru Cel de mai sus. Ulterior, s-a descoperit că acel teren era jos și predispus la acumularea apei. Îngrășământul aplicat acolo a fost luat de apă, rezultatul fiind că legumele au rămas foarte mici. Știa că îngrășământul ar trebui aplicat din nou, dar pur și simplu nu a făcut asta. A văzut că legumele nu cresc bine, dar nu a făcut nimic – I-a dat în mod intenționat Celui de mai sus să mănânce legume cultivate slab.” Aceasta a fost prima manifestare. A doua manifestare a fost: „În mod normal, se îngrijea doar de legumele cultivate pentru frați și surori și apoi pleca. Nu se îngrijea și nu se ocupa de legumele cultivate pentru Cel de mai sus – nu se preocupa de această chestiune și nu făcea nimic în privința ei.” A treia manifestare a fost: „Știa că o mulțime de dăunători infestaseră legumele, mușcându-le, transformându-le într-o mizerie plină de pete care arăta dezgustător și făcându-le necomestibile, dar pur și simplu stropea la întâmplare cu un pesticid, fără să-i pese dacă era eficient. Când alții i-au amintit să îndepărteze dăunătorii de pe legume, a fost complet indiferent, gândindu-se: «De ce să mă agit? Am atâtea treburi de făcut – nu pot să mă ocup de aceste legume în fiecare zi!»” Vezi, asta gândea în sinea lui – chiar și când alții îi aduceau aminte, tot nu lua măsuri. A patra manifestare a fost: „Gândea următoarele în sinea lui despre cultivarea legumelor pentru Cel de mai sus: «Indiferent cum ies legumele pe care le cultiv, va trebui să le mănânci. Dacă ies bine, vei avea legume bune de mâncat. Dacă nu am cultivat legume bune, atunci nu le mânca. Oricum, le-am cultivat pentru tine – trebuie să-mi fii recunoscător!»” Acestea erau gândurile răuvoitoare din inima lui și le-a comunicat celor cu care locuia. „Când alții i-au amintit să nu utilizeze coșul pentru frunzele de legume putrede atunci când ducea legume la Cel de mai sus, el a zis: «Nu pot să garantez asta.»” Vezi, alții i-au amintit, dar el tot nu a ascultat. A făcut pur și simplu ce a vrut. Aceasta a fost a patra manifestare. A cincea manifestare a fost: „Așa a tratat legumele cultivate pentru Cel de mai sus, fără nicio conștientizare în inima lui, fără cea mai mică remușcare. Ori de câte ori îi amintea cineva, spunându-i să fie mai atent, el devenea potrivnic și scârbit. Ura pe oricine îi dădea sugestii.” Conducătorii și lucrătorii au rezumat cinci manifestări în total. Au rezumat manifestările obișnuite ale acestui individ, precum și atitudinea lui față de adevăr și de datorie, și au enumerat, de asemenea, exemple specifice. Rezumatul a fost destul de bun. Cum vă simțiți după ce ați auzit asta? Un individ cu aceste manifestări are o umanitate bună? (Nu.) Cât de rea este? S-au aliniat manifestările acestui individ la cele ale oamenilor reîncarnați din diavoli, despre care am avut părtășie? (Da.) La ce manifestare s-au aliniat? (La manifestarea unor astfel de oameni de a fi răi.) Pe lângă faptul că era rău, a avut acest individ vreo manifestare deviantă, caracteristică oamenilor reîncarnați din diavoli? (Da.) Cum a fost evident acest lucru? (Oamenii obișnuiți, atunci când cultivă legume pentru Cel de mai sus, ar acorda prioritate alegerii unui pământ bun, dar el a ales să intre în grațiile fraților și surorilor – a avut grijă doar de legumele cultivate pentru frați și surori. Cât despre legumele cultivate pentru Cel de mai sus, a ales un pământ rău, nu le-a îngrijit, nu s-a ocupat de dăunători și I-a dat mereu Celui de mai sus să mănânce legume cultivate prost. Atitudinea lui față de Cel de mai sus, față de Dumnezeu, a fost una de dușmănie.) De ce a fost atitudinea lui față de Cel de mai sus una de dușmănie? Îl jignise Cel de mai sus? (Nu. Atitudinea lui a fost determinată de natura-esență pe care o are – Îl ura pe Dumnezeu și ura lucrurile pozitive.) Nu l-am cunoscut niciodată cu adevărat pe acest individ – nu avusesem niciodată interacțiuni cu el. Atunci, cum putea să nutrească o ură atât de profundă în inima lui? Aceasta e o problemă cu natura lui. În primul rând, era rea; în al doilea rând, era deviantă, nu-i așa? Nu este la fel ca a marelui balaur roșu? (Ba da.) Exista un fel de ură în inima lui în modul în care L-a tratat pe Dumnezeu și lucrurile pozitive. Dacă l-ai întreba ce se întâmplă, nici el n-ar putea să explice clar – pur și simplu simțea ură. Îl ura în mod special pe Dumnezeu și adevărul, ura în special lucrurile pozitive. Nu înseamnă asta că este deviant? (Ba da.) Acest tip de individ este un diavol. Dacă l-ai întreba: „În cine crezi?”, cu siguranță ar spune că în Dumnezeu. Crede în Dumnezeu și totuși Îl urăște pe Dumnezeu, dezvăluind mentalitatea unui diavol. Asta înseamnă că este deviant. De ce spun asta? În primul rând, nu-l cunoșteam deloc pe acest individ și nu-l emondasem niciodată, însă nutrea o ură atât de profundă față de Mine – asta înseamnă că este deviant. În al doilea rând, frații și surorile au rânduit ca el să cultive legume. Dacă nu era dispus să o facă, ar fi putut aborda problema, dar el și-a vărsat în schimb furia asupra parcelei de legume. După ce le-a plantat, nu le-a îngrijit cum trebuie și I-a dat Celui de mai sus să mănânce legume cultivate prost. În al treilea rând, a fost destul de dispus când a venit vorba să cultive legume pentru frați și surori și a avut grijă de ele destul de bine, dar când a fost vorba să cultive legume pentru Cel de mai sus, nu a fost dispus în inima lui. A fost deosebit de plin de ură și nu este clar de ce – nimeni nu-l jignise, totuși el L-a tratat în acest mod pe Cel de mai sus și pe Dumnezeu. Nu este oare deviant? (Ba da.) Această forță deviantă este atât de puternică! În primul rând, este rea; în al doilea rând, este deviantă – aceasta este natura unui diavol. Indiferent cât de tolerant și răbdător și cu câtă dragoste îi tratează casa lui Dumnezeu pe diavoli, indiferent cum le oferă șanse de a obține mântuirea, ei nu înțeleg deloc aceste lucruri. În inimile lor, pur și simplu Îl urăsc pe Dumnezeu și urăsc casa lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează în întregime faptului că natura unui diavol este tocmai de a-L urî pe Dumnezeu și de a urî lucrurile pozitive. Nimeni nu poate spune clar care este motivul – diavolii pur și simplu nutresc o ură nefondată față de Dumnezeu și de lucrurile pozitive. Aceasta se numește a fi deviant. La ce se gândea el în fiecare zi? „Indiferent cum ies legumele pe care le cultiv, va trebui să le mănânci. Dacă ies bine, vei avea legume bune de mâncat. Dacă nu am cultivat legume bune, atunci nu le mânca. Oricum, le-am cultivat pentru tine – trebuie să-mi fii recunoscător!” Nu erau deviante lucrurile din inima lui? Ceea ce gândea era în întregime ticălos, sinistru și anormal. Oamenii care au conștiință și rațiune simt că gândurile lui sunt de neconceput – nu pot să se lămurească de ce ar gândi așa. Exact acesta este modul în care acționează diavolii. Ceea ce gândea și contempla în inima lui erau numai lucruri întunecate și ticăloase. Poate un astfel de individ – care este un diavol – să accepte adevărul? (Nu.) Nici măcar nu avea moralitatea umană de bază sau conștiință și rațiune. Când era menționat Dumnezeu, se înfuria și simțea ură. Când alții i-au cerut să îndeplinească o altă sarcină, nu a fost la fel de potrivnic; doar când a venit vorba de cultivarea legumelor pentru Cel de mai sus a fost deosebit de potrivnic. Asta înseamnă că este rău, că este deviant. L-ai putea întreba de ce este atât de potrivnic – este o chestiune care ține de inimă și s-ar putea să nu poată spune clar unde se află rădăcina problemei. Puteți vedea clar unde se află rădăcina acestei probleme? De ce L-a tratat pe Dumnezeu în acest fel? Majoritatea oamenilor ar considera că este ceva de-a dreptul năucitor: „Cum ar putea cineva care crede în Dumnezeu să-L trateze pe Dumnezeu așa? Nu este oare un non-credincios?” Acum, prin intermediul părtășiei despre adevăr, sunteți capabili să vedeți puțin mai clar esența și originea diferitelor tipuri de oameni? (Da.) Ar trebui să puteți vedea puțin mai clar acum – aceștia sunt tocmai genul de oameni care s-au reîncarnat din diavoli, iar natura lor este de a-L urî pe Dumnezeu.

Spuneți-Mi, se pot schimba oamenii reîncarnați din diavoli? (Nu.) Sunt exact ca marele balaur roșu. Și ei pot să spună cuvintele corecte, cuvinte care se aliniază la conștiință și moralitate – dar categoric nu pot îndeplini lucrurile pe care le spun. Pot spune multe cuvinte care sună plăcut, dar când vine vremea să facă lucruri reale, nu pot face niciunul. De ce nu le pot face? Pentru că, în sinea lor, sunt diavoli. S-ar simți inconfortabil și nefericiți în sinea lor dacă ar face lucruri pozitive și care se conformează standardului conștiinței umane. Doar atunci când fac rău, făcând ceea ce fac diavolii, gândind ceea ce gândesc diavolii, se simt confortabil și bucuroși în sinea lor. Aceasta este adevărata față a oamenilor de felul acesta. Dacă porți o conversație banală cu ei, vorbind despre chestiuni care țin de viața trupească sau chiar discutând despre evenimente curente și politică, sunt capabili să stea liniștiți. Însă odată ce conținutul părtășiei se referă la lucruri pozitive, la adevăr, la Dumnezeu, la identitatea, esența, lucrarea și intențiile lui Dumnezeu pentru om sau la cerințele Sale de la om, devin scârbiți și potrivnici în inimile lor – nu vor să asculte. Încep să-și scarpine urechile și obrajii, ca și cum ar sta pe ace. Inimile lor încep să fie agitate și neliniștite, de parcă ar crește buruieni sălbatice înlăuntrul lor. Simt că ar fi o tortură să stea fie și o secundă în plus, iar unii dintre ei chiar se ridică și pleacă imediat. Chiar dacă unii oameni, de dragul aparențelor, stau foarte politicos și nu pleacă, mintea lor rătăcește deja departe – gândurile le-au zburat de mult dincolo de nori, iar ei pur și simplu nu ascultă ceea ce spui. De ce au aceste manifestări? Pentru că, în inimile lor, sunt dezgustați de Dumnezeu și de lucrurile pozitive. Nu sunt interesați de adevăr; nu-l pot asimila și nu sunt dispuși să-l accepte. De îndată ce o persoană are părtășie despre adevăr în timpul unei adunări, se gândesc la tot soiul de scuze pentru a pleca, spunând: „Trebuie să plec să mă ocup de ceva” sau „Trebuie să răspund la telefon.” Vor doar să profite de orice scuză pentru a fugi. Astfel de oameni sunt pur și simplu devianți. Dacă cineva recunoaște că este o persoană care crede în Dumnezeu și Îl urmează, nu ar trebui să aibă aceste manifestări. Dar când vine vorba de chestiuni care implică lucrurile pozitive sau care Îl implică pe Dumnezeu, oamenii reîncarnați din diavoli au aceste manifestări – este dincolo de controlul lor și este o chestiune care ține de natura-esență pe care o au. Este determinată de originea lor și nimeni nu poate schimba acest fapt. Când ai părtășie despre adevăr, despre lucruri pozitive, despre intențiile lui Dumnezeu, despre cuvintele Sale, au impresia că îi judeci, că acest lucru le va pune capăt vieții. Aceasta este adevărata stare interioară a modului în care Îl tratează pe Dumnezeu, adevărul și lucrurile pozitive. Desigur, este și un fel de manifestare a esenței ticăloase a unor asemenea oameni. Deoarece îi dezgustă și urăsc lucrurile pozitive, adevărul și pe Dumnezeu, ceea ce gândesc și contemplă în universul lor interior în fiecare zi nu are absolut nicio legătură cu lucrurile pozitive, cu adevărul sau cu lucrarea lui Dumnezeu. Tot ce gândesc în inimile lor este legat de ceea ce este deviant. Se gândesc cum să se dea mari pentru a avea statut și prestigiu printre oameni, cum să acționeze așa încât să-i inducă în eroare pe oameni, să câștige statut și să-i determine pe mai mulți să-i aprobe și să-i admire, cum să acționeze așa încât să câștige inimile oamenilor și să le obțină aprobarea și cum să câștige recunoaștere și promovări din partea casei lui Dumnezeu sau a conducătorilor de la fiecare nivel. Toate gândurile și acțiunile lor au natura rivalității, luptei, furtului, înșelăciunii, uneltirii, complotului, incitării, ademenirii, controlării și inducerii în eroare, nu-i așa? (Așa este.) Nu precupețesc niciun efort când fac aceste lucruri – sunt dispuși să îndure orice greutăți. Pe parcursul întregului proces al suferinței lor, urzesc planuri și complotează despre ce rău să facă, împotriva cui să calculeze și ce scopuri să atingă. În tot ce fac, există o strategie, există o intenție specifică. La exterior, nu spun în mod public lucruri care să se împotrivească adevărului, nici nu fac în mod public lucruri care perturbă sau tulbură lucrarea bisericii și, cu atât mai mult, nu Îl judecă, nu Îl atacă sau nu Îl hulesc public pe Dumnezeu. Nu fac aceste fapte rele evidente. Dar în universul lor interior, nu se gândesc niciodată la ceva legat de adevăr sau de lucruri pozitive și nici măcar nu iau în considerare vreodată ceva legat de conștiință și rațiune sau de moralitatea umană. Așadar, ce iau în considerare? Mințile lor sunt complet blocate în planuri, vicleșuguri, calcule, conspirații și comploturi. Așadar, chiar dacă, la prima vedere, nu-i vezi împotrivindu-se în mod public lui Dumnezeu sau nu-i auzi rostind cuvinte de nemulțumire împotriva Lui, de suspiciune față de El, de judecare a lui Dumnezeu sau chiar de blasfemie împotriva Lui, au totuși inimile pline de o atitudine de dispreț, batjocură și obrăznicie față de cuvintele lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de orice are legătură cu lucrarea Lui. Indiferent ce spune Dumnezeu, care sunt cerințele Sale de la oameni, care sunt intențiile Sale sau care sunt principiile din spatele diverselor tipuri de lucrare pe care le săvârșește Dumnezeu, nu le acordă niciodată atenție și nu le acceptă – înlăuntrul acestor oameni, pur și simplu nu există un loc care să primească aceste lucruri pozitive. Deși nu-i vezi împotrivindu-se sau condamnând în mod public aceste lucruri pozitive, în adâncul inimii lor, sunt dezgustați de ele și le detestă. Când ascultă predici, nu cugetă cum să accepte și să practice adevărul, ci, mai degrabă, cum să rezume perspectivele și frazele noi pe care le aud și cum să le transforme în cuvinte proprii despre care să aibă părtășie și pe care să le împărtășească altora, cu scopul de a-i face pe oameni să-i admire și să-i idolatrizeze. Își spun în sinea lor: „Dacă predic apoi aceste cuvinte celor care tocmai s-au alăturat bisericii, voi putea să câștig admirația și idolatrizarea și mai multor oameni și voi avea un statut și mai înalt printre ei. Acest statut se va baza pe doctrina pe care o înțeleg și o pricep și pe cât de cuprinzător o pricep.” Chiar dacă stau și ascultă predici – chiar ascultând foarte atent și sârguincios și depunând mult efort – atitudinea lor nu este pozitivă, iar motivația lor nu este pură. Nu ascultă cu o atitudine de acceptare a adevărului, ci chibzuiesc ca și cum ar studia teologia, comparând ce se spune în predici cu Biblia. Nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu și nu se compară cu ele, căutând să-și înțeleagă diversele probleme și să găsească în ele o cale de rezolvare și principii de practică, așa încât să ajungă să se cunoască pe ei înșiși, să aibă remușcări sincere, să se elibereze de firile lor corupte, să acționeze și să se comporte într-un mod care să se conformeze adevărurilor-principii și să satisfacă intențiile lui Dumnezeu – acesta nu este în niciun caz scopul lor. Care este scopul lor? Să-și însușească mai multe doctrine, așa încât să poată să se etaleze și să se dea în spectacol, făcându-i pe oameni să-i admire și să-i idolatrizeze. Acesta este primul obiectiv. Al doilea obiectiv este să găsească cea mai simplă cale de a obține binecuvântări. După ce ascultă predici și confirmă că aceasta este adevărata cale, încep să se întrebe ce speranțe au de a obține binecuvântări sau de a dobândi mântuirea. Apoi, decid să folosească metoda de a îndura greutăți și de a plăti un preț pentru a obține în mod fraudulos încrederea aleșilor lui Dumnezeu și a casei Sale și pentru a-L face pe Dumnezeu să vadă greutățile pe care le îndură și prețul pe care îl plătesc. Sunt de părere că pot obține mari binecuvântări și o destinație minunată crezând în Dumnezeu în acest mod. Vezi, atitudinea lor față de predici și față de fiecare aspect al adevărului nu este de a-l accepta pur și simplu și apoi de a-l practica și experimenta – în schimb, au planuri și uneltiri ascunse. Speră mereu să folosească anumite fraze sau citate clasice din predici și părtășii pentru a-și înzestra mintea și arsenalul retoric, așa încât să-i inducă în eroare pe frați și surori, făcându-i pe toți să-i idolatrizeze, să câștige un statut printre oameni și să se poată bucura de stima altora. Nu sunt aceste gânduri, intenții și atitudini pe care le au atunci când ascultă predici suficiente pentru a demonstra că astfel de oameni sunt foarte devianți? (Ba da.) Poate cineva să corecteze această forță deviantă din ei? Dacă le-ai spune: „Acest mod de gândire nu înseamnă că accepți adevărul – nu este atitudinea pe care se cuvine să o aibă cineva care urmărește adevărul. Dacă gândești așa, adevărul nu va avea niciun efect asupra ta; nu-ți va da posibilitatea să dobândești mântuirea. Ar trebui să accepți adevărul, să găsești principiile de practică în el și să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu în viața reală, astfel încât cuvintele Sale să devină adevărul-realitate deținut de tine și, în cele din urmă, să devină viața ta” – ar fi capabili să realizeze asta? (Nu ar fi.) De ce nu? Oare pentru că nu au depus suficient efort sau pentru că părtășia noastră despre adevăr nu a ținut cont de sentimentele lor sau nu a inclus o aprovizionare adecvată a adevărului, îndreptată către starea lor? (Niciuna dintre acestea.) Atunci, care este motivul? (Este determinat de esența lor de a urî adevărul.) Prin urmare, trebuie să spunem că manifestările acestor oameni sunt inseparabile de esența lor – sunt strâns legate. Nimeni nu poate corecta gândurile din sinea lor și nimeni nu poate schimba natura-esență ticăloasă a acestor oameni care sunt diavoli. Ei urăsc și resping adevărul, așa că adevărul nu-i poate schimba. Se poate spune atunci că oamenii de acest fel nu pot fi ajutați? (Da.) Răspunsul este în mod categoric „da”. De ce? Pentru că natura-esență pe care o au este cea a diavolilor. Tot ceea ce dezvăluie este în întregime guvernat de natura diavolilor – categoric nu este o dezvăluire temporară de corupție, nici nu este o dezvăluire a firilor corupte ticăloase ale omenirii corupte. Motivul este că sunt diavoli, nu ființe umane create – aceasta este rădăcina problemei.

