Deși unii tineri cred în Dumnezeu, le este foarte greu să scape de obiceiul prost de a le plăcea să joace jocuri pe computer. Ce fel de lucruri tind să presupună jocurile pe computer? Ele conțin foarte multă violență. Jocurile video – acesta este tărâmul diavolului. Majoritatea, după ce joacă multă vreme aceste jocuri, nu mai pot face nicio lucrare reală; nu mai vor să meargă la școală, să lucreze sau să se gândească la viitor și cu atât mai puțin se gândesc la viețile lor. De ce lucruri sunt pline acum inimile tinerilor din societate? În afară de a mânca, a bea și a se distra, inimile lor sunt pline cu jucarea de jocuri. Tot ce spun și ce gândesc este absurd și inuman. Nici nu mai poți folosi cuvintele „murdar” sau „rău” pentru a descrie lucrurile la care se gândesc ei; acestea nu sunt lucruri pe care s-ar cuveni să le aibă cei cu o umanitate normală, toate sunt lucruri absurde, inumane. Dacă vorbești despre chestiuni sau subiecte legate de umanitatea normală, ei nu pot suporta să le audă; nu sunt nici interesați, nici dispuși să asculte, ba chiar vor simți antipatie față de tine. Ei nu împărtășesc cu oamenii normali un limbaj comun sau subiecte comune. Toate subiectele lor au legătură cu mâncarea, băutura și distracția. Inimile lor sunt pline de tendințele lumii. Ce proiecte de viitor au? Au un viitor? (Nu, acești oameni se vor irosi.) „Irosi” este un cuvânt foarte potrivit. Ce înseamnă asta? Pot ei să se angajeze în activitățile în care ar trebui să se angajeze umanitatea normală? (Nu.) Acești oameni nu investesc niciun efort în studiile lor, iar dacă ar fi să-i pună cineva să muncească din greu la slujbele lor, ar fi ei dispuși să o facă? (Nu.) Ce ar gândi ei? Ar gândi: „Ce sens are să lucrez? Lucrarea asta este atât de obositoare! Ce pot câștiga de pe urma ei? Nimic, în afară de a obosi și a avea dureri. E mult mai distractiv, relaxant și plăcut să joc jocuri! Când sunt în fața computerului și trăiesc într-o lume virtuală, am totul.” Dacă i-ai obliga să lucreze de la nouă la cinci seara, să ajungă la timp la serviciu și să aibă un program fix, ce părere ar avea despre asta? Ar fi dispuși să respecte acel program și să fie constrânși în acest fel? (Nu.) Când oamenii joacă întruna jocuri și pierd timpul pe computer, după o vreme, le dispare voia și apoi devin decadenți. Non-credincioșilor le place să urmeze tendințe și le place moda, în special tinerilor, iar majoritatea nu se ocupă de slujbele lor reale și nu merg pe calea cea dreaptă; părinții lor sunt incapabili să se descurce cu ei, profesorii lor nu pot face nimic cu ei și sistemul educativ al niciunei țări nu poate face nimic în legătură cu această tendință. Diavolii și Satana fac lucruri pentru a ispiti oamenii și a-i ademeni spre depravare. Cei care trăiesc în lumea virtuală nu sunt absolut deloc interesați de nimic legat de viața cu umanitate normală; pur și simplu nu au chef să lucreze sau să studieze. Singura lor grijă este să joace jocuri, ca și cum ar fi ademeniți de ceva. Oamenii de știință au susținut că, imediat ce oamenii care joacă jocuri intră în personaj într-un joc, creierii lor încep să secrete ceva ce-i face să se simtă entuziasmați și chiar oarecum nebuni, iar apoi, ei devin dependenți de jucarea de jocuri și se gândesc întruna să le joace. Oricând se plictisesc sau sunt în toiul efectuării vreunei lucrări reale, ei vor în schimb să joace jocuri și, treptat, jocurile devin întreaga lor viață. Jucarea de jocuri este ca atunci când iei un tip de drog: odată ce cineva devine dependent de asta, îi este greu să se lase și să scape – îl distruge. Fie că sunt tineri sau bătrâni, odată ce oamenii deprind acest obicei prost, le este greu să renunțe la el. Unii copii stau treji și joacă jocuri toată noaptea, în fiecare noapte, iar părinții lor sunt incapabili și să-i controleze, și să-i supravegheze, deci copiii ajung să moară jucând jocuri în fața computerului. Cum au murit? Dovezile științifice spun că le-a fost afectat creierul – au jucat până au murit. Ați spune că oamenii normali ar trebui să joace jocuri? Dacă ar fi un lucru necesar pentru umanitatea normală a oamenilor – dacă ar fi calea cea dreaptă – atunci de ce sunt oamenii incapabili să se lase de el? Cum pot ei să fie captivați de acest lucru în asemenea măsură? Un lucru pe care-l demonstrează asta este că jocurile video nu sunt o cale bună. Să petreci toată ziua pierdut pe internet, căutând online una sau alta, uitându-te la lucruri nesănătoase și jucând jocuri – jocul cu asemenea lucruri toată ziua poate face oamenii doar