II. Interesele antihriștilor

D. Perspectivele și destinul lor

4. Cum abordează antihriștii titlul de „prestator de servicii”

Astăzi, vom continua să avem părtășie despre punctul nouă al diverselor manifestări ale antihriștilor: „Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar trădează aceste interese, dându-le la schimb pentru gloria personală.” Cu acest punct, subiectul nostru principal pentru părtășie este disecarea intereselor antihriștilor, iar astăzi vom avea părtășie despre a patra subsecțiune din cadrul celui de-al patrulea punct al intereselor antihriștilor – felul în care privesc titlul de „prestator de servicii” – și vom diseca modul în care antihriștii privesc acest titlu. Cei care L-au urmat pe Dumnezeu până acum cunosc expresia „prestator de servicii”, iar cei mai mulți dintre ei au acceptat practic acest titlu în inimile lor. În ceea ce privește inclinațiile lor subiective, nu există nicio împotrivire față de acest titlu. Totuși, când vine vorba despre cazul concret de a spune că o anumită persoană este un prestator de servicii, acea persoană exprimă, în primul rând, reticență și indisponibilitate, simțindu-se nedreptățită, fără să vrea de fapt să fie numită astfel și fără să vrea cu adevărat să fie un prestator de servicii. Judecând din perspectiva expresiilor oamenilor, deși ei sunt de acord că „prestator de servicii” nu este un titlu rău în privința inclinațiilor lor subiective, dintr-o perspectivă obiectivă, oamenii tratează în continuare titlul de „prestator de servicii” cu anumite elemente de discriminare, ostilitate și chiar indisponibilitate – au aceste sentimente față de el. Indiferent ce cred oamenii despre titlul de „prestator de servicii”, dacă pot sau nu să-l accepte sincer și să fie prestatori de servicii sau dacă părerea lor despre acest titlu comportă sau nu multe dintre impuritățile și dorințele oamenilor, astăzi, vom avea mai întâi părtășie despre ce anume este un prestator de servicii, cum anume este definit și clasificat în ochii lui Dumnezeu titlul de „prestator de servicii”, care este esența acestor prestatori de servicii despre care vorbește Dumnezeu și cum privește El expresia „prestator de servicii” și cum această perspectivă este diferită de aceea a oamenilor, astfel încât, în inimile voastre, să puteți ajunge cu toții să aveți o înțelegere și o concepție precise ale titlului de „prestator de servicii”.

a. Definiția și originea titlului de „prestator de servicii”

Expresia „prestator de servicii” descrie literalmente o persoană care lucrează și depune efort pentru ceva. Dacă evaluăm acest titlu din punct de vedere al funcției, se referă la cineva care este folosit pentru o perioadă de timp limitată. Cu alte cuvinte, dacă cineva este privit ca un prestator de servicii și începe să facă o slujbă sau se angajează într-o anumită industrie, atunci aceasta nu este o carieră în acea industrie sau o slujbă pe care o face pe termen lung, ci este un lucru temporar. E obligat să depună un oarecare efort și să lucreze o vreme în acea industrie sau slujbă. Nu are nicio perspectivă, niciun viitor și nu primește niciun beneficiu material. Nu trebuie să-și asume nicio responsabilitate; doar este plătit pentru munca lui. Când sarcina care i-a fost încredințată este finalizată, nu mai este nevoie de el și pur și simplu își ia leafa și pleacă. Pe scurt, este temporar și i se cere să lucreze atunci când e nevoie de el. Asta este, literalmente, un prestator de servicii. Dacă interpretăm expresia „prestator de servicii” conform ideilor omenirii, atunci prestatorii de servicii sunt numiți „lucrători sub contract” și „lucrători temporari”, oameni care lucrează sau depun efort temporar pentru o slujbă sau o industrie. Singura lor conexiune este cu perioada de timp în care sunt necesari pentru o slujbă și, odată ce aceasta se sfârșește, ei nu mai au nicio valoare. Asta pentru că nu mai este nevoie de ei și nu mai au nicio valoare de utilizare – valoarea lor a fost epuizată în acea perioadă. Acesta este înțelesul literal pe care oamenii pot să-l înțeleagă și să-l vadă în privința expresiei „prestator de servicii”. În cadrul sensului pe care limbajul uman îl poate exprima, adică sensul titlului „făcător de servicii”, așa cum este rostit de Dumnezeu și pe care oamenii îl pot pătrunde, există un nivel de sens care este în acord cu adevărul? Există un nivel de sens care este în conformitate cu umanitatea și raționalitatea umană? Există un nivel de sens pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă în calitate de ființe create adevărate? Există un nivel de sens cu privire la felul în care Dumnezeu tratează acest titlu? (Nu.) De unde știți că nu există? Ați rămas perplecși, nu aveți o explicație. Printre voi există studenți universitari, absolvenți de universitate, doctoranzi și profesori, totuși niciunul dintre voi nu poate explica limpede acest lucru, nu-i așa? (Ba da, așa este.) Aceasta este diferența dintre cunoaștere și adevăr. Poate că ai o educație, poate cunoști termenii individuali „serviciu” și „prestator”, iar când aceștia se combină pentru a forma o expresie, pentru a descrie un tip de persoană și un grup de oameni, poți înțelege esența acestor oameni, manifestările lor și rangul lor în cadrul întregii omeniri, dar când nu ești capabil să înțelegi această expresie din perspectiva adevărului și din perspectiva unei ființe create, de unde anume provine înțelegerea ta? Care anume este esența acestei expresii pe care ai ajuns să o înțelegi? Nu este o înțelegere a expresiei „prestator de servicii” care a provenit de la această omenire coruptă, din această societate și din cunoștințele omenirii? (Ba da, este.) Cunoașterea omenirii este compatibilă cu adevărul sau antagonică adevărului? (Este antagonică adevărului.) Așadar, când ai această înțelegere și pătrundere a acestei expresii, te poziționezi în opoziție cu Dumnezeu sau de partea compatibilității cu Dumnezeu? Evident, atunci când înțelegi și pătrunzi această expresie prin cunoașterea ta, cu creierul tău, te poziționezi, involuntar și fără să știi, în opoziție cu Dumnezeu. Când îți folosești cunoașterea ca să înțelegi această expresie, lucrurile pe care le-ai înțeles te determină inevitabil să simți împotrivire, repulsie, dezgust și chiar ură față de expresia „prestator de servicii”. Există vreun strop de supunere aici? Există o acceptare adevărată? (Nu.) Unii spun: „Accept cuvinte frumoase, dar de ce trebuie să accept această expresie urâtă? E suficient că nu simt nicio împotrivire față de ea. De exemplu, accept termeni pozitivi precum «a primi o cunună», «a primi recompense», «a fi binecuvântat», «a pătrunde în Împărăție», «a se ridica la Ceruri», «a nu merge în iad», «a nu fi pedepsit» și «a fi primul fiu născut». Este firesc, este răspunsul obișnuit al omului și acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le urmărească. Cât despre termeni negativi precum «oameni răi», «antihriști», «a fi pedepsit» și «a merge în iad», nimănui nu îi place să îi accepte pe aceștia. Expresia «prestator de servicii» este neutră, dar, conform înțelegerii mele, nu o pot accepta și îmi este de ajuns că nu o disprețuiesc. Dacă ar trebui să o accept de bunăvoie și să mă supun ei și să o accept din partea lui Dumnezeu, atunci acest lucru pur și simplu nu este posibil.” Nu așa gândesc oamenii? (Ba da.) Acest mod de gândire este corect sau greșit? (Este greșit.) Când ai aflat că este greșit? Chiar acum, nu-i așa? Aceasta este o problemă. Abia acum ai aflat că este greșit. Înainte să realizezi asta, păreai să fi acceptat deja titlul de „prestator de servicii” și deja îl acceptaseși în mod subiectiv – iar această acceptare a fost adevărată sau falsă? (A fost falsă.) În mod clar, nu a fost adevărată și nici tu nu ai fost pe deplin dispus să îl accepți. În asta a fost minciună, prefăcătorie și reticență și, de asemenea, sentimentul că nu aveai de ales.

Lucrurile despre care tocmai am avut părtășie au fost adevăratele reacții și manifestări ale oamenilor, cu privire la titlul de „prestator de servicii”, iar acestea demonstrează pe deplin opiniile, părerile și înțelegerile pe care le au oamenii față de acest titlu, dezvăluind complet faptul că atitudinea lor față de acest titlu este una de aversiune, una de discriminare și dezgust și una de împotrivire din adâncul inimilor lor. Asta pentru că oamenii disprețuiesc să fie prestatori de servicii, disprețuiesc expresia „prestator de servicii”, nu sunt dispuși să fie prestatori de servicii și urăsc să fie prestatori de servicii. Aceasta este înțelegerea și atitudinea oamenilor față de acest titlu. Acum, să vedem exact cum privește Dumnezeu prestatorii de servicii, cum a apărut expresia „prestator de servicii”, care este esența acestui titlu în ochii lui Dumnezeu și care este originea lui. Din punct de vedere literal, expresia „prestator de servicii” înseamnă, ca să folosim limbajul omenirii, un lucrător temporar, cineva care muncește temporar într-o industrie sau slujbă și de care este nevoie temporar. În planul de gestionare al lui Dumnezeu, în lucrarea lui Dumnezeu și în casa lui Dumnezeu, acest grup de oameni numiți prestatori de servicii sunt indispensabili. Când acești oameni au venit în casa lui Dumnezeu, în locul lucrării lui Dumnezeu, ei nu știau nimic despre Dumnezeu sau despre credința în El, cu atât mai puțin despre lucrarea Lui sau planul Lui de gestionare. Nu înțelegeau nimic; erau doar oameni din afară, non-credincioși. Când oameni care, în ochii lui Dumnezeu, sunt non-credincioși, vin în casa Lui, ce pot face pentru El? Se poate spune că nu pot face nimic. Întrucât oamenii sunt plini de firi corupte și nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu și din cauza naturii-esențe a oamenilor, ei nu pot face decât ceea ce Dumnezeu îi instruiește să facă. Urmează lucrarea lui Dumnezeu până în orice punct ajunge aceasta, cunoașterea lor se întinde până unde îi duc cuvintele lui Dumnezeu; doar Îi știu cuvintele, dar nu le înțeleg deloc. Acești oameni cooperează pasiv cu fiecare slujbă la care Dumnezeu le cere să lucreze – sunt complet pasivi și nu activi. Aici, „pasivi” înseamnă că nu știu ce va face Dumnezeu, nu știu ce le cere Dumnezeu să facă, nu știu semnificația sau valoarea lucrării pe care Dumnezeu le cere să o facă și nu știu ce cale ar trebui să urmeze. Venind în casa lui Dumnezeu, sunt asemenea unor mașinării, funcționând doar în felul în care îi manevrează Dumnezeu. De ce are nevoie Dumnezeu de la ei? Știți? (Oamenii sunt destinatarii față de care Dumnezeu exprimă adevărul pentru a judeca. Oamenii sunt destinatarii cuvintelor lui Dumnezeu.) Asta este o parte; oamenii sunt destinatarii cuvintelor lui Dumnezeu. Ce altceva? Înzestrările oamenilor? (Da.) Gândirea umanității normale? (Da.) Dumnezeu te folosește doar dacă ai gândirea umanității normale. Dacă îți lipsesc conștiința și rațiunea, atunci nu te califici nici măcar să fii un prestator de servicii. Ce altceva? (Abilitățile și talentele speciale ale oamenilor.) Acestea sunt incluse la înzestrări și sunt, de asemenea, o parte din ele – diversele abilități pe care oamenii le au. Ce altceva? (Hotărârea de a coopera cu Dumnezeu.) Și aceasta este o parte, năzuința de a asculta și a se supune și, desigur, se poate spune și că este dorința oamenilor de a iubi lucruri pozitive și de a iubi lumina. Năzuința de a asculta și de a se supune este hotărârea de a coopera cu Dumnezeu, dar care este cel mai potrivit mod de a formula acest lucru? (Năzuința de a asculta și a se supune.) Corect, cuvântul „năzuință” este, prin comparație, mai general și cuprinde o gamă mai largă. Dacă folosim cuvântul „hotărâre”, sfera este ceva mai restrânsă. În plus, cuvântul „năzuință” este, prin comparație, mai slab decât cuvântul „hotărâre”, ceea ce înseamnă că, după ce ai o năzuință, dezvolți treptat diverse hotărâri; hotărârile sunt mai specifice, pe când năzuințele sunt ceva mai generale. În ceea ce-L privește pe Creator, acestea sunt cele câteva lucruri de care Dumnezeu are nevoie de la omenirea coruptă. Cu alte cuvinte, atunci când o persoană din afară, care nu știe absolut nimic despre Dumnezeu, gestionarea lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, cuvântările lui Dumnezeu și firea lui Dumnezeu, vine în casa lui Dumnezeu, aceasta este ca o mașinărie, iar ceea ce poate face pentru Dumnezeu și în cooperarea ei cu lucrarea lui Dumnezeu nu are, practic, nimic de-a face cu standardul cerut de Dumnezeu – adevărul. Lucrurile pe care Dumnezeu le poate folosi de la astfel de oameni sunt cele care tocmai au fost menționate: primul este că acești oameni pot deveni destinatarii cuvintelor lui Dumnezeu; al doilea sunt înzestrările pe care acești oameni le au; al treilea este că acești oameni au gândirea umanității normale; al patrulea sunt diversele aptitudini pe care acești oameni le au; al cincilea – iar acesta este cel mai important – este că acești oameni au năzuința de a asculta de cuvintele lui Dumnezeu și a li se supune. Toate aceste lucruri sunt esențiale. Odată ce un om deține toate aceste lucruri, începe să lucreze în slujba lucrării lui Dumnezeu și pentru planul Lui de gestionare și pentru a fi oficial pe drumul cel bun, adică a devenit, în mod oficial, un prestator de servicii în casa lui Dumnezeu.