Oamenii de acest fel au și alte manifestări atunci când ascultă predici – de fiecare dată când casa lui Dumnezeu are părtășie despre adevăr și aceasta implică expunerea și disecarea faptelor rele și a manifestărilor anumitor oameni, aceștia spun lucruri precum: „Nu vorbești despre acel incident care s-a petrecut anterior? Cunosc întreaga poveste. Știu exact care este scopul tău când îl aduci în discuție. Nu cumva încerci doar să folosești părtășia și disecarea acestei chestiuni pentru a-ți stabili propria autoritate și a-i face pe oameni să te asculte? Nu cumva vrei doar să le dai o lecție unor oameni și să-i reprimi pe unii? Nu cumva doar lansezi o campanie? Doar un neghiob ar crede ce spui tu! Doar un neghiob te-ar asculta și ar practica în conformitate cu adevărurile-principii!” Vezi, chiar și atunci când aud unele exemple, afirmații sau manifestări specifice ale oamenilor în legătură cu un anumit aspect al adevărului, ceea ce înțeleg ei este complet diferit de ceea ce înțeleg alții. Nu pot să înțeleagă sau să trateze corect aceste lucruri și pot chiar să denatureze faptele, să judece și să condamne lucrurile pozitive. Ceea ce gândesc în inimile lor este mereu atât de întunecat, totuși, simt că sunt deosebit de isteți și cunosc adevărata poveste. Nu este deviant? Este exact ca marele balaur roșu – marele balaur roșu spune că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic îi îndepărtează sau îi exclude pe oameni ca o demonstrație de forță care să fie văzută de alții, dar nu spune niciodată că purifică biserica atunci când casa lui Dumnezeu, biserica, îi îndepărtează pe oameni. Aceasta deoarece sunt diavoli non-credincioși care nu pot înțelege adevărul; aceștia denaturează, judecă și condamnă mereu lucrurile pozitive și nu vor trata în niciun caz lucrurile pozitive cu o mentalitate corectă. Preferă să creadă că au evoluat din maimuțe, că sunt descendenții dragonilor, decât să admită că oamenii au fost creați de Dumnezeu. Recent, chiar am auzit câțiva cercetători științifici spunând că o specie de șobolan uriaș de acum câteva sute de milioane de ani a fost strămoșul omului – ce teorie ridicolă și bizară! Dacă încerci să-i faci să admită că oamenii au fost creați de Dumnezeu, să creadă că oamenii au fost creați de Dumnezeu, indiferent cum spui asta, ei refuză să recunoască. Chiar și având acest fapt chiar în fața ochilor, tot nu cred. Aceștia cred pur și simplu că oamenii au evoluat din maimuțe, că sunt urmașii șobolanilor sau descendenții dragonilor. Preferă să creadă aceste soiuri de cuvinte diavolești, decât să creadă că oamenii au fost creați de Dumnezeu – că viața și suflarea omului au fost dăruite de Dumnezeu. Nu cred, nu recunosc și nu sunt dispuși să accepte acest fapt. Nu este deviant? (Ba da.) Dacă spui că sunt descendenții dragonilor, sunt încântați. Dacă spui că au evoluat din maimuțe și sunt descendenți ai maimuțelor sau că un șobolan uriaș este strămoșul lor, aceștia spun: „Da, ce onoare!” Dar dacă spui că oamenii au fost creați de Dumnezeu, devin ostili – li se aprind ochii de mânie și devin plini de ură față de tine. Este atât de deviant!

Cei reîncarnați din diavoli sunt cel mai puțin dispuși să audă cuvinte de părtășie despre adevăr. Mai ales când astfel de cuvinte sunt despre cunoașterea de sine, disecarea stărilor diverselor tipuri de oameni, intrarea în adevărurile-realități sau principiile de practicare a adevărului, ei simt o repulsie extremă în inimile lor și, totodată, răspândesc înțelegeri și opinii denaturate. De exemplu, când biserica îi îndepărtează pe unii răufăcători, indivizii de acest fel îi instigă pe alții, spunând lucruri precum: „Casa lui dumnezeu nu are dragoste față de oameni. Este ca și cum ar tăia boul după ce a arat câmpul” sau „Acești oameni au fost îndepărtați pentru că i-au ofensat pe conducătorii de nivel superior.” Nu sunt capabili să trateze corect lucrarea de curățire a bisericii din cadrul casei lui Dumnezeu, nici nu au o înțelegere pură – gândesc și vorbesc despre aceasta într-un mod distorsionat. Nu vei auzi niciun cuvânt al conștiinței sau rațiunii din gura lor, nici cuvinte care să reprezinte lucruri pozitive, cu atât mai puțin ceva care să se alinieze la adevărurile-principii. Inima lor este plină de plângeri, sfidare și nemulțumiri. Când își exprimă fără reținere punctele de vedere, lucrurile pe care le spun și gândurile și punctele de vedere pe care le dezvăluie sunt toate deviante și distorsionate. Găsești că este de neconceput – te gândești că au crezut în Dumnezeu și au ascultat predici atâția ani și că, la prima vedere, par să se comporte destul de bine și să nu fie răi și te întrebi cum au putut spune aceste lucruri irezonabile în momente critice. Și-au dezvăluit în sfârșit adevăratele gânduri, lucruri pe care le-au ascuns în inima lor mult timp – nu le dezvăluie acest lucru cu adevărat problema? (Ba da.) Adevăratele gânduri pe care le-au dezvăluit sunt argumente și erezii complet distorsionate. Așadar, au exprimat aceste argumente și erezii distorsionate din cauza unei dispoziții proaste temporare? (Nu.) Categoric nu. Indiferent de câți ani au credință în Dumnezeu și ascultă predici, aceste gânduri au fost mereu ascunse în inima lor, fără să iasă vreodată la iveală. Dar când vine un moment crucial și nu se mai pot abține să nu spună ce vor să spună, vorbele erup ca un vulcan – au mocnit prea intens înlăuntrul lor și, într-o zi, nu le mai pot reține și această furie deviantă explodează. Când natura lor diavolească erupe, ies la iveală tot felul de argumente și erezii distorsionate, precum și sofisme – rostesc cuvinte prin care se plâng de Dumnezeu, care Îl blasfemiază și Îl insultă, cuvinte de invidie și ură față de oameni, cuvinte de instigare – debitează tot felul de cuvinte diavolești și abia atunci îți dai seama că sunt diavoli și că au fost dezvăluiți pe deplin. Anterior, ai observat că predicile le-au depășit mereu puterea de înțelegere și că nu au înțeles niciodată adevărul în toți anii în care au crezut în Dumnezeu. Ai presupus că au un calibru slab și că adevărul îi depășește, așa că i-ai considerat frați sau surori și ai încercat să-i ajuți. Te-ai destăinuit lor și ai vorbit despre modul în care firile tale corupte au ajuns să fie curățite. Dar, indiferent cum ai avut părtășie cu ei, nu și-au deschis niciodată inima pentru a vorbi despre felul în care sunt cu adevărat. Nu ai fost niciodată în stare să înțelegi: de ce nu au putut să-și deschidă inima? De ce nu și-au dezvăluit adevărata stare? Este oare posibil să nu-și fi dezvăluit niciodată firile corupte? Nu ai fost niciodată în stare să-ți dai seama cum sunt și chiar ai crezut că au un comportament bun și că sunt simpli și candizi. Abia acum, când natura lor diavolească a erupt, iar ei au spus atâtea lucruri prin care se plâng de Dumnezeu și Îl hulesc, vezi că nu au de fapt umanitate și că natura lor este în întregime diavolească. Simți următoarele: „Acest individ este înspăimântător! A crezut în Dumnezeu toți acești ani, dar se dovedește că a urât mereu adevărul și s-a împotrivit adevărului în inima lui! Nu e de mirare că nu și-a deschis niciodată inima în fața nimănui – se temea că alții își vor da seama de natura lui diavolească! Este un diavol în toată regula!” Odată ce-ți dai seama de esența lui, simți că ai fost complet orb în toți acești ani – ți-ai făcut datoria în fiecare zi și ai trăit viața bisericească alături de el, considerându-l tot timpul un om bun, un membru al casei lui Dumnezeu, unul dintre aleșii Săi, fără să ai discernământ în privința lui. Aceasta este o situație foarte înfricoșătoare! Dacă trăiești și interacționezi cu frați și surori și descoperi că un individ are firi corupte sau încalcă principiile în datoria lui și ai părtășie despre adevăr cu el și îl ajuți, iar individul este capabil să-l accepte și să-și exprime recunoștința, te vei simți destul de mulțumit – vei simți că acest individ este foarte bun, că iubește adevărul; categoric nu vei simți repulsie față de el. Dar dacă interacționezi cu un diavol mai mulți ani și îl tratezi mereu ca pe un frate sau o soră, îl ajuți deseori, îl susții și îi arăți dragoste, răbdare și toleranță, însă el te privește cu multă ostilitate, ferindu-se mereu de tine, ca și cum ai fi dușmanul lui, și îți dai tot mai mult seama că nu acceptă câtuși de puțin adevărul în inima lui și că nu este altceva decât un diavol – cum te-ai simți? În ceea ce-l privește pe individul pe care tocmai l-am menționat și care a fost exclus – dacă ai interacționa cu un individ de acest fel și ai descoperi într-o zi că umanitatea lui este atât de rea, încât nu doar că Îl urăște pe Dumnezeu în inima lui și nu acceptă deloc adevărul, ci îi urăște și pe cei care îl ajută din dragoste, făcându-te să fii sigur că un individ de acest fel este un diavol în toată regula, cum te-ai simți? (Aș simți că am fost cu adevărat nesăbuit.) În primul rând, ai simți că ai fost nesăbuit și te-ai întreba cum de ai depus atât de mult efort inutil pentru un astfel de individ. Ce altceva? (M-aș simți oarecum dezgustat.) Dezgustat față de cine? Dezgustat față de acel individ sau de tine însuți? (De acel individ, dar și de mine, pentru că nu am fost în stare să-l discern.) Atunci, ai mai dori să-l vezi sau să interacționezi cu el în viitor? (Nu.) Ce fel de relație ai dori să ai atunci cu el? Ce fel de abordare ai dori să adopți în interacțiunea cu acel individ? (N-aș vrea să-l mai văd niciodată – cu cât aș putea să stau mai departe de el, cu atât mai bine.) Dar dacă, în timp ce îți îndeplinești datoria, tot ar trebui să-l vezi uneori sau să discuți despre lucrare cu el și n-ai putea să-l eviți – ce ai face atunci? Ați rezumat vreun principiu și vreo cale de practică pentru această situație? Vă simțiți dezgustați de acel individ și, prin urmare, vreți să-l evitați și să nu-l vedeți, dar dacă evitați să-l vedeți în datoria voastră, lucrarea va fi întârziată și afectată – așadar, ce ar trebui să faceți? Aveți vreo soluție bună? (Nu.) Atunci vă spun Eu două soluții. Prima este aceasta: dacă un individ de acest fel poate să rămână în biserică pentru a presta un serviciu, nu ești obligat să intri în contact cu el atunci când acest lucru nu este necesar în timpul datoriei tale. Aceasta deoarece ești dezgustat de acel individ, este jenant și dureros pentru tine să intri în contact cu el și pentru că, la rândul lui, își poate da seama că ești dezgustat de el, ceea ce i se pare supărător. Așadar, nu mai este nevoie să-ți deschizi inima în fața lui și să-i spui cele mai intime gânduri ale tale la fel ca înainte. În schimb, doar fii tolerant și răbdător și interacționează cu el folosind metode înțelepte – este suficient. Acesta este un principiu. Altul este că, atunci când ești nevoit să intri în contact cu acel individ în lucrarea ta, trebuie să-i explici clar lucrarea care îi este atribuită și adevărurile-principiile aferente. Există aici un aspect la care trebuie să fii atent – trebuie să vezi dacă este capabil să finalizeze cu succes lucrarea care îi este atribuită. Dacă este de obicei capabil să facă o parte din această lucrare, atunci ai părtășie cu el și abordează chestiunea într-un mod imparțial și obiectiv. Dar dacă este mereu superficial și iresponsabil în această lucrare, atunci nu te poți simți în largul tău să-i încredințezi lucrarea și ar trebui să alegi pe altcineva în locul lui. Dacă, în acest punct, nu există niciun candidat potrivit și nu ai de ales decât să-l folosești pe acel individ, ce ar trebui să faci? Ar trebui să rânduiești să-l supravegheze cineva. De îndată ce se constată că nu face o lucrare reală sau că se comportă într-un mod care provoacă tulburări sau perturbări, acest lucru trebuie raportat prompt. Dacă persoana care îl supraveghează nu reușește să facă acest lucru eficient, atunci există încă o soluție: conducătorii și lucrătorii ar trebui să-l supravegheze personal și să-i monitorizeze lucrarea, iar frecvența acestor monitorizări ar trebui să fie oarecum mai mare. Aceasta deoarece indivizii de acest fel sunt extrem de nedemni de încredere; imediat ce nu sunt supravegheați îndeaproape, sunt predispuși să facă rău și să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, iar atunci pierderile care rezultă din folosirea lor ar depăși câștigurile. Așadar, dacă trebuie să interacționezi cu ei în scopul lucrării, nu poți evita acest lucru. Nu poți să te distanțezi sau să-i ignori doar pentru că ești capabil să-i discerni și să le vezi adevărata față – aceasta ar fi o manifestare a iresponsabilității. Întrucât ești capabil să-i discerni și întrucât știi că natura-esență pe care o au este cea a unui diavol și știi că pot face rău și pot provoca tulburări, cu atât mai mult ai responsabilitatea de a-i supraveghea și de a-i monitoriza, în loc să-i ignori din motive de spaimă sau dezgust. În calitate de conducător sau lucrător, cea mai mare responsabilitate a ta este să păzești porțile casei lui Dumnezeu, să protejezi lucrarea casei lui Dumnezeu și să ai grijă de frați și surori. Acum că un diavol și-a dezvăluit adevărata față și ți-ai dat deja seama cine este și știi ce fel de mizerabil este, ar trebui cu atât mai mult să-l supraveghezi bine, astfel încât să presteze un serviciu în cel mai eficient mod posibil – asta ar trebui să faci. Nu trebuie, fiindcă ți-ai dat seama cine este, să refuzi să-i acorzi atenție, să nu-i explici clar lucrarea care ar trebui să-i fie explicată sau să refuzi să ai părtășie cu el, chiar dacă te întreabă despre chestiuni legate de lucrare. Nu înseamnă asta că-ți verși mânia asupra lucrării casei lui Dumnezeu? Nu înseamnă că neglijezi lucrarea casei lui Dumnezeu și intrarea în viață a fraților și surorilor? Dacă faci asta, greșești – înseamnă că nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea. În viața ta personală, poți să nu ai deloc interacțiuni cu el și să nu te mai asociezi cu el așa cum făceai înainte. Dar dacă lucrarea casei lui Dumnezeu îți cere să interacționezi și să te asociezi cu el, nu te poți sustrage de la această responsabilitate – acestea sunt datoria și responsabilitatea ta și nu poți găsi scuze pentru a le evita. Când vine vorba de diavoli, abordarea de a păstra pur și simplu distanța, de a-i respinge, de a-i evita și de a simți ură și aversiune față de ei în inima ta nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să-i supraveghezi și să-i ții în frâu. Dacă sunt dispuși să presteze un serviciu, ar trebui să-i ajuți și să-i folosești pentru a presta un serviciu în mod corespunzător – dă-le posibilitatea de a presta un serviciu în cel mai eficient mod posibil. Dacă nu prestează un serviciu în mod corespunzător și, atunci când sunt lăsați nesupravegheați chiar și o clipă, pot tulbura și distruge lucrarea bisericii, răul pe care îl provoacă le depășește utilitatea și trebuie îndepărtați imediat. Astfel de exemple negative ar trebui disecate ori de câte ori este necesar, astfel încât frații și surorile să poată căpăta discernământ, să-și dea seama de natura-esență a diavolilor și a satanelor și apoi să-i respingă din adâncul inimii și să nu fie induși în eroare, tulburați sau controlați de ei. Aceasta înseamnă să-i folosești pe diavoli și pe satane, să te folosești de toate lucrurile pentru a-i sluji pe aleșii lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea voastră – este ceea ce se cuvine să faceți. Dar voi nu aveți acest simț al responsabilității. Așa cum ați spus mai devreme – odată ce aveți discernământ în privința indivizilor de acest fel, vă simțiți dezgustați și nu mai doriți să-i vedeți, iar dacă îi vedeți, faceți un ocol, stând cât mai departe posibil. Asta e tot ce aveți ca soluție. Nu aveți deloc simțul poverii față de lucrarea casei lui Dumnezeu, de interesele casei Sale sau de intrarea în viață a fraților și surorilor. Aceasta este statura voastră – a fost dezvăluită, nu-i așa? Îți dai seama de esența unui diavol și apoi îl eviți ori de câte ori îl vezi. Dar nu-i protejezi pe frați și surori și, ca urmare, aceștia sunt vătămați. Nu reușești să-ți îndeplinești responsabilitatea de conducător sau lucrător – aceasta este o neglijare a responsabilității. Când diavolul nu a fost încă dezvăluit, ar trebui să tragi un semnal de alarmă pentru frați și surori, să le amintești să se ferească de oamenii răi, să le spui ce a făcut diavolul, de ce a făcut astfel de lucruri, care este natura acțiunilor sale, ce efecte pot avea aceste acțiuni și ce consecințe pot atrage, cum îl caracterizează Dumnezeu pe acest diavol și în ce mod ar trebui tratat. Odată ce frații și surorile au dobândit discernământ, iar diavolul a terminat de prestat un serviciu și nu mai are nicio valoare pentru frați și surori sau pentru casa lui Dumnezeu, ar trebui să-l îndepărtezi, punând capăt vieții acestui diavol și acestei satane. Aceasta se numește înțelepciune – înseamnă să faci lucrarea având principii și o cale de practică. Modul în care te asociezi cu indivizii de acest fel în viața ta personală depinde de tine – este libertatea ta. Dar, în calitate de conducător sau lucrător, există o responsabilitate pe care trebuie să ți-o asumi: trebuie să-i protejezi pe frați și pe surori și să aperi interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Pe baza acestui principiu, în ceea ce-i privește pe indivizii de acest fel care sunt diavoli, dacă prestează în prezent un serviciu, nu ar trebui să te grăbești să iei măsuri împotriva lor. Ar trebui să le supraveghezi lucrarea și să le observi îndeaproape fiecare mișcare, pentru a vedea ce fac. Imediat ce apar semne că ceva nu este în regulă, trebuie să practici prompt expunerea și emondarea lor sau să-i înlături din funcție. Dacă, după ce sunt expuși și emondați, sunt capabili să presteze un mic serviciu, acest lucru este benefic pentru lucrarea bisericii. Dar odată ce se descoperă că nu doresc să presteze un serviciu, nu merg pe o cale bună și sunt pe cale să perturbe și să tulbure și să-și scoată ghearele diavolești pentru a-i induce în eroare pe frați și pe surori, acesta este momentul în care diavolul își dezvăluie adevărata față și este exact momentul potrivit pentru a lua măsuri împotriva lor. Li s-a dat șansa de a presta un serviciu, dar nu l-au făcut așa cum trebuie – trimite-i atunci într-un grup B. Dacă situația este gravă, practică îndepărtarea sau excluderea lor – și acesta este momentul în care să pui capăt sorții Satanei. Atât timp cât respectați aceste două principii, veți putea să tratați oamenii răi și diavolii într-un mod principial. Vă îndepliniți oare responsabilitatea procedând în acest mod? (Da.) Într-o anumită privință, vei avea discernământ față de diavoli, nu vei mai fi indus în eroare sau tulburat de ei și nu vei mai face lucruri nesăbuite – cel puțin, nu vei mai avea părtășie despre adevăr cu astfel de oameni, care sunt diavoli. În inima ta, vei ști: acest individ este un diavol – să am părtășie despre adevăr cu el este ca și cum aș arunca mărgăritare înaintea porcilor; indiferent cum primesc părtășie despre adevăr, este în zadar. Astfel, nu vei continua să faci lucruri nesăbuite. Le vei vorbi doar despre câteva doctrine pe care se cuvine să le înțeleagă și despre reglementările pe care se cuvine să le respecte – este suficient. Dacă practici în acest fel, lucrarea bisericii nu va fi afectată. Totuși, dacă nu înțelegi principiile, este posibil să faci lucruri nesăbuite. Într-o altă privință, conducătorii și lucrătorii trebuie să-i supravegheze și să-i folosească în mod corespunzător pe acești prestatori de servicii și diavoli care nu acceptă câtuși de puțin adevărul. Practicarea în acest mod poate asigura că lucrarea bisericii nu este afectată, protejându-i în același timp pe frați și pe surori de inducerea în eroare și de tulburarea de către diavoli și satane. Înțelegi? (Da.) Nu trebuie în niciun caz să-i tratezi pe oamenii răi și pe diavoli ca pe niște frați și surori. Atât timp cât ai discernământ față de diavoli și de oamenii răi, nu vei mai face lucruri nesăbuite. În trecut, oamenii nu aveau discernământ și făceau multe lucruri stupide – tratându-i mereu pe oamenii răi și pe diavoli ca pe niște frați și surori, lăsându-i astfel pe diavoli să se distreze pe seama lor. Când ți-ai deschis inima pentru a avea părtășie cu diavolii, aceștia s-au gândit: „Ești atât de onest, atât de pur și de deschis – ești de-a dreptul stupid!”, batjocorindu-te în sinea lor. Acum că ai discernământ în privința diavolilor, nu vei mai face astfel de lucruri nesăbuite. Știi acum că trebuie să-ți deschizi inima în părtășie sau să-i sprijini și să-i ajuți pe adevărații frați și pe adevăratele surori, cei care urmăresc adevărul și au umanitate – nu pe diavoli. Acesta este un aspect. Un alt aspect este că nu mai ești timid sau speriat de diavoli. Știi că sunt diavoli și știi ce gândesc în inimile lor. Acum că ai discernământ în privința lor, știi cum să-i tratezi în mod adecvat. Trebuie să-i supraveghezi mereu îndeaproape – să vezi ce încearcă să facă, ce calculează și complotează în inimile lor, ce părți ale lucrării ar putea perturba, tulbura și sabota, ce fel de cuvinte ar putea folosi pentru a-i instiga și a-i induce în eroare pe alții și ce scopuri încearcă să atingă. Odată ce vei vedea clar toate aceste lucruri, vei ști cum să acționezi în mod corespunzător și vei respecta adevărurile-principii.

