Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeu, fiind Cel mai măreț din tot universul și în tărâmul de deasupra, ar putea El să Se explice complet folosind imaginea unui trup? Dumnezeu îmbracă acest trup pentru a face o etapă a lucrării Sale. Nu există nicio semnificație anume pentru această imagine a trupului, nu are legătură cu trecerea epocilor, nici nu are nimic de-a face cu firea lui Dumnezeu. De ce nu a permis Isus ca imaginea Lui să rămână? De ce nu l-a lăsat pe om să-I picteze chipul pentru a putea fi transmis mai departe generațiilor următoare? De ce nu le-a permis oamenilor să recunoască faptul că chipul Său era chipul lui Dumnezeu? Deși imaginea omului a fost creată după chipul lui Dumnezeu, ar fi fost posibil ca înfățișarea omului să reprezinte chipul măreț al lui Dumnezeu? Când Dumnezeu devine trup, El doar coboară din ceruri într-un anumit trup. Este Duhul Său care coboară în trup, prin care El face lucrarea Duhului. Duhul este Cel care este exprimat în trup și Duhul este Cel care face lucrarea Sa în trup. Lucrarea făcută în trup reprezintă complet Duhul, iar trupul este de dragul lucrării, dar asta nu înseamnă că imaginea trupului este un substitut pentru adevăratul chip al lui Dumnezeu Însuși; acesta nu este scopul sau semnificația întrupării lui Dumnezeu. El devine trup doar pentru ca Duhul să poată găsi un loc pe potriva lucrării Sale în care să stea, pentru ca să Își realizeze lucrarea în trup și pentru ca oamenii să Îi poată vedea faptele, să-I înțeleagă firea, să Îi audă cuvintele și să cunoască minunea lucrării Sale. Numele Său reprezintă firea Sa, lucrarea Sa reprezintă identitatea Sa, dar El nu a spus niciodată că înfățișarea trupului Său reprezintă chipul Lui; aceea este doar o noțiune a omului. Și astfel, aspectele esențiale ale întrupării lui Dumnezeu sunt numele Său, lucrarea Sa, firea Sa și genul Său. Acestea sunt utilizate pentru a reprezenta gestionarea Sa în această epocă. Înfățișarea Sa în trup nu are legătură cu gestionarea Sa, fiind doar de dragul lucrării Sale la acea vreme. Totuși, este imposibil ca Dumnezeu întrupat să nu aibă nicio înfățișare anume și, astfel, El alege familia corespunzătoare pentru a determina înfățișarea Lui. Dacă înfățișarea lui Dumnezeu ar avea o semnificație reprezentativă, atunci toți aceia care posedă trăsături faciale obișnuite, asemănătoare cu ale Lui, L-ar reprezenta, de asemenea, pe Dumnezeu. Nu ar fi aceea o greșeală extraordinară? Portretul lui Isus a fost pictat de către om pentru ca omul să I se poată închina. La acea vreme, Duhul Sfânt nu a dat instrucțiuni speciale și, astfel, omul a transmis acel portret imaginat până astăzi. De fapt, conform intenției inițiale a lui Dumnezeu, omul nu ar fi trebuit să facă aceasta. Doar zelul omului a făcut ca portretul lui Isus să rămână până în ziua de azi. Dumnezeu este Duh și omul nu va fi niciodată capabil să rezume chipul Său exact. Chipul Său poate fi reprezentat doar de firea Sa. Cât despre înfățișarea nasului Său, a gurii Sale, a ochilor Săi și a părului Său, acestea sunt lucruri pe care nu le poți rezuma. Când Ioan a avut revelația, el a privit chipul Fiului Omului: din gura Lui ieșea o sabie cu două tăișuri, ochii Lui erau ca flăcările focului, capul și părul Său erau albe precum lâna, picioarele Sale erau precum bronzul șlefuit și exista un brâu de aur în jurul pieptului Său. Deși cuvintele sale erau extrem de însuflețite, chipul lui Dumnezeu pe care el l-a descris nu era imaginea unei ființe create. Ceea ce a văzut el era doar o viziune și nu era imaginea unei persoane din lumea materială. Ioan văzuse o viziune, dar el nu văzuse cum arăta Dumnezeu de fapt. Chipul trupului întrupat al lui Dumnezeu, fiind imaginea unei ființe create, este incapabil de a reprezenta pe deplin firea lui Dumnezeu. Când Iahve a creat omenirea, El a spus că a făcut-o după propriul Său chip, și a creat bărbatul și femeia. La acea vreme, El a spus că i-a făcut pe bărbat și pe femeie după chipul lui Dumnezeu. Deși imaginea omului se aseamănă cu chipul lui Dumnezeu, aceasta nu poate fi interpretată ca însemnând că înfățișarea omului este chipul lui Dumnezeu. Nici nu poți folosi limbajul omenirii pentru a cuprinde complet chipul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este atât de înalt, atât de măreț, atât de minunat și de nepătruns!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”