să se degradeze cu lucruri lipsite de sens, să rănească oamenii și să le facă rău. Niciuna dintre acestea nu este calea cea dreaptă. În prezent, adolescenții, tinerii, chiar și oamenii de vârstă mijlocie și vârstnicii joacă toți jocuri video. Tot mai mulți oameni le joacă. Deși majoritatea oamenilor sunt conștienți că acesta nu este un lucru bun, ei nu se pot abține. Aceste jocuri video fac rău generațiilor mai tinere și au făcut rău multor oameni. Și cum apar jocurile? Nu vin ele de la Satana? Există unii indivizi absurzi, care spun: „Jocurile video sunt un simbol al progresului științific modern – sunt realizări științifice.” Ce este cu explicația asta? Este dezgustătoare! Jocurile video nu sunt o cale bună și nu sunt calea cea dreaptă! Aceste jocuri video nu sunt, pur și simplu, o manifestare a urmăririi tendințelor sociale, chiar și non-credincioșii spun că jocurile video îți ucid scopul în viață. Dacă nu poți renunța la un lucru atât de simplu ca acesta, dacă nu te poți controla în acest sens, atunci ești în pericol. În prezent, este ceva obișnuit ca oamenii să joace jocuri video și să ia droguri, indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni și toată lumea este așa. Indiferent de cât timp crezi în Dumnezeu, dacă nu poți ține sub control nici măcar ceva precum jucarea de jocuri video, atunci, într-o bună zi, când vei simți că este inutil, plictisitor și monoton să crezi în Dumnezeu, oare nu vei începe să iei droguri și să experimentezi cu tot felul de stimulente, cum fac non-credincioșii? Este incredibil de periculos! Poate că tu crezi în Dumnezeu, dar nu ai o bază și nu ai dobândit adevărul, deci încă ești în totalitate în pericol de a-L trăda. Ai putea foarte ușor să te prăbușești în fața oricărui lucru cu care te confrunți. Există atât de multe ispite în această lume rea, iar Satana folosește tot soiul de moduri de a-i seduce pe cei care cred în Dumnezeu, dar care nu urmăresc adevărul. Dacă nu mănânci și nu bei în mod regulat cuvintele lui Dumnezeu, iar inima și mintea ta sunt adesea absente, atunci ești într-un mare pericol. Voi aveți inima absentă în majoritatea timpului? Tinerii sunt absenți în majoritatea timpului! Este foarte periculos să lăsați această problemă nerezolvată. Cum voi credeți în Dumnezeu, ar trebui să citiți mai multe dintre cuvintele Lui și, când sunteți capabili să acceptați o parte din adevăr, acela va fi un punct de cotitură și veți putea să scăpați de aceste momente periculoase și să rămâneți fermi în biserică.

Din ce în ce mai mulți tineri se alătură casei lui Dumnezeu și destul de mulți dintre ei au în jur de douăzeci de ani. Sunt în floarea vârstei, încă nu și-au stabilit obiectivele în viață, nu au aspirații și încă nu înțeleg ce este viața. Și ce se manifestă în acești oameni? Am două expresii pentru voi: hybris tineresc și lipsă de discernământ. Și de ce spun asta? Hai să discutăm, mai întâi, ce se înțelege prin „hybris tineresc”. Puteți explica ce înseamnă „hybris tineresc”? Ce fel de fire este aceasta? Ce fel de manifestări are? (Este atunci când oamenii cred că orice le place lor este cel mai bun, că orice își imaginează ei este corect și nu sunt dispuși să asculte pe nimeni.) Într-un cuvânt, o astfel de fire este „arogantă”. Aceasta este firea tipică a oamenilor din această categorie de vârstă. Indiferent cum este mediul sau contextul în care trăiesc, sau din ce generație fac parte, toți cei din această categorie au hybrisul tineresc. Și de ce spun asta? Nu o fac pentru că am o antipatie față de ei sau pentru că îi desconsider, ci mai degrabă fiindcă oamenii din această categorie de vârstă ascund un tip de fire, este o fire extrem de arogantă, frivolă și îngâmfată. Cum ei nu au foarte multă experiență lumească și înțeleg atât de puțin din viață, în momentul în care întâlnesc anumite lucruri în lume sau în viață, ei se gândesc: „Înțeleg, m-am prins, acum știu totul! Pot să înțeleg ce spun oamenii mai vârstnici și pot să țin pasul cu ceea ce este popular în societate. Priviți cât de rapid avansează telefoanele mobile acum și cât de complexe sunt toate funcțiile lor. Eu le știu pe toate, nu ca voi, oamenii mai bătrâni, care nu înțelegeți nimic.” Când o persoană mai vârstnică le cere ajutorul pentru ceva, ei chiar vor spune: „Când oamenii îmbătrânesc, sunt inutili. Nici măcar nu pot folosi computerul, ce sens mai are să trăiască?” Ce este asta? Aceasta este o manifestare a hybrisului tineresc. Tinerii au memorii mai bune și acceptă idei noi mai rapid și oricând învață ceva nou, îi desconsideră pe