Când oamenii nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu, adevărul sau intențiile lui Dumnezeu și nu se tem câtuși de puțin de Dumnezeu, nu poate exista alt rol pentru fiecare dintre ei decât acela de prestator de servicii. Cu alte cuvinte, ești un prestator de servicii fie că ești dispus să fii unul sau nu – nu poți scăpa de acest titlu. Unii oameni spun: „Am crezut în Dumnezeu toată viața mea. De când am început să cred în Isus până acum, au trecut decenii – chiar sunt în continuare doar un prestator de servicii?” Ce credeți despre această întrebare? Pe cine întreabă despre asta? Ar trebui să se întrebe pe ei înșiși și să reflecteze asupra lor înșiși: „Înțeleg acum intențiile lui Dumnezeu? Când îmi fac datoria acum, doar depun efort sau practic adevărul? Urmez calea urmăririi și înțelegerii adevărului? Am pătruns în adevărul-realitate? Am o inimă cu frică de Dumnezeu? Sunt un om care I se supune lui Dumnezeu?” Trebuie să reflecteze asupra lor înșiși, ținând cont de aceste lucruri. Dacă au întrunit aceste criterii, dacă pot rămâne fermi când întâmpină încercări de la Dumnezeu și dacă se pot teme de Dumnezeu și se pot feri de rău, atunci bineînțeles că nu mai sunt prestatori de servicii. Dacă nu au întrunit nici măcar unul dintre aceste criterii, atunci rămân fără îndoială prestatori de servicii, iar acesta este un lucru de care nu pot să scape și pe care nu pot să-l evite. Unii spun: „Cred în Dumnezeu de mai mult de 30 de ani și nici măcar nu am pus la socoteală anii petrecuți crezând în Isus. Din clipa în care Dumnezeu S-a întrupat, de data aceasta, de când S-a arătat, a lucrat și a început să-Și țină cuvântările, am fost un discipol al lui Dumnezeu. Am fost printre primii care au experimentat personal lucrarea lui Dumnezeu și am fost printre primii care au auzit cuvinte rostite din gura Lui. Au trecut atâția ani de atunci, iar eu cred în Dumnezeu și Îl urmez în continuare. Am fost arestat și persecutat de mai multe ori și am înfruntat atât de multe pericole, iar Dumnezeu m-a protejat și m-a îndrumat mereu în aceste situații; Dumnezeu nu m-a abandonat niciodată. Acum îmi fac în continuare datoria, condițiile mele devin din ce în ce mai bune, credința mea sporește mereu și nu am nicio îndoială cu privire la Dumnezeu – chiar sunt în continuare un prestator de servicii?” Pe cine întrebi? Nu întrebi persoana greșită? Nu ar trebui să pui această întrebare. De vreme ce crezi de atât de mulți ani, nu știi dacă ești sau nu un prestator de servicii? Dacă nu știi asta, atunci de ce nu te întrebi dacă deții adevărul-realitate, dacă ai o inimă cu frică de Dumnezeu și dacă te comporți astfel încât să te ferești de rău? Dumnezeu a lucrat atât de mulți ani, a rostit toate aceste cuvinte și tu cât de mult ai înțeles și ai pătruns? Cât ai câștigat? Câte împrejurări în care ai fost emondat și câte încercări și rafinări ai acceptat? Când le-ai acceptat, ai rămas ferm în mărturia ta? Ești capabil să fii martor pentru Dumnezeu? Când înfrunți încercări ca acelea pe care le-a înfruntat Iov, ești capabil să-L negi pe Dumnezeu? Cât de mare este mai exact credința ta în Dumnezeu? Credința ta este doar o oarecare convingere sau este credință adevărată? Pune-ți aceste întrebări. Dacă nu știi răspunsul la aceste întrebări, atunci ești o persoană confuză, iar Eu pot să-ți spun că pur și simplu te lași dus de val – nu meriți nici măcar să fii numit prestator de servicii. Un om care are o astfel de atitudine față de titlul de „prestator de servicii” și încă este foarte confuz în inima lui este foarte jalnic. Nici măcar nu știe ce este, pe când Dumnezeu este complet limpede și lucid în felul în care tratează toți oamenii.

Tocmai am avut părtășie despre care anume este sensul original pe care Dumnezeu L-a dat expresiei „prestator de servicii”. Când oamenii intră în casa lui Dumnezeu, la început, când nu înțeleg adevărul și au doar diverse năzuințe sau sunt oarecum hotărâți să coopereze, rolul pe care îl joacă în acea perioadă nu poate fi decât cel de prestatori de servicii. Desigur, cuvântul „serviciu” nu sună prea plăcut. Ca să formulăm altfel, înseamnă să slujești și să lucrezi în serviciul lucrării de gestionare pentru a mântui omenirea lui Dumnezeu; înseamnă să depui efort. Acești oameni nu înțeleg niciun adevăr și nici intențiile lui Dumnezeu și nu pot să depună niciun efort, nici nu pot să coopereze în niciun fel cu lucrarea specifică în care Dumnezeu Se angajează pentru a mântui și a gestiona omenirea și nici cu diversele lucrări legate de adevăr. Ei doar au câteva aptitudini și înzestrări și pot doar să depună puțin efort și să spună câteva lucruri pentru o anumită lucrare legată de chestiuni generale și să facă anumite lucrări de serviciu secundare. Dacă aceasta este esența lucrării făcute de oameni când își îndeplinesc datoria, dacă ei joacă doar un rol de serviciu, atunci le este dificil să scape de titlul de „prestator de servicii”. De ce este dificil să scape de el? Are asta vreo legătură cu definiția dată de Dumnezeu acestui titlu? Da, categoric. Oamenilor le este foarte ușor să facă puțin efort și să facă aceste lucruri conform abilităților, înzestrărilor și minților lor inerente, dar le este foarte greu să trăiască pe baza adevărului, să pătrundă în adevărul-realitate și să acționeze conform intențiilor lui Dumnezeu; aceste lucruri necesită timp, îndrumarea, luminarea și disciplinarea din partea lui Dumnezeu și chiar mai mult decât atât, necesită acceptarea judecății și mustrării din partea cuvintelor lui Dumnezeu. Prin urmare, în vreme ce oamenii lucrează pentru a realiza aceste obiective, ceea ce pot cei mai mulți oameni să facă și să ofere sunt lucrurile care tocmai au fost menționate: să fie destinatarii cuvintelor lui Dumnezeu, să aibă anumite înzestrări și să fie de oarecare folos în casa lui Dumnezeu, să aibă gândirea umanității normale și să fie capabili să pătrundă și să ducă la bun sfârșit orice slujbă sunt instruiți să facă, să aibă anumite aptitudini și să fie capabili să-și folosească înzestrările speciale într-o anumită slujbă din casa lui Dumnezeu și, cel mai important, să aibă năzuința de a asculta și a se supune. Când prestezi servicii în casa lui Dumnezeu, când depui efort de dragul lucrării lui Dumnezeu, atunci chiar și cu un strop de năzuință de a asculta și a te supune, nu vei deveni negativ și nu vei trândăvi. În schimb, vei face tot ce poți pentru a te înfrâna și pentru a face mai puține lucruri rele și mai multe lucruri bune. Nu acestea sunt starea și condiția în care se află majoritatea oamenilor? Desigur, există foarte puțini oameni printre voi toți care au lăsat deja în urmă această condiție și acest domeniu. Și ce au ajuns acești foarte puțini oameni să dețină? Au ajuns să înțeleagă adevărul, să dețină adevărul-realitate. Când întâmpină probleme, se pot ruga și pot căuta intențiile lui Dumnezeu și pot acționa în concordanță cu adevărurile-principii. Năzuința lor de a asculta și a se supune nu se mai oprește doar la nivelul hotărârii, ci, mai degrabă, ei pot să practice activ cuvintele lui Dumnezeu, să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu și să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu atunci când întâmpină probleme. Nu vorbesc sau nu acționează fără să țină cont de nimic, ci, în schimb, sunt precauți și atenți. Mai ales când emondarea lor este în contradicție cu propriile idei, ei nu-L judecă pe Dumnezeu, nu încearcă să-L înduplece și nu simt nicio împotrivire în inimile lor. Din adâncul inimii, acceptă cu adevărat identitatea, statutul și esența lui Dumnezeu. Există diferențe între acești oameni și prestatorii de servicii? Care sunt aceste diferențe? Prima este că înțeleg adevărul, iar a doua este că pot pune câteva adevăruri în practică. A treia este că Îl cunosc, într-o anumită măsură, pe Dumnezeu și a patra este că ascultarea și supunerea lor nu mai sunt doar năzuințe, ci s-au transformat într-o atitudine subiectivă – au ajuns să fie cu adevărat supuși. A cincea – iar acesta este cel mai important și cel mai valoros dintre aceste aspecte – au început să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu. Se poate spune că aceia care dețin aceste lucruri au scăpat deja de titlul de „prestatori de servicii”. Asta pentru că, judecând din perspectiva diverselor aspecte de pătrundere pe care le au, precum și din perspectiva atitudinii lor față de adevăr și a nivelului lor de cunoaștere a lui Dumnezeu, nu mai este atât de simplu ca a face o singură slujbă profesională în casa lui Dumnezeu, iar ei nu mai sunt lucrători temporari care au fost chemați temporar pentru a lucra puțin. Cu alte cuvinte, acești oameni nu sunt aici pentru recompense temporare; nu sunt recrutați pentru uz temporar și nu mai sunt supravegheați, în perioada în care sunt folosiți, pentru a vedea dacă-și pot asuma această lucrare pe termen lung. Mai degrabă, ei sunt capabili să practice adevărul și să-și facă bine îndatoririle. Prin urmare, acești oameni au scăpat de titlul, de denumirea de „prestator de servicii”. Ați văzut astfel de oameni? Există astfel de oameni în biserică. Doriți să știți cine sunt acești oameni și câți astfel de oameni există, dar încă nu pot să spun asta; când veți ajunge să înțelegeți adevărul, veți fi capabili să-i distingeți. Ceea ce ar trebui să știți este în ce fel de condiții vă aflați, care este calea dinaintea voastră pe care o urmați și ce cale ar trebui să urmați – acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le știți.

Acum, titlul de „prestator de servicii” este impus oamenilor de Dumnezeu? Folosește Dumnezeu acest titlu pentru a desconsidera oamenii, pentru a-i categorisi și a-i evalua? (Nu.) Așadar, cum a definit Dumnezeu acest titlu? Faptul că Dumnezeu le oferă oamenilor un titlu nu înseamnă că le dă o poreclă la întâmplare, iar El nu-l definește pe baza înfățișării; acest titlu nu este doar un titlu. Numele unei persoane este doar o denumire, un apelativ, care nu are niciun sens real. De exemplu, unii părinți chinezi speră că fiica lor va fi deșteaptă și frumoasă, așa că utilizează caracterul care înseamnă „drăguță” în numele ei, dar asta este doar o speranță și nu are nicio legătură cu esența ei. S-ar putea să fie foarte proastă și să nu fie atractivă când crește, așadar, care este rostul faptului că o numesc „drăguță”? De asemenea, există unii băieți numiți „Chenglong” sau „Chenghu”, nume în care sunt folosite caracterele care înseamnă a deveni ca un dragon sau ca un tigru – sunt ei cu adevărat formidabili dacă primesc asemenea nume? S-ar putea să fie lași sau pierde-vară. Acestea sunt doar speranțe pe care părinții le au pentru copiii lor; le dau astfel de nume, iar acestea nu au nicio legătură cu esența lor. Prin urmare, numele și titlurile oamenilor comportă închipuirile și urările de bine ale oamenilor, dar sunt doar apelative și denumiri și nu sunt date pe baza esenței lor. Totuși, titlurile și numele pe care le definește Dumnezeu nu sunt date sub nicio formă pe baza înfățișării oamenilor și, desigur, nici nu se bazează pe dorințele lui Dumnezeu. Vrea Dumnezeu ca oamenii să fie prestatori de servicii? (Nu.) Ați citit vreodată în cuvintele lui Dumnezeu că El spune: „Vreau ca fiecare persoană să devină prestator de servicii și nu vreau ca nimeni să fie mântuit”? (Nu.) Așadar, ce vrea Dumnezeu? În trecut, oamenii spuneau: „Dumnezeu vrea ca fiecare om să fie mântuit și ca nimeni să nu îndure pierzania.” Aceasta este o dorință. Totuși, titlul de „prestator de servicii” nu a apărut de nicăieri. A fost exact la fel ca atunci când Dumnezeu a stabilit numele „copac” și „iarbă”. Copacii sunt lucruri mari și înalte, iar atunci când cineva menționează un copac, toată lumea știe că aceștia sunt mari și înalți, iar când cineva menționează iarba, toată lumea știe că iarba este mică și scurtă, nu-i așa? (Așa este.) Așadar, cum rămâne cu titlul de „prestator de servicii”? Acest titlu a apărut conform esenței și manifestărilor omului și conform etapei lucrării lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot ajunge treptat să înțeleagă adevărul în pas cu lucrarea lui Dumnezeu, să pătrundă în adevărul-realitate și să obțină frică de Dumnezeu și supunere față de El, atunci, în acel moment, acest titlu se schimbă. Prin urmare, chiar dacă ești unul dintre prestatorii de servicii, asta nu afectează felul în care îți faci datoria de ființă creată și felul în care urmărești și practici adevărul și chiar mai puțin îți afectează frica de Dumnezeu și supunerea față de El.

Există oameni care nu vor scăpa niciodată de titlul de „prestatori de servicii”? (Da.) Ce fel de oameni? Aceia care nu urmăresc adevărul, care poate că îl înțeleg, dar nu îl practică, cu atât mai puțin îl iubesc și care, în inimile lor, chiar simt adesea repulsie și aversiune față de adevăr. De ce rămân în casa lui Dumnezeu dacă sunt scârbiți de adevăr? Vor să câștige câteva beneficii, depun puțin efort și afișează câteva comportamente bune, cu iluzii deșarte, în casa lui Dumnezeu. Dau la schimb prețul pe care îl plătesc, faptul că se oferă și se sacrifică, precum și faptul că irosesc o parte din tinerețea și din timpul lor pentru orice avantaj vor să câștige. Din cauza căii pe care acești oameni o urmează, în cele din urmă, nu sunt capabili să pătrundă în adevărul-realitate, nu pot obține supunere față de Dumnezeu și cu atât mai puțin frică de Dumnezeu – vor fi definiți pentru totdeauna drept prestatori de servicii. În casa lui Dumnezeu, există unii printre felul acesta de oameni care pot presta servicii până la bun sfârșit și alții care nu pot, existând o mică diferență, în ceea ce privește umanitatea, între cei care pot presta servicii până la bun sfârșit și cei care nu pot. Cei care nu urmăresc adevărul, dar care pot presta servicii până la bun sfârșit – adică, acei oameni care pot depune puțin efort în casa lui Dumnezeu, pentru lucrarea lui Dumnezeu, în vreme ce planul Său de gestionare se desfășoară – au o umanitate relativ bună și binevoitoare. Ei nu fac rău, nu provoacă tulburări în timp ce prestează servicii și nu sunt îndepărtați din biserică. Astfel de oameni pot presta servicii până la bun sfârșit, aceștia fiind cei care vor fi mereu prestatori de servicii. Cât despre ceilalți, întrucât umanitatea lor este foarte rea și pentru că nu au caracter și integritate, în timp ce prestează servicii, tulbură și perturbă adesea diversele lucrări din casa lui Dumnezeu și provoacă pierderi pentru o mare parte din lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu știu să se căiască atunci când sunt emondați sau izolați de nenumărate ori și pur și simplu se întorc la obiceiurile lor proaste; nu înțeleg deloc adevărul, nu acceptă adevărul, ci, în schimb, acționează fără discernământ, iar astfel de oameni sunt eliminați. De ce sunt eliminați? Astfel de oameni nu pot nici măcar să presteze servicii. Nu pot lucra bine când depun puțin efort în casa lui Dumnezeu și, în timp ce depun efort, fac și rău și fac casa lui Dumnezeu și frații și surorile să plătească prețul. Folosirea unor astfel de oameni nu merită pierderea. Li se oferă șanse să reflecteze de nenumărate ori, dar, în final, natura lor rămâne neschimbată, iar ei nu ascultă nimic din ce au de spus ceilalți. Astfel de oameni nu merită nici măcar să presteze servicii în casa lui Dumnezeu și nici nu sunt capabili de acest lucru și, astfel, sunt înlăturați.