Este imperativ ca trupul întrupat al lui Dumnezeu să părăsească pământul după finalizarea lucrării pe care trebuie s-o facă, pentru că El vine doar să încheie lucrarea pe care ar trebui să o facă, și nu să-Și dezvăluie chipul oamenilor. Chiar dacă semnificația întrupării a fost deja îndeplinită de două ori de către Dumnezeu devenit trup, totuși El nu Se va manifesta, în mod deschis, niciunei națiuni care nu L-a văzut niciodată înainte. Isus nu Se va mai manifesta niciodată în fața iudeilor drept Soarele dreptății, nici nu va mai sta în vârful Muntelui Măslinilor și nu Se va manifesta în fața miriadelor de popoare; tot ceea ce au văzut evreii este portretul lui Isus din timpul Său petrecut în Iudeea. Acest lucru se datorează faptului că lucrarea lui Isus, în întruparea Lui, s-a încheiat acum două mii de ani; El nu Se va întoarce în Iudeea în chipul unui evreu, cu atât mai puțin să Se manifeste în chipul unui evreu oricăreia dintre națiunile neamurilor, întrucât chipul lui Isus devenit trup este doar chipul unui evreu, și nu cel al Fiului Omului, pe care L-a văzut Ioan. Chiar dacă Isus le-a promis discipolilor Săi că va veni din nou, El nu Se va manifesta pur și simplu în chipul unui evreu pentru toți cei din națiunile neamurilor. Ar trebui să știți că lucrarea lui Dumnezeu devenit trup este pentru a permite accesul la o epocă. Această lucrare este limitată la o perioadă de câțiva ani, iar El nu poate să finalizeze întreaga lucrare a Duhului lui Dumnezeu, tot așa cum chipul lui Isus ca evreu putea reprezenta doar chipul lui Dumnezeu pe când a lucrat în Iudeea, iar El a putut face doar lucrarea răstignirii. În timpul perioadei când Isus era în trup, El nu putea să facă lucrarea de a pune capăt epocii sau de a distruge omenirea. De aceea, după ce a fost răstignit și Și-a încheiat lucrarea, S-a înălțat la cea mai mare înălțime și S-a ascuns pentru totdeauna de om. De atunci înainte, acei credincioși loiali din națiunile neamurilor nu au putut vedea manifestarea Domnului Isus, ci doar portretul Lui pe care îl lipiseră pe perete. Acest portret este doar unul desenat de om, și nu chipul lui Dumnezeu, așa cum Se manifestă El în fața omului. Dumnezeu nu Se va manifesta deschis în fața miriadelor de oameni, în chipurile a celor două întrupări ale Sale. Lucrarea pe care o face printre oameni este ca să le permită acestora să-I înțeleagă firea. Toate acestea se manifestă în fața omului prin intermediul lucrării diferitelor epoci; ea este realizată mai degrabă prin firea pe care El a făcut-o cunoscută și prin lucrarea pe care a făcut-o, mai degrabă decât prin manifestarea lui Isus. Adică, chipul lui Dumnezeu este făcut cunoscut omului nu prin chipul întrupat, ci, mai degrabă, prin lucrarea îndeplinită de Dumnezeul întrupat, care are atât chip, cât și formă; iar prin lucrarea Lui, chipul Său este dezvăluit, iar firea Sa este făcută cunoscută. Aceasta este semnificația lucrării pe care El dorește să o facă în trup.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (2)”

Isus și cu Mine venim din același Duh. Deși trupurile Noastre nu au legătură, Duhurile Noastre sunt unul și același; deși conținutul a ceea ce facem și lucrarea pe care Ne-o asumăm nu sunt la fel, esența Noastră este la fel; trupurile Noastre au forme diferite, dar acest lucru se datorează schimbării epocii și a diferitelor cerințe ale lucrării Noastre; lucrările Noastre de slujire nu se aseamănă, deci lucrarea pe care Noi o prezentăm și firile pe care le dezvăluim omului sunt, de asemenea, diferite. Din acest motiv, ceea ce omul vede și înțelege azi este diferit de trecut, lucru care se întâmplă datorită schimbării epocii. Chiar dacă Ei sunt diferiți în gen și în forma trupurilor Lor și nu S-au născut din aceeași familie și cu atât mai puțin în