oamenii mai vârstnici. Aceasta este o fire coruptă. Și este acest tip de fire o fire a umanității normale? Ar fi considerată o manifestare a umanității normale? (Nu ar fi.) De aceea se numește hybris tineresc. Atunci, de ce i se spune „hybris” și nu „aroganță”? Fiindcă este o fire tipică tinerilor – ei învață un lucru mărunt și devin încrezuți, nu-și cunosc locul în univers și tratează drept capital acel lucru pe care l-au învățat. Toți oamenii sunt așa, când sunt tineri, până când mai cresc puțin, înțeleg puțin mai mult și experimentează mai mult din suișurile și coborâșurile vieții. Atunci, devin mai maturi și mai stabili și preferă să se comporte într-un mod mai modest – nu mai fac mare caz atunci când învață să facă ceva și nu se supără atunci când nu pot face ceva. Tinerii sunt incredibil de înfumurați: oricând învață să facă ceva, trebuie să se laude cu acel lucru și se simt mândri. Uneori, când sunt entuziasmați, încep să simtă că i-au întrecut pe toți ceilalți, că lumea nu este suficient de mare pentru ei și și-ar dori să trăiască, în schimb, pe altă planetă. Acesta este hybris. Hybrisul tineresc este în primul rând marcat de o ignoranță cu privire la cunoașterea locului unei persoane în univers, la nevoile oamenilor și la calea pe care aceștia ar trebui s-o urmeze în viață, la condițiile în care este periculos să trăiască și la lucrurile pe care ar trebui să le facă. Este așa cum spun adesea oamenii: „Nu au discernământ și nu știu despre viață.” Oamenii din această categorie de vârstă au această fire a hybrisului, așa că dezvăluie aceste lucruri. Există tineri care se cred deasupra tuturor, iar când spui ceva ce nu le place, pur și simplu te vor ignora. Părinților le este greu să descopere ce gândesc tinerii – la un cuvânt greșit, aceștia fac o criză și pleacă furioși. Este dificil să comunice cu ei. De ce le este greu părinților din zilele noastre să-și țină sub control și să-și educe copiii? Nu este fiindcă părinții sunt slab educați și nu înțeleg mințile tinerilor, ci fiindcă gândirea tinerilor a devenit anormală. Toți tinerii iubesc tendințele lumești și sunt ținuți prizonieri de acestea; sunt toți victimele de sacrificiu ale Satanei, devin depravați prea rapid și le este greu să conștientizeze acest lucru. De aceea nu este ușor să fii părinte – unii părinți chiar se dau peste cap să învețe psihologia copilului, ca să-și educe copiii. În prezent, mulți copii suferă de boli ciudate precum autismul și depresia, care-i fac greu de ținut sub control. Oamenii nu au o cale sau o explicație clară pentru aceste probleme, iar intelectualii din școli și din societate au inventat expresii precum „mentalitate rebelă” sau „fază rebelă”. De ce nu existau acești termeni la generațiile mai vechi? În prezent, știința a avansat mult și au apărut tot felul de expresii ciudate; această omenire devine tot mai depravată, iar lucrurile cu mentalitate normală se împuținează – nu este provocat acest lucru de tendințele rele ale societății? (Ba da.) Astfel, motivul pentru care voi, tinerii, puteți să stați acum aici, cu o dorință sinceră de a Mă auzi pe Mine vorbind, ascultându-Mă având părtășie în acest fel, nu este că vreunul dintre voi este grozav și este dispus să aleagă calea urmăririi adevărului – este datorită Harului lui Dumnezeu, este fiindcă Dumnezeu nu v-a abandonat lumii sau Satanei. Îi vezi pe acei tineri din societate care nu cred în Dumnezeu, indiferent cine ar încerca să-i convingă în acest sens. Ar fi inutil chiar și dacă aș vorbi Eu cu ei. Să fie acesta doar hybris tineresc? Ce fel de oameni sunt ei? Dacă nu au conștiință sau rațiune, atunci nu sunt nimic altceva decât bestii și diavoli! Dacă vorbești cu ei cu cuvinte umane, vor putea ei să înțeleagă? Nu se mai pune problema că este greu de comunicat cu ei, ci că ei refuză cu îndârjire să asculte. Prin harul și protecția lui Dumnezeu sunteți voi capabili să-I acceptați lucrarea acum, să-I înțelegeți cuvintele și să aveți un interes cu privire la calea adevărului! Astfel, trebuie să prețuiți această șansă de a vă face datoria și să vă străduiți să plantați ferm o bază în credința voastră în Dumnezeu, în aceste momente. Atunci veți fi în siguranță și nu veți fi captivați rapid de aceste tendințe rele. De îndată ce oamenii sunt prinși de aceste tendințe rele, ei sunt captivați rapid de ele și când ești captivat din nou de ele, te va vrea Dumnezeu? Nu, nu te va vrea! Deja ți-a dat o șansă și Dumnezeu categoric nu te va mai vrea. Când Dumnezeu nu te vrea, vei fi în pericol și vei fi capabil de orice.