Înțelegeți acum, în linii mari, acest titlu de „prestator de servicii”? „Prestator de servicii” este un titlu discriminator pe care Dumnezeu îl dă omenirii? Folosește Dumnezeu intenționat acest titlu pentru a desconsidera oamenii? Folosește Dumnezeu acest titlu pentru a dezvălui și a încerca oamenii? Folosește Dumnezeu acest titlu pentru a-i face pe oameni să știe exact ce sunt ființele umane? Acestea sunt intențiile lui Dumnezeu? De fapt, Dumnezeu nu are niciuna dintre aceste intenții. El nu intenționează să dezvăluie oamenii sau să-i desconsidere și să-i ridiculizeze, nici nu intenționează să folosească acest titlu, de „făcător de servicii”, pentru a încerca oamenii. Singurul înțeles pe care Dumnezeu îl are pentru titlul de „făcător de servicii” este acela că El definește și formează acest titlu conform randamentului și esenței oamenilor, conform rolului pe care ei îl joacă în timpul lucrării lui Dumnezeu, precum și conform lucrurilor pe care le pot face și capacității lor de a coopera. Din acest sens, putem vedea că fiecare persoană din casa lui Dumnezeu prestează servicii pentru planul de gestionare al lui Dumnezeu și, la un moment dat, a avut acest rol de prestator de servicii. Putem spune asta? (Da.) Chiar putem, iar acum puteți să înțelegeți cu toții acest lucru. Dumnezeu nu vrea să folosească acest titlu pentru a descuraja oamenii sau pentru a le pune la încercare credința, cu atât mai puțin pentru a-i desconsidera sau a-i face mai cuminți și ascultători sau pentru a le spune care sunt identitatea și poziția lor și chiar și mai puțin vrea Dumnezeu să folosească acest titlu de „prestator de servicii” pentru a le răpi oamenilor dreptul de a face datoria unei ființe create. Acest titlu este stabilit în întregime conform diverselor firi corupte pe care oamenii le dezvăluie și conform adevăratelor stări ale acestora, în timp ce-L urmează pe Dumnezeu. Prin urmare, acest titlu nu are absolut nicio legătură cu identitatea, statutul, poziția și destinația pe care oamenii le vor avea odată ce lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit. Acest titlu provine în întregime din necesitățile planului de gestionare și ale lucrării de gestionare ale lui Dumnezeu și este o condiție adevărată a omenirii corupte în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Cât despre oamenii care prestează servicii pentru casa lui Dumnezeu, în calitate de prestatori de servicii și fiind folosiți ca niște mașinării, dacă această condiție va persista până la bun sfârșit sau se poate schimba în bine pe parcursul călătoriei lor de urmărire a lui Dumnezeu, depinde de lucrurile pe care ei le urmăresc. Dacă cineva urmărește adevărul și poate obține schimbarea firii și frică de Dumnezeu și supunere față de El, atunci se va elibera complet de titlul de „prestator de servicii”. Și ce devin oamenii odată ce s-au eliberat de titlul de „prestatori de servicii”? Devin discipoli adevărați ai lui Dumnezeu, oamenii lui Dumnezeu și oamenii Împărăției, adică, devin oamenii Împărăției lui Dumnezeu. Dacă, în timp ce-L urmezi pe Dumnezeu, te mulțumești doar să depui efort, să suferi, să plătești un preț și nu urmărești adevărul sau nu-l practici, dacă firile tale corupte nu se schimbă deloc, dacă nu faci niciodată lucrurile în concordanță cu principiile casei lui Dumnezeu și, în final, nu ești capabil să obții frică de Dumnezeu și supunere față de El, atunci acest titlu de „prestator de servicii”, această „cunună” nu va fi prea mare sau prea mică pentru tine, ci se va potrivi perfect pe capul tău, iar tu nu vei fi niciodată capabil să scapi de ea. Dacă ești în continuare în această stare când lucrarea lui Dumnezeu se încheie, iar firile tale tot nu s-au schimbat, atunci titlul de „om al Împărăției lui Dumnezeu” nu va avea nicio legătură cu tine, iar tu vei fi un prestator de servicii pentru totdeauna. Cum puteți înțelege aceste cuvinte? Ar trebui să înțelegeți că, în clipa în care lucrarea lui Dumnezeu ia sfârșit, adică atunci când toți oamenii pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască au fost mântuiți, când lucrarea pe care Dumnezeu vrea s-o facă și-a făcut efectul, iar scopurile ei au fost îndeplinite, Dumnezeu nu va mai vorbi și nu va mai îndruma oamenii, nu va mai face nicio lucrare pentru a mântui oamenii, iar lucrarea Lui se va încheia chiar acolo, la fel ca și calea credinței în Dumnezeu pe care o urmează oamenii. În Biblie, există acest verset: „Cel ce face rău, să facă rău și mai departe; cel întinat să se întineze și mai departe; cel drept să facă dreptate și mai departe; iar cel sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11). Ce înseamnă asta? Înseamnă că, în clipa în care Dumnezeu spune că lucrarea Lui s-a încheiat, asta înseamnă că El nu-Și va mai desfășura lucrarea de mântuire a oamenilor și de mustrare și judecată a oamenilor, nu va mai lumina sau îndruma oamenii și nu va mai rosti cuvinte către oameni, îndemnându-i și emondându-i cu răbdare și seriozitate – Dumnezeu nu va mai desfășura această lucrare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci vor fi dezvăluite finalurile tuturor lucrurilor, finalurile oamenilor vor fi atunci stabilite și nimeni nu le va putea schimba, iar oamenii nu vor mai avea nicio șansă de a fi mântuiți. Asta înseamnă.

Când cineva se eliberează de titlul de „prestator de servicii” la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu, când se eliberează de acest apelativ, de această condiție, înseamnă că această persoană nu mai este cineva din afară sau un non-credincios în ochii lui Dumnezeu, ci mai degrabă o persoană din casa lui Dumnezeu și din Împărăția lui Dumnezeu. Și cum a apărut acest titlu de „persoană din casa lui Dumnezeu și din Împărăția lui Dumnezeu”? Cum câștigă oamenii acest titlu? Dacă urmărești și înțelegi adevărul, dacă suferi și plătești prețul, dacă îți faci bine datoria, dacă atingi un anumit nivel de schimbare a firii și ești capabil să te supui lui Dumnezeu și să te temi de El, devii o persoană din casa lui Dumnezeu. La fel ca Iov și Petru, nu mai trebuie să fii rănit și corupt de Satana, poți trăi liber în Împărăția și în casa lui Dumnezeu, nu trebuie să te mai chinuiești cu firile tale corupte și, în ochii lui Dumnezeu, ești o ființă creată adevărată, o ființă umană adevărată. Nu este acesta un lucru ce trebuie sărbătorit cu bucurie? Ce înseamnă asta? Înseamnă că viața de suferință și de greutăți a unei persoane care a fost coruptă de Satana s-a sfârșit complet și ea începe să ducă o viață de bucurie, pace și fericire. Poate trăi în lumina chipului Creatorului, poate trăi împreună cu Dumnezeu, iar acesta este un lucru care trebuie sărbătorit cu bucurie. Totuși, în ceea ce privește celălalt fel de oameni care nu au reușit, până la final, să se elibereze de titlul de „prestatori de servicii”, ce înseamnă pentru ei dacă încă nu au scăpat de acest titlu, dacă nu și-au scos de pe cap această „cunună”, atunci când lucrarea lui Dumnezeu se încheie? Înseamnă că rămân persoane din afară și că sunt în continuare non-credincioși în ochii lui Dumnezeu. Motivul pentru acest lucru este că ei nu acceptă adevărul sau nu-l practică deloc, nu au obținut schimbarea firii, nu sunt capabili să se supună lui Dumnezeu și nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Acești oameni ar trebui să fie eliminați din casa lui Dumnezeu și nu au un loc în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu există niciun loc pentru ei în Împărăția lui Dumnezeu, unde sunt ei? Sunt în afara Împărăției lui Dumnezeu și sunt un grup separat de oamenii lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt în continuare numiți „prestatori de servicii”, iar asta înseamnă că nu au devenit oameni din casa lui Dumnezeu, că nu vor fi niciodată discipoli ai lui Dumnezeu, că El nu-i recunoaște și că nu vor mai primi niciodată binecuvântări sau har de la Dumnezeu. Desigur, înseamnă și că nu au nicio șansă de a se bucura de binecuvântări bune, împreună cu Dumnezeu, în Împărăția Lui, sau de a dobândi pace și bucurie – aceasta șansă a dispărut. Așadar, în privința lor, este acest moment un lucru care trebuie sărbătorit cu bucurie sau un eveniment dureros? Aceasta este un eveniment dureros. Iar în ceea ce privește răsplata pe care o vor primi pentru că au purtat acest titlu de „prestatori de servicii” în afara casei lui Dumnezeu și în afara Împărăției Lui, aceasta este o chestiune pentru mai târziu. În orice caz, diferența dintre răsplata dată prestatorilor de servicii și cea dată oamenilor din Împărăția lui Dumnezeu este foarte mare; există diferențe legate de poziție, de răsplată și de alte astfel de aspecte. Nu este jalnic că astfel de oameni nu au dobândit adevărul și nu au fost capabili să obțină schimbarea firii, în timp ce Dumnezeu Și-a desfășurat lucrarea de a mântui oamenii? Este atât de jalnic! Acestea sunt câteva cuvinte cu privire la titlul de „prestator de servicii”.

Există unii oameni care spun: „Simt împotrivire când sunt menționați prestatorii de servicii. Nu vreau să fiu un prestator de servicii și nu sunt fericit să fiu unul. Dacă sunt unul dintre oamenii lui Dumnezeu, atunci pot accepta asta, chiar dacă sunt cel mai nesemnificativ dintre ei și este în regulă, atât timp cât nu sunt un prestator de servicii. Nu urmăresc nimic altceva și nu am niciun alt ideal în această viață; doar abia aștept să scap de titlul de «prestator de servicii». Nu cer mult.” Ce credeți despre astfel de oameni? Este aceasta atitudinea cuiva care urmărește adevărul? (Nu.) Ce atitudine este aceasta? Nu este o atitudine negativă? (Ba da.) Când vine vorba de titlul de „prestator de servicii”, nu trebuie să te străduiești să scapi de el, pentru că acest titlu este dat pe baza nivelului de progres pe care îl faci în viață și nu poate fi decis în funcție de ceea ce vrei tu. Nu depinde de ceea ce vrei, ci, mai degrabă, depinde de calea pe care o urmezi și dacă firile tale s-au schimbat. Dacă țelul tău este doar să fii capabil să te eliberezi de acest titlu de „prestator de servicii”, atunci lasă-Mă să-ți spun adevărul: cât trăiești, nu vei fi niciodată capabil să te eliberezi de el. Dacă te concentrezi asupra urmăririi adevărului și poți obține schimbarea firii, atunci acest titlu se va schimba încet. Privindu-l din aceste două perspective, este titlul de „prestator de servicii” impus oamenilor de Dumnezeu? Categoric nu! Nu este un titlu pe care Dumnezeu îl impune oamenilor și nici o denumire – este un titlu dat pe baza nivelului de progres pe care oamenii îl fac în viețile lor. Faptul că ești un prestator de servicii se reduce în funcție de cât de mult progres faci în viață și de cât de mult se schimbă firile tale. Când, într-o zi, ești capabil să obții supunere și frică de Dumnezeu, atunci, chiar dacă ești dispus să fii un prestator de servicii, nu mai ești unul, iar acest lucru este decis de ceea ce urmărești, de atitudinea ta față de adevăr și de calea pe care o urmezi. Mai există și cei care spun: „Vreau să scap de acest titlu de «prestator de servicii» și nu vreau să fiu unul, dar nu înțeleg adevărul și nu sunt dispus să-l urmăresc. Așadar, ce pot să fac?” Există o soluție? Dumnezeu stabilește finalurile tuturor felurilor de oameni pe baza cuvintelor Lui și a adevărului – nu există loc pentru compromis. Dacă iubești adevărul și poți păși pe calea urmăririi adevărului, atunci acesta este un lucru de care să te bucuri; dacă ești scârbit de adevăr și alegi să nu urmezi calea urmăririi adevărului, atunci acesta este un motiv de întristare. Acestea sunt singurele două căi – nu există cale de mijloc de ales. Cuvintele pe care Dumnezeu le rostește nu vor dispărea niciodată; deși toate lucrurile vor dispărea, niciuna dintre cuvântările lui Dumnezeu nu poate dispărea. Cuvintele lui Dumnezeu sunt criteriile de judecată și definire a tuturor lucrurilor; cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și nu pot dispărea niciodată. Când această lume, omenirea și toate lucrurile se vor schimba și vor dispărea, niciunul dintre cuvintele lui Dumnezeu nu va dispărea, ci, în schimb, toate cuvintele Lui se vor împlini. Finalurile omenirii și ale tuturor lucrurilor sunt stabilite și dezvăluite datorită cuvintelor lui Dumnezeu – nimeni nu poate schimba asta și nu pot exista discuții despre această chestiune. Prin urmare, când vine vorba despre suveranitatea pe care Dumnezeu o are asupra finalurilor oamenilor și despre faptul că El le hotărăște, dacă oamenii își fac iluzii deșarte, atunci categoric sunt niște nătărăi. Nu există o a doua cale pe care o pot alege în această chestiune, pentru că Dumnezeu nu le-a oferit oamenilor o a doua cale. Aceasta este firea lui Dumnezeu, aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, iar oamenii nu pot interveni în această chestiune, chiar dacă vor asta. Crezi că afară, în lumea non-credincioșilor, poți cheltui niște bani și-ți poți folosi relațiile pentru a te ocupa de chestiuni, dar asta nu merge cu Dumnezeu. Ține minte: în felul acesta, nu vei ajunge nicăieri cu Dumnezeu!

b. Felurile în care antihriștii abordează titlul de „prestator de servicii”