După ce am avut părtășie despre discernerea manifestărilor deviante ale oamenilor care s-au reîncarnat din diavoli, cei mai mulți dintre voi probabil aveți acum o oarecare claritate în inimile voastre și, de asemenea, puțin discernământ – de exemplu, care oameni, după toți acești ani în care ați interacționat cu ei, par a fi diavoli, cu care nu vă veți mai împărtăși adevăratele sentimente; și care oameni sunt frați și surori, cu care veți interacționa mai mult, de care vă veți apropia mai tare și – când intervine ceva – cu care veți avea mai multă părtășie. În acest fel, veți trata în mod principial fiecare tip de persoană și nu veți face greșeli. Dar pot ajunge majoritatea oamenilor în punctul de a-i discerne pe diavoli, de a-și da seama de natura diavolilor? Și dacă un diavol este dispus să presteze un serviciu, pot ei să folosească serviciul diavolului? Majoritatea fraților și surorilor sunt incapabili să practice în acest mod – dar conducătorii și lucrătorii trebuie să fie capabili. De ce spun că trebuie să fie capabili? Pentru că, în calitate de conducător sau lucrător, trebuie să verifici bine lucrurile. Odată ce descoperi că o persoană rea face rău, trebuie să fii capabil să o dai în vileag și să o diseci prompt și să-i limitezi tulburările și perturbările. Dacă poți practica în acest fel, vei putea să asiguri progresul normal al lucrării bisericii, iar frații și surorile vor fi protejați – vor dobândi mai mult discernământ, iar intrarea lor în viață nu va suferi pierderi din cauza tulburărilor diavolilor. Dacă nu ești capabil să practici în acest mod – dacă nu-i poți înfrâna pe diavoli, dacă nu poți să păzești poarta – atunci diavolii vor veni întruna să tulbure. Astăzi tulbură o persoană, făcând-o negativă și determinând-o să devină nepăsătoare față de predicarea Evangheliei; mâine tulbură alta, așa încât nu vrea să-și facă datoria, întârziind lucrarea și obligându-te să găsești un înlocuitor. Va trebui să te ocupi încontinuu de niște situații subite, neașteptate. Nu este foarte pasiv acest mod de a face lucrarea? (Ba da.) Atunci, în calitate de conducător sau lucrător, nu ești departe de a corespunde standardului? Dacă nu ai sluji drept conducător sau lucrător, ai fi capabil să-ți gestionezi intrarea în viață, modul în care mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și datoria ta. Dar, odată ce începi să slujești drept conducător sau lucrător, ești ocupat în fiecare zi – agitându-te frenetic, așa încât nu-ți mai vezi capul de treabă. Fie apare un antihrist sau o persoană rea și tulbură biserica, fie unii frați și surori devin negativi și nu vor să-și facă datoria, fie un nou credincios este indus în eroare de zvonuri, nu mai vrea să creadă și se retrage. Lucrarea nu este făcută în mod adecvat și, din această cauză, problemele continuă să apară peste tot, iar apariția constantă a acestor probleme te copleșește și te epuizează, lăsându-te incapabil să faci față fiecărei zile, să mănânci sau să dormi bine – totuși, chiar și așa, lucrarea nu este făcută bine. Aceasta înseamnă că ești complet incompetent pentru lucrare. Un astfel de conducător sau lucrător nu corespunde deloc standardului. De ce spun că nu corespunzi standardului? Pentru că nu ai avut dinainte o părtășie clară despre aceste probleme care urmau să apară în mod inevitabil, dând tuturor posibilitatea de a înțelege adevărul și de a dobândi discernământ, astfel încât problemele să poată fi rezolvate prompt atunci când apar. Cu alte cuvinte, nu i-ai „vaccinat” pe majoritatea oamenilor, astfel încât să le dai posibilitatea de a rezista la aceste lucruri. În cele din urmă, când aceste lucruri s-au întâmplat unul după altul, ai devenit foarte pasiv – curățând mereu mizeria, eliminând mereu urmările. Aceasta înseamnă că ești departe de a corespunde standardului de conducător sau lucrător. În modul în care tratezi diversele tipuri de diavoli, metodele tale de a te ocupa de ei sunt nepotrivite și lucrarea pe care o faci este inadecvată, prin urmare, lucrarea bisericii este constant tulburată, constant afectată de probleme. Ești mereu nevoit să remediezi lucrurile și să le rezolvi, așa că te simți extrem de ocupat, iar această lucrare devine foarte obositoare.