Acum, că am discutat despre „hybrisul tinereții”, să vorbim despre „lipsa de discernământ”. „Lipsa de discernământ” este o expresie oarecum formală. Hai, explicați sensul ei textual. (Este atunci când o persoană nu poate distinge binele de rău și crede că ceea ce consideră ea bun va fi întotdeauna bun și ce consideră ea rău va fi întotdeauna rău și, indiferent cum le-ar fi explicate lucrurile, ea refuză să asculte.) (Este atunci când cineva nu distinge binele de rău și nu are discernământ.) Acesta este sensul ei mai mult sau mai puțin textual – să nu fii capabil să distingi binele de rău și să nu știi care lucruri sunt pozitive și care sunt negative. Din cauza hybrisului lor tineresc, nu înțeleg nimic din ce spun oamenii și se gândesc: „Orice spune altcineva este greșit și ce spun eu este corect. Nimeni nu ar trebui să încerce să-mi spună cum stau lucrurile, nu-i voi asculta. Voi fi foarte încăpățânat și voi continua să fiu așa și să insist asupra ideilor mele, chiar și atunci când greșesc.” Acesta este tipul de fire pe care o au – sunt lipsiți de discernământ. La suprafață, ei pot recita doctrină după doctrină și pot vorbi despre acestea mai clar și mai explicit decât oricine altcineva, deci de ce devin ei mereu încurcați și confuzi, când vine vremea să acționeze? Ei știu foarte bine ce este corect, dar pur și simplu nu vor să asculte – fac ce le place și acționează oricum doresc. Aceasta este capriciozitate și este un lucru absurd. Oamenii care urmează tendințele lumii sunt destul de absurzi. Sunt pasionați de parkour și de bungee-jumping și le place să găsească exaltare în tot felul de sporturi extreme. Nu este absurd? Și voi sunteți pasionați de parkour? (Am fost.) Și de ce ți-a plăcut? Nu știai că e periculos să faci parkour? Nu știai că îți riști viața când faci parkour? Oamenii nu sunt păianjeni sau șopârle gecko. Dacă se cațără pe un perete, sigur vor cădea. Oamenii nu au acea abilitate și nu este ceva ce au cei cu umanitate normală. Cum a putut să vă placă? Fiindcă aceste lucruri le pot oferi oamenilor un soi de stimulare vizuală și emoțională, din acest motiv vor oamenii să facă parkour. Ce guvernează această gândire? Vine, oare, de la „Omul Păianjen”? Nu există adânc în interiorul oamenilor o mentalitate și o dorință de a salva lumea, de a fi super-eroi? Există eroi zburători în multe filme și seriale TV, care zboară peste tot și sar de pe un acoperiș pe altul, iar oamenii îi admiră mult. Așa sunt plantate aceste lucruri în mințile tinerilor. Și cum pot ei să fie otrăviți în acest fel? Asta sigur are legătură cu preferințele și preocupările oamenilor. Fiecare persoană vrea să fie un erou, un supraom, să aibă puteri speciale, deci îl venerează pe Satana. Spune-Mi, oamenilor normali le plac aceste lucruri absurde? Au oamenii normali aceste puteri speciale? Categoric nu. Nu au fost toate aceste lucruri născocite și imaginate de oameni? Dacă aceste lucruri ciudate chiar ar exista, cei care le-ar avea nu ar fi posedați de duhuri rele? Exista parkour pe vremea lui Adam și a Evei? Menționează Biblia ceva despre parkour? (Nu.) Parkourul este produsul societății rele, moderne; este unul dintre modurile prin care Satana induce în eroare și corupe oamenii. Satana profită de înclinația tinerilor spre lucruri bizare și palpitante și născocește, concepe și face să se întâmple unele povești. Așa îi induce în eroare pe acești adolescenți fără discernământ, îndrumându-i să urmărească puterile speciale ciudate și captivante ale Satanei. Nu otrăvește asta oamenii? Aceste lucruri se transformă în otravă de îndată ce intră în mințile oamenilor. Și dacă nu poți să recunoști această otravă, nu poți să renunți complet la ea și nu vei scăpa niciodată de influența, tulburarea și controlul ei. Poate fi înlăturată cu ușurință această otravă? (Nu cu ușurință.) Cum poate fi rezolvată această problemă? Unii oameni nu sunt dispuși să renunțe la aceste lucruri. Ei cred că aceste lucruri sunt plăcute și nu sunt otrăvuri și nu pot să renunțe la ele, când gândesc așa. Prin urmare, ca să nu cazi în capcana ispitelor Satanei, trebuie să faci tot posibilul să stai departe de lucrurile care pot să-ți distrugă inima și să te otrăvească în timp ce statura ta este încă mică, fiindcă îți lipsește discernământul și încă ești nesăbuit și plin de hybris. Nu te-ai echipat cu suficiente lucruri pozitive și nu deții nicio parte din adevărul-realitate. Ca să vorbim în cuvintele credinței, nu ai nici viață, nici statură. Ceea ce ai este doar puțină disponibilitate, o dorință de a crede în Dumnezeu. Ești de părere că a crede în Dumnezeu este bine, că este calea dreaptă pe care să pășești și modul de a fi o persoană bună, totuși reflectezi: „Nu sunt o persoană rea printre non-credincioși, îmi place parkourul, dar nu am făcut nimic rău, tot sunt o persoană bună.” Este asta conform adevărului? Crezi că tu nu ai o fire coruptă doar fiindcă nu ai făcut nimic rău? Trăiești în tendințe rele, asta este suficient cât să arate că inima ta este plină de lucruri rele.