Subiectul părtășiei de astăzi este disecarea atitudinii antihriștilor față de titlul de „prestator de servicii”. Acum că am încheiat părtășia despre definiția titlului de „prestator de servicii”, nu cumva cei mai mulți dintre oameni au o înțelegere pozitivă a acestui titlu? Simțiți în continuare împotrivire sau reticență față de acest titlu? (Nu.) Așadar, să ne uităm acum la felul în care antihriștii privesc titlul de „prestator de servicii” și la atitudinea pe care o au față de el. Antihriștii prețuiesc cel mai mult funcția înaltă, prestigiul înalt și puterea absolută. Când vine vorba de niște titluri foarte comune, de bază și de nivel scăzut și alte titluri pe care oamenii le consideră destul de umilitoare, antihriștii simt o împotrivire și o discriminare teribilă în inimile lor și simt asta mai ales față de titlul de „prestator de servicii”. Indiferent cât de tolerant și de răbdător este Dumnezeu față de acest grup de oameni cunoscuți ca prestatori de servicii și indiferent cum explică și interpretează Dumnezeu titlul de „prestator de servicii”, în adâncul inimilor lor, antihriștii continuă să desconsidere acest titlu. Ei cred că acest titlu este prea înjositor și că, dacă ei înșiși ar fi prestatori de servicii, ar fi prea rușinați să-și arate fețele. Cred că, în clipa în care primesc acest titlu, integritatea, mândria și reputația lor sunt contestate și desconsiderate, valoarea lor se prăbușește, iar viața nu mai are niciun sens. Prin urmare, orice-ar fi, antihriștii nu vor accepta acest titlu de „prestatori de servicii”. Dacă le ceri să meargă în casa lui Dumnezeu și să presteze servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu, ei spun: „Titlul de «prestator de servicii» este prea degradant și oricum eu nu sunt dispus să fiu unul. Cerându-mi să fiu un prestator de servicii, mă insulți. Nu am ajuns să cred în dumnezeu ca să mă insulți tu – am venit să primesc binecuvântări. Altfel, pentru ce mi-am părăsit familia, am renunțat la slujba mea și la perspectivele mele lumești? Nu am venit să fiu un prestator de servicii; nu am venit să lucrez pentru tine și să te slujesc. Dacă-mi spui să fiu un prestator de servicii, atunci aș prefera să nu cred deloc!” Nu aceasta este atitudinea antihriștilor? Există chiar și antihriști care spun: „Dacă îmi spui să fiu un prestator de servicii în casa lui dumnezeu, atunci pentru ce să cred în dumnezeu? Ce sens mai are?” Prin urmare, când își asumă o slujbă sau acceptă o însărcinare sau o atribuție în casa lui Dumnezeu, mai întâi, vor să afle următorul lucru: „După ce îmi asum această slujbă, voi fi conducător de biserică sau lider de echipă sau voi fi doar un lacheu care îi slujește pe alții și lucrează pentru ei?” Înainte să afle acest lucru, pentru moment, trec la treabă. În această perioadă, observă cuvintele și expresiile oamenilor, își țin ochii și urechile deschise și cer informații din diverse surse. Vor să știe dacă prestează servicii temporar aici sau dacă pot face această slujbă pe termen lung, dacă sunt oameni care pot fi cultivați sau oameni care sunt doar folosiți temporar pentru a ocupa locurile libere. Dacă sunt folosiți doar pentru a ocupa locurile libere și li se cere să slujească pentru meritele altora și pentru funcția și puterea altora, atunci categoric nu o vor face. Nu le pasă dacă îi sunt necesari casei lui Dumnezeu pentru a face o datorie sau cât de importantă este datoria pe care o fac pentru lucrarea casei lui Dumnezeu – nu le pasă de aceste lucruri. Odată ce realizează că prestează servicii aici fără puterea de a trage sforile și de a lua decizii, devin superficiali în acțiunile lor, își neglijează datoria, se comportă nechibzuit și, de asemenea, devin autocratici și chiar pot întoarce spatele datoriei lor și pot pleca în orice moment; privesc lucrarea casei lui Dumnezeu și propria datorie ca pe niște jocuri de copii. Au un motto în viață care sună după cum urmează: „Nu voi munci pe brânci în culise în timp ce alții sunt în centrul atenției.” Se gândesc: „M-am născut să fiu lider. M-am născut cu puterea de a trage sforile și de a lua decizii. Dacă aș pierde aceste două lucruri, atunci pentru ce aș mai trăi? Ce rost ar mai avea să cred în dumnezeu? De ce cred în dumnezeu? Nu am renunțat la beneficii minore pentru a primi binecuvântări majore? Dacă această dorință nu poate fi îndeplinită, atunci, fără îndoială, aș prefera să urmez tendințele lumești și să merg jos, în iad!” Care este maxima antihriștilor? „Sub nicio formă n-o să las pe nimeni să mă exploateze în drumul lui către vârf; eu sunt cel care-i exploatează pe ceilalți. Dacă oamenii sunt răsplătiți pe baza contribuțiilor lor, atunci eu ar trebui să fiu în capul listei. Doar atunci voi lucra cu energie și voi face tot ce pot, altfel n-o să mă convingeți să fac asta. Dacă îmi cereți să mă străduiesc, să vă dau sfaturi și să lucrez din toată inima și din tot sufletul, dar în final, când vine vremea ca oamenii să fie răsplătiți pe baza contribuțiilor lor, eu nu primesc nimic, să nu-mi cereți să lucrez pentru voi, să depun eforturi pentru voi și să vă slujesc!” Nu sunt acestea adevăratele dezvăluiri și manifestări ale firii antihriștilor? Deși nu încearcă intenționat să scape de titlul de „prestator de servicii”, în ceea ce privește firea-esență a lor, încearcă să scape de el constant și luptă, trudesc și se zbat constant să scape de acest titlu. Dacă, atunci când un antihrist preia o anumită lucrare, are șansa de a ieși în evidență și de a fi în centrul atenției sau dacă are ultimul cuvânt și ia decizii, devine lider, are o poziție, influență și prestigiu și are câțiva oameni în subordine, este foarte mulțumit. Dacă, într-o zi, cineva dă în vileag o problemă pe care o are și îl emondează, spunând: „Există multe lucruri pe care nu le gestionezi conform principiilor, ci, în schimb, le gestionezi oricum dorești. Acesta este comportamentul cuiva care doar prestează servicii; nu îți faci datoria”, poate antihristul să accepte acest lucru? (Nu.) Mai întâi, își va declara inocența, explicând-o, și își va pleda cauza, iar în al doilea rând, va simți imediat aversiune și împotrivire față de cuvintele „a presta servicii” și nu le va accepta sub nicio formă. Va spune: „Am plătit un preț atât de mare și am suferit atât de mult! Încep munca devreme și o termin târziu în noapte și pierd ore de somn și uit să mănânc și, cu toate acestea, tu tot spui că prestez servicii? Chiar există oameni care prestează servicii în felul acesta? Am plătit un preț atât de mare și tot ce primesc pentru asta este acest titlu, această definiție, de «prestator de servicii». În cazul acesta, la ce să sper? Ce rost are credința în dumnezeu? Ce motivație există? E mai bine să nu cred în asemenea dumnezeu!” Își pierde entuziasmul. După ce sunt emondați, antihriștii nu numai că refuză să accepte acest lucru, dar, de asemenea, simt aversiune și devin scârbiți și, cu atât mai mult, încep să aibă neînțelegeri. După aceea, când lucrează și își fac datoria, atitudinea lor se schimbă, iar ei se gândesc: „Acum, indiferent ce fac, sunt un prestator de servicii, așa că, atunci când fac această lucrare, mai bine m-aș înfrâna, mi-aș lăsa un plan de rezervă și n-aș face tot ce pot. Toată lumea spune că dumnezeu este drept, dar cum de nu pot vedea acest lucru? În ce fel este dumnezeu drept? De vreme ce sunt un prestator de servicii indiferent ce fac, atunci, de acum încolo, voi schimba modul în care cred în dumnezeu; doar voi presta servicii și vom vedea cine se teme de cine. Întrucât nu voi fi lăudat sau aprobat pentru nimic din ce fac, atunci așa să fie, îmi voi schimba modul de viață și de a face lucrurile. Voi face orice îmi ceri și nu voi spune nimic dacă am vreo idee – oricine vrea să vorbească poate să o facă. Dacă mă emondează cineva, mă voi preface că sunt de acord cu el și, dacă cineva face o greșeală în lucrarea lui, nu voi spune nimic, chiar dacă o observ. Dacă cineva acționează fără să înțeleagă principiile, nu i le voi spune, chiar dacă eu le înțeleg. Pur și simplu îl voi privi cum se poartă prostește, lăsându-l să facă greșeli, ca să fie emondat la fel cum am fost eu, și să vadă dacă poate suporta sentimentul de a fi clasificat drept prestator de servicii. Întrucât mi-ați făcut zile negre, atunci la fel vă voi face și eu și nu vă voi lăsa nici pe voi să vă fie ușor!” Doar faptul că au fost emondați și disciplinați le-a provocat emoții și sentimente de împotrivire atât de puternice – este aceasta o atitudine de acceptare a adevărului? (Nu.) Ce este în neregulă cu prestarea de servicii? E rău să prestezi servicii pentru Dumnezeu? Prestarea de servicii pentru Dumnezeu îți rănește demnitatea? Nu merită Dumnezeu să prestezi servicii pentru El? Atunci tu ce meriți să facă Dumnezeu pentru tine? De ce ești atât de sensibil și de potrivnic față de aceste cuvinte? Creatorul S-a smerit pentru a deveni o persoană care trăiește printre oameni și slujește fiecare ființă umană coruptă, ființe umane care I se opun și-L resping. Atunci, de ce nu pot oamenii să presteze un mic serviciu de dragul planului de gestionare al lui Dumnezeu? Ce este în neregulă cu asta? Este ceva dezonorant în asta? E un lucru îngrozitor? În comparație cu umilința și ascunderea lui Dumnezeu, ființele umane vor fi mereu detestabile și urâte. Nu așa stau lucrurile?

Este posibil ca oamenii corupți care urmăresc adevărul să se simtă supărați acum, doar pe moment, când aud titlul de „prestator de servicii”, dar acesta poate deveni un factor motivant, care îi poate inspira să urmărească adevărul, pentru a obține supunere față de Dumnezeu; nu sunt atât de sensibili la acest titlu pe care Dumnezeu li-l dă oamenilor. Nu așa stau lucrurile însă cu antihriștii. Ei sunt mereu foarte capricioși în privința titlurilor pe care Dumnezeu le dă oamenilor și le pun la inimă. Nu este nevoie de mult pentru ca o frază pe care o spune Dumnezeu să le încalce interesele și să-i rănească, iar atunci când un lucru spus de Dumnezeu este contrar intenției și dorinței lor de a primi binecuvântări, acesta le rănește stima de sine. În momentul în care stima lor de sine și demnitatea le sunt rănite, ei Îl judecă, Îl resping și Îl trădează pe Dumnezeu; vor să-L părăsească pe Dumnezeu, nu sunt dispuși să continue să-și facă datoria și, în același timp, Îl blestemă pe Dumnezeu pentru că este nedrept și nu este înduioșat de oameni. Unii oameni spun chiar că Dumnezeu este prea greu de mulțumit și că nimic din ceea ce fac ei nu este corect. Toate aceste cuvinte, sentimente și firi provin de la antihriști. În afară că sunt complet lipsiți de o atitudine de supunere față de Dumnezeu, ei și despică firul în patru când vine vorba despre diversele lucruri pe care Dumnezeu le spune și sunt neglijenți și indiferenți față de diversele cerințe ale lui Dumnezeu. Se împotrivesc constant titlului de „prestator de servicii” și nu au nicio intenție să-l accepte sau să se supună, cu atât mai puțin să înțeleagă intenția lui Dumnezeu. Nu fac decât să caute cu stăruință să scape de această denumire și de această identitate, de acest statut și de această funcție de „prestator de servicii” și nu caută câtuși de puțin cum să coopereze cu Dumnezeu pentru a-I împlini intenția, sau cum să obțină schimbarea firii, să pătrundă în adevărul-realitate și să se supună lui Dumnezeu. Ei nu urmăresc deloc aceste lucruri pozitive și, chiar și atunci când sunt dați în vileag drept prestatori de servicii, indignarea și impetuozitatea pe care le simt răbufnesc imediat. Cât de grav poate fi acest lucru? Unii antihriști Îl blestemă în secret pe Dumnezeu în locuri publice și, în același timp, Îl blestemă cu voce tare în spatele ușilor închise, spunând: „Dumnezeu nu este drept. La fel de bine, aș putea să nu cred în asemenea dumnezeu!” Îl provoacă public pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Numai această expresie, „prestator de servicii”, face ca esența antihriștilor, care este potrivnică lui Dumnezeu și scârbită de adevăr, să fie dezvăluită. Chipurile lor ticăloase sunt demascate în detaliu în fața expresiei „prestator de servicii”, iar ei sunt complet dezvăluiți. Ce anume se dezvăluie? Faptul că nu cred în Dumnezeu pentru a-I accepta mântuirea sau pentru a accepta adevărul și nici nu cred în Dumnezeu pentru că El este adevărul sau pentru că Dumnezeu este Suveranul tuturor lucrurilor. Mai degrabă, cred în Dumnezeu pentru că vor ceva de la El. Se supun venirii în casa lui Dumnezeu de dragul propriilor ambiții și dorințe. Încearcă în zadar să se remarce din mulțime și să primească binecuvântări prin intermediul propriilor mijloace, eforturi, trudă și strădanie sau, chiar mai bine, poate să primească o răsplată și mai mare în viața de apoi. Prin urmare, în ochii lor, expresia „prestator de servicii” este pentru totdeauna un lucru degradant și un termen peiorativ, un lucru pe care nu-l pot accepta niciodată. Unii frați și surori cred: „A presta servicii pentru Dumnezeu este binecuvântarea noastră. Este un lucru bun, un lucru onorabil.” Cu toate acestea, antihriștii nu acceptă niciodată această realitate și spun: „Să prestăm servicii pentru dumnezeu este binecuvântarea noastră? Cum puteți spune așa ceva? Ce prostie! Unde este binecuvântarea în a face asta? Unde este plăcerea? Ce se poate câștiga din prestarea de servicii pentru dumnezeu? Poți câștiga bani, aur sau comori pentru că prestezi servicii? Sau poți primi o casă și o mașină? Toți cei care prestează servicii vor fi eliminați; există vreun prestator de servicii care este un om bun? Niciunul dintre cei care prestează servicii nu va câștiga niciodată nimic.” Ei nu acceptă realitatea despre care au părtășie frații și surorile, că „a presta servicii pentru Dumnezeu este o binecuvântare pentru omenire” și simt împotrivire și repulsie față de ea; ar prefera să asculte orice altceva.

Antihriștii pot depune eforturi, pot sluji și pot turna băuturi pentru orice oficial sau orice persoană cu funcție și prestigiu din lume și chiar vor accepta să presteze servicii pentru acești oameni și vor fi mai mult decât dispuși să o facă. Doar atunci când vin să presteze servicii pentru Dumnezeu nu mai sunt dispuși și sunt reticenți, plini de nemulțumiri, împotrivire și sentimente. Ce fel de creaturi sunt acești oameni? Sunt acestea manifestările pe care ar trebui să le aibă un discipol al lui Dumnezeu? În mod clar, acestea sunt manifestările esenței antihriștilor. Dacă un antihrist ar merge în lume să slujească un primar, un guvernator de provincie sau orice politician cu prestigiu, ar crede că acesta este un lucru care le-ar aduce glorie strămoșilor săi și i-ar face familia mândră. Ar fi nespus de fericit; ar pluti în al nouălea cer. Dacă l-ar întreba cineva cu ce se ocupă, ar spune: „Slujesc primarul. Sunt însoțitorul apropriat al primarului, garda lui personală!” Sau ar spune: „Mă ocup de nevoile zilnice ale președintelui!” Ar spune acest lucru cu multă mândrie. Ar crede că aceasta ar fi o slujbă grozavă și că întreaga familie s-ar bucura de gloria sa. Ar visa noaptea și s-ar trezi fericit și nu ar ascunde ceea ce fac oriunde ar merge. De ce? Nu și-ar considera slujba rușinoasă; ar considera că este onorabilă, o slujbă care îi plasează mai presus decât ceilalți, una care le pune un nimb deasupra capului. Cu toate acestea, după ce un astfel de om ajunge să creadă în Dumnezeu, dacă i se cere să presteze servicii pentru El, nu este dispus să o facă, simte împotrivire și chiar se plânge de Dumnezeu și Îl blestemă și, de asemenea, poate să-L trădeze și să-L nege. Comparând aceste două lucruri, putem vedea că antihriștii sunt antihriști, că sunt parte din clica Satanei. Indiferent cum îl servesc pe Satana și oricât de murdară, epuizantă sau degradantă este acea slujbă, ei o consideră o onoare. Totuși, când fac ceva pentru Dumnezeu în casa Lui, oricât de semnificative, valoroase sau nobile sunt lucrurile pe care le fac sau cât de înălțați sunt ei făcându-le, le consideră mereu nedemne de menționat. Oricât de mare este binecuvântarea și oricât de onorabil este să prestezi servicii pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Lui și indiferent ce oportunitate prețioasă este pentru omenire, pur și simplu nu se pot bucura de acest lucru. De ce? Există un singur motiv: antihriștii fac parte din clica Satanei – sunt satanici și sunt satane vii, dușmanii inerenți ai lui Dumnezeu. Dacă li se cere să-L slujească pe Dumnezeu sau să presteze servicii pentru El, pur și simplu nu se pot bucura de acest lucru. Oricum are casa lui Dumnezeu părtășie despre adevăr cu oamenii sau oricum încearcă să-i facă pe oameni să înțeleagă intenția lui Dumnezeu în ceea ce privește titlul de „prestator de servicii”, antihriștii nu pot accepta asta din partea lui Dumnezeu, nici nu pot accepta niciun adevăr legat de acest lucru, cu atât mai puțin realitatea sau adevărul că a presta servicii pentru Creator, în calitate de ființă creată, este un lucru onorabil, valoros și însemnat – aceasta este atitudinea pe care o au antihriștii față de titlul de „prestator de servicii”. Când se confruntă cu acest titlu și cu faptul că oamenii prestează servicii pentru Dumnezeu, tot ce au făcut antihriștii vreodată a fost să se străduiască să scape de acest titlu și să eludeze această realitate, în loc să accepte realitatea, să accepte acest titlu de „prestator de servicii” din partea lui Dumnezeu și apoi să urmărească adevărul, să asculte de cuvintele lui Dumnezeu și să se supună lui Dumnezeu și să se teamă de El. Judecând după manifestările pe care antihriștii le au față de titlul de „prestator de servicii”, trebuie spus că antihriștii sunt asemenea Satanei, că fac parte din forțele lui ostile și că sunt dușmanii lui Dumnezeu, ai adevărului și ai tuturor lucrurilor pozitive.