Îți amintești cele două principii de tratare a oamenilor care s-au reîncarnat din diavoli? Care este principalul principiu? Nu te teme de diavoli și de satane și nu-i evita. În schimb, învață să-i discerni, să-ți dai seama de esența lor și să pricepi spre ce tind gândurile lor; adică, vezi clar ce vor să facă în biserică și ce obiective vor să atingă. În acest mod, poți transforma pasivitatea în inițiativă și poți trece activ la ofensivă pentru a-i da în vileag și a-i trata. Atunci când vezi diavoli și satane vorbind și acționând, dacă simți doar dezgust și nu vrei să le acorzi atenție sau să lucrezi cu ei și atâta tot – chiar ignorând situația atunci când vezi diavoli și satane tulburând și perturbând lucrarea bisericii – oare acest mod de a acționa se aliniază la intențiile lui Dumnezeu? (Nu.) După ce se infiltrează în biserică, diavolii și satanele nu vor trăi viața bisericească respectând regulile, cu atât mai puțin să presteze un serviciu respectând regulile. În mod inevitabil, își vor exprima opiniile și vor face lucruri, chiar nerenunțând până când nu-și ating obiectivele. Prin urmare, când tratezi diavoli, trebuie să fii înțelept și să acționezi conform adevărurilor-principii. Cei care ar trebui dați în vileag și respinși trebuie dați în vileag și respinși. Când un diavol nu a fost încă dezvăluit, dacă este dispus să presteze un serviciu, folosește-l pentru a presta un serviciu și supraveghează-l îndeaproape în timp ce face acest lucru. De exemplu, dacă nu poți să-ți dai seama pe deplin cum este un anumit supraveghetor responsabil de un aspect al lucrării – vezi că nu este la fel de simplu și deschis precum ceilalți frați și surori, că nu spune niciodată întregul adevăr nimănui și că, atunci când întâmpină dificultăți sau probleme în lucrare, nu caută rezolvarea – atunci trebuie să iei inițiativa pentru a-i descoperi adevărata situație. Nu trebuie să fii pasiv, așteptând până când a stricat lucrarea și apoi încercând să „încui ușa grajdului după ce a fugit calul”. Trebuie să vorbești cu el și să vezi ce atitudine are față de datoria sa, dacă are planuri și rânduieli specifice pentru lucrare, dacă are principii pentru realizarea ei, dacă poate lucra în conformitate cu rânduielile de lucru și dacă este în stare să-i înșele pe cei de nivel superior, să ascundă lucruri față de cei de nivel inferior și să procedeze în felul lui. Nu sunt acestea lucruri la care ar trebui să fii atent? (Ba da.) Să presupunem că descoperi că cineva este un diavol și, prin urmare, nu mai interacționezi cu el, spunând chiar: „Acest diavol este de-a dreptul înspăimântător – mă simt dezgustat doar la vederea lui. Nu voi mai vorbi cu el. Trebuie să mă delimitez în mod clar de el și să-i rog pe frați și surori să se delimiteze și ei în mod clar – toți ar trebui să-l ignore.” Este în regulă să acționezi așa? Este un mod nesăbuit de a acționa. Nu este nici inteligent, nici înțelept și nu înseamnă că ai statură. Crezi că ești isteț doar pentru că nu vorbești cu el? Ești o persoană care ține cont de intențiile lui Dumnezeu? Ți-ai îndeplinit responsabilitatea? Ți-ai asumat povara de a păzi turma și de a supraveghea poarta casei lui Dumnezeu? Nu ar trebui să te gândești și la aceste lucruri? Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să aibă discernământ față de diavoli nu înseamnă în niciun caz că este suficient doar să-i respingi. Trebuie să fii capabil și să-i supraveghezi și să-i restricționezi pe diavoli; dacă un diavol nu a fost încă dezvăluit și vrea să presteze un serviciu, trebuie, de asemenea, să fii capabil să-l folosești – și aceste lucruri fac parte din datoria pe care ar trebui să o realizezi, din responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinești și sunt menite întru totul să protejeze lucrarea bisericii. Dacă vezi că cineva este extraordinar de insondabil, că tot ceea ce spune este ermetic și nimeni nu-l poate descifra, atunci acest individ este foarte periculos și nu este demn de încredere. Mai ales dacă vezi pe cineva care se comportă într-un mod deosebit de sinistru și anormal, perfid și viclean – care nu spune niciodată întregul adevăr nimănui, iar majoritatea fraților și surorilor care interacționează sau intră în contact cu el nu-și pot da seama cum este cu adevărat – un astfel de individ nu poate fi dat pur și simplu la o parte și lăsat în pace. Trebuie în schimb să te apropii de el, să intri în contact și să vorbești cu el, astfel încât discernământul și perspicacitatea ta să sporească, să vezi ce gândește, care sunt sursa și motivația acțiunilor sale, ce plănuiește să facă, dacă este capabil să se ocupe de lucrare atunci când își îndeplinește datoria, dacă ar putea să tulbure lucrarea bisericii și să-și întemeieze o împărăție independentă și dacă îndeplinirea datoriei de către el aduce mai multe prejudicii decât beneficii, ajungând până la urmă să fie o pierdere care depășește câștigul. Uite – este o chestiune simplă să fii conducător sau lucrător? Când un astfel de individ este descoperit în biserică, nu doar că nu trebuie să te distanțezi de el și să-l eviți, ci trebuie în schimb să te apropii în mod activ de el și să intri în contact cu el. Care este scopul de a proceda astfel? De a te familiariza cu situația lui și de a adopta măsuri de precauție. De exemplu, dacă întâlnești un agent sau un spion PCC care caută întruna ocazii de a-și băga nasul în informațiile tale personale și simți în inima ta că este un spion, ar trebui să te ferești de el și nu trebuie în niciun caz să-i spui situația ta reală. În plus, trebuie să-ți amintești un lucru și mai important: nu poți să-i spui numărul tău de telefon, contul de e-mail și așa mai departe. Totuși, dacă doar te ferești când se interesează de situația ta, dar ignori alte lucruri și treci complet cu vederea peste ele, cum ar fi cu cine mai intră în contact, despre informațiile cui întreabă și despre ce situație a bisericii întreabă – chiar crezând că ești destul de isteț când procedezi așa – cum gestionezi oare această chestiune? Ai dat dovadă de înțelepciune? Ai arătat că ai statură? Ți-ai îndeplinit responsabilitatea? Ai apărat interesele casei lui Dumnezeu și i-ai protejat pe frați și surori? Dacă nu iei deloc în considerare aceste chestiuni, ești o persoană complet egoistă și demnă de dispreț. Să spunem că întâlnești un individ care este un diavol și te întreabă de unde ești și dacă cineva din familia ta crede în Dumnezeu; știi că încearcă să obțină informații, așa că spui la întâmplare câteva lucruri pentru a scăpa de el, fără să-ți dezvălui situația reală, apoi îl întrebi la rândul tău: „De unde ești? Cine crede în Dumnezeu din familia ta? Cum este viața bisericească la biserica din orașul tău natal? PCC arestează credincioși acolo? Ai fost vreodată arestat?” Auzind asta, agentul sau spionul PCC se gândește: „Mereu eu am fost cel care a pus întrebările – nimeni nu m-a luat pe mine la întrebări. Persoana aceasta este deșteaptă!” Văzând că pui în continuare întrebări, devine îngrijorat că identitatea lui va fi expusă și, astfel, schimbă subiectul. Trebuie să observi cu atenție un astfel de individ. Dacă te lămurești că este extrem de suspicios și există o probabilitate de optzeci la sută să fie spion PCC, trebuie să te ferești de el – nu trebuie să divulgi nici măcar o informație despre frați și surori. Dacă frații și surorile nu se feresc deloc de el și îi spun fără rezerve acestui individ tot ce știu, fiind dispuși să vorbească despre orice, acest lucru pune cu ușurință în pericol biserica și pe frați și surori. Așadar, trebuie să nu scapi din ochi un astfel de individ – observă cu cine intră permanent în contact, de la cine încearcă întruna să obțină informații, dacă verifică în secret numerele de telefon ale fraților și surorilor sau conturile de pe computerele lor ori dacă se interesează de informațiile interne ale casei lui Dumnezeu pe la spatele oamenilor. Trebuie să-l supraveghezi îndeaproape – nu trebuie să-l lași să reușească. De asemenea, trebuie să le spui fraților și surorilor să se ferească de acest individ – în cazul în care cere în mod repetat informații, ar trebui evitat și trebuie avertizat să nu-i hărțuiască pe oameni. În plus, trebuie să vezi și ce erezii și sofisme răspândește pentru a-i induce în eroare pe frați și surori – dacă descoperi astfel de probleme, ar trebui să le gestionezi și să le rezolvi cu promptitudine. A practica în acest fel înseamnă să protejezi lucrarea bisericii și să-i protejezi pe frați și surori – aceasta este responsabilitatea conducătorilor și a lucrătorilor și este, de asemenea, responsabilitatea aleșilor lui Dumnezeu. Dacă stai deoparte și nu faci nimic, permițându-i să cerceteze după bunul plac, este posibil ca unii oameni nesăbuiți sau unii nou-veniți cu baze superficiale în credință să-i spună totul. După aceea, poliția din China continentală poate începe imediat să-i aresteze pe membrii familiei și pe rudele lor, atrăgând necazuri asupra anumitor biserici și anumitor frați și surori. Indiferent ce fel de necazuri sunt provocate, în orice caz, dacă descoperi în calitate de conducător sau lucrător pe cineva care este un diavol, dar nu iei măsuri prompt, nu adopți în mod adecvat măsuri de precauție și, drept urmare, unii oameni nesăbuiți și ignoranți divulgă multe lucruri care nu ar trebui divulgate și dezvăluie informații despre frați și surori, creând necazuri pentru lucrarea bisericii și pentru frați și surori, înseamnă că ți-ai neglijat responsabilitatea. Spune-Mi, cum ți-ai îndeplinit datoria în acest caz? Ai îndeplinit-o bine? (Nu.) Nu ți-ai îndeplinit bine datoria – este aceasta o chestiune în care L-ai dezamăgit pe Dumnezeu? (Da.) Înseamnă că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu. Dacă sunteți relativ în siguranță în străinătate, dar sunteți păcăliți de un agent PCC din cauza nesăbuinței voastre, acest lucru va atrage consecințe periculoase; va aduce un dezastru asupra bisericilor și fraților și surorilor din orașul vostru natal din China continentală. Sunteți dornici să vedeți o astfel de consecință? (Nu.) Dacă cineva are puțină conștiință și puțină umanitate, nu ar trebui să fie dornic să vadă astfel de lucruri întâmplându-se; indiferent unde se află în prezent, nu-și dorește să vadă vreun frate sau vreo soră din China continentală suferind persecuții. Dacă cineva spune: „Ei bine, acum sunt în siguranță în străinătate – cui îi pasă cine este arestat? Ce legătură are cu mine dacă cineva suferă? Nu-mi pasă nici de familia mea. Nu simt nicio afecțiune” – are umanitate o astfel de persoană? (Nu.) Nu are umanitate – nu trebuie să gândească așa. Dacă susții că ai conștiință și umanitate, atunci trebuie cel puțin să nu le provoci necazuri rudelor tale și bisericii din China continentală. Așadar, atunci când te confrunți cu diavoli, nu este suficient să ai doar discernământ față de ei – trebuie, de asemenea, să gândești în mod cuprinzător. Trebuie să te gândești cum să acționezi așa încât să nu te dai în vileag, asigurându-te totodată că părinții și rudele tale, precum și frații și surorile din China continentală nu sunt vătămați. Trebuie să-ți îndeplinești responsabilitatea de a proteja lucrarea bisericii și de a păzi poarta casei lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea pe care oamenii se cuvine să o îndeplinească. Dacă ai făcut tot posibilul, chiar dacă ceva nu a mers bine pentru că au existat lucruri pe care nu le-ai putut face sau pentru că nu ți-ai dat seama de o chestiune, nu este vina ta – totul este în mâinile lui Dumnezeu. Dar, din perspectivă umană, trebuie să-ți fie clară responsabilitatea pe care oamenii se cuvine să o îndeplinească. Nu trebuie să te sustragi de la aceasta și nu poți să te gândești doar la tine – trebuie să ții cont și de frații și surorile din jurul tău și de lucrarea bisericii. Este clară acum această cale de practică? (Da.) Vezi, dacă n-am fi avut părtășie despre aceste chestiuni, ați fi trecut cu vederea cele mai importante lucruri și ați fi simțit totuși că știți cum să-i tratați pe diavoli și pe satane. De fapt, nu înțelegeți principiile de practică – aceasta este adevărata voastră statură.

Indiferent dacă ești sau nu capabil să percepi atitudinea diavolilor față de adevăr, de lucrurile pozitive și de Dumnezeu, esența lor este, în orice caz, de ură față de adevăr, de lucrurile pozitive și de Dumnezeu. Aceasta înseamnă că sunt devianți. Fie din cuvintele pe care le dezvăluie, fie din gândurile și punctele de vedere din inimile lor, este posibil să le vedem atitudinea față de adevăr, față de lucrurile pozitive și de Dumnezeu. Judecând pe baza acestei atitudini, se poate spune cu certitudine că diavolii nu acceptă în niciun caz adevărul, nu acceptă în niciun caz lucrurile pozitive și, bineînțeles, nu se închină în niciun caz lui Dumnezeu. Prin urmare, nu acceptă sugestiile, afirmațiile sau îndemnurile corecte din partea oamenilor. Apoi, în ceea ce privește adevărurile-principii de la Dumnezeu, îndemnurile, cerințele și învățăturile Sale pentru oameni, le resping cu atât mai mult pe toate acestea și nu le acceptă niciodată. În schimb, complotează în inimile lor despre orice le place, despre orice le aduce beneficii. Complotează în legătură cu statutul, reputația, mândria și destinația lor; complotează în legătură cu orice beneficii de care doresc să se bucure, pe care doresc să le obțină și să le dobândească în viețile lor reale. Acesta este universul lor lăuntric, fiind suficient pentru a demonstra că natura-esență pe care o au este ticăloasă. Această natură-esență deviantă nu se va schimba nicicând. De la început până la sfârșit, tot ceea ce fac și toate gândurile și punctele lor de vedere nu au absolut nicio legătură cu adevărul-realitate, cu învățăturile lui Dumnezeu sau calea corectă a vieții umane; toate sunt lucruri negative și ticăloase. Indiferent cum ai părtășie despre adevăr cu oamenii care au o esență ticăloasă, indiferent cum încerci să-i ajuți cu dragoste, nu-i poți mișca, nu le poți schimba gândurile și punctele de vedere și nu le poți schimba modul de viață, în care tot ce gândesc în fiecare zi este rău. Desigur, nu poți schimba nici obiectivele pe care le urmăresc, nici modul și direcția în care plănuiesc fiecare chestiune. Acești oameni care sunt diavoli rămân la fel de la început până la sfârșit. Esența lor ticăloasă nu se va schimba. Chiar dacă au făcut mereu o datorie în casa lui Dumnezeu, fără să se lepede de numele Său sau să părăsească adevărata cale, întrucât nu acceptă adevărul și tot ce gândesc și la care cugetă este legat de lucruri negative și ticăloase, firile lor corupte nu pot fi alungate și, de asemenea, umanitatea lor nu poate suferi nicio schimbare. Desigur, un lucru este cert: acestor oameni le este imposibil să dobândească mântuirea. Cât despre destinația lor, aceasta se înțelege de la sine. Nu despre destinația lor avem părtășie aici. Subiectul asupra căruia ne concentrăm constă în discernerea și disecarea naturii-esență pe care o au.

Am avut acum părtășie pe deplin despre prima manifestare a naturii-esențe deviante a oamenilor reîncarnați din diavoli – „sunt siniștri și anormali”. În principal, am avut părtășie despre diversele lor atitudini și manifestări din modul în care tratează lucrurile pozitive, precum și diversele gânduri și puncte de vedere pe care le nutresc și le au în inimile lor. Fie că este vorba de dezvăluirile și de manifestările lor concrete, fie de lucrurile ascunse adânc în inimile lor, pe care nu îndrăznesc să le scoată la iveală, toate acestea dovedesc că nu sunt oameni corupți obișnuiți. Nu au conștiința și rațiunea oamenilor corupți obișnuiți. Se poate spune, de asemenea, că aceștia nu au umanitatea oamenilor corupți obișnuiți. În termeni simpli, acești oameni nu au deloc umanitate. Indiferent cât de ticăloase sunt gândurile și punctele lor de vedere, indiferent cât de ticăloase și incompatibile cu umanitatea sunt afirmațiile, acțiunile, comportamentele și conduita lor, nu sunt deloc conștienți de acest lucru. Nu-și caracterizează niciodată propria natură-esență ca fiind ticăloasă, contrară sau ostilă adevărului. Indiferent cum ai părtășie cu ei, continuă să trăiască pe tărâmul firilor lor corupte. Acești oameni, atunci când interacționează între ei, se înțeleg deosebit de bine și împărtășesc aceleași opinii în ticăloșia lor. Dar, în inimile lor, sunt extrem de dezgustați și îi urăsc pe oamenii care înțeleg și urmăresc adevărul.