Spune-Mi, o persoană este influențată mult de mediul său? Acum, îți faci datoria în biserică, acesta este mediul în care ești; ești cu frații și cu surorile tale în fiecare zi și înconjurat de oameni care cred în Dumnezeu și ești și tu ferm în credința ta în Dumnezeu. Dacă ai fi pus între non-credincioși, dacă ai fi obligat să stai printre ei, l-ai mai avea pe Dumnezeu în inima ta? Dacă ai ține legătura cu ei sau ai trăi printre ei, nu ai urma tendințele, exact cum fac ei? Unii spun: „Este în regulă, Dumnezeu are grijă de mine și mă protejează, deci nu aș păși niciodată pe acea cale.” Îndrăznești să faci acea promisiune? Atât timp cât iubești și urmărești aceste lucruri, ești capabil să urmărești de bunăvoie tendințe. Deși vei ști, în inima ta, că este greșit, îți vei spune, relaxat: „Iartă-mă, Dumnezeule, am procedat greșit.” În timp, vei înceta să mai simți vinovăție sau orice altceva și vei reflecta: „Și oricum, unde este Dumnezeu? De ce nu L-am văzut?” Te vei îndoi constant de Dumnezeu și credința pe care ai avut-o odată va dispărea, puțin câte puțin. Până ca inima ta să Îl nege complet pe Dumnezeu, deja nu vei mai dori să-L urmezi sau să ai de-a face cu datoria ta și vei regreta chiar și că ai ales în primul rând să îndeplinești o datorie. De ce se pot schimba oamenii atât de ușor? În realitate, problema nu este că te-ai schimbat – problema este că din start, nu ai avut adevărul-realitate. Deși, la suprafață, crezi în Dumnezeu și îți faci datoria, gândurile, opiniile, modurile lumești și satanice de a interacționa cu oamenii și firea coruptă din tine nu au fost niciodată îndepărtate și încă ești plin de lucruri satanice. Încă trăiești conform acelor lucruri, de aceea ești încă mic în statură. Încă ești într-o etapă periculoasă; încă nu ești nici protejat, nici în siguranță. Atât timp cât ai o fire satanică, vei continua să I te împotrivești lui Dumnezeu și să-L trădezi. Pentru a rezolva această problemă, trebuie mai întâi să înțelegi ce lucruri sunt rele și sunt ale Satanei, cum sunt ele dăunătoare, de ce face Satana aceste lucruri, ce fel de otravă îndură oamenii când le acceptă și ce se va alege de acei oameni, precum și ce fel de persoane le cere Dumnezeu oamenilor să fie, ce lucruri țin de umanitatea normală, ce lucruri sunt pozitive și ce lucruri sunt negative. Vei avea o cale doar dacă ai discernământ și ești capabil să vezi clar aceste lucruri. Mai mult, privind partea pozitivă, trebuie să îți și faci datoria în mod proactiv, în timp ce-ți oferi sinceritatea și loialitatea. Nu fi alunecos și nu lenevi, nu-ți aborda datoria sau ce ți-a încredințat Dumnezeu din perspectiva non-credincioșilor sau cu filosofiile Satanei. Trebuie să mănânci și să bei mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, să cauți să înțelegi toate aspectele adevărului și să înțelegi clar importanța de a face o datorie, iar apoi, să practici și să pătrunzi în toate aspectele adevărului în timp ce-ți faci datoria și să ajungi, treptat, să-L cunoști pe Dumnezeu, lucrarea Lui și firea Lui. În acest fel, fără să știi, starea ta interioară se va schimba, vor fi mai multe lucruri pozitive și active în tine și mai puține lucruri negative și pasive, iar abilitatea ta de a discerne lucruri va deveni mai puternică decât era înainte. Când vei crește în statură într-o asemenea măsură, vei avea discernământ cu privire la tot felul de oameni, evenimente și lucruri din lumea aceasta și vei fi capabil să recunoști esența problemelor. Dacă ai vedea un film făcut de non-credincioși, ai fi capabil să percepi de ce otrăvuri ar putea fi oamenii afectați după ce-l urmăresc, precum și ce intenționează Satana să insufle și să planteze în oameni prin aceste mijloace și tendințe și ce intenționează să erodeze în oameni. Treptat, vei fi capabil să recunoști aceste lucruri. Nu vei fi otrăvit după ce vei urmări filmul și vei avea discernământ cu privire la el – atunci vei avea, cu adevărat, statură.