Atitudinea pe care o au antihriștii față de titlul de „prestator de servicii” este una de neacceptare, împotrivire, repulsie și detestare. Indiferent de la cine provine acest titlu, ei simt constant împotrivire față de el și nu îl acceptă, crezând că este înjositor să fii prestator de servicii și că este mereu înjositor, indiferent pentru cine prestează servicii. Cred că „prestator de servicii” nu este o definiție pe care Dumnezeu o dă omului pe baza esenței acestuia, ci mai degrabă o provocare și o exprimare a disprețului față de identitatea și valoarea omului – aceasta este principala părere pe care antihriștii o au față de titlul de „prestator de servicii”. Din atitudinea antihriștilor față de cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că ei nu consideră cuvintele lui Dumnezeu a fi criterii sau adevărul, ci lucruri pe care ei să le scruteze și să le analizeze. Cu alte cuvinte, nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu pornind de la premisa pătrunderii adevărului sau a acceptării faptului că Dumnezeu este Creatorul, ci mai degrabă le abordează pornind de la premisa scrutării, împotrivirii și opoziției față de ele. Pentru ei, fiecare cuvânt pe care Dumnezeu îl spune și fiecare zicală pe care o rostește El este un obiect al scrutării, iar titlul de „prestator de servicii” nu face excepție. Depun eforturi pentru a scruta și a cântări expresia „prestator de servicii” și, în cuvintele lui Dumnezeu, ei văd că El nu îi consideră pe prestatorii de servicii ca fiind buni, ci mai degrabă josnici, inferiori, lipsiți de valoare, ca oameni pe care Dumnezeu nu îi iubește și ca oameni pe care El îi detestă. Deși aceasta este atitudinea lui Dumnezeu față de titlul de „prestator de servicii”, există un context și un motiv pentru care El are o astfel de atitudine – ea se bazează pe esența omului. Mai există o realitate pe care ei nu au văzut-o: oricât de mult detestă și urăște Dumnezeu omenirea coruptă, El nu a renunțat niciodată la mântuirea acesteia și nici nu a oprit lucrarea planului Său de gestionare pentru a mântui omenirea. Antihriștii nu cred această realitate și nici n-o recunosc sau n-o văd. Ei doar se fixează pe ceea ce Dumnezeu are de spus despre finalurile diverselor tipuri de oameni și au o atitudine extrem de sensibilă mai ales în ceea ce privește titlul de „prestator de servicii”. Nu vor să fie prestatori de servicii și nu vor să fie definiți de Dumnezeu drept prestatori de servicii, cu atât mai puțin să presteze servicii pentru Dumnezeu, purtând titlul de „prestatori de servicii”. De aceea, atunci când antihriștii vin în casa lui Dumnezeu, ei se interesează în multe cercuri diferite, întrebând dacă ei înșiși sunt prestatori de servicii, iar din cuvintele lui Dumnezeu și din ceea ce spun oamenii despre ei, vor să audă cuvinte oneste și să ajungă la adevărul chestiunii – sunt sau nu prestatori de servicii? Dacă sunt, pleacă instantaneu, imediat; nu prestează servicii pentru Dumnezeu sau pentru casa lui Dumnezeu. Au o reacție foarte puternică față de titlul de „prestator de servicii” și devine evident că, în ceea ce îi privește pe antihriști, identitatea, funcția, perspectivele, destinul și destinația sunt lucruri de urmărit permanent și interese care nu sunt abandonate niciodată. Pentru antihriști, prestatorii de servicii sunt cei mai josnici dintre oameni, așa cum sunt definiți de Dumnezeu. Orice spui sau oricâți oameni acceptă această realitate și acest titlu, antihriștii categoric nu îl vor accepta. Când lucrează, cer doar ca alții să presteze servicii pentru ei, să-i asculte, să li se supună și să se învârtă în jurul lor și nu își impun niciodată să coopereze cu alții sau să discute lucrurile cu ei, să le ceară opiniile, să consulte intenția lui Dumnezeu sau să caute adevărurile-principii. Se gândesc: „Dacă aș coopera și aș discuta lucrurile cu alții și aș căuta adevărurile-principii când fac ceva, atunci m-aș înjosi și mi-aș pierde autonomia, iar asta nu ar însemna că prestez servicii? Nu aș trudi în culise, în timp ce alții sunt în centrul atenției? Nu i-aș servi și i-aș sluji pe alții?” Acesta este un lucru pe care nu vor să-l facă sub nicio formă. Cer doar ca alții să-i servească, să li se predea, să asculte de ei, să-i aprecieze, să îi laude, să îi pună într-o lumină bună în toate situațiile, să le păstreze un loc, să-i slujească și să lucreze pentru ei și chiar cer ca Dumnezeu să le ofere recompense adecvate și o cunună potrivită, în concordanță cu lucrurile pe care le-au făcut. Chiar și atunci când cineva menționează ce preț mare a plătit Dumnezeu și cât a suferit pentru mântuirea omenirii, cum S-a smerit și cât de multe i-a furnizat omenirii, când antihriștii aud aceste cuvinte și văd aceste realități, rămân indiferenți și nu le apreciază. Cum interpretează antihriștii astfel de lucruri? Ei spun: „Dumnezeu ar trebui să facă totul pentru om și să-i ofere tot ce e mai bun, să-i ofere binecuvântări, har, pace și bucurie. Ar trebui să dedice toate aceste lucruri omului; este obligația lui. Iar când oamenii renunță la lucruri, se sacrifică și plătesc un preț pentru dumnezeu, când îi oferă totul lui dumnezeu, ar trebui să primească recompense de la el și ceva și mai bun. Nu este aceasta o tranzacție corectă? Un schimb echitabil? Ce este de discutat în privința asta? Ce merit are dumnezeu? De ce nu am văzut niciun merit al lui dumnezeu? Dacă dumnezeu îi oferă omului anumite lucruri, oare nu merită omul, în mod firesc, să le primească? Oamenii au plătit un preț!” Nu cred că toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le face pentru om sunt cel mai mare har pentru acesta; nu sunt recunoscători și nu se gândesc să-L răsplătească pe Dumnezeu. Dimpotrivă, vor să dea la schimb prețul pe care îl plătesc pentru destinația frumoasă pe care Dumnezeu a promis-o omenirii și cred în mod firesc că este potrivit ca ei să dorească binecuvântări și să aibă toate aceste intenții, așa că, oricum am privi lucrurile, Dumnezeu nu ar trebui să facă din oameni prestatorii Lui de servicii. Cred că oamenii au demnitate și integritate și că, dacă oamenii care au o iubire atât de mare și care pot face gesturi caritabile, se pot sacrifica și pot renunța la lucruri sunt puși să presteze servicii pentru Dumnezeu, atunci sunt foarte umiliți și tratați prea nedrept. Pentru antihriști, toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le face nu sunt demne de a fi menționate. În schimb, exagerează enorm lucrurile pe care ei le fac, chiar dacă sunt destul de mărunte, și le tratează ca pe un capital pentru a primi binecuvântări.

Unii oameni niciodată nu fac nimic bine atunci când își fac datoria în biserică. Dacă frații și surorile nu acceptă lucrurile pe care le fac, aptitudinile și talentele pe care le furnizează sau ideile și sugestiile pe care le oferă, atunci ei vor refuza să continue să lucreze și vor vrea să renunțe și să plece – vor vrea să-L abandoneze pe Dumnezeu. Dacă le ceri să coopereze cu cineva, n-o vor face și dacă le ceri să-și facă datoria cât pot de bine, nu vor face nici asta. Doar vor da ordine în stânga și-n dreapta, făcându-i pe ceilalți să-i asculte și făcând oamenii să îi servească, să devină prestatorii lor de servicii și să-i slujească în loc să-și facă propriile îndatoriri în casa lui Dumnezeu. Iar dacă nu primesc ori pierd acest fel de tratament, acest tratament de a-i pune pe alții să-i servească, să lucreze pentru ei și să le urmeze ordinele, atunci vor să renunțe și să plece; cred că Dumnezeu nu este drept, inimile lor sunt pline de nemulțumiri și de mânie împotriva lui Dumnezeu și încep să îi urască pe frați și pe surori, iar nimeni nu poate să-i ajute. Nu pot lucra armonios cu nimeni și nu se pot asocia cu nimeni de pe picior de egalitate. Regulile după care se asociază cu alții sunt cele conform cărora doar ei pot fi mai presus decât ceilalți, când vorbesc și acționează, privindu-i pe alții cum fac totul pentru ei și le urmează fiecare ordin și slogan pe care le rostesc; nimeni nu este vrednic să coopereze cu ei și nimeni nu este calificat să se asocieze cu ei de pe picior de egalitate. Dacă cineva îi tratează ca pe un prieten sau ca pe un frate sau o soră obișnuită și le vorbește, discută lucrarea cu ei și are părtășie despre înțelegere cu ei, ca și cum ar fi egali, atunci ei consideră asta o insultă îngrozitoare și o provocare imensă la adresa integrității lor. În inimile lor, urăsc astfel de oameni și sunt ostili față de ei, și vor căuta oportunități de a se răzbuna împotriva oricui îi tratează ca pe un egal sau care nu-i ia în serios. Nu asta fac antihriștii? Aceasta este perspectiva ierarhică pe care o dezvăluie antihriștii, atunci când vine vorba de a se asocia cu alți oameni. Desigur, asta are legătură cu opinia și atitudinea sincere pe care antihriștii le au față de titlul de „prestator de servicii”. Nu pot nici măcar să accepte un titlu pe care Dumnezeu îl dă omenirii, așadar, pot să accepte condamnarea, expunerea și evaluarea din partea celorlalți? Sunt cu atât mai puțin capabili să accepte aceste lucruri. Pe de o parte, simt ostilitate și împotrivire față de titlul și esența de „prestator de servicii”, dar, pe de altă parte, atrag neobosiți mai mulți oameni și îi fac să fie de acord să presteze servicii pentru ei, să-i slujească, să-i servească și să asculte de ei. Nu este acesta un lucru detestabil? Esența acestui fel de oameni este ticăloasă, iar acest lucru este absolut adevărat. Vor să-i controleze pe ceilalți. În mod clar, ei înșiși sunt inutili și nu pot face nimic; sunt doar gunoaie în casa lui Dumnezeu, nu au deloc umanitate normală, nu se pot asocia normal cu alții și cu atât mai puțin au rațiune normală. Nu înțeleg deloc adevărul, nu sunt luminați în privința adevărului, au doar câteva cunoștințe profesionale și stăpânesc unele abilități și nu pot face bine nicio datorie. Și, totuși, nu se poartă bine și vor să înhațe puterea, iar atunci când nu pot face asta, simt că sunt terminați, gândindu-se: „Înainte, când am făcut aceste lucruri, probabil că am prestat servicii. Nu sunt dispus să prestez servicii. Mai bine m-aș grăbi și aș pleca acum, înainte să depun prea mult efort sau să pierd prea mult.” Aceasta este ideea pe care o au. Întotdeauna iau o astfel de hotărâre și ajung la o asemenea decizie; pot să înceteze să creadă și să plece oricând, lăsându-și baltă datoria în orice clipă și fugind, întorcându-se în brațele Satanei și fiind partenerul său în fapte rele. Există astfel de oameni? (Da.) Când vine vorba de vreun aspect al lucrării profesionale, s-ar putea să înțeleagă puțin, dar în ceea ce privește adevărurile-principii pe care trebuie să le priceapă pentru acel aspect al lucrării profesionale, sunt complet ignoranți; când vine vorba de un aspect al cunoașterii sau al înzestrărilor, s-ar putea să aibă unele dintre acestea, dar în privința adevărurilor-principii pe care trebuie să le înțeleagă pentru a-și face datoria, sunt iar pe deplin ignoranți, iar înțelegerea lor este denaturată. Nu pot coopera armonios cu alții și nu vorbesc aceeași limbă cu alții atunci când au părtășie împreună. Pentru ce sunt potriviți astfel de oameni? Dacă au într-adevăr conștiință și rațiune, atunci vor fi capabili să-i trateze corect pe ceilalți, iar atunci când oamenii spun lucruri care sunt corecte și în acord cu adevărul, vor fi capabili să le accepte, vor fi dispuși să se supună și vor fi capabili să se răzvrătească împotriva propriului trup. Nu ar trebui să vrea mereu să iasă în evidență, mai presus de ceilalți, să-i conducă și să-i controleze; în schimb, ar trebui să renunțe la ambiția și la dorința lor de a excela, mai presus decât ceilalți, și să fie dispuși să fie cei mai nesemnificativi dintre oameni, chiar dacă asta înseamnă să presteze servicii – ar trebui să facă tot ce pot. Ei înșiși sunt oameni obișnuiți, așa că ar trebui să se întoarcă la poziția oamenilor obișnuiți, să facă tot ce pot pentru a-și face îndatoririle și să fie oameni cu picioarele pe pământ. Astfel de oameni vor fi capabili să rămână fermi la final. Dacă nu aleg această cale și, în schimb, se cred măreți și nobili, dacă nimeni nu poate să-i atingă sau să ajungă la ei și dacă vor să fie bătăuși locali, tirani și să urmeze calea antihriștilor, atunci sunt meniți să fie oameni răi. Dacă nu sunt dispuși să fie cele mai nesemnificative persoane, să fie complet necunoscuți, să nu fie niciodată în centrul atenției sau să facă tot ce pot, atunci sigur sunt antihriști și nu pot fi mântuiți – acesta este un lucru periculos pentru ei. Dacă un astfel de om poate să reflecteze asupra lui, să aibă cunoaștere de sine, să accepte suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, să-și asume poziția cuvenită, să fie o persoană obișnuită și să nu se mai prefacă, atunci va avea o șansă de a obține mântuirea. Dacă vrei mereu să fii poruncitor și irațional și te dai drept o personalitate puternică, atunci este în zadar. Casa lui Dumnezeu este plină de aleșii lui Dumnezeu și oricât de formidabil, feroce sau rău ești, nu are niciun rost. Casa lui Dumnezeu nu este o arenă de luptă, așa că mergi să te lupți în arena lumii dacă vrei să faci asta. Nimeni din casa lui Dumnezeu nu vrea să se lupte cu tine; nimeni nu este interesat de acest lucru sau nu are timp de asta. Casa lui Dumnezeu este un loc ce predică adevărul, care ajută oamenii să înțeleagă adevărul și să-l pună în practică. Dacă nu poți să practici adevărul, atunci este o situație greu de gestionat și asta arată doar că nu aparții acestui loc. Dacă vrei mereu să lupți, vrei mereu să fii feroce, vrei mereu să fii nemilos și vrei mereu să fii poruncitor și irațional, atunci biserica nu este locul potrivit pentru tine. Majoritatea oamenilor din casa lui Dumnezeu iubesc adevărul; vor să-L urmeze pe Dumnezeu și să dobândească viața și nu le place să se implice în intrigi și să se lupte cu diavoli. Numai antihriștilor le place să se lupte în stânga și în dreapta și să concureze pentru putere și profit și, din acest motiv, antihriștii nu pot rămâne fermi în casa lui Dumnezeu.