Data trecută, discutând despre natura-esență deviantă a oamenilor reîncarnați din diavoli, am menționat „lascivitatea” și „comportamentul seducător”, două tipuri de manifestări ale dorinței sexuale a trupului. Pe lângă acestea două, există un alt aspect legat de „lascivitate” și de „comportamentul seducător”, un fel de comportament exterior sau de trăire a umanității, și anume „licențiozitatea”. „Lascivitatea” și „licențiozitatea” sunt de obicei asociate. Știi ce înseamnă „licențiozitate”? (A avea un comportament și o conduită deșănțate și neînfrânate, precum și a flirta în mod frivol cu alții.) „Licențiozitatea” înseamnă indulgență – înseamnă a fi deșănțat și neînfrânat. Aceste trei aspecte ar trebui să fie suficiente pentru a diseca manifestările ticăloase ale persoanelor de acest fel în ceea ce privește dorința sexuală a trupului. Se cuvine ca adulții să fie capabili să înțeleagă manifestările lascivității, ale comportamentului seducător și ale licențiozității. Nu este ceva abstract, deoarece vedem și auzim frecvent despre astfel de chestiuni și astfel de oameni în viața de zi cu zi. Așadar, care sunt principalele manifestări ale oamenilor de acest fel? Când vine vorba de relațiile dintre bărbați și femei, aceștia sunt neînfrânați, nu au limite, integritate și nici simțul rușinii. Sunt deosebit de indulgenți când vine vorba de dorința lor sexuală, nu o țin în frâu și nu au absolut nicio reținere. În același timp, nu simt absolut nicio rușine să-și satisfacă dorința sexuală. Indiferent de vârsta, sexul sau starea lor civilă, sunt deosebit de interesați de sexul opus și îi acordă o atenție specială. Ori de câte ori întâlnesc un grup de persoane, le acordă atenție membrilor de sex opus de care sunt interesați. Această atenție nu constă doar în a-i privi mai mult decât de obicei, a discuta sau a interacționa cu ei în mod normal – ci în faptul că devin dominați de dorința sexuală dintre bărbați și femei și se implică în relații romantice. Când vine vorba de persoana pe care o plac, indiferent ce vârstă are și indiferent dacă aceasta este sau nu de acord, atât timp cât o plac pe această persoană, vor lua inițiativa de a flirta cu ea, ajungând chiar să întreprindă unele acțiuni sau comportamente neobișnuite pentru a-i atrage atenția. De exemplu, vor pregăti din când în când o mâncare bună pentru cealaltă persoană; de sărbători, îi vor oferi cadouri; indiferent dacă există sau nu un motiv, îi vor trimite mesaje celeilalte persoane – întrebând dimineața: „Te-ai trezit deja?” și seara: „Ai făcut duș?” După câteva zile, vor spune: „Vremea a fost rece în ultima vreme – ai grijă să te îmbraci gros și să nu răcești. Dacă ai nevoie de ceva, poți să-mi ceri ajutorul!” Își exprimă adesea îngrijorarea, folosind-o ca pretext pentru a hărțui cealaltă persoană. Indivizii de acest fel nu flirtează niciodată doar cu una, două sau trei persoane – flirtează cu oricine le este pe plac. Se îndrăgostesc de fiecare personă pe care o văd; de îndată ce găsesc o persoană atrăgătoare sau au un sentiment plăcut față de ea, capătă imediat gânduri desfrânate și încearcă să o seducă. Indiferent în ce grup sau în ce mediu se află, nu uită niciodată acest lucru. Oriunde merg, vizează mereu trei, cinci sau vreo duzină de prieteni sau confidenți de sex opus care le sunt pe plac. Dacă pot avea contact fizic, consideră că prin acest lucru își ating scopul de a începe o relație romantică. Și dacă nu s-a ajuns încă la nivelul unei relații romantice, simplul fapt că flirtează cu alții în acest fel îi face deja să se simtă de-a dreptul minunat – zilele li se par dulci și satisfăcătoare. Dacă mediul nu le permite acest lucru și nu sunt capabili să flirteze cu persoane de sex opus, se simt supărați. Dacă cineva le reamintește că un astfel de comportament este inadecvat, sunt ranchiunoși în inimile lor. Dacă cineva îi împiedică să flirteze cu alte persoane în mod nechibzuit, devin potrivnici și se opun în inimile lor, chiar gândindu-se: „Acesta este dreptul meu – ce te califică să mă restricționezi? Sunt liber să fac ce vreau! Nu încalc legea și nici nu comit o infracțiune, așadar cine ești tu să încerci să mă controlezi?” Indiferent de mediu, indivizii de acest fel simt întotdeauna nevoia de a găsi un fel de distracție cu care să se ocupe – simt întotdeauna nevoia să găsească niște prieteni de sex opus sau parteneri sexuali pentru a-și petrece timpul, a-și umple viața și a o face mai plăcută. În caz contrar, simt că viața lor este goală, plictisitoare și lipsită de interes. Unii oameni, după ce sunt seduși necontenit, nu se pot abține și se uită la filme pornografice online, trăind după dorințele sexuale ale trupului lor, fiind deșănțați și neînfrânați și, atât timp cât le permit condițiile, sunt capabili să facă orice. Oamenii reîncarnați din diavoli, indiferent de ocazie sau de mediu, indiferent cât de dificilă este viața lor sau cât de mare este volumul lor de muncă și indiferent dacă mediul le permite sau nu, simt întotdeauna nevoia să se complacă în dorințe sexuale și caută ocazii de a intra în contact și de a flirta cu sexul opus, satisfăcându-și pe deplin dorința sexuală. Dacă nu-și pot satisface dorința sexuală a trupului, atunci se mulțumesc cu satisfacerea dorinței din mintea lor. Aceasta se numește a fi deviant – sunt foarte devianți. Unii oameni au deja vârste înaintate, au copii căsătoriți și cu familii proprii, dar tot sunt extrem de indulgenți și neînfrânați în dorința lor sexuală, fiind complet lipsiți de integritate și de simțul rușinii. Când văd un membru al sexului opus care le este pe plac, se gândesc la toate modalitățile de a crea ocazii de a fi singuri cu acesta – apoi țin de mână, îmbrățișează sau ating cealaltă persoană și fac unele remarci cochete, o tachinează sau spun niște lucruri provocatoare. Procedând astfel, ajung treptat să provoace tulburare unor persoane de sex opus. Aceasta înseamnă a fi lasciv. În ce măsură sunt lascivi oamenii de acest fel? Când văd pe cineva de sex opus care este atractiv sau are o siluetă frumoasă, încep să aibă gânduri desfrânate. Chiar și numai după ce aud pe cineva de sex opus vorbind cu o voce blândă, magnetică și relativ plăcută, pot căpăta gânduri desfrânate. Odată ce au fost stârnite aceste gânduri desfrânate, nu se gândesc doar ocazional la aceste lucruri – dimpotrivă, se gândesc la ele foarte des. Se gândesc la ele în timp ce mănâncă, în timp ce lucrează, chiar și în timp ce visează, mintea lor debordând în fiecare zi de aceste gânduri desfrânate. Întrucât au esența ticăloasă a lascivității, se vor complace în dorințele sexuale ale trupului fără absolut nicio reținere. Chiar și atunci când văd pe cineva dintr-o familie bună, cu avere și statut – o tânără bogată sau o soție înstărită, un bărbat înalt, bogat și chipeș sau un om de afaceri înstărit – încep să aibă gânduri desfrânate. Priviți doar cât de lascivi sunt astfel de oameni! Și există cazuri chiar mai grave. În biserică, era un frate care cânta bine. Nu era un cântăreț „de nivelul vedetelor” – avea doar o voce oarecum plăcută. Se pare că unele femei, după ce l-au auzit cântând, au început să-l îndrăgească și au vrut să se mărite cu el. Aceste femei nici măcar nu văzuseră cum arată acest frate. Nu știau ce vârstă, ce fel de personalitate sau ce nivel de educație are, cum este calibrul său sau cum este credința lui în Dumnezeu. Nu au ținut cont de niciunul dintre aceste lucruri și, totuși, au vrut să se mărite cu el, gândurile desfrânate fiindu-le stârnite doar la auzul vocii lui. Spuneți-Mi, nu au astfel de diavoli o natură deviantă? O persoană normală, când aude pe cineva cântând bine, ar simți cel mult puțină invidie, dar nu s-ar gândi niciodată să se căsătorească cu acel individ. Dacă ar vrea cu adevărat să se căsătorească cu cineva, ar ajunge să cunoască, înainte să ia o astfel de decizie, caracterul și situația familială a acelui individ, cum ar fi câți ani are, cum arată, cum este caracterul său, cum este familia sa – și ar lua în considerare căsătoria cu el doar dacă toate aspectele ar fi satisfăcătoare. Dar oamenii care sunt diavoli sunt diferiți – unele femei, după ce aud un bărbat cântând bine, vor să se căsătorească cu el; unii bărbați, când văd o femeie atrăgătoare, vor să se căsătorească cu ea. Nu sunt înfricoșători astfel de oameni? Sunt atât înfricoșători, cât și dezgustători! Ori de câte ori văd pe cineva care are statut, cunoștințe, elocvență sau un anumit punct forte ori dacă văd pe cineva frumos sau chipeș, încep să aibă gânduri desfrânate. Când văd o astfel de persoană, se holbează mereu la ea, fără să clipească; ochii nu li se mișcă, dar mintea le este foarte activă, iar dorința lor sexuală se dezlănțuie – aceasta înseamnă că au gânduri desfrânate. Ori de câte ori există indivizi care se holbează întruna la persoane de sex opus, fără să-și întoarcă privirea – și există chiar și unii care dezvăluie o privire ticăloasă în ochii lor sau salivează cu gura deschisă – înseamnă că au gânduri desfrânate. Odată ce li se stârnesc aceste gânduri, încep să-i pipăie pe alții. Aceasta se numește a fi deviant. Indiferent de situație, atât timp cât li se stârnește pofta vizuală, pofta auditivă sau dorința sexuală a trupului, vor avea gânduri desfrânate – astfel de oameni sunt diavoli. Oare dorința sexuală a diavolilor este controlată sau înfrânată de conștiința și rațiunea umanității? Nu este înfrânată, prin urmare dorința lor sexuală debordează constant, iar ei prezintă în permanență manifestări de licențiozitate – sunt deosebit de indulgenți. Nu le pasă câți oameni se află în preajma lor, ce vârstă au sau dacă persoana cealaltă îi place sau este dezgustată de ei și îi urăște – atât timp cât este cineva care le place, vor avea gânduri desfrânate și se vor deda la fantezii, satisfăcându-și dorința sexuală în cea mai mare măsură. Nu este dezgustător? Oamenii de acest fel sunt extrem de lascivi. Chiar dacă nu găsesc ocazia de a avea relații cu cei de sex opus, tot vor să flirteze cu alții. Manifestările acestui comportament sunt că trimit frecvent semnale de flirt, făcându-ți ochi dulci, se gândesc la orice modalitate de a intra în contact cu tine și de a se apropia de tine – atingându-ți în mod intenționat mâna, umărul sau spatele când trec pe lângă tine – și spun lucruri seducătoare, toate acestea fiind intenționate. Aceasta arată că inimile lor sunt deja pline de desfrâu. Adulții normali, când interacționează cu membri ai sexului opus, păstrează limite, au moderație și măsură. Fie că este vorba de lucruri precum dorința sexuală, gândurile, vorbirea, contactul fizic sau distanța fizică dintre oameni, toate acestea sunt guvernate și ținute în frâu de conștiința și rațiunea lor. Dar oamenii lascivi și licențioși nu sunt așa. Indiferent de ocazie, de numărul de oameni din jur, de situația de la momentul respectiv, de vârsta și de starea lor civilă și indiferent dacă persoana cealaltă este de acord sau dacă simte repulsie față de ei, tot fac orice vor, complăcându-se nestăvilit în dorința lor sexuală. Aceasta se numește a fi licențios. Oamenii de acest fel nu sunt ținuți în frâu de nimic – nu respectă nici măcar limitele morale; sunt întru totul indulgenți. De altfel, cât de departe merg unii oameni în indulgența lor? Atât de departe încât se holbează fățiș la zonele intime ale celor de sex opus. Dacă cineva de sex opus are ochi strălucitori și frumoși, își vor crea orice ocazie pentru a împărtăși ce se află în inima lor, pentru a sta de vorbă sau a discuta despre lucrare cu acea persoană, privind-o fix în ochi. Dacă cineva de sex opus are pielea albă, netedă și delicată, se holbează deseori la ea, fie intenționat, fie neintenționat. Dacă cineva de sex opus are o siluetă înaltă și subțire, se uită pe furiș la acea persoană din spate, holbându-se la ea fără să-și întoarcă privirea. Aceasta înseamnă că sunt cuprinși de dorință sexuală. Sunt astfel de oameni devianți? (Da.) Există și unii minori sau adulți căsătoriți care se uită adesea la pornografie sau la concursuri de frumusețe precum Miss World, unde femeile se îmbracă foarte provocator – suficient pentru a le satisface pofta vizuală. Cu cât se dedau mai mult la astfel de activități, cu atât devine mai greu să-și înfrâneze și să-și controleze dorința sexuală și gândurile desfrânate. Este aceasta o manifestare a diavolilor? (Da.) Ar trăi așa oamenii normali? S-ar comporta așa? (Nu.) Unii bărbați din Orient sunt relativ conservatori și, când vin în Occident și văd multe femei îmbrăcate provocator, devin curioși și vor să mai arunce câteva priviri, dar, după un timp, când se obișnuiesc, nu mai sunt curioși – aceasta este o manifestare normală. Există și unii oameni necăsătoriți care sunt puțin curioși în legătură cu chestiuni legate de dorința sexuală sau care, ocazional, din cauza unui mediu obiectiv, încep să aibă pofte ticăloase. Toate acestea sunt reacții fiziologice normale – nu pot fi numite deviante. Dar oamenii care sunt diavoli nu sunt asemenea oamenilor obișnuiți. Devianța lor o depășește pe cea a oamenilor normali – este deosebit de anormală. Nu doar că sunt curioși în legătură cu dorința sexuală sau au reacții ori nevoi fiziologice normale – sunt deșănțați și promiscui. Când se complac în pofte ticăloase, nu simt nicio rușine. Aceasta se numește a fi deviant. În ce măsură sunt devianți? Doar când se uită la pielea, ochii, silueta sau aspectul persoanelor de sex opus – sau chiar doar auzindu-le vocea – încep să aibă gânduri desfrânate și apoi își creează orice ocazie posibilă pentru a intra în contact sau a se apropia de cealaltă persoană, mergând chiar mai departe și recurgând la acțiuni care le satisfac dorința sexuală. Aceasta se numește a fi deviant.

O altă manifestare a devianței este că acești indivizi, indiferent în ce mediu se află, sunt mereu înconjurați de diferite persoane de sex opus. Un astfel de individ va aborda mai mulți membri ai sexului opus în același timp și va întreține adesea relații ambigue cu mai multe persoane. Ce se înțelege prin relație ambiguă? Este o relație care seamănă cu o prietenie, dar și cu o relație romantică – nimeni nu poate spune clar ce fel de relație este de fapt. Nu au limite clare în ceea ce privește sexul opus; relațiile lor sunt deosebit de ambigue – există flirturi constante, iar lucrurile sunt tulburi și neclare. Sunt aceste manifestări guvernate de o natură lascivă? (Da.) În ceea ce privește moralitatea și etica relațiilor umane, tendințele rele ale lumii de astăzi nici măcar nu mai critică acest tip de fenomen. Oamenii numesc acest lucru a fi capabil, a fi la modă – îl numesc eliberare sexuală. Așadar, unii oameni aduc aceste tipuri de gânduri și puncte de vedere în biserică. Aceștia cred: „Indiferent cu câte persoane de sex opus am relații romantice, este libertatea mea. Nici măcar legea nu condamnă acest lucru acum, așa că am dreptul să aleg cu câți prieteni de sex opus am relații romantice, am dreptul să aleg cum îmi gestionez dorința sexuală. N-ar trebui să-mi fac un deserviciu – trebuie să-mi eliberez pe deplin dorința sexuală.” Nu este acesta un argument ticălos? (Ba da.) Indiferent câți oameni aprobă sau susțin opiniile promovate de tendințele societății, indiferent câți oameni le practică, în casa lui Dumnezeu, aceste tipuri de erezii și sofisme sunt caracterizate drept „deviante”, iar cei care susțin aceste tipuri de erezii și sofisme sunt și ei caracterizați drept „devianți” – mai exact, sunt „lascivi” și „licențioși”. Este exactă această caracterizare? (Da.) Fiecare funcție și instinct al trupurilor oamenilor necesită un nivel fundamental de reglementare bazat pe umanitate. Și pe ce se bazează această reglementare? Se bazează pe conștiința și rațiunea oamenilor. Integritatea și simțul rușinii din cadrul conștiinței și rațiunii ar trebui să reglementeze în mod adecvat nevoile fiziologice și dorințele sexuale ale unei persoane. Dacă nu le reglementezi sau nu le ții în frâu, ci, în schimb, te complaci în dorința sexuală, spunem atunci că ești licențios, că ești lasciv. Dacă ai astfel de manifestări, ești deviant. Devianța este un lucru negativ – nu este în niciun caz un lucru pozitiv. Aceasta deoarece depășește limitele integrității și ale simțului rușinii pe care le are umanitatea oamenilor, depășește limitele raționalității normale pe care Dumnezeu o cere oamenilor; depășește granițele umanității și constituie o tulburare și o deteriorare a vieții normale a fraților și surorilor. Prin urmare, devianța este categoric caracterizată drept ceva ticălos, un lucru negativ; nu este în niciun caz un lucru pozitiv. Casa lui Dumnezeu, biserica, nu promovează în niciun caz eliberarea sexuală. Ce promovează casa lui Dumnezeu? (A fi demn și decent și a trăi o umanitate normală.) Casa lui Dumnezeu promovează decența sfinților și conduita având conștiință și rațiune. Cel puțin, când vine vorba de dorința sexuală și de nevoile fiziologice, trebuie să ai integritate și simțul rușinii. Cu alte cuvinte, dacă vrei să te căsătorești, dacă vrei să ai o relație romantică normală, aceasta trebuie să fie în concordanță cu principiile căsătoriei pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru oameni – nu poate implica incest, licențiozitate sau lascivitate. Înțelegi? (Da.)

Tocmai am avut părtășie despre câteva manifestări ale devianței oamenilor care sunt diavoli. Este bine că am avut părtășie despre acest tip de subiect pentru a te ajuta să dobândești un oarecare discernământ? (Da.) Indiferent despre ce manifestare e vorba, dacă depășește sfera firilor corupte ale oamenilor normali sau sfera naturii și instinctelor înnăscute ale oamenilor, atunci este anormală – este o manifestare a diavolilor. În cadrul celor despre care tocmai am avut părtășie, pe lângă acei oameni ale căror gânduri și comportamente sunt deosebit de sinistre și anormale, există un alt tip de oameni care poate nu afișează acele manifestări sinistre și anormale în mod evident, dar a căror manifestare clară este deosebit de lascivă și licențioasă. Faptul că au aceste manifestări clare dovedește, de asemenea, că au un aspect al esenței deviante a diavolilor. Se poate spune atunci cu certitudine că oamenii care au aceste manifestări clare sunt diavoli? (Da.) Se complac în dorința lor sexuală în orice moment, inimile lor debordează de pofte ticăloase și sunt interesați în special de chestiuni legate de dorința sexuală a trupului – interesul lor depășește nevoile fiziologice ale oamenilor normali. Adică, indiferent de vârsta, sexul sau starea lor civilă, manifestările dorinței sexuale a trupului le depășesc pe cele ale oamenilor normali și, de asemenea, depășesc nevoile oamenilor normali. Acest lucru este suficient pentru a spune că manifestările lor în această privință nu sunt normale. Folosind două cuvinte pentru a-i caracteriza, sunt deosebit de „lascivi” și „licențioși”. Altfel spus, nevoile lor fiziologice sunt extrem de anormale. Ori de câte ori văd pe cineva de sex opus care are un anumit punct forte sau o condiție înnăscută favorabilă într-o anumită privință, pot avea gânduri desfrânate și își pot elibera dorința sexuală. De exemplu, atunci când văd pe cineva de sex opus care are dinți albi și drepți, un zâmbet deosebit de frumos și dulce sau care are părul sau ochii deosebit de frumoși, pot avea gânduri desfrânate. Indiferent ce trăsătură a persoanei de sex opus li se pare bună sau frumoasă, pot avea gânduri desfrânate – și se folosesc de eliberarea dorinței sexuale drept modalitate de a-și exprima afecțiunea și aprecierea față de cealaltă persoană. Nu este dezgustător? Este extrem de dezgustător! Unii oameni ticăloși încep să aibă gânduri desfrânate ori de câte ori văd pe cineva de sex opus având o anumită expresie facială, cum ar fi ridicarea ușoară a sprâncenelor în timp ce vorbește, apariția gropițelor în obraji sau o privire deosebit de fermecătoare atunci când zâmbește. Este de neconceput și de neimaginat cât de frecvent și de câte ori sunt stârnite gândurile desfrânate în sinea lor. Oamenii normali sunt pur și simplu derutați: „Dacă cineva arată bine, este în regulă să-i arunci o privire sau două în plus – dar cum ar putea să ducă asta la gânduri desfrânate și la eliberarea dorinței sexuale? Nu este ceva denaturat?” Lucruri despre care oamenii normali cred că nu ar provoca gânduri desfrânate îi pot determina pe oamenii ticăloși să aibă astfel de gânduri și să-și elibereze poftele, ceea ce oamenii normali nu pot înțelege. Aceasta se numește a fi deviant. În termeni simpli, se numește a fi denaturat, a fi pervertit. Unele femei, chiar și atunci când văd un bărbat cu mușchi bine dezvoltați, cu trăsături faciale bine definite și înalt de statură, pot avea gânduri desfrânate. Sau, atunci când văd un bărbat care are anumite aptitudini, o anumită abilitate și, pe deasupra, are avere și statut social, în ele se stârnesc constant gânduri desfrânate. Nu doar îl apreciază sau îl consideră adecvat, simt puțină afecțiune față de el și vor să se întâlnească sau să aibă o relație cu el – mai degrabă, în ele se stârnesc în permanență gânduri desfrânate despre el. Spuneți-Mi, nu este dezgustător? Nu este deviant? (Ba da.) Stârnirea frecventă a gândurilor desfrânate este anormală – este deviantă.