aceeași perioadă, totuși, Duhurile Lor sunt unul. Chiar dacă trupurile Lor nu au același sânge sau înrudire fizică de niciun fel, nu se poate nega faptul că Ei sunt întrupările lui Dumnezeu în două perioade de timp diferite. Faptul că Ei sunt întrupările lui Dumnezeu reprezintă un adevăr incontestabil. Totuși, Ei nu au aceeași descendență și nu împărtășesc un limbaj uman comun. (Unul a fost un bărbat care vorbea limba iudeilor, iar celălalt o femeie care vorbește doar chineza). Din aceste motive, Ei au trăit în țări diferite pentru a realiza lucrarea pe care fiecare are datoria s-o facă și, de asemenea, în perioade de timp diferite. În ciuda faptului că Ei sunt de același Duh – adică au aceeași esență –, nu există nicio asemănare absolută între învelișul exterior al trupurilor Lor. Tot ceea ce împărtășesc este aceeași umanitate, dar în ceea ce privește aspectul exterior al trupurilor Lor și circumstanțele nașterii Lor, Ei nu se aseamănă. Aceste lucruri nu influențează deloc lucrarea fiecăruia dintre Ei sau cunoașterea omului despre Ei, deoarece, în final, Ei sunt de același Duh și nimeni nu Îi poate separa. Deși nu au legături de sânge, întregile Lor ființe sunt conduse de Duhurile Lor, ceea ce Le permite să Își asume lucrări diferite în perioade de timp diferite și trupurile Lor aparțin unor descendențe diferite. De exemplu, Duhul lui Iahve nu este tatăl Duhului lui Isus, iar Duhul lui Isus nu este fiul Duhului lui Iahve: Ei sunt de unul și același Duh. În mod similar, Dumnezeul întrupat de azi și Isus nu sunt înrudiți prin sânge, ci Ei sunt una – aceasta deoarece Duhurile Lor sunt una.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări întregesc semnificația întrupării”

Nu este dificil să examinăm un astfel de lucru, dar asta cere fiecăruia dintre noi să cunoască mai întâi acest singur adevăr: Cel care este Dumnezeu întrupat posedă esența lui Dumnezeu și Cel care este Dumnezeu întrupat posedă exprimarea lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu S-a întrupat, El aduce cu Sine lucrarea pe care intenționează să o facă și, de vreme ce El este Dumnezeu întrupat, exprimă ceea ce este El și poate să aducă adevărul omului, să îi dăruiască viață și să îi indice calea. Trupul care nu are esența lui Dumnezeu categoric nu este Dumnezeu întrupat; în privința aceasta nu există nicio îndoială. Dacă omul intenționează să examineze dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, atunci el trebuie să stabilească acest lucru după firea pe care o exprimă El și după cuvintele pe care le spune. Adică, pentru a determina dacă este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu și dacă este sau nu adevărata cale, cineva trebuie să discearnă pe baza esenței Lui. Și astfel, cheia pentru a stabili dacă este sau nu trupul lui Dumnezeu întrupat stă în esența Lui (lucrarea Lui, cuvintele Lui, firea Lui și multe alte aspecte), mai degrabă decât în aspectul exterior. Dacă omul examinează doar înfățișarea Lui exterioară și, ca urmare, nu ține seama de esența Lui, aceasta arată că omul e nesăbuit și ignorant. Înfățișarea exterioară nu poate determina esența; în plus, lucrarea lui Dumnezeu nu se poate conforma niciodată noțiunilor omului. Oare nu a contrazis înfățișarea exterioară a lui Isus noțiunile omului? Nu-i așa că înfățișarea și veșmântul Lui nu erau capabile să-I dovedească adevărata identitate? Oare fariseii din vremurile acelea nu I s-au împotrivit lui Isus tocmai pentru că s-au uitat doar la înfățișarea Lui exterioară și nu au acceptat conștiincios cuvintele din gura Lui? Speranța Mea este ca fiecare în parte dintre frații și surorile care caută arătarea lui Dumnezeu să nu repete tragedia istoriei și să nu devină un fariseu al vremurilor moderne și să-L pironească din nou pe Dumnezeu pe cruce. Voi ar trebui să vă gândiți bine cum să întâmpinați întoarcerea lui Dumnezeu și să aveți clar în minte cum să fiți cineva care se supune adevărului. Aceasta este responsabilitatea tuturor celor care Îl așteaptă pe Isus să Se întoarcă pe un nor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”