Există un tip de persoană care este incredibil de sensibilă față de lucruri precum identitatea, funcția și statutul, și care simte împotrivire și repulsie enorme mai ales față de titlul de „prestator de servicii” și nu îl pot accepta sub nicio formă – astfel de oameni sunt antihriști. Nu numai că nu urmăresc adevărul și sunt scârbiți de el, dar sunt scârbiți și când li se atribuie titlul de „prestatori de servicii”. Cei care sunt scârbiți de acest titlu ar trebui, de fapt, să urmărească adevărul – dacă ar fi fost capabili să urmărească adevărul, nu s-ar fi eliberat atunci de titlul de „prestatori de servicii”? Tocmai aceasta este însă problema. Întrucât sunt extrem de scârbiți de adevăr, nu vor merge niciodată pe calea urmăririi și practicării acestuia. De aceea, în lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu, vor juca pentru totdeauna rolul de prestatori de servicii. Desigur, pentru antihriști, să fie capabili să îndeplinească funcția de prestatori de servicii în planul de gestionare al lui Dumnezeu rămâne o binecuvântare; este o ocazie pentru ei să vadă faptele Creatorului, să audă Creatorul exprimând adevărul și împărtășindu-Și cu omenirea cele mai intime gânduri și să aprecieze înțelepciunea și faptele atotputernice ale Creatorului. Pentru ei, nu este un lucru rău să fie prestatori de servicii pentru Creator și, fie că pot pricepe, fie că nu, a fi prestatorii de servicii ai lui Dumnezeu și a presta servicii în casa lui Dumnezeu ar trebui să fie un lucru pe care acești antihriști și tovarăși ai Satanei și-l vor aminti mereu, chiar dacă, ulterior, lucrarea lui Dumnezeu se va încheia. De-a lungul întregului proces în care omenirea coruptă se împotrivește lui Dumnezeu, fără să știe, antihriștii prestează servicii pentru planul de gestionare al lui Dumnezeu, iar aceasta este fărâma de valoare din existența fiecărui antihrist – aceasta este o realitate. Antihriștii își aduc contribuția permițându-le aleșilor lui Dumnezeu să discearnă și să recunoască antihriștii, din partea negativă. Fie că sunt dispuși să recunoască această realitate, fie că nu, și indiferent dacă sunt sau nu dispuși, bucuroși sau fericiți să fie prestatori de servicii, în orice caz, să presteze servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu în calitate de prestatori de servicii și să-și asume acest rol sunt lucruri care merită – asta înseamnă că Dumnezeu îi înalță. Unii întreabă: „Dumnezeu înalță și antihriștii?” Ce este în neregulă cu asta? Ei sunt ființe create; Dumnezeu nu poate să-i înalțe? Ce spun este adevărat. Acum, cum se simt antihriștii când aud aceste cuvinte? Nu ar trebui să încerce să găsească defecte și ar trebui să dobândească un anumit confort. Cel puțin, au contribuit cu puțin efort la importanta chestiune a planului de gestionare al lui Dumnezeu. Indiferent dacă au fost dispuși să facă acest lucru sau dacă l-au făcut activ sau pasiv, în orice caz, Dumnezeu i-a înălțat prin asta, iar ei ar trebui să accepte bucuroși și să nu se împotrivească. Dacă antihriștii se pot răzvrăti împotriva strămoșilor lor și împotriva Satanei și pot urmări adevărul și supunerea față de Creator, atunci, spuneți-Mi, va fi Dumnezeu fericit? (Da, va fi.) Aceasta este de asemenea o onoare pentru aleșii lui Dumnezeu, și ar trebui să fie și ei fericiți – acesta este un lucru bun. Indiferent dacă acest fapt este sustenabil sau nu, în orice caz, dacă antihriștii își pot schimba direcția și pot merge pe calea căinței, atunci sigur că este un lucru bun. Așadar, de ce spun că aceasta este o onoare pentru aleșii lui Dumnezeu? Dacă un antihrist ar fi dispus să presteze servicii, oare nu ar exista un flagel în minus în casa lui Dumnezeu? Dacă ați avea un diavol în minus printre voi, un perturbator și un scandalagiu în minus, oare zilele voastre nu ar fi mult mai liniștite? Privind lucrurile din această perspectivă, dacă antihriștii chiar ar fi dispuși să presteze servicii, atunci și acesta ar fi un lucru bun, care merită sărbătorit. Trebuie să-i încurajați și să-i ajutați și nu să-i înlăturați complet. Dacă aveți intenții bune și îi lăsați să rămână, dar faptul că ei prestează servicii aduce mai multe necazuri decât beneficii și duce la dezastru, atunci ar trebui să vă ocupați de ei conform principiilor. Nu este aceasta o cale bună de a face lucrurile? (Ba da, este.)

Mai există un fel de persoană care merită să fie menționat. Există unii oameni care sunt capabili să sufere și să plătească un preț în timp ce-și fac datoria și, uneori, pot de asemenea să asculte și să se supună sau să se ocupe de chestiuni conform principiilor. Dorința lor subiectivă este să meargă pe calea urmăririi adevărului, se pot supune întotdeauna oricărui lucru rânduit de Cel de mai sus sau de biserică și pot îndeplini mereu sarcini la timp. Nu provoacă perturbări și tulburări în casa lui Dumnezeu, iar lucrarea pe care o fac și datoria pe care și-o asumă aduc multe beneficii și avantaje fraților și surorilor. Din exterior, deși nu au făcut niciun rău, nu perturbă sau tulbură și nu par să fie oameni răi, ei fac un lucru pe care oamenii obișnuiți nu pot să-l facă și nu-l fac, iar acela este că le place să-și sporească influența și să-și întemeieze propriile împărății independente. Când li se atribuie o anumită sarcină, în momentul în care devin persoanele responsabile cu acea muncă, pot începe să-și întemeieze propriile împărății independente și pot începe, fără să-și dea seama, să-și sporească puterea și conexiunile în sfera lor de influență. În acea sferă, toți sunt complet și în întregime câștigați de partea lor, iar oamenii îi laudă în gura mare și admiră foarte mult tot ce fac, tot ce spun și prețul pe care îl plătesc. Consideră sfera gestionării lor ca pe propria mică familie din cadrul familiei lui Dumnezeu. Din exterior, par a fi capabili să plătească un preț, să sufere și să-și asume responsabilitatea – pare să nu existe nicio problemă. Cu toate acestea, în momente cruciale, sunt capabili să trădeze interesele casei lui Dumnezeu. Pentru a-și apăra prestigiul și locul din vârf și pentru a-și apăra poziția, demnitatea și puterea absolute din biserică, nu ofensează sau nu rănesc pe nimeni. Chiar dacă cineva lezează sau trădează interesele casei lui Dumnezeu și chiar dacă cineva tulbură sau distruge lucrarea casei lui Dumnezeu, ei nu cercetează chestiunea, nu-i dau deloc atenție și o pot tolera. Atât timp cât acea persoană nu le amenință poziția și lucrează în continuare în serviciul lor, în cadrul sferei lor de influență, atunci este în regulă – acesta este cel mai important criteriu al lor. Indiferent ce tulburări provoacă acea persoană, ei nu le văd, nu le observă și nu emondează sau mustră persoana respectivă, cu atât mai puțin se ocupă de ea. Astfel de oameni sunt elemente periculoase. Omului obișnuit îi este greu să-i discearnă și poate că tu nu ai fi capabil să observi nimic nelalocul lui în privința lor, când ocupă acea poziție. Totuși, de îndată ce au o poziție, natura-esență a lor este complet demascată. Și ce anume este demascat? Faptul că există un scop în prețul pe care îl plătesc și în tot ce fac; ei nu fac aceste lucruri pentru a păzi interesele casei lui Dumnezeu, nu-și fac cu adevărat datoria și nu fac toate aceste lucruri ca să le vadă Dumnezeu, ci, mai degrabă, ca să le vadă oamenii. Vor să atragă privirea, ochii și atenția celorlalți și, chiar mai mult de atât, vor să inducă în eroare inimile oamenilor, astfel încât aceștia să-i respecte, să-i admire și să-i laude. Acesta este motivul pentru care nu le pasă de felul în care Dumnezeu îi privește sau îi tratează; dacă Dumnezeu spune că sunt acolo doar ca să presteze servicii, ei sunt indiferenți. Atât timp cât oamenii pot îngenunchea la picioarele lor și li se pot închina, atunci este în regulă. Acești oameni sunt elemente periculoase și nu sunt în acord cu Dumnezeu și cu casa Lui, iar inimile lor nu sunt la fel cu acelea ale aleșilor lui Dumnezeu, care urmăresc sincer adevărul. Își sporesc influența și, de asemenea, sporesc influența Satanei. Judecând după diversele lor manifestări, datoria pe care o fac și tot ce fac ei sunt doar un mod de a se lăuda și de a-i linguși pe alții cât pot de mult.

Antihriștii pot presta anumite servicii în casa lui Dumnezeu și în lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu și, la un moment dat, chiar pot fi prestatori de servicii buni. Totuși, din cauza căii pe care merg și din cauza obiectivelor și direcției pe care le aleg, precum și din cauza dorinței lor de poziție și de putere și a faptului că, în sufletul lor, tânjesc după faimă și câștig, nu pot scăpa niciodată de titlul de „prestator de servicii”, nu pot înțelege adevărul, nu pot pricepe ce este adevărul-realitate sau cum să pătrundă în el, nu sunt capabili să practice adevărul, nu pot obține supunere adevărată și nici frică de Dumnezeu. Astfel de oameni sunt elemente periculoase. Au filosofii profunde pentru interacțiuni lumești, au moduri foarte istețe de a interacționa cu oamenii, dau o atenție deosebită felului în care vorbesc și cuvintelor pe care le aleg când vorbesc cu ceilalți și, de asemenea, dau multă atenție metodelor pe care le folosesc când se asociază cu oamenii. Deși este posibil ca la prima vedere să nu pară trădători și răi, inimile lor sunt pline de idei, gânduri și păreri ticăloase și chiar de noțiuni și neînțelegeri cu privire la adevăr și de eșecul de a-L înțelege pe Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu pot vedea ce anume este rău la acești oameni sau nu pot vedea că sunt oameni răi, pentru că esența lor este atât de ticăloasă și pentru că nu pot nici măcar să-și facă datoria conform adevărurilor-principii sau nu pot să meargă pe calea urmăririi adevărului și să ajungă să I se supună cu adevărat lui Dumnezeu, în cele din urmă, ei nu sunt niciodată capabili să scape de acest titlu de „prestatori de servicii”. Acești oameni sunt chiar mai vicleni și mai capabili să-i inducă în eroare pe ceilalți decât antihriștii evidenți și oamenii răi. Din exterior, par să nu aibă nicio opinie și nicio atitudine față de titlul de „prestator de servicii”, cu atât mai puțin simt împotrivire față de acesta. Totuși, realitatea este că, dacă judecăm după esența lor, chiar dacă prestează servicii pentru Dumnezeu, ei au în continuare intenții și țeluri; nu prestează servicii necondiționat și nu o fac pentru a dobândi adevărul. Întrucât acești oameni sunt ticăloși și vicleni în sufletul lor, nu este ușor să fie deslușiți de ceilalți. Natura-esență a lor, gândurile, părerile și calea pe care merg sunt dezvăluite doar în chestiuni cruciale și în momente cruciale. Pe măsură ce acest lucru continuă, dacă acești oameni aleg calea urmăririi și aleg să meargă pe o astfel de cale, atunci vă puteți închipui că astfel de oameni nu vor fi capabili să obțină mântuirea. Folosesc încrederea pe care le-o acordă casa lui Dumnezeu și oportunitatea pe care le-o oferă lucrarea lui Dumnezeu, ca să uneltească pentru propriile beneficii, să controleze și să chinuie oamenii și ca să-și satisfacă propriile ambiții și dorințe. În final, ei nu dobândesc adevărul, ci sunt, în schimb, dezvăluiți din cauză că au făcut tot felul de rele. Când sunt dezvăluiți, devine clar că acești oameni nu urmăresc adevărul și că nu cred în Dumnezeu pentru a urmări adevărul și a obține mântuirea. După ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu și modul în care El dezvăluie tot felul de persoane, dacă acești oameni folosesc în mod constant, pentru a-și face datoria, principiile, mijloacele și metodele de a interacționa cu lumea, atunci nu poate exista decât un singur final pentru ei: trebuie să-și asume rolul de prestatori de servicii în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și să fie, în cele din urmă, dezvăluiți și eliminați – aceasta este o realitate. Ați mai avut vreodată, voi înșivă, experiențe cu astfel de oameni? Când sunt dezvăluiți și excluși, unii antihriști devin comandanți fără o armată. Răul pe care l-au făcut a fost prea mult și prea mare, iar frații și surorile simt repulsie față de ei și îi abandonează. De asemenea, există un alt tip de persoană care, atunci când este dezvăluită și atunci când este condamnată și respinsă de biserică, are mulți complici și multe ajutoare care îi apără, luptă în locul lor și vociferează împotriva lui Dumnezeu. Oare astfel de oameni nu sunt și mai capabili de a-i induce în eroare pe ceilalți? Astfel de oameni sunt și mai periculoși. Cât despre felul în care antihriștii privesc titlul de „prestatori de servicii” și ce practici, idei și manifestări subiacente prezintă ei, pentru moment, pur și simplu vom încheia părtășia noastră aici.