Ne vom încheia aici părtășia despre manifestările lascivității și ale licențiozității la oamenii care s-au reîncarnat din diavoli. Haideți să vorbim acum despre comportamentul seducător. De fapt, comportamentul seducător este legat atât de lascivitate, cât și de licențiozitate; este doar un mod de a vorbi despre același lucru dintr-o altă perspectivă. Acesta se referă la modul în care unii oameni, pentru a-i seduce pe cei de sex opus și a le lăsa o impresie favorabilă, își etalează adesea farmecele seducătoare în fața lor. De exemplu, unor femei le place să se dea cu ruj de un roșu aprins și provocator, să-și facă ochii foarte atrăgători cu ajutorul machiajului și chiar să-și aplice fard de obraz, în ciuda faptului că sunt destul de în vârstă. Când își aleg ținutele, se concentrează mereu să fie sexy, captivante și să atragă privirile altora; când vorbesc, au mare grijă să fie cochete sau fermecătoare într-un mod care îi poate captiva pe cei de sex opus și așa mai departe. Unii bărbați se prezintă adesea ca eroi cu brațe puternice pe care femeile se pot baza. Își încordează frecvent mușchii în fața femeilor, dându-și imediat jos cămașa pentru a-și etala mușchii abdominali, folosind aceste mijloace pentru a atrage sexul opus. Scopul lor nu este doar să le facă pe membrele sexului opus să aibă o impresie bună despre ei sau să găsească pe cineva cu care să se întâlnească, ci mai degrabă să le seducă, să le stârnească interesul și apoi să le prindă în capcana dorinței sexuale. Acesta este obiectivul lor. Nu înseamnă că au un comportament seducător din punct de vedere sexual? (Ba da.) Sunt seducători. Non-credincioșii spun că astfel de persoane sunt „de moravuri ușoare”. Ce fel de lucruri fac aceste persoane „de moravuri ușoare”? În cazul unei femei, este atentă chiar și la rujul pe care îl alege. Nu folosește un balsam de buze obișnuit și, de asemenea, disprețuiește rujurile folosite de persoanele demne și decente, considerându-le insuficient de luxoase. Selectează în mod special culorile provocatoare, care îi fac buzele să arate deosebit de sexy și atrăgătoare atunci când le aplică, în scopul de a stârni inimile bărbaților, de a-i fascina și de a-i face să se îndrăgostească până peste cap de ea. În interacțiunile sale cu bărbații, are adesea comportamente provocatoare, eliberând dorința sexuală, totul cu scopul de a-i seduce. Cu cât sunt prezenți mai mulți bărbați, în special de tipul pe care îl preferă, cu atât devine mai animată și mai activă și cu atât depune mai multe eforturi de a se etala, arătându-și elocvența, folosind un vocabular mai rafinat, acordând o atenție deosebită expresiilor faciale și îmbrăcându-se într-un mod deosebit de cochet. Aceasta se numește a fi seducătoare. Există o diferență între oamenii seducători și cei lascivi? Sunt de același tip? (Da.) Sunt croiți din același material murdar. Unii seduc în mod proactiv, iar ceilalți se dedau în mod proactiv la lascivitate. Ambele sunt manifestări ale complacerii în dorința sexuală, manifestări ale dorinței sexuale debordante și ale deșănțării, toate fiind controlate de o natură-esență deviantă. Oamenii de acest tip seducător, indiferent dacă sunt bărbați sau femei, indiferent de vârstă sau de starea civilă, nu-și înfrânează comportamentul în niciun mediu, nici nu-și stăpânesc sau nu-și controlează dorința sexuală. În schimb, sunt deșănțați și nepăsători, chiar făcând avansuri în mod proactiv – poartă haine speciale, folosesc expresii speciale, un limbaj special, moduri speciale de a vorbi și fac anumite lucruri speciale pentru a atrage atenția celor de sex opus, pentru a-i atrage în conversație, a-i face să muște momeala și așa mai departe. Prin urmare, astfel de oameni nu sunt doar lascivi, ci și seducători. Cuvântul „seducător” este într-adevăr destul de dezgustător. Pe scurt, indiferent dacă astfel de oameni dau dovadă de lascivitate sau de un comportament seducător, modul în care-și eliberează dorința sexuală este licențios, natura eliberării dorinței sexuale este licențioasă, iar esența lor este deviantă. Manifestările unor astfel de oameni, fie ele lascive sau seducătoare, depășesc nevoile fiziologice ale oamenilor normali, lipsindu-le înfrânarea conștiinței și a rațiunii. Prin urmare, astfel de oameni sunt întru totul ticăloși. Indiferent cum privești lucrurile, nu sunt oameni buni, ci diavoli. În orice grup, prezența chiar și a unui singur diavol de acest fel va provoca tulburări. Oamenii demni și decenți sunt dezgustați de ei, dar cei care au o statură mică sau sunt lipsiți de orice discernământ sau atitudine – îndeosebi cei care s-au reîncarnat din animale – sunt adesea induși în eroare de ei și suferă hărțuirea lor. În concluzie, diavolii care prezintă aceste manifestări ticăloase sunt un flagel în orice grup în care se află, neaducând niciun beneficiu sau ajutor nimănui, deoarece dorința lor sexuală debordează frecvent, tulburând adesea viața de zi cu zi și gândurile normale ale unor oameni.

Spuneți-Mi, sunt ușor de discernut oamenii ticăloși de acest tip lasciv, licențios și seducător? (Da.) Adulții îi pot discerne și, în zilele noastre, este posibil ca și minorii să poată. Prin urmare, majoritatea oamenilor, atunci când îi întâlnesc pe cei care au esența ticăloasă a diavolilor, ar trebui să aibă un anumit sentiment, un anumit discernământ; nu vor fi atât de nesăbuiți încât să nu-și dea seama. Așadar, când întâlniți astfel de oameni, știți cum să-i tratați? Îi veți respinge? Dacă întâlnești pe cineva care nu-ți este pe plac, s-ar putea să-l respingi. Dar dacă acel cineva îți este cu adevărat pe plac – iubitul visurilor tale, soțul ideal – ți-ar fi ușor să-l respingi? Știi limpede că este o persoană de acest tip, dar pentru că înfățișarea sa este prea captivantă sau un anumit punct forte al său te emoționează prea mult, acesta îți fură inima și te captivează – în acest gen de situație, îți este dificil să-l respingi. Dacă nu-l respingi, nu ești în pericol? (Ba da, este o cădere în ispită.) Este doar o cădere în ispită? Aceasta este o cădere în vârtejul dorinței sexuale. Este ușor să se elibereze cineva prins în vârtejul dorinței sexuale? (Nu, nu este.) Îți arată grijă și considerație, dragoste și atenție și, în plus, îți oferă în permanență mici favoruri. Simți o căldură excepțională în interior, gândindu-te: „Nu există nimeni altcineva pe lume care să mă trateze atât de bine; acesta este Făt-Frumos al meu, iubitul visurilor mele.” Nu-ți dai seama că, dacă este un individ lasciv și licențios, îi tratează pe alții în același mod. Ești doar unul dintre prietenii lui de sex opus; pentru el, ești doar cineva pe lângă care trece – doar o oprire – în lunga călătorie a vieții sale. Când s-a distrat suficient cu tine și nu mai prezinți nicio atracție pentru el, devii o persoană pe care o abandonează. Te abandonează ca și cum ar arunca o haină sau o cârpă, fără nicio milă, iar atunci vei simți durerea. Când se hotărăște să te abandoneze, este inutil să plângi, este inutil să-l implori, este inutil chiar să îngenunchezi în fața lui; unele persoane chiar se sinucid, dar și asta este inutil – nimic nu-l poate mișca. Odată ce nu mai are nevoi sexuale față de tine, va spune că nu mai are sentimente pentru tine, că nu te mai iubește și va căuta următoarea pradă cu care să te înlocuiască. Atunci descoperi că astfel de oameni nu sunt parteneri potriviți pentru căsătorie, că ideea unui Făt-Frumos, a unui suflet-pereche sau a iubitului visurilor tale este doar un șiretlic amăgitor și abia atunci îți dai seama că dorința sexuală nu este dragoste adevărată. Indiferent cu cine au întâlniri, astfel de oameni lascivi și licențioși simt doar dorință sexuală, și nu dragoste adevărată. Nu au niciodată intenția de a fi cu tine pentru totdeauna sau de a îndeplini vreo responsabilitate. Se complac pur și simplu în jocul dorinței sexuale. Odată ce s-au distrat suficient și dorința sexuală le este satisfăcută, nici măcar nu se vor mai uita la tine și nu se vor sinchisi să te compătimească. După ce-și găsesc o nouă aventură amoroasă, devii o veche poveste și nu-ți rămâne atunci decât să plângi. Așadar, fie că ești bărbat sau femeie, atunci când mergi la întâlniri sau cauți un partener, întâlnești uneori astfel de oameni ticăloși. Aceștia capătă gânduri desfrânate față de tine și te seduc atrăgându-te în capcana lor, însă tu crezi că te iubesc cu adevărat și pui fericirea vieții tale în mâinile unui astfel de om. Abia când ești dat la o parte și părăsit, îți dai seama că l-ai judecat greșit, că acest individ nu este cineva cu umanitate care își poate îndeplini responsabilitățile, ci un individ lasciv și licențios. Atunci este prea târziu pentru regrete; aceasta este o abatere plină de obstacole când vine vorba de căsătorie. Pentru cineva care are o umanitate normală, experiența de a fi jucat pe degete îl poate face să sufere tot restul vieții, dar diavolii rămân nepăsători, indiferent cu câți oameni se joacă; ba chiar se simt norocoși, bucuroși și satisfăcuți, dorindu-și cu nerăbdare să poată agăța și mai mulți membri ai sexului opus, pe care să-i joace pe degete. Ei consideră că acest lucru este fericirea vieții lor, numindu-l talentul și capacitatea lor. Oamenii normali nu-și pot permite costul de a avea de-a face cu ei. Așadar, dacă vrei să fii într-o relație, ține ochii bine deschiși și vezi lucrurile clar; orice ai face, nu alege un diavol. Dacă te întâlnești cu o persoană normală, chiar dacă vă despărțiți, nu te va răni prea profund; cel puțin, puteți rămâne prieteni obișnuiți. Dar dacă te încurci cu un diavol, îți va distruge întreaga viață. Spune-Mi, câtă sinceritate și afecțiune adevărată are o persoană normală? Câtă energie are în această viață? Dacă ajungi să fii păcălit de fiecare dată când intri într-o relație, așa încât ești profund rănit deoarece cineva te-a amăgit și s-a jucat cu tine, vei parcurge întreaga cale a vieții tale sub această umbră, având o existență foarte dureroasă. Prin urmare, indiferent dacă te întâlnești sau interacționezi cu cei de sex opus, cei de care ar trebui să te ferești cel mai mult sunt acești oameni lascivi și licențioși. Fie că ești bărbat sau femeie, dacă nu poți vedea cum este cineva cu adevărat și nu știi dacă este lasciv sau licențios, nu interacționa în mod nechibzuit cu acea persoană, pentru a evita să fii păcălit și să ai regrete toată viața. Odată ce apar consecințele amare, ești singurul care trebuie să le înfrunte; nimeni nu-ți poate lua locul și nimeni nu-ți poate consola inima rănită. Chiar dacă spui că poți vedea adevărata față a oamenilor, s-ar putea să nu poți face asta cu exactitate. Nu poți fi sigur de nimeni în zilele noastre. Înainte de a primi mântuirea, o persoană are doar dorința de a urmări adevărul; poate părea că are o umanitate decentă, dar nu se știe cum vor fi în realitate lucrurile dacă trăiești cu ea. Toți cei care nu înțeleg adevărul și nu au fost mântuiți sunt nedemni de încredere. De ce sunt nedemni de încredere? Spune-Mi, trăind în această lume rea, există cineva care, fără să dobândească adevărul, poate să reziste oricărei ispite și să rămână ferm în mijlocul oricărei tendințe rele? Nu există nimeni. Prin urmare, nu există oameni de încredere. Ce înseamnă faptul că nu există oameni de încredere? Înseamnă că pentru oricine, bărbat sau femeie, căsătoria este începutul tragediei. Întrucât trebuie să se ocupe de necesitățile zilnice și să se confrunte zi de zi cu diversele fleacuri și supărări ale vieții, este greu de spus dacă acei doi oameni pot să reziste până la sfârșit, dacă se vor sprijini reciproc pe parcurs, dacă vor fi fericiți și dacă vor avea interese și preocupări comune. Prin urmare, odată ce intri într-o căsnicie și te confrunți cu viața reală, începe suferința. Vezi, când ești singur, totul este ușor de gestionat; poți lua singur deciziile. Dar când doi oameni trăiesc împreună, poți să iei pur și simplu toate deciziile singur? Te va accepta cealaltă persoană? Tu o vei accepta pe ea? Va avea grijă de tine și îți va arăta considerație? Tu vei avea grijă de ea? Toate acestea sunt necunoscute. Chiar dacă persoana pe care o întâlnești nu este lascivă și licențioasă și simți că sunteți potriviți unul pentru celălalt și că vă puteți căsători, nu se știe dacă își poate îndeplini în cele din urmă responsabilitățile în cadrul căsătoriei, nici dacă poți merge alături de ea până la sfârșit în acest cadru. Nu ai siguranță și încredere nici măcar în tine însuți, ceea ce dovedește că și alții sunt la fel – se înțelege de la sine, nu-i așa? (Așa e.)

Dacă, în viața ta de zi cu zi, întâlnești oameni de acest tip lasciv, seducător și licențios, care încearcă să se apropie de tine, ar trebui să știi care este scopul lor atunci când procedează așa. Dacă nu-i respingi sau dacă le permiți să obțină ceea ce vor din cauza timidității, naivității, nesăbuinței și ignoranței tale sau a lipsei de cunoștințe bazate pe experiență, fapt care conduce la apariția unor consecințe negative, în cele din urmă, tu ești cel care va suferi consecințele. Oamenii lascivi și licențioși – diavolii – nu simt niciodată nicio vină sau remușcare fiindcă și-au eliberat dorința sexuală sau au făcut lucruri imorale. Aceștia simt că nu contează; cred că profită și că așa ar trebui să fie oamenii în viață. Dar dacă ești o persoană normală, conștiința și rațiunea din umanitatea ta pur și simplu nu pot suporta astfel de lovituri, chinuri și răni cumplite. Prin urmare, dacă întâlnești astfel de oameni lascivi și licențioși, trebuie să ai grijă. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu, cerându-I să te protejeze, așa încât să nu cazi în ispită. Mai ales în cazul în care cealaltă persoană cunoaște o mulțime de șiretlicuri, are multă experiență și este, în plus, perechea visurilor tale, cea pe care visezi să o cucerești, atunci poți să cazi foarte ușor în ispită și să ajungi cu ușurință într-o situație ireparabilă, suferind în cele din urmă un final negativ, pe care nimeni nu vrea să-l vadă. La acel moment, inima, mintea și trupul tău vor fi devastate într-o oarecare măsură. După aceea, când vei ajunge să-ți faci datoria și să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a-L urma, multe lucruri vor fi diferite – nu vor mai fi niciodată cum au fost la început și nu vor putea niciodată să revină așa cum au fost înainte. Odată ce cineva a trecut prin unele experiențe anormale sau chinuitoare legate de dorința sexuală, acest lucru lasă urme groaznice în inima sa, pe care niciun individ normal nu le va uita ușor întreaga viață. Deși, pe măsură ce trece timpul, aceste amintiri și această durere se pot estompa treptat, puțin câte puțin, dacă aceste evenimente ți-au făcut rău și te-au devastat întrucâtva, vor rămâne pentru totdeauna un coșmar de neșters în inima ta. În această viață, nu vei mai putea niciodată să te întorci la viața ta anterioară; universul tău lăuntric nu va mai fi la fel de curat și de simplu ca înainte și îți va fi imposibil să-ți recapeți starea anterioară. În acest moment, când vei ajunge să-ți faci datoria, vei avea în inimă poveri în plus de care vei dori să te eliberezi, dar nu vei putea. La ce se referă aceste poveri? Se referă la diversele amintiri ale experienței de a fi rănit. Gândul la aceste amintiri îți va face scârbă și, de asemenea, îți va tulbura frecvent inima și emoțiile. Astfel, universul tău lăuntric nu va mai fi la fel de curat și de simplu ca înainte; emoțiile tale vor conține acum multe lucruri care nu ar trebui să existe în umanitatea normală. Într-o anumită măsură, acest lucru va interfera cu viața ta, cu îndeplinirea datoriei tale și, de asemenea, cu credința ta în Dumnezeu și cu urmărirea adevărului. Acestea se numesc poveri. Prin urmare, indiferent de vârstă, odată ce cineva cade în ispita unei relații romantice cu un diavol, se va prăbuși în mod firesc într-o deznădejde inexplicabilă. Pentru o persoană normală, acesta nu este un fenomen bun.

