Înainte credeam că, dacă lăsam totul și lucram pentru Dumnezeu, însemna că-L iubesc pe Dumnezeu. Deși eram vânat de PCC, nu am dat înapoi niciodată.

Familia mea m-a respins, iar lumea m-a defăimat, dar eu eram dispus să-mi dedic anii tinereții lui Dumnezeu fără să mă plâng și fără să regret.

Atât timp cât puteam fi ridicat în Împărăția cerurilor și răsplătit, merita oricât de multă suferință și oricâte lacrimi.

Când au venit încercările și mi-au expus urâțenia, am devenit negativ și slab și am vărsat lacrimi amare.

Gândindu-mă la calea pe care am mers în credința mea în Dumnezeu, mi-am dat seama că, dacă nu voi urmări adevărul, până la urmă voi cădea.

Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit esența coruptă a omenirii și abia atunci am văzut cât de corupt eram.

Spuneam că-L iubesc pe Dumnezeu, dar o făceam doar pentru a câștiga binecuvântări și recompense, și chiar și munca mea grea și suferința erau doar pentru a obține ceva în schimb de la Dumnezeu.

Mi-am pierdut cu adevărat conștiința, rațiunea, umanitatea, dar Dumnezeu încă-Și folosea cuvintele pentru a mă judeca și a mă curăți.

Cad înaintea lui Dumnezeu, regretând ce-am făcut, nu merit deloc să primesc dragostea lui Dumnezeu.

Sunt foarte hotărât să caut să-L iubesc și să-L mulțumesc pe Dumnezeu, nu-mi voi mai face planuri și nu mă voi mai gândi la viitor sau la soarta mea.

Trecerea prin încercări și greutăți îmi desăvârșește credința. Înțeleg că asaltul încercărilor este într-adevăr binecuvântarea lui Dumnezeu.

Deși poate trupul suferă, pot gusta dragostea lui Dumnezeu. Practicând adevărul, firea mea coruptă e schimbată.

Voi urma exemplul lui Petru, Îl voi iubi cel mai mult pe Dumnezeu și voi asculta de El până la moarte. Sunt binecuvântat că-L pot iubi pe Dumnezeu și că-I pot fi martor azi.

Sunt convins că Hristos e adevărul, calea și viața. Înțelegând adevărul și cunoscându-L pe Dumnezeu, viața aceasta nu e trăită în zadar.

Dacă te supui rânduielilor lui Dumnezeu, nu poți greși vreodată. Datoria mea e să-L iubesc și să ascult de Dumnezeu pe veci.