c. De ce antihriștii nu sunt dispuși să fie prestatori de servicii

Antihriștii nu vor să fie prestatori de servicii și nu sunt dispuși să fie prestatori de servicii. Consideră că, dacă sunt prestatori de servicii, vor suferi insulte și discriminări enorme. Așadar, ce anume vor să fie? Care este obiectivul lor atunci când încep să creadă în Dumnezeu și vin în casa lui Dumnezeu? Sunt dispuși să fie oamenii lui Dumnezeu, discipolii lui Dumnezeu? Sunt dispuși să fie persoane care sunt desăvârșite? Sunt fericiți să fie ca Petru și Iov și să spună că totul este în regulă? (Nu.) Spune cineva că este fericit să facă parte dintre aleșii lui Dumnezeu în credința sa în El, că acest lucru îi este suficient? Este cineva dispus să fie o marionetă în mâinile lui Dumnezeu? Nu, oamenii nu sunt dispuși mai ales să fie marionete. Când cineva vine în casa lui Dumnezeu, vine în căutarea beneficiilor, a binecuvântărilor, a recompenselor și a unei cununi. Pe măsură ce acceptă să fie expuși și judecați de cuvintele lui Dumnezeu, ajung să știe că, dacă au astfel de intenții în credința lor în Dumnezeu, nu vor fi capabili să înțeleagă adevărul și, în cele din urmă, nu vor fi capabili să obțină mântuirea. Așadar, mulți oameni aleg atunci să renunțe mai întâi la dorința lor de binecuvântări și la dorința lor de o cunună și de recompense, să renunțe la toate aceste beneficii și mai întâi să asculte ce spune Dumnezeu, care sunt cerințele Lui de la oameni și ce are să le spună. Mulți oameni care ascultă cuvintele lui Dumnezeu simt o bucurie ascunsă în inimile lor, spunând: „Dumnezeu ne dă în vileag corupția, adevărata noastră urâțenie și esența noastră de a ne împotrivi lui Dumnezeu și de a fi scârbiți de adevăr – toate acestea sunt realități. Din fericire pentru mine, nu m-am grăbit să-mi întind mâinile către Dumnezeu, cerându-i noroc, har și binecuvântări; din fericire, mai întâi am renunțat la aceste lucruri. Dacă n-aș fi renunțat la ele, oare nu m-aș fi făcut de râs? Tot ce spune Dumnezeu dă în vileag natura și esența omului, deci cum aș putea scăpa de aceste lucruri? Dumnezeu a spus că oamenii trebuie mai întâi să înceapă să-și facă datoria și să coopereze cu lucrarea din cadrul planului de gestionare al lui Dumnezeu. În timpul acestui proces, dacă oamenii pot să pășească pe calea înțelegerii și acceptării adevărului, vor avea speranța de a obține mântuirea și pot câștiga multe beneficii în viitor.” În acest moment, mulți oameni încetează să se gândească la aceste lucruri. Dorințele lor minunate, năzuința și speranțele lor pentru viitor nu mai par realiste. Simt că, în acest moment, modurile în care să-și facă bine îndatoririle, să împlinească intențiile lui Dumnezeu, să înțeleagă adevărul și să rămână fermi sunt cruciale, mai realiste și mai importante decât acele dorințe și idealuri. Prin urmare, în acest moment de răscruce, cei mai mulți oameni aleg să-și facă datoria, să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, să dobândească adevărul, să-și dedice timpul și tinerețea și să-și abandoneze familia, slujba și perspectivele lumești pentru Dumnezeu și pentru îndeplinirea datoriei lor, iar unii chiar își abandonează căsnicia pentru asta. Asemenea manifestări, comportamente și acțiuni pe care le au oamenii sunt, fără îndoială, un fel de atitudine ascultătoare și supusă față de lucrurile pozitive și față de toate cerințele despre care vorbește Dumnezeu, tocmai această atitudine fiind o condiție necesară pe care oamenii trebuie s-o îndeplinească pentru a fi capabili să înțeleagă adevărul, să-l practice, să se supună lui Dumnezeu și, în final, să obțină mântuirea. Acestea sunt diversele manifestări și gânduri pe care fiecare persoană normală le are înainte să vină în casa lui Dumnezeu, pentru a-și face datoria. De când acești oameni au început să creadă în Dumnezeu și până acum, gândurile și părerile lor se transformă constant, iar atitudinea lor față de adevăr și față de Dumnezeu se transformă și ea constant. În același timp, pe măsură ce aceste dorințe și ambiții anterioare ale oamenilor sunt distruse, ei renunță treptat și activ la aceste lucruri și le abandonează. Acestea sunt roadele bune produse de dorința oamenilor de a coopera cu Dumnezeu și de a I se supune. Este o manifestare pozitivă și bună și este un rezultat bun. În timp ce oamenii fac progrese constante, cei care urmăresc sincer adevărul aproape au renunțat la dorința și intenția lor de a obține binecuvântări și, prin urmare, majoritatea oamenilor nu sunt, în principiu, foarte sensibili sau interesați de diversele promisiuni pe care Dumnezeu le-a făcut anterior omului. Asta pentru că, atunci când evaluarea este făcută conform rațiunii unei persoane normale, dacă cineva nu-și poate face datoria la nivelul standardului și nu reușește să înțeleagă adevărul, își va rata șansa de a câștiga toate binecuvântările promise de Dumnezeu și nu va avea nicio legătură cu ele. Fiecare ar trebui să înțeleagă această logică foarte simplă. Desigur, acum există mulți oameni care deja înțeleg o astfel de realitate și, de asemenea, recunosc și acceptă acest fapt; numai antihriștii nu-l pot accepta. De ce nu îl acceptă? Pentru că sunt antihriști. Nu acceptă această realitate, așadar, ce vor să facă? Când vin în casa lui Dumnezeu, Îi scrutează cuvintele și găsesc în ele diverse titluri și statute precum: „persoana lui Dumnezeu”, „fiii întâi născuți”, „fiii lui Dumnezeu”, „oamenii lui Dumnezeu” și „prestatori de servicii”, iar ochii li se luminează. Dorințele și ambițiile lor sunt satisfăcute rapid și se gândesc: „A fi unul dintre fiii lui dumnezeu este un lucru prea comun; majoritatea oamenilor sunt fiii lui dumnezeu. A fi unul dintre oamenii lui dumnezeu înseamnă a fi un om de rând, o parte din mase, doar o persoană obișnuită, fără putere sau influență. Și nici să nu vă gândiți să mă faceți un prestator de servicii. Cât trăiesc, nu voi avea nimic de-a face cu a fi prestator de servicii; nu are nicio legătură cu mine.” Așadar, ei pun ochii pe cele două titluri, „persoana lui Dumnezeu” și „fiii întâi născuți”. În noțiunile lor, cred că „persoana lui Dumnezeu” este Însuși Dumnezeu, că „fiii întâi născuți” sunt fiii întâi născuți ai lui Dumnezeu și că aceste două titluri aduc putere și influență și că ei pot domni ca regi printre oameni, îi pot controla, îi pot controla pe aleșii lui Dumnezeu, pot deține putere absolută și au puterea de a trage sforile, puterea de a fi conducători și de a orchestra oamenii și a decide dacă aceștia trăiesc sau mor – cred că aceste puteri sunt grozave. De aceea este imposibil să-i determini să fie prestatori de servicii. Dacă li s-ar permite să aleagă pentru ei înșiși, ar alege să fie fiii întâi născuți sau persoanele lui Dumnezeu; altfel, nu ar mai crede în Dumnezeu. Când își fac datoria sau au funcția de conducători și de lucrători în casa lui Dumnezeu, acționează, plătesc un preț, suferă și se agită în căutarea acestor două țeluri. În această perioadă, calculează continuu cât de departe au ajuns în timp ce au alergat încoace și încolo, câți oameni au câștigat când au răspândit Evanghelia, câți oameni îi venerează și îi respectă, dacă frații și surorile care se confruntă cu probleme merg la alții sau vin la ei când sunt la conducerea bisericii și dacă pot controla și manipula gândurile și părerile altora. Calculează, cântăresc și observă continuu aceste lucruri, țintind să obțină ceea ce vor: să conducă drept regi în casa lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor, după ce vin în casa lui Dumnezeu și înțeleg anumite adevăruri, pot face normal datoria unei ființe create – însă antihriștii nu. Ei cred că provin din viță nobilă, că fac parte dintr-un grup nobil și special și că trebuie să fie numiți măreți în casa lui Dumnezeu; altfel, nu vor crede în El. Dacă este să creadă în Dumnezeu, atunci trebuie să fie onorați drept măreți în casa Lui și să fie cei mai buni. În același timp, calculează și se gândesc și cât de mult le apreciază Dumnezeu meritele și dacă sunt suficient de calificați să conducă drept regi alături de Dumnezeu. Prin urmare, sursa, punctul de plecare și motivația pentru care anumiți antihriști vin în casa lui Dumnezeu ca să-și facă datoria sunt de a veni în casa Lui ca să conducă drept regi. Cu siguranță nu sunt dispuși să-și facă datoria doar ca să fie obișnuiți și cei mai nesemnificativi discipoli, iar în momentul în care ambiția și dorința lor se sting, devin dintr-odată ostili și refuză să-și facă datoria.

În prezent, există unii oameni în casa lui Dumnezeu care își fac datoria de mai mulți ani, făcând totul prost și fiind eliminați de oriunde își fac datoria. Întrucât au o umanitate groaznică și integritate scăzută, nu urmăresc adevărul și au o fire vicioasă și ticăloasă, care este scârbită de adevăr, în cele din urmă, sunt respinși de frați și de surori. Cum trăiesc în viața lor privată imediat ce văd că este cât pe ce să se aleagă praful de dorința lor de binecuvântări și că visul lor de a conduce drept regi și de a se face remarcați în casa lui Dumnezeu nu mai poate fi realizat? Nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu ascultă imnuri, nu participă la întruniri, ignoră casa lui Dumnezeu când li se cere să facă o datorie, iar frații și surorile sunt chiar nevoiți să-i cheme, să-i invite și să le amintească atunci când e timpul să participe la întruniri. Unii dintre ei continuă să participe la întruniri, fără tragere de inimă, dar în timpul acestora nu spun o vorbă, nu au părtășie și simt repulsie față de orice spun ceilalți și nu vor să audă. Când frații și surorile se roagă, închid și ei ochii, dar nu spun nimic – nu au nimic să-I spună lui Dumnezeu. Și ce fac alți oameni în timpul întrunirilor, când ascultă predici sau când frații și surorile au părtășie despre adevăr? Unii adorm, unii se uită pe telefoane și citesc știrile, unii discută cu alții, iar unii se joacă pe internet. Crezând în Dumnezeu, ei consideră că, în casa lui Dumnezeu, dacă nu pot fi plăcuți, dacă nu pot fi în grațiile celorlalți, dacă nu au susținători care să se înghesuie în jurul lor și dacă nu le pot fi acordate sarcini importante, atunci nu vor fi capabili, în viitor, să conducă drept regi, alături de Dumnezeu și, prin urmare, Dumnezeu nu există pentru ei. Din punctul lor de vedere, existența lui Dumnezeu este legată de faptul că pot sau nu să primească binecuvântări. Nu așa se comportă antihriștii? Ei cred că, dacă un dumnezeu nu îi poate lăsa să primească binecuvântări, atunci el nu este un dumnezeu și este lipsit de adevăr și că numai un dumnezeu care îi poate lăsa să acționeze la întâmplare, să înhațe puterea în biserică și conducă drept regi în viitor este un dumnezeu. Aceasta este logica Satanei – confundă ce este corect cu ce este greșit și denaturează faptele. În calitate de credincioși în Dumnezeu, motivul pentru care nu pot călca pe urmele Lui și pentru care nu sunt dispuși să-și facă datoria este că sunt scârbiți de adevăr, că, în inimile lor, venerează doar filosofiile Satanei, cunoașterea, faima, câștigul și funcția. Neagă faptul că Dumnezeu este adevărul, nu dau nicio atenție lucrării lui Dumnezeu și de aceea, la întruniri, se uită pe telefoane, se joacă, mănâncă și discută cu dezinvoltură – fac orice vor și se simt în continuare mulțumiți de sine. În momentul în care speranțele lor de a fi binecuvântați sunt spulberate, nu mai găsesc niciun sens în credința în Dumnezeu, iar când nu mai găsesc niciun sens în credința în Dumnezeu, consideră biserica – locul unde se întâlnesc frații și surorile – un loc de joacă, consideră că timpul întrunirilor este timp de relaxare și consideră că întrunirile și ascultarea predicilor sunt lucruri apăsătoare, anoste și plictisitoare. Cum privesc adevărurile și predicile pe care le ascultă frații și surorile? Le consideră a fi sloganuri, prostii fără bază și consideră timpul petrecut împreună cu frații și surorile ca fiind timp pierdut. Acești oameni nu au fost dezvăluiți? Își aduc ambițiile, dorințele și iluziile în credința lor în Dumnezeu, iar acesta este un semnal care determină că nu vor fi capabili să urmeze calea până la sfârșit și că nu merită nici măcar să presteze servicii pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru planul Lui de gestionare. Îi privesc cu dispreț pe cei care ascultă predici și pe frații și surorile care urmăresc adevărul și, cu atât mai mult, neagă lucrarea lui Dumnezeu, existența Sa și existența realității lucrării planului de gestionare al lui Dumnezeu.

Când antihriștii – acei oameni care sunt scârbiți de adevăr – își dau seama că a crede în Dumnezeu nu le va aduce niciun beneficiu, înfățișarea lor demonică este demascată. Unele femei, care sunt antihriști, se machiază acasă până arată ca niște stafii. Poartă orice este la modă sau atractiv pentru sexul opus, iar unele chiar se furișează să joace mahjong sau jocuri de noroc și să fumeze – acești oameni sunt prea îngrozitori și dezgustători. Vin în casa lui Dumnezeu prefăcându-se și ce se întâmplă în final? Nu pot menține prefăcătoria, nu-i așa? Doar adevărul poate să dezvăluie oamenii și, dacă cineva nu iubește adevărul, este scârbit de el și are o fire vicioasă, atunci este menit să fie ostil adevărului și incapabil să reziste. Mai este nevoie ca biserica să elimine astfel de oameni? Mai este nevoie ca Dumnezeu să-i condamne? Mai este nevoie ca Dumnezeu să respingă astfel de persoane? Nu, Dumnezeu nu le dă nicio atenție. Pentru Dumnezeu, acești oameni sunt doar niște gândaci, nu merită nici măcar să fie prestatori de servicii – pur și simplu nu sunt în stare. Când au o atitudine atât de disprețuitoare față de întruniri, față de viața bisericească și față de datoria lor, ce dovedește asta? Dumnezeu nu-i veghează sau protejează și nici nu-i conduce. El nu îndeplinește nicio lucrare de luminare, îndrumare sau disciplinare asupra lor și, astfel, ei trăiesc vieți foarte neplăcute și urâte. Cu toate acestea, ei înșiși se gândesc: „Nu cred în dumnezeu; sunt liber. Voi, cei care credeți în dumnezeu, sunteți nevoiți să suferiți și plătiți un preț, să vă abandonați familiile și carierele, în vreme ce eu nu trebuie să sufăr deloc. Mă pot bucura de tihna de a fi acasă, mă pot desfăta în plăcerile trupului și mă pot bucura de plăcerile vieții.” Ei cred că au câștigat fericire și libertate. Le dă Dumnezeu vreo atenție? (Nu.) De ce nu? Pentru Dumnezeu, acești oameni sunt gândaci, nu oameni, și nu merită atenția Lui. Dacă Dumnezeu nu le dă nicio atenție, îi va mai mântui? Nu, Dumnezeu nu îi va mântui. Așadar, ceea ce fac ei are vreo legătură cu Dumnezeu? Are vreo legătură cu decretele administrative ale casei lui Dumnezeu? Nu, nu are. Prin urmare, la prima vedere, par să trăiască foarte confortabil, liber și relaxat, destul de fericiți în fiecare zi. Credeai că acesta a fost un lucru bun? O privire la ceea ce trăiesc și la calea pe care o urmează și vei ști că sunt terminați, că Dumnezeu nu-i mai vrea. Acești gândaci chiar sunt niște împuțiți! Dumnezeu nu dă nicio atenție acestui fel de oameni.