În viața reală, oamenii întâlnesc adesea persoane lascive și licențioase. După ce am avut astăzi părtășie despre aceste cuvinte, întrucât ați dobândit discernământ cu privire la oamenii de acest tip și știți că nu sunt oameni normali, ci diavoli, atunci când vor încerca să te seducă, îi vei putea respinge cu fermitate. Nu-i respinge implicit și cu tact, nu te simți prea jenat să-i respingi și nu te teme de asemenea oameni. Desigur, în cazul în care nu-ți pasă dacă sunt diavoli și spui: „Am deja treizeci sau patruzeci de ani și încă n-am experimentat căsătoria; dacă cineva ar avea cu adevărat acest tip de nevoie față de mine, aș accepta cu bucurie”, atunci, din moment ce nu-ți pasă de consecințele care ar putea apărea, nici de traumele psihologice, nu voi mai spune nimic. Scopul Meu când spun acestea este de a le arăta unor oameni nesăbuiți, care nu dau deloc dovadă de prudență sau precauție împotriva seducerii de către sexul opus, ce atitudine corectă ar trebui să adopte atunci când se confruntă cu ispita. În cazul în care nu-ți pasă dacă cineva este lasciv și licențios, nu-ți pasă dacă este un diavol și te simți foarte onorat pur și simplu pentru că te place – exact cum spune zicala non-credincioșilor: „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră, în vreme ce un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg” – și te gândești: „Ca femeie, dacă cineva mă place cu adevărat înseamnă că înfățișarea mea este acceptabilă, așa că ar trebui să mă simt extrem de onorată. Atunci, nu are decât să vină cu îndrăzneală la mine; îl primesc cu brațele deschise și îl voi îmbrățișa” – cum este acest tip de atitudine? Spune-Mi, zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” este respectuoasă față de femei? (Nu.) Un domn trebuie să-și sacrifice viața pentru cei care-l înțeleg, iar o doamnă trebuie să se aranjeze pentru cei care o admiră – este corectă această zicală? (Nu.) De ce sunt femeile atât de înjosite? Și bărbații sunt înjosiți. Așadar, bărbații trebuie să-și dea viața pentru alții. Oricine este confidentul tău este stăpânul tău, pentru care trebuie să-ți sacrifici viața – oare de ce este viața ta atât de lipsită de valoare? Se poate ca viața ta să aparțină altora și nu ție însuți? Dumnezeu prețuiește cel mai mult viața omului, pentru că această viață, această suflare, este dăruită de El; este condiția de bază pentru ca trupul creat să se poată mișca și să devină o ființă vie. Dacă nu-ți prețuiești viața, ci le-o oferi la întâmplare altora și o sacrifici pentru ei, ce arată acest lucru? Nu arată oare că te înjosești? (Ba da.) Arată că viața ta nu valorează nimic. Nu-ți prețuiești viața, nu-ți folosești viața pentru a face cele mai însemnate și valoroase lucruri, ci poți să mori la întâmplare pentru oricine te înțelege. Aceasta arată că viața ta este prea ieftină; este doar o viață putredă, la fel de neînsemnată ca viața unui câine, a unei pisici sau a unei găini. Așadar, este corectă zicala „Un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg”? (Nu.) Această zicală îi degradează pe oameni, îi desconsideră; este o zicală care nu prețuiește viața. A muri cu ușurință pentru alții – oare viața omului este ușor de obținut? Viața nu este ușor de obținut; nu poți muri atât de ușor. Prin urmare, zicala „Un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg” este incorectă și nefondată. Este atunci corectă zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră”? (Nici aceasta nu este corectă.) În ce sens este incorectă? V-a plăcut vreodată cu adevărat această zicală, ați aprobat-o cu adevărat, chiar considerând-o adevărul, un motto? A existat vreodată cineva care te-a admirat? Dacă persoana care te-a admirat a fost cineva pe placul tău, te-ai simțit onorat? (Nu chiar onorat, poate fericit în sinea mea.) Atunci nu este departe de a te simți onorat. Este bună această fericire? (Nu.) De ce nu? (Ideea că o femeie se îmbracă pentru aprecierea și afecțiunea unui bărbat, trăind doar pentru bărbați, gândindu-se mereu la asta – simt că a trăi așa este destul de degradant.) Există păreri diferite? În sine, zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” plasează femeile într-o poziție inegală față de bărbați. Le cere femeilor să se aranjeze pentru a le face pe plac bărbaților, să trăiască pentru fericirea bărbaților și să se simtă onorate ori de câte ori cineva le place și le admiră. Acest lucru este inegal; este în sine o adevărată reflectare a statutului inferior al femeilor. Implicația zicalei „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” este că, indiferent dacă este plăcută de alții datorită înfățișării sale frumoase sau dacă atrage afecțiunea bărbaților, deoarece știe cum să se împodobească pentru a fi plăcută privirii, o femeie ar trebui să se simtă fericită și onorată din acest motiv. Aceasta este în sine o degradare a femeilor. Această zicală le spune femeilor că valoarea existenței lor, sursa fericirii lor, este să existe cineva care să le placă și, dacă nu există, ar trebui să se simtă nefericite și supărate și să reflecteze la motivul pentru care nimeni nu le place și dacă, în calitate de femei, duc o viață lipsită de valoare și ratată. Așadar, nu este zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” o degradare a femeilor? (Ba da.) În sintagma „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră”, oare cei care o admiră nu se referă de obicei la bărbați? Această zicală în sine îi plasează pe bărbați în poziția de stăpâni, deasupra femeilor. Înseamnă că o femeie ar trebui să se simtă onorată că un bărbat – un stăpân – o place și o apreciază. Dacă un bărbat – un stăpân – nu o place, atunci există ceva în neregulă cu ea, nu este demnă să fie iubită, este un eșec în viață și nu este calificată să fie femeie. Vezi, acest lucru ridică imperceptibil statutul bărbaților, permițându-le să calce pe gâtul femeilor și să le domine. Aici se află eroarea din zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră.” În plus, oare bărbaților le plac femeile doar pentru aspectul și podoabele lor? Sau le plac femeile doar pentru că văd că sunt blânde, virtuoase, demne și grațioase? Oare bărbaților le plac femeile doar pentru a-și încânta privirea? (Nu, pentru a-și satisface dorința sexuală a trupului.) Atunci, în ce scop încearcă femeile să fie pe placul bărbaților și să-i facă fericiți? (Tot pentru a-și satisface dorința sexuală a trupului.) Cu alte cuvinte, atât bărbații, cât și femeile au nevoi când vine vorba de relațiile dintre ei, iar nevoia elementară ține de dorința sexuală a trupului. Nevoia unui bărbat față de o femeie nu se rezumă doar la a-i plăcea înfățișarea ei, ci, pe baza acestui aspect, înseamnă să o obțină într-un mod fizic – pentru a ne exprima mai direct, să-i obțină trupul pentru a-și satisface dorința sexuală. Prin urmare, scopul din spatele zicalei „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” este, de fapt, de a satisface dorința sexuală a bărbaților. Aceasta le cere femeilor nu doar să-și facă aspectul și podoabele plăcute bărbaților, ci și să le satisfacă dorința sexuală. Nu este acesta un mod foarte umil de a trăi? Dacă femeile mai cred că această zicală este corectă, că este ceva ce ar trebui să realizeze și să respecte, atunci se degradează singure. Bărbații au nevoi sexuale față de femei și vor să se joace cu trupurile lor; dacă femeile, în loc să considere acest lucru vrednic de dispreț și de ură, continuă să se aranjeze pentru admiratorii lor, simțind că este cea mai mare onoare a vieții lor, onoarea supremă, atunci nu se degradează singure? (Ba da.) Acest lucru le privează pe deplin de drepturile lor. Nu doar că le privează pe femei de dreptul la viață, de demnitate și de drepturile omului, dar le și face să creadă că aceasta este cea mai mare onoare. Nu este o cruzime? Este cât se poate de crud! Pe lângă faptul că nu au deloc autonomie sau drepturi ale omului, fericirea, bucuria și încântarea femeilor pot fi obținute doar făcându-le pe plac bărbaților și satisfăcându-i pe deplin. Indiferent ce fel de tratament inuman suferă femeile, li se cere totuși să fie mândre de acesta. Nu este un abuz și o distrugere a femeilor? Fie că este vorba de femei moderne sau din vechime, toate consideră zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” drept mottoul lor, scopul vieții lor. Nu este complet greșit? Nu este un șiretlic folosit de Satana pentru a-i abuza și a-i induce în eroare pe oameni? (Ba da.) Dacă ești femeie și un bărbat este atras de tine, având inima plină de pofte ticăloase față de tine, te-ai simți dezgustată sau extrem de onorată dacă ai ști? (Dezgustată.) Când se gândește la tine, se gândește doar la trupul și la aspectul tău, în timp ce-și eliberează și dorința sexuală. Cu cât este mai atras de tine, cu atât este mai plin de dorință sexuală față de tine; ceea ce se stârnește în el în legătură cu tine sunt doar gânduri desfrânate. Ba chiar încearcă orice mijloc de a pune stăpânire pe tine, așa încât să se bucure de trupul tău, să-și satisfacă pe deplin și să-și elibereze dorința sexuală. Dacă ai ști că are astfel de intenții față de tine, ai mai crede că zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” este corectă? Ai mai simți că este o onoare să fii plăcută și apreciată de cineva? (Nu.) Dacă ești o femeie cu demnitate și cu simțul integrității și al rușinii, ar trebui să fii dezgustată de această zicală, să detești și să respingi aprecierea unor astfel de oameni. Doar trăind așa ai demnitate. Oamenii care te plac și te apreciază cu adevărat o fac datorită calității caracterului tău, a lucrurilor pe care le urmărești, pentru că înțelegi adevărul și, de asemenea, vor să obțină ceva edificator de la tine și să primească ajutorul tău – nu pentru că vor să-ți aprecieze trupul pentru a se complace în dorința lor sexuală și a o satisface. Dacă cineva te apreciază indiferent cum este caracterul tău sau indiferent dacă urmărești sau nu adevărul, doar pentru că înfățișarea și silueta ta sunt plăcute privirii și îi pot satisface pe deplin dorința sexuală, însă nu simți nicio repulsie sau dezgust față de acest lucru, simțind în schimb că te place – în special, întrucât ți-a făcut avansuri fizice, simți cu atât mai mult că te place – și chiar te simți onorată de acest lucru, atunci te degradezi singură. Indiferent cine are planuri sau intenții ticăloase față de trupul tău, dacă nu-ți pasă și, atât timp cât te place, consideri că este o onoare specială și te simți onorată de acest lucru, atunci nu ești o persoană cu integritate și demnitate, nici nu ești o femeie bună. Să presupunem că cineva are nevoi sexuale față de tine și simți că ai găsit pe cineva care te înțelege, găsind totodată o ocazie de a-ți elibera dorința sexuală; este un „dans” în doi și vă întâlniți pentru că sunteți croiți din același material murdar. În acest caz, ești o persoană lipsită de integritate și demnitate, nedemnă de a fi plăcută; ești la fel ca oamenii lascivi și licențioși. Dacă ești cu adevărat o femeie cu demnitate, ar trebui să simți ură, repulsie și dezgust față de aprecierea unor asemenea oameni lascivi și licențioși. Desigur, dacă motivul pentru care te place cineva este cu adevărat umanitatea ta, ceea ce urmărești sau pentru că ai un anumit punct forte, nici pentru asta nu merită să te simți onorată. Scopul pentru care oamenii spun: „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” sigur nu este la fel de simplu ca aprecierea unei femei de către un bărbat. Zicala îi plasează categoric pe bărbați într-o poziție de dominare a femeilor. Mai exact, această zicală a apărut în sistemul de valori potrivit căruia bărbații sunt superiori, iar femeile sunt inferioare. În plus, realitatea este că femeile reprezintă un grup vulnerabil în orice sistem social, fiind considerate anexe și jucării ale bărbaților. Prin urmare, zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” este în mod categoric o rușine pentru toate femeile. Dacă femeile aprobă în mod special această zicală, este o tragedie pentru ele și ar trebui să simțim dispreț față de toate cele care o aprobă. Ar trebui atunci ca bărbații să aprobe punctul de vedere „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră”? (Nu.) Dacă un bărbat vede o femeie aranjându-se pentru cei care o admiră, nu simte oare că o astfel de femeie trăiește într-un mod foarte degradant și nu va privi și el cu dispreț o astfel de femeie? (Ba da.)

Vedeți acum limpede dacă zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră” este corectă sau nu? (Este incorectă.) Această zicală nu este un lucru pozitiv, nici nu este un gând sau un punct de vedere corect. Uitați-vă în Biblie și la cuvintele exprimate de Dumnezeu – există vreo propoziție care să le spună femeilor că ar trebui să se aranjeze pentru cei care le admiră? Există vreo propoziție care împarte statutul bărbaților și pe cel al femeilor pe niveluri, spunând că bărbații sunt superiori femeilor? Nu, nu există. În cartea Genezei din Biblie se consemnează că femeia este os din oasele bărbatului și carne din carnea lui. Atât bărbații, cât și femeile sunt ființe umane create de Dumnezeu; sunt egali înaintea lui Dumnezeu, fără vreo împărțire pe niveluri, fără vreo distincție între superior și inferior. Împărțirea oamenilor în superiori și inferiori și diferențierea între niveluri de statut este ceva ce face Satana; este o dovadă reală a oprimării și persecutării femeilor de către Satana. Încă de când Dumnezeu a creat omenirea la începuturi, bărbații și femeile au fost egali în ochii Lui. Amândoi sunt ființe create și obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu. El nu a spus niciodată că bărbații sunt superiori și că femeile sunt inferioare, nici nu a spus că bărbații ar trebui să fie capul femeilor sau stăpânii lor, că bărbații ar trebui să domine femeile, să aibă prioritate față de femei în orice lucrare sau că au opinii proprii și sunt stâlpii de sprijin, în timp ce femeile ar trebui să asculte mai mult de bărbați. Dumnezeu nu a spus niciodată astfel de lucruri. Doar din cauza coruperii de către Satana au apărut printre oameni zicale potrivit cărora bărbații sunt superiori și femeile sunt inferioare, iar apoi această tendință s-a format în întreaga societate și în întreaga omenire, oprimând constant femeile sub autoritatea masculină. Din cauză că nu înțeleg adevărul, după ce sunt influențate și induse în eroare de tot felul de tendințe rele ale Satanei, femeile simt că sunt mai puțin importante decât bărbații sau că au un statut inferior față de aceștia. De aceea, până în ziua de azi, multe femei mai cred că este corectă zicala „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră.” Acesta este un lucru foarte trist. Dacă nu înțeleg adevărul, oamenii sunt încă induși în eroare și controlați de diverse gânduri și puncte de vedere ale Satanei în multe chestiuni specifice. Chiar și această chestiune măruntă este foarte grăitoare, nu-i așa? (Așa e.) Care este motivul pentru care femeile se degradează de bunăvoie? Este că mediul social general face în așa fel încât femeile să nu poată avea un statut egal cu bărbații și să fie nevoite să cedeze în fața bărbaților, să creeze condiții favorabile pentru ei și, de asemenea, să facă multe sacrificii și să plătească un preț mare pentru a-i satisface pe bărbați. Acest lucru este cauzat de societate, de diversele tendințe rele conduse de Satana. Așadar, acum, după ce ați înțeles adevărul în această privință, nu există o concluzie clară în legătură cu zicala: „O doamnă se va aranja pentru cei care o admiră”? (Ba da.) Această zicală este falsă și nu este conformă cu adevărul, nu-i așa? (Așa e.) După ce au auzit despre situația reală, nu simt femeile că au trăit vieți foarte nedreptățite și sufocante în toți acești ani? Ar trebui atunci să se aranjeze în continuare pentru admiratorii lor? (Nu.) Ca membre ale omenirii create, femeile diferă de bărbați doar în ceea ce privește genul și fiziologia; în alte privințe, nu există nicio diferență. În ochii lui Dumnezeu, nu există absolut nicio diferență de statut între bărbați și femei. Dumnezeu nu le-a impus niciodată femeilor, în nicio circumstanță, cerințe care să difere de cele impuse bărbaților. În aspecte precum numărul de oameni pe care îi alege Dumnezeu, speranța de a fi mântuiți, ocaziile de a-și îndeplini îndatoririle, îndatoririle pe care le pot îndeplini și lucrarea pe care o pot face, femeile sunt practic egale cu bărbații; ele nu sunt inferioare bărbaților. Aceasta este situația reală.