După ce au urmărit câteva filme cu super-eroi și fantastice, unii tineri sunt infectați cu o dorință – și-ar dori să aibă abilități extraordinare, ca personajele principale. Nu sunt ei otrăviți, în acest fel? Ai putea fi afectat de acea otravă, dacă nu ai urmări acele filme? Nu ai putea. Ce vreau să spun cu asta? Problema este că trăiești într-o societate rea, deci atunci când ai o statură mică și nu ai discernământ, poți fi dominat de lucruri care aparțin tendințelor rele, fiindcă le-ai întâlnit pentru prima oară și le vei trata ca pe niște lucruri pozitive și ca pe niște lucruri normale și adecvate. Acesta este un mod în care Satana otrăvește oamenii. Spune-Mi, Satana nu este rău? Satana are atât de multe metode de a corupe oamenii! Se poate spune că oricine a văzut filme de acest gen are o astfel de dorință. Era un copil care a văzut un film fantastic și care alerga în jurul curții călare pe o mătură, oricând avea puțin timp liber. La început, nu a putut zbura, oricât a încercat, iar apoi, într-o zi, chiar a început să zboare. Nu zbura de capul lui, o forță exterioară îl făcea să zboare. După ce a început să zboare, nu s-a putut abține și a scos același țipăt ciudat ca personajul din film; un soi de duh intrase în el. Face parte din viața umană normală călăritul unei mături? Poți să călărești un cal sau un măgar, de ce trebuie să te sui pe mătură și să zbori? Este posibil așa ceva? Se vede imediat că nu este ceva ce fac oamenii normali. Măturile nu pot zbura, pot zbura doar cu ajutorul duhurilor rele, deci aceasta este lucrarea Satanei și a spiritelor rele. Satana și spiritele rele fac lucruri uluitoare, ciudate și ridicole, pe care oamenii normali nu le fac. Aveți ceva discernământ cu privire la lucrurile pe care le face Satana? Ce fel de atitudine ar trebui să aveți față de acele lucruri? Nu ar trebui să renunțați la ele? Ar trebui să reflectați asupra voastră când aveți timp, să verificați ce lucruri bizare vă rămân în minte. De ce aveți multe lucruri ciudate în minte? Fiindcă oamenii din generația voastră au fost otrăviți atât de mult – toți vreți să săriți de pe un acoperiș pe altul, să fiți Omul Păianjen sau Omul-Liliac și să deveniți ființe superioare. Asta nu este ceva ce ar trebui să aibă sau să dețină oamenii cu umanitate normală. Dacă insiști să cauți lucruri de care nu au nevoie cei cu umanitate normală și dacă muncești cu perseverență pentru a încerca să le experimentezi, e posibil să atragi lucrarea duhurilor rele. Oamenii au probleme atunci când devin posedați de spirite rele, sunt luați prizonieri de Satana, iar apoi, sunt în pericol. Cum poate fi rezolvată această problemă? Oamenii ar trebui să-L invoce în mod regulat pe Dumnezeu. Ei nu trebuie să cadă în ispită sau să fie induși în eroare de Satana. În această epocă rea, în care demonii și duhurile necurate dau năvală și își fac de cap, dacă poți să te rogi să fie mereu cu tine harul și protecția lui Dumnezeu și să-L rogi să aibă grijă de tine și să te protejeze, astfel încât inima ta să nu se îndepărteze de El și dacă ești capabil să I te închini lui Dumnezeu cu onestitate și din inimă, nu este aceasta calea cea dreaptă? (Ba da, este.) Și sunteți dispuși să mergeți pe această cale? Sunteți dispuși să trăiți mereu sub grija și protecția lui Dumnezeu și sub disciplina Lui, sau vreți să trăiți în propria lume liberă? Dacă Dumnezeu vă disciplinează, e posibil ca, uneori, asta să vă provoace mici suferințe fizice. Sunteți dispuși să treceți prin asta? (Da.) Acum spuneți că sunteți dispuși, dar e posibil să începeți să bombăniți, atunci când vă veți confrunta cu realitatea acestui fapt. Nu este suficient să fii dispus să suferi, trebuie și să ai voința de a te lupta pentru adevăr. Poți rămâne ferm doar când înțelegi adevărul. Este îngrijorător că tinerii sunt atât de instabili, că nu se ocupă de îndatoririle lor adecvate sau că nu au lucrurile adecvate în minte și că nu sunt dispuși să citească cuvintele lui Dumnezeu sau să se lupte pentru adevăr – acest lucru este periculos. Este greu de spus dacă finalul lor va fi viața sau moartea. În zilele noastre, există unii tineri care au ascultat predici mai mulți ani; au început să fie interesați de adevăr și sunt dispuși să ia notițe, când ascultă predicile. Simt un soi de foame și sete pentru dreptate și sunt capabili să înțeleagă adevărul. Asta înseamnă că ei deja au o fundație și, atât timp cât adevărul prinde rădăcini în inimile lor, ei vor fi mult mai în siguranță. Dacă vor continua să se lupte pentru adevăr, asta va garanta că sunt capabili să înțeleagă adevărul, să intre în adevărul-realitate și să obțină mântuirea.

Știți care este cea mai mare înțelepciune? Pe baza staturii voastre actuale, știți pe ce ar trebui să vă concentrați în credința voastră și care este cea mai mare înțelepciune cu privire la cum ar trebui să urmăriți și să practicați? La suprafață, unii oameni nu par a fi foarte pricepuți și sunt mereu tăcuți și rezervați. Ei nu vorbesc mult, dar au în inimile lor o mare înțelepciune pe care alții nu o au. Majoritatea oamenilor nu o pot vedea și, chiar când pot, nu se vor gândi la ea ca fiind înțelepciune. Vor considera că nu este necesară și că nu are nicio valoare. Vă puteți gândi care este această foarte mare înțelepciune a lor? (Să ai o inimă care este mereu liniștită înaintea lui Dumnezeu, care mereu se roagă lui Dumnezeu și mereu se apropie de El.) Ai atins într-o oarecare măsură răspunsul corect. Care este scopul apropierii de Dumnezeu? (Să cauți intențiile lui Dumnezeu.) Care este sensul căutării intențiilor lui Dumnezeu? Este să te bazezi pe El? (Da.) Sensul este să te bazezi pe Dumnezeu. Dacă te bazezi pe Dumnezeu în toate, Dumnezeu te va lumina, te va conduce și te va îndruma. Nu vei fi nevoit să bâjbâi în întuneric ca un orb și vei putea acționa pur și simplu în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu. Nu este mult mai ușor așa? Nu vei mai fi nevoit să te poticnești, vei putea pur și simplu să faci cum indică Dumnezeu. Asta este ușor și rapid și nu te forțează să te epuizezi luând-o pe căi ocolite. Dumnezeu a rostit foarte clar cuvintele Lui, deci nu trebuie să-ți faci griji cu privire la a decide cum s-ar cuveni să acționezi. Nu este aceasta înțelepciune? Acum înțelegi? Lăsați-Mă să vă spun: cea mai mare înțelepciune este să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile. Acest lucru nu este recunoscut de oamenii obișnuiți. Toți oamenii cred că, dacă vor participa la mai multe adunări, vor asculta mai multe predici, vor avea mai multă părtășie cu frații și surorile lor, se vor lepăda mai mult, vor suferi mai mult și vor plăti un preț mai mare, atunci vor câștiga aprobarea și mântuirea lui Dumnezeu. Ei cred că este cea mai mare înțelepciune dacă practică astfel, însă neglijează cel mai important aspect: să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Ei consideră drept înțelepciune istețimea umană meschină și ignoră efectul final pe care ar trebui să-l obțină acțiunile lor. Aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mult înțelege adevărul, câte datorii a realizat, cât de mult a experimentat în timp ce realiza acele datorii, cât de mare sau de mică este statura cuiva sau de mediul în care se află, lucrul de care nu se poate lipsi este acela de a privi spre Dumnezeu și de a se baza pe El în tot ceea ce face. Aceasta este cea mai mare înțelepciune. De ce spun că aceasta este cea mai mare înțelepciune? Chiar dacă cineva a ajuns să înțeleagă unele adevăruri, va fi oare suficient dacă nu se bazează pe Dumnezeu? Unii oameni au crezut în Dumnezeu vreme de mulți ani și au experimentat mai multe încercări, au o oarecare experiență practică, înțeleg o parte din adevăr și au câteva cunoștințe practice despre el, dar nu știu să se bazeze pe Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Oare astfel de oameni au înțelepciune? Ei sunt cei mai nechibzuiți dintre oameni și sunt cei care se consideră isteți; ei nu se tem de Dumnezeu și nu se feresc de rău. Unii oameni spun „Înțeleg multe adevăruri și am adevărurile-realitate. Este în regulă doar să faci lucrurile principial. Sunt loial lui Dumnezeu și știu cum să mă apropii de El. Nu este suficient să practic adevărul când se abat lucruri asupra mea? Nu e nevoie să mă rog lui Dumnezeu sau să privesc spre El”. Practicarea adevărului este corectă, dar există multe momente și situații în care oamenii nu știu despre care adevăr sau adevăruri-principii este vorba. Toți cei cu experiență practică știu acest lucru. De exemplu, când întâmpini o problemă, s-ar putea să nu știi la ce adevăr se referă această problemă sau cum ar trebui să fie practicat sau aplicat adevărul relevant pentru această problemă. Ce ar trebui să faci în momente ca acestea? Oricât de multă experiență practică ai, nu poți să înțelegi adevărurile-principii în toate situațiile. Indiferent cât timp ai crezut în Dumnezeu, câte lucruri ai experimentat, și cât de multă emondare sau disciplinare ai experimentat, chiar dacă înțelegi adevărul, îndrăznești să spui că tu ești adevărul? Îndrăznești să spui că tu ești sursa adevărului? Unii oameni spun: „Știu pe de rost toate acele bine-cunoscute cuvântări și pasaje din cartea «Cuvântul Se arată în trup»; nu trebuie să mă bazez pe Dumnezeu sau să privesc spre El. Când va veni vremea, o să-mi fie bine doar bazându-mă pe aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.” Cuvintele pe care le-ai memorat sunt statice, totuși mediile pe care le întâlnești – cât și stările tale – sunt dinamice. Poți să declami cuvinte și doctrine, dar nu poți face nimic cu ele când ți se întâmplă ceva, ceea ce dovedește că nu înțelegi adevărul. Oricât de bun ești la a recita cuvinte și doctrine, asta nu înseamnă că înțelegi adevărul, cu atât mai puțin că îl poți practica. Așadar, există o lecție foarte importantă de învățat aici. Și care este această lecție? Este că oamenii trebuie să privească spre Dumnezeu în toate lucrurile și că, procedând astfel, ei pot dobândi încredere în El. Oamenii vor avea o cale de urmat numai bazându-se pe Dumnezeu și pe lucrarea Duhului Sfânt. În caz contrar, poți face ceva în mod corect și fără să încalci adevărul, dar, dacă nu te bazezi pe Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt doar fapte bune ale omului și nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Întrucât oamenii au o înțelegere atât de superficială a adevărului, este probabil să urmeze reglementări și să se agațe cu încăpățânare de cuvinte și doctrine, folosind același adevăr atunci când se confruntă cu diverse situații. Este posibil să finalizeze multe chestiuni în conformitate generală cu adevărurile-principii, dar îndrumarea lui Dumnezeu nu poate fi văzută în aceasta, și nici lucrarea Duhului Sfânt. Există o problemă serioasă aici, și anume că oamenii fac multe lucruri în funcție de experiența lor și de reglementările pe care le-au înțeles și de anumite închipuiri umane. Este greu să obțină o rugăciune adevărată către Dumnezeu, să privească într-adevăr spre Dumnezeu și să se bazeze pe El în tot ceea ce fac. Chiar dacă o persoană înțelege intențiile lui Dumnezeu, este greu de obținut efectul purtării în conformitate cu îndrumarea Lui și cu adevărurile-principii. Din acest motiv, spun că cea mai mare înțelepciune este să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.

Cum pot oamenii practica faptul de a privi spre Dumnezeu și de a se baza pe El în toate lucrurile? Unii oameni spun: „Sunt tânăr, statura mea este redusă și am crezut în Dumnezeu o perioadă scurtă de timp. Nu știu cum să practic a privi spre Dumnezeu și a mă baza pe El când se întâmplă ceva.” Este aceasta o problemă? Există multe dificultăți în ceea ce privește credința în Dumnezeu și trebuie să treci prin multe necazuri, încercări și dureri. Toate aceste lucruri necesită să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El pentru a trece de momentele dificile. Dacă nu vei putea practica faptul de a privi spre Dumnezeu și de a te baza pe El, nu vei putea trece de dificultăți și nu vei putea să-L urmezi. A privi spre Dumnezeu și a te baza pe El nu este o doctrină goală, nici nu este o mantră pentru credința în Dumnezeu. Mai degrabă este un adevăr-cheie, un adevăr pe care trebuie să-l deții pentru a crede în Dumnezeu și a-L urma. Unii oameni spun: „A privi spre Dumnezeu și a te baza pe El se aplică doar când are loc un eveniment major. De exemplu, trebuie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El doar când te confrunți cu necazuri, încercări, arestare și persecuție, când întâlnești dificultăți în îndatoririle tale sau când ești emondat. Nu este nevoie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în chestiunile triviale ale vieții personale, pentru că Lui nu-I pasă de ele.” Este corectă această afirmație? Cu siguranță nu este corectă. Există o abatere aici. Este necesar să privești spre Dumnezeu în chestiunile importante, dar poți trata lucrurile triviale și chestiunile minore ale vieții fără principii? În chestiuni precum îmbrăcatul și mâncatul poți acționa fără principii? Bineînțeles că nu. Dar în ceea ce privește felul în care tratezi oamenii și chestiunile? Bineînțeles că nu. Chiar și în chestiuni triviale și care țin de viața de zi cu zi, trebuie cel puțin să ai principii pentru a putea trăi o asemănare umană. Problemele care implică principii sunt probleme care implică adevărul. Pot oamenii să le rezolve singuri? Bineînțeles că nu. Așadar, trebuie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El. Doar când câștigi luminarea lui Dumnezeu și înțelegi adevărul pot fi rezolvate aceste probleme triviale. Dacă nu privești spre Dumnezeu și nu te bazezi pe El, credeți că aceste probleme care implică principiile pot fi rezolvate? Cu siguranță nu ușor. Se poate spune că, în toate lucrurile pe care oamenii nu le pot vedea clar și care necesită ca ei să caute adevărul, trebuie să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Indiferent cât de mare sau mică, orice problemă care trebuie rezolvată cu adevărul necesită să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El. Aceasta este o necesitate. Chiar dacă oamenii înțeleg adevărul și pot rezolva probleme singuri, aceste înțelegeri și rezolvări sunt limitate și superficiale. Dacă oamenii nu privesc spre Dumnezeu și nu se bazează pe El, pătrunderea lor nu poate fi niciodată foarte profundă. De exemplu, dacă ești bolnav astăzi și asta îți afectează realizarea datoriei, trebuie să te rogi cu privire la această problemă și să spui: „Dumnezeule, nu mă simt bine astăzi, nu pot mânca și asta îmi afectează realizarea datoriei. Trebuie să mă examinez. Care este motivul real pentru care sunt bolnav? Oare sunt disciplinat de Dumnezeu pentru că nu sunt loial în datoria mea? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi.” Trebuie să strigi astfel. Asta înseamnă să privești spre Dumnezeu. Totuși, când privești spre Dumnezeu, nu poți să urmezi pur și simplu formalitățile și să respecți reglementările. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva problemele, vei întârzia lucrurile. După ce te rogi lui Dumnezeu și privești spre El, ar trebui să continui să