Cei care, indiferent de mediu și de circumstanțe, se străduiesc cât pot ca să domnească drept regi și să fie pe picior de egalitate cu Dumnezeu în lumea care va veni sunt elemente incorigibil de încăpățânate printre antihriști. Astfel de oameni sunt exact ca Pavel; poartă spini în carnea lor, au îndoieli despre Dumnezeu, se împotrivesc și Îl amenință pe Dumnezeu și arată o reticență grozavă atunci când lucrează, se sacrifică, îndură greutăți și plătesc un preț. Fac aceste lucruri doar în schimbul unei cununi și pentru a fi capabili să domnească drept regi în lumea care va veni. Oare acest întreg proces nu-i face pe antihriști să pară foarte jalnici? De fapt, nu sunt jalnici. Nu numai că nu sunt jalnici, dar, într-o oarecare măsură, sunt chiar de râs. După ce Dumnezeu a spus atât de multe, dacă tot nu înțeleg adevărul, atunci las-o baltă; cum de nu pot înțelege un limbaj atât de direct? Cum de nu pot înțelege un principiu atât de simplu? Dacă nu practici adevărul, nu vei fi capabil să obții schimbarea firii sau mântuirea; și chiar dacă Dumnezeu ți-a făcut o promisiune, nu vei fi capabil să o obții. Orice promisiune făcută de Dumnezeu oamenilor este condiționată; El nu face promisiuni oamenilor fără motiv sau condiții. Dumnezeu are cerințele Sale de la om, iar aceste cerințe nu se schimbă niciodată. Dumnezeu nu va încălca adevărul și nici nu-Și va schimba intențiile. Dacă ai înțelege acest aspect, te-ai mai agăța cu încăpățânare de dorințele și ambițiile tale? Numai idioții și oamenii iraționali s-ar agăța cu încăpățânare de aceste lucruri. Cei care au puțină raționalitate normală și umanitate normală ar trebui să renunțe la aceste lucruri și să urmărească ceea ce ar trebui să urmărească, să obțină și să pătrundă – în primul rând, ar trebui să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. În al doilea rând, ce ar mai trebui să înțeleagă oamenii cu raționalitate normală? Există profeții în Biblie care spun că vom domni ca regi alături de Dumnezeu pentru totdeauna, iar în lucrarea curentă a lui Dumnezeu, El menționează și persoana lui Dumnezeu, fiii întâi născuți, fiii lui Dumnezeu, oamenii lui Dumnezeu și așa mai departe, clasificând oamenii după diverse niveluri și titluri. De vreme ce Dumnezeu le-a promis oamenilor aceste lucruri, de ce nu pot aceștia să le urmărească? Așadar, care ar trebui să fie înțelegerea și abordarea corecte? Dacă un om consideră că domnia ca rege și promisiunile făcute de Dumnezeu sunt țeluri de urmărit, este aceasta calea corectă? Cu siguranță nu este; acesta nu este un lucru pozitiv, este prea întinat de voința umană, iar această cale este în contradicție cu adevărul. Unii spun: „De vreme ce ai făcut această promisiune, de ce nu ne permiți să o obținem? Din moment ce ai spus toate aceste lucruri și le-ai declarat public omenirii, de ce nu ne permiți să le urmărim?” Asta are legătură cu adevărul; până acum, nimeni nu a înțeles niciodată acest lucru de la bun început. Cu ce aspect al adevărului are legătură? Trebuie să privești lucrurile în felul următor: Dumnezeu i-a făcut o promisiune omului și, de la Dumnezeu, omul a aflat de idea de a domni ca rege, precum și de diversele titluri, cum ar fi: „persoana lui Dumnezeu”, „fiii întâi născuți”, „fiii lui Dumnezeu” și așa mai departe. Totuși, acestea sunt doar titluri. Cât despre ce titlu îi corespunde fiecărei persoane în parte, asta depinde de lucrurile pe care le urmărește și de randamentul fiecăruia. Orice titlu îți dă Creatorul, asta ești. Dacă nu-ți dă un titlu, atunci nu ești nimic; este doar o promisiune de la Dumnezeu, nu un lucru la care oamenii au dreptul sau pe care îl merită. Desigur, această promisiune este un țel pe care oamenii îl doresc, dar acest țel nu este calea pe care ar trebui să meargă oamenii și nu are nicio legătură cu drumul pe care merg. Cine are dreptul de a lua decizii în această privință? (Dumnezeu.) Așa e, oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Dacă Dumnezeu spune că îți dă ceva, atunci ai ceva; dacă spune că îți ia acel lucru, atunci nu ai nimic, nu ești nimic. Dacă spui: „Voi urmări acest lucru chiar dacă Dumnezeu nu mi-l dă, iar dacă mi-l dă, atunci îl voi accepta ca pe ceva firesc”, atunci greșești. De ce greșești? Pentru că încalcă un tabu important. Nu recunoști faptul că Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu, iar omul va fi mereu om – de asta greșești. Unii oameni spun: „Este profețit în Biblie. În multe locuri, Biblia spune că vom domni ca regi, împreună cu Dumnezeu, pe vecie. De ce Dumnezeu poate să spună asta, dar noi nu putem urmări acest lucru?” Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă o ființă creată? Consideri că promisiunea lui Dumnezeu, aceea că oamenii vor domni ca regi, este un lucru bun și îl urmărești, dar Dumnezeu a vorbit și despre prestatorii de servicii – ai urmări să prestezi servicii bine pentru Dumnezeu? Ai căuta să fii un prestator de servicii calificat? De asemenea, Dumnezeu le cere oamenilor să-și facă datoria; ți-ai impune să-ți faci bine datoria? Dumnezeu le cere oamenilor și să se poarte ca ființe create, iar tu ce faci? Consideri că a fi o ființă creată calificată este țelul tău și începi să urmărești asta? Faptul că Dumnezeu spune că oamenii vor domni ca regi este o promisiune pe care El a făcut-o oamenilor și există o premisă și un context al acestei promisiuni: trebuie să fii o ființă creată bună, să faci bine datoria unei ființe create, să scapi de rolul de prestator de servicii, să ajungi să fii supus față de Dumnezeu și să ai frică de Creator. Dumnezeu a spus că, atunci când veți obține toate aceste lucruri, veți fi capabili să domniți ca regi alături de Dumnezeu, pe vecie – acesta este contextul în care au fost rostite aceste cuvinte. Oamenilor le lipsește rațiunea. De îndată ce aud asta, se gândesc: „E grozav că putem domni ca regi alături de Dumnezeu! Când se va întâmpla asta? Cum vom domni ca regi? Cum vom fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu? Ai cui regi vom fi? Asupra cui vom domni? Cum vom domni? Cum vom fi regi?” Oare oamenilor nu le lipsește rațiunea? Deși aceasta este o promisiune pe care Dumnezeu a făcut-o oamenilor, un lucru care a fost spus ca oamenii să-l audă, informându-i că există acest lucru minunat, ar trebui să-ți știi propria măsură – cine ești tu? Dumnezeu are această idee și este dispus să îi permită omului să trăiască astfel cu El, dar tu ești calificat să obții acest lucru? De ce nu-L întrebi pe Dumnezeu: „Înainte să obținem această promisiune, ce cerințe ai de la noi? Ai nevoie să facem ceva? Ce trebuie să realizăm, înainte să putem obține această promisiune?” Nu întrebi aceste lucruri, tu doar ceri. Nu înseamnă că-ți lipsește rațiunea? Omului îi lipsește o asemenea rațiune. Când oamenii văd ceva benefic, întind mâinile și încearcă să îl înhațe. Oamenii sunt ca bandiții; dacă nu le dai ce vor, se înfurie, devin ostili și încep să strige insulte. Nu așa sunt oamenii? Aceasta este josnicia omenirii.

Unul dintre motivele pentru care oamenilor le lipsește rațiunea este că ei încă nu înțeleg adevărul; nu are nicio legătură cu firile lor corupte. Când nu li se dă, însă, ceea ce vor, se înfurie, strigă insulte, urăsc și se răzbună – ce este asta? Aceasta este înfățișarea demonică a Satanei, care iese la iveală; sunt firile lor satanice, corupte. Prin urmare, în ce privește promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o omenirii, ceea ce manifestă fiecare persoană înaintea lui Dumnezeu nu-L mulțumește. Oamenii întind imediat mâinile, cerând, fără să-și cunoască măsura, solicitând imediat și, dacă nu pot primi cele cerute, se gândesc ce pot folosi la schimb pentru acel lucru. Își abandonează familiile și carierele, suferă și plătesc un preț, aleargă încoace și încolo și se sacrifică, răspândesc Evanghelia și câștigă mai mulți oameni, lucrează mai mult și folosesc aceste lucruri la schimb pentru ceea ce vor. Dacă nu pot da la schimb aceste lucruri pe ceea ce vor, se înfurie, ura le cuprinde inimile și devin scârbiți de orice are legătură cu credința în Dumnezeu. Dacă simt că pot da la schimb aceste lucruri pentru ceea ce vor, atunci tânjesc în fiecare zi ca lucrarea lui Dumnezeu să se încheie în curând, ca El să-l distrugă repede pe Satana, să termine repede omenirea, să aducă repede dezastrele, altfel ei simt că nu pot rezista. Ce dezvăluie fiecare persoană în prezența adevărului? Dezvăluie firi precum aversiunea față de adevăr și răutatea. Privind lucrurile acum, dintre toate firile corupte ale omenirii, aroganța, înșelătoria și intransigența ocazională ale oamenilor pot fi considerate moderate și nu foarte grave. Firile corupte din care omenirea are mai multe, care sunt mai grave și mai profunde, sunt acelea de răutate, aversiune față de adevăr și răutate – acestea sunt elementele letale dintre firile corupte ale oamenilor. Desigur, când este vorba de antihriști, aceste firi sunt și mai grave, iar când ei le dezvăluie, nu le iau în serios, nu le examinează, nu se simt deloc îndatorați față de Dumnezeu, cu atât mai puțin simt că au vreun fel de problemă; nu acceptă adevărul, nu se cunosc pe ei înșiși și cu atât mai puțin este posibil ca ei să se căiască. Prin urmare, indiferent de circumstanțe, de mediu sau de context, consideră că a domni ca regi – cea mai înaltă și cea mai bună promisiune pe care a rostit-o Dumnezeu – este țelul pe care ei să-l urmeze. Oricum ai părtășie despre adevăr cu ei, nu vor înceta să urmărească acest lucru, ci, în schimb, vor insista să-și urmeze calea, iar asta îi face să nu mai poată fi mântuiți. Acești oameni sunt atât de îngrozitori! Din ceea ce dezvăluie acești oameni, poți vedea exact care sunt firea și chipul adevărat al Satanei. S-a avut părtășie despre atât de mult adevăr, iar cei care au rațiune, care pot accepta adevărul și care au aspirația de a asculta și de a se supune, de fapt, înțeleg exact care este intenția lui Dumnezeu. Ei nu mai urmăresc cu încăpățânare funcția, perspectivele și destinul, ci sunt dispuși să se căiască sub expunerea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, să renunțe la dorința lor de binecuvântări, să urmărească adevărul, să caute să se supună lui Dumnezeu și să-L mulțumească și să se străduiască să obțină mântuirea. Uitându-ne acum la dorințele intime ale celor mai mulți oameni, țelurile pe care le urmăresc au trecut printr-o schimbare fundamentală; ei sunt dispuși să obțină îndeplinirea adecvată a datoriei lor, să fie ființe create adevărate și să obțină mânuirea. Nu-și fac datoria pentru a obține binecuvântări și nu fac lucrurile de mântuială în casa lui Dumnezeu pentru a dobândi binecuvântări. În afară de antihriști, care vor mereu să domnească drept regi, majoritatea oamenilor sunt dispuși să urmărească adevărul. Doar antihriștii consideră că a urmări perspectivele, binecuvântările și a domni ca regi sunt țeluri și roadele de câștigat, în final, în credința lor în Dumnezeu. Nu vor renunța la aceste lucruri, nici nu vor schimba direcția, indiferent ce spui – nu au necazuri mari? Știu prea bine cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, dar pur și simplu nu le acceptă, așa că nu există nimic care să-i poată schimba; pot doar să fie eliminați și pedepsiți. Acesta este rezultatul final al credinței în Dumnezeu a antihriștilor.

Acum am avut părtășie clară despre această temă, a oamenilor care caută să domnească drept regi? Ați ajuns la o înțelegere nouă? Este corectă această cale, de a urmări să domnești ca rege? (Nu.) Atunci cum ar trebui să abordeze oamenii această chestiune? În această privință, ce adevăr ar trebui să fie înțeles pentru a cunoaște esența omului? Rămâne la latitudinea lui Dumnezeu să judece care sunt cu adevărat esența și comportamentul unei persoane. Pe ce Își bazează Dumnezeu judecata tuturor acestor lucruri? Pe adevăr. Prin urmare, finalul sau destinația unei persoane nu este determinată de propria voință, nici de propriile înclinații sau închipuiri. Creatorul, Dumnezeu, are ultimul cuvânt. Cum ar trebui să coopereze oamenii în astfel de chestiuni? Oamenii nu au decât o singură cale pe care o pot alege: numai în cazul în care caută adevărul, înțeleg adevărul, ascultă de cuvintele lui Dumnezeu, dobândesc supunere față de Dumnezeu și obțin mântuirea, vor avea, în cele din urmă, o finalitate și un destin bun. Perspectivele și destinul oamenilor nu sunt dificil de imaginat dacă aceștia fac contrariul. Așadar, în această privință, nu te concentra la ceea ce i-a promis Dumnezeu omului, la ce spune Dumnezeu despre finalul omenirii, la ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru omenire. Acestea nu au nimic de-a face cu tine, sunt treaba lui Dumnezeu, nu pot fi înhățate, cerșite sau schimbate de tine. În calitate de ființă creată, ce ar trebui să faci? Ar trebui să-ți faci datoria, făcând ceea ce trebuie să faci cu toată inima, mintea și puterea ta. Restul – lucruri care au de-a face cu perspectivele și destinul și destinația viitoare a omenirii – nu sunt lucruri pe care le poți decide tu, sunt în mâinile lui Dumnezeu; toate acestea fac obiectul suveranității Creatorului, sunt rânduite de El și nu au nimic de-a face cu nicio ființă creată. Unii oameni spun: „De ce ne zici asta, dacă nu are nicio legătură cu noi?” Deși nu are nicio legătură cu voi, are cu Dumnezeu. Doar El știe aceste lucruri, doar El poate vorbi despre ele și este îndreptățit să făgăduiască aceste lucruri omenirii. Și dacă Dumnezeu le știe, nu ar trebui să vorbească despre ele? Este o greșeală să-ți urmărești în continuare perspectivele și destinul atunci când nu știi care sunt acestea. Dumnezeu nu ți-a cerut să urmărești acest lucru, ci doar te-a informat; dacă tu crezi, în mod greșit, că a fost Dumnezeu Cel care te-a lăsat să faci din asta obiectivul a ceea ce urmărești, atunci ești lipsit de rațiune și nu ai mintea umanității normale. Este suficient să fii conștient de tot ceea ce făgăduiește Dumnezeu. Trebuie să recunoști un fapt: indiferent ce fel de promisiune este – fie că e bună sau obișnuită, fie că e plăcută sau neinteresantă – totul este înglobat în suveranitatea, rânduielile și hotărârile Creatorului. Numai a urma și a te implica în urmărirea unui lucru conform direcției și căii corecte, indicate de Creator, constituie datoria și obligația unei ființe create. Cât despre ceea ce câștigi până la urmă și partea din promisiunile lui Dumnezeu pe care o primești, toate acestea se bazează pe ceea ce urmărești, pe calea pe care o iei și pe suveranitatea Creatorului. Vă sunt clare acum aceste cuvinte? (Da.) Și vă vor ajuta ele să vă satisfaceți ambițiile și dorințele sau vă vor ajuta să urmați calea cea dreaptă în viață, în urmărirea adevărului? (Ne vor ajuta să urmărim adevărul și să urmăm calea cea dreaptă în viață.) Cât despre cei care au umanitate și rațiune normale, care iubesc lucrurile pozitive și adevărul, nu numai că nu sunt dezamăgiți când aud aceste cuvinte, dar pot fi și credincioși neabătuți în urmărirea adevărului și în acceptarea mântuirii lui Dumnezeu; totuși, cei fără rațiune normală, acei oameni anormali care urmează cu îndârjire binecuvântări, interese trupești și satisfacerea ambițiilor și dorințelor proprii, își pot pierde entuziasmul când aud aceste cuvinte și interesul față de credința în Dumnezeu. Desigur, există și unii oameni care nu știu cum să creadă atunci când aud aceste cuvinte. Nu este foarte important ca oamenii să înțeleagă adevărul? Nu este adevărul mai capabil să-i conducă pe oameni să urmeze calea corectă și să-L mulțumească pe Dumnezeu? (Ba da.) Doar adevărul le poate permite oamenilor să obțină mântuirea; dacă nu înțelegi adevărul, atunci, pe drumul către mântuire, te vei rătăci adesea, vei face greșeli și vei suferi pierderi, iar când vei ajunge la capătul drumului în credința ta, nu vei deține deloc adevărul-realitate și vei deveni, în toate privințele, un prestator de servicii. Dacă de-a lungul numeroșilor tăi ani de credință în Dumnezeu ai rol de prestator de servicii și nu reușești să devii, în cele din urmă, o ființă creată calificată, atunci acest lucru este o tragedie.

9 mai 2020