Am vorbit anterior despre manifestările lascivității, ale licențiozității și ale comportamentului seducător ale acelor oameni ticăloși care au natura-esență a diavolilor și, de asemenea, despre cum să-i tratați pe oamenii ticăloși în cazul în care îi întâlniți atunci când intrați în relații romantice sau căutați un partener. Sperați să cunoașteți o astfel de persoană cu care să trăiți un episod romantic, să lăsați grijile deoparte o dată și să vă faceți pe plac o dată? (Nu.) Atunci sperați să vă întâlniți iubitul sau iubita visurilor voastre, sufletul-pereche sau persoana ideală? (Nu.) Nu contează dacă speri sau nu. Este esențial să ai discernământ în privința acestor oameni lascivi, licențioși și seducători, a căror natură-esență este ticăloasă, și să ții distanța față de ei. După cum spun non-credincioșii, majoritatea acestor oameni sunt versați, libertini și romantici. Majoritatea adulților ar trebui să poată recunoaște persoanele de acest tip atunci când le întâlnesc; poate că după câteva interacțiuni, majoritatea adulților vor ști că sunt de acest tip. Persoanele de acest fel nu sunt selective atunci când flirtează cu alții; indiferent ce vârstă ai, atât timp cât arăți destul de bine, s-ar putea să-ți facă avansuri, făcându-te să cazi în capcana lor, fără să-ți dai deloc seama ce se întâmplă. Îți spun mereu cuvinte tandre și blânde și dau dovadă de preocupare, grijă și considerație față de tine. Găsesc ocazii să-ți facă ochi dulci, să te servească cu ceai sau apă și uneori chiar îți cumpără mici cadouri, ciocolată și așa mai departe. Când îți lași complet garda jos, trec de zidurile tale de apărare și îți pătrund în inimă. Fără să-ți dai seama, este de ajuns doar să te gândești la ele și ai fluturi în stomac; dacă nu le vezi câteva zile, simți că lipsește ceva, gândindu-te: „Nimeni din jurul meu nu ține la mine ca acea persoană. Se pare că m-am îndrăgostit de ea. Oare s-a îndrăgostit și ea de mine?” Ce fel de stare este aceasta? (Căderea în ispită.) Unele persoane versate se pricep să-i atragă pe alții, lăsându-i să plece; după ce se arată preocupate de tine o vreme și îți stârnesc apetitul, se fac apoi nevăzute, făcându-te să muști singur momeala. Când îți dai seama că te-ai îndrăgostit de acea persoană și nu poți trăi fără ea, ai căzut în capcana iubirii și ai fost fermecat. Odată fermecat, ești complet cucerit de acea persoană. Ce este această capcană a iubirii în care cad oamenii? Nu este vorba de afecțiune familială, de prietenie sau de grija și iubirea dintre oameni, ci de plasa dorinței sexuale. Odată ce ai căzut în capcana dorinței sexuale, poți pierde cu ușurință controlul. Peste nouăzeci și cinci la sută din oameni, în special cei tineri, nu o pot depăși și nu se pot elibera dintr-o astfel de capcană. Ce ar trebui făcut, atunci? Din moment ce știi că este foarte greu să te eliberezi dintr-o astfel de capcană, nu permite să cazi în ea. Fă tot posibilul să stai departe de oamenii, lucrurile sau mediile care te-ar putea prinde în capcană. Ține distanța o vreme, roagă-te lui Dumnezeu și citește cuvintele Sale. Treptat, nevoile tale sexuale se vor estompa și vor dispărea, capcana nu te va mai controla și, practic, vei fi depășit această ispită. Totuși, nu se știe cum te vei descurca data viitoare când vei întâlni astfel de ispite și capcane, dacă vei fi capabil să le depășești. Singura cale este să vii frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga și a căuta adevărul și să stai departe de diversele ispite. Desigur, cele mai importante lucruri sunt să-ți însușești adevărul și să-l înțelegi. Dar nu este simplu să-ți însușești adevărul; este necesar să treci prin anumite experiențe, iar statura ta nu crește atât de repede, prin urmare, nici apărarea ta în diverse aspecte nu poate fi construită atât de repede. Ce ar trebui făcut, atunci? Trebuie să trăiești adesea înaintea lui Dumnezeu, să ai îndrumarea cuvintelor Sale, lucrarea Duhului Sfânt și protecția lui Dumnezeu. Având toate aceste lucruri, plus hotărârea ta personală, vei avea măsuri de apărare atunci când te vei confrunta cu astfel de ispite. În plus, când vei cunoaște natura chestiunii și consecințele pe care le va atrage, vei evita în mod conștient astfel de medii, ceea ce va dovedi că ai hotărârea de a respinge astfel de ispite. Datorită atitudinii tale și a dorinței tale subiective, Dumnezeu te va ajuta atunci să scapi de astfel de ispite. Dacă întâlnești un astfel de mediu și simți aversiune și ură în inima ta, dar nu știi cum să refuzi, roagă-te lui Dumnezeu, cerându-I să te protejeze și să îndepărteze un astfel de mediu pentru tine. Când ai astfel de rugăciuni și dorințe, din cauza nevoilor lucrării bisericești, poate că persoana care reprezintă o ispită periculoasă pentru tine va fi mutată în altă parte, așa încât îi va fi incomod să te contacteze din nou și nu o vei mai întâlni. Acesta este ajutorul lui Dumnezeu; este protecția Lui. Deoarece îți vede dorința, atitudinea, determinarea și hotărârea personală, Dumnezeu te va ajuta în mod proactiv și temeinic să-ți îndeplinești dorința, obținând rezultatul de a te proteja. Când această persoană pleacă și nu te mai hărțuiește, s-ar putea să-ți simți sufletul puțin gol, gândindu-te că este oarecum păcat că a plecat, și chiar să visezi: „Dacă ar mai fi aici, oare am putea să ne înțelegem bine?” Ocazional, pot apărea astfel de gânduri, dar cu protecția lui Dumnezeu, ești ferit în cele din urmă de ispită. Pe nesimțite, această problemă se estompează treptat în inima ta, dispare gradual din tine și, în timp, îți recapeți liniștea, revenind la starea anterioară a vieții tale și la mentalitatea normală. În acest moment, problema se încheie. Nu a reprezentat nicio amenințare sau tulburare pentru tine, ci a devenit în schimb o dovadă puternică și o mărturie a victoriei tale asupra Satanei și a faptului că te ferești de diavol și îl respingi. Nu este foarte bine? (Ba da.) Când această ispită era pe cale să reprezinte o amenințare pentru tine, în acel moment periculos, datorită atitudinii și cooperării tale, Dumnezeu te-a protejat. El a pregătit un mediu adecvat pentru tine, dându-ți posibilitatea de a rămâne ferm. Acest lucru favorizează creșterea staturii tale; îți va spori credința, îți va spori hotărârea și dorința de a practica adevărul, îți va da motivație și va permite creșterea staturii tale. Atunci când această ispită se abate asupra ta, dacă nu ești dispus să o respingi sau să o eviți, nu ești dispus să practici adevărul și o lași pur și simplu să-și urmeze cursul în mod nestingherit, fiind dispus să accepți această ispită și chiar să accepți hărțuirea și încurcăturile diavolului și te bucuri tot mai mult de o astfel de stare, ești tot mai dispus să trăiești într-un astfel de mediu și nu te rogi în mod activ lui Dumnezeu, cerându-I să înlăture un astfel de mediu – văzând că așa este atitudinea ta față de această chestiune, Dumnezeu nu te va forța. În acțiunile Sale, Dumnezeu nu obligă niciodată pe nimeni. Din moment ce-ți place atât de mult această persoană, din moment ce simți că-ți poate aduce o asemenea fericire și bucurie, oferindu-ți plăcere, Dumnezeu nu te va priva de o asemenea bucurie și fericire, nici nu va îndepărta această persoană. Cât despre consecințe, trebuie să le suporți singur. Rezultatul este că vei cădea treptat în ispita și în încurcăturile desfrânate ale diavolilor, ale oamenilor ticăloși, lascivi și licențioși, pierzând în cele din urmă mustrarea conștiinței tale și prezența lui Dumnezeu. După ce te-ai complăcut în fericirea și bucuria de a-ți satisface dorințele sexuale ale trupului, nu simți nicio rușine și nu te poți desprinde de o asemenea ispită – aceasta se numește a te lăsa pradă depravării. Te simți cea mai fericită persoană, te bucuri din plin de această fericire și bucurie, te simți norocos că ai o astfel de fericire și bucurie și ești foarte mulțumit că ești prins într-o astfel de capcană a iubirii. Ce ar mai putea să facă sau să spună Dumnezeu atunci? Dumnezeu nu-ți va da niciun indiciu, nu te va avertiza despre nimic și nu va face nimic. N-ai decât să te bucuri. Consecințele finale pentru cei prinși în capcana dorințelor sexuale sunt previzibile. Nimeni dintre cei care cad în capcana iubirii nu ajunge să fie fericit sau bucuros; dimpotrivă, finalul nu poate fi decât dureros și tragic. Doar tu trebuie să suporți astfel de consecințe și meriți să le suporți. Acționează Dumnezeu pe baza principiilor? (Da.) Dumnezeu îți respectă alegerile. Nu gândi că: „Dumnezeu va avea grijă de mine și mă va ține sub control; nu mă va lăsa să merg la întâlniri, nici să-mi satisfac nevoile sexuale.” Te înșeli; Dumnezeu nu Se amestecă în viața ta. El vrea să te protejeze așa încât să nu cazi în ispită, să nu fii indus în eroare de oameni răi, să nu fii devastat și rănit grav de Satana. Dar dacă alegi să fii de acord cu Satana, Dumnezeu spune că acestea sunt libertatea și alegerea ta; atât timp cât ești dispus, atât timp cât nu regreți, Dumnezeu nu te va obliga; doar tu culegi ceea ce semeni, iar când va veni vremea și vei plânge amarnic, nu te lamenta că Dumnezeu nu ți-a amintit sau că Dumnezeu nu te-a protejat. Dumnezeu vrea să te protejeze, vrea să stai departe de ispită, dar tu refuzi. Dacă Dumnezeu ar îndepărta persoana care îți place, persoana cu care ești prins în capcana iubirii, ai merge să o cauți, te-ai comporta ca un nebun, ți-ai pierde controlul, te-ai plânge de Dumnezeu, L-ai ocărî pe Dumnezeu pentru că nu ține cont de sentimentele tale și nu-ți înțelege dificultățile. Așadar, Dumnezeu nu va face asta; nu-i va determina pe oameni să facă lucruri pe care nu sunt dispuși să le facă. Din moment ce ai ales singur acea cale, trebuie să suporți singur consecințele groaznice care vor apărea în final. Nimeni nu va plăti în locul tău. Este clară acum această chestiune? (Da.)

Dacă unii oameni se confruntă cu încurcăturile diavolilor și ale satanelor – ale oamenilor ticăloși – și nu le refuză, ci sunt dispuși să-și petreacă viața cu ei, aceasta este alegerea lor. În cele din urmă, când acest lucru va avea consecințe amare, nu ar trebui să-i învinovățească pe alții; nu pot decât să se urască pe ei înșiși fiindcă sunt prea depravați și prea devianți și ar trebui să-și dea singuri palme și să se blesteme. Oricare ar fi roadele amare pe care le vei culege în cele din urmă, acestea nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Nu spune: „De ce nu m-a protejat Dumnezeu? De ce nu m-a oprit atunci?” Îți spun, Dumnezeu nu are o astfel de obligație; El ți-a spus deja în mod clar ce ar trebui să-ți spună. Ești o persoană cu capacitatea de a gândi independent; Dumnezeu ți-a dat liber-arbitru și ai dreptul de a alege liber. Prin urmare, Dumnezeu îți dă dreptul de a alege atunci când întâmpini ceva. Din moment ce ai dreptul de a alege, roadele amare pe care le culegi în cele din urmă sunt rezultatul propriei alegeri, așa că n-ar trebui să te plângi de Dumnezeu sau să dai vina pe oricine poți. Lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu este de a-ți spune adevărul și de a-ți arăta calea către mântuire. Cât despre alegerea ta de a-L urma pe Dumnezeu sau de a-l urma pe Satana, aceasta depinde de tine. Dacă ești o persoană binecuvântată și dispusă să urmărească adevărul, atunci urmează-L pe Dumnezeu. Dacă nu iubești adevărul, ci iubești mai degrabă lumea și ticăloșia – dacă viața ta este una lipsită de valoare – atunci alege să-l urmezi pe Satana; nimeni nu te oprește. Chiar și în zilele noastre, unii oameni încă Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu și casa Lui, plângându-se mereu: „Am deja treizeci sau patruzeci de ani, nu am mers la întâlniri și nu m-am căsătorit – casa lui Dumnezeu nu permite aceste lucruri!” Când i-a împiedicat vreodată casa lui Dumnezeu pe oameni să meargă la întâlniri sau să se căsătorească? Aceasta este libertatea ta; casa lui Dumnezeu nu se amestecă. Totuși, există o condiție: dacă faci asta, nu poți să-ți îndeplinești datoria într-o biserică cu datorie full-time, deoarece, dacă ești într-o relație romantică și nu mai ai înclinația de a-ți face datoria, lucrarea bisericii va fi împiedicată. Dacă vrei cu adevărat să mergi la întâlniri și să te căsătorești, atunci predă mai întâi lucrarea de care ești responsabil și drumurile noastre se vor despărți temporar. Vă sunt clare tuturor principiile în această privință? (Da.) Dacă cineva vrea să meargă la întâlniri sau să se căsătorească, este perfect în regulă; nimeni nu impune restricții. Totuși, nu este acceptabil să facă avansuri la întâmplare persoanelor de sex opus și să tulbure viața bisericească. Aceia care fac avansuri la întâmplare sunt diavoli; sunt oameni ticăloși, lascivi și licențioși, iar casa lui Dumnezeu categoric nu permite prezența unor asemenea oameni. Indivizii de acest fel le fac avansuri altora și îi hărțuiesc la întâmplare, indiferent în ce grup se află. Asemenea unui flagel, ei provoacă panică și îi fac mereu pe ceilalți să se simtă agitați și neliniștiți. Oriunde trăiesc viața bisericească, tulburările lor creează o atmosferă murdară și transformă biserica într-un haos. Nu doar că sabotează lucrarea bisericii, dar și tulbură ordinea normală a îndeplinirii îndatoririlor de către frați și surori. Astfel de indivizi trebuie supravegheați strict și restricționați, iar cei care provoacă un impact grav trebuie izolați sau îndepărtați. Unii spun: „Am rănit doar câțiva oameni – nu este mare lucru, nu-i așa?” Dacă poți răni câțiva, ești capabil să rănești și câteva zeci. Ești exact acest soi de lucru mizerabil. Este inacceptabil să flirtezi în mod nechibzuit cu alții și să-ți eliberezi în mod inadecvat dorința sexuală în biserică, rănind astfel oamenii. Dacă vrei să flirtezi, mergi în locurile de desfrâu ale lumii non-credincioase; nimeni nu te restricționează acolo. Dar casa lui Dumnezeu, locul unde frații și surorile își îndeplinesc îndatoririle, este solemnă, liniștită și sacră; nu le permite diavolilor sau satanelor să o tulbure sau să o saboteze. Dacă cineva vrea să transforme biserica într-un loc pentru întâlniri amoroase sau promiscuitate, satisfăcându-și dorința sexuală după bunul plac, este absolut inacceptabil! Aceasta este biserica, locul lucrării lui Dumnezeu, locul unde lucrează Duhul Sfânt pentru a-i curăți și desăvârși pe oameni. Fie că sunt bărbați sau femei, toți trebuie să fie demni și decenți și să se ocupe de lucrarea adecvată. Nu le este permis să flirteze cu alții la întâmplare, nici să-și elibereze în mod nepotrivit dorința sexuală. Dacă nu-ți poți controla dorința sexuală și vrei doar să o eliberezi, atunci alege o persoană potrivită cu care să te căsătorești; nu flirta la întâmplare cu alții în biserică. Oricine le face avansuri altora la întâmplare și stârnește indignare în rândul fraților și surorilor ar trebui îndepărtat sau exclus rapid, ca nu cumva să tulbure în continuare viața bisericească. S-a înțeles? (Da.) Trebuie să existe limite între bărbați și femei. Dacă un bărbat stă mereu în preajma grupurilor de femei, nu din motive legate de lucrare, nici pentru că există chestiuni importante de care trebuie să se ocupe, ci pentru a se etala în rândul femeilor, a-și elibera dorința sexuală și a le face avansuri la întâmplare, aceasta este hărțuire. Dacă o femeie, cu sau fără motiv, stă mereu în preajma grupurilor de bărbați, cochetând mereu cu ei în mod nechibzuit, făcându-le ochi dulci și expunându-și farmecele, ar trebui să fie tratată și ea drept un diavol. Dacă discuți sau ai părtășie despre lucrare în mod normal, este acceptabil, dar a le face altora avansuri și a flirta cu ei la întâmplare nu este. Orice astfel de comportament care provoacă agitație constituie o tulburare a vieții bisericești și o distrugere a ordinii normale a lucrării bisericești și nu este permis în casa lui Dumnezeu. Toată lumea ar trebui să-i respingă și să păstreze distanța față de acești diavoli lascivi, licențioși și seducători din punct de vedere sexual. Când majoritatea oamenilor vor lua atitudine pentru a-i respinge, a-i da în vileag și a se feri de ei, asigurându-se că încercările lor de a face avansuri altora eșuează și, făcând în așa fel încât să nu obțină ceea ce vor în nicio situație, aceștia se vor opri treptat din ceea ce fac. Dacă nu-și pot îndeplini datoria în mod normal și pur și simplu flirtează în mod nechibzuit cu alții și îi tulbură oricând au un moment de răgaz, intrând în relații romantice peste tot și bucurându-se de senzația de a fi într-o relație romantică, atunci îndepărtați-i imediat. Tăiați rapid nodul gordian și ocupați-vă de acești indivizi promiscui – nu le dați nicio ocazie de a-i tulbura pe oameni. Este clară acum această chestiune după părtășia noastră? (Da.) Ați câștigat ceva? Aveți o cale de practică? Aveți acum discernământ în privința acestui tip de persoane lascive și licențioase? (Da.) Vă este clar cum să vă purtați, cum să stați la locul vostru și cum să faceți ce se cuvine în cadrul umanității normale? (Da.) Există aici adevăruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și principii de discernământ care ar trebui să le fie clare și, desigur, există și adevăruri-principii pe care oamenii ar trebui să le practice și căi pe care ar trebui să le urmeze. Dacă toate acestea sunt clarificate, această chestiune a fost expusă pe deplin.

Aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

11 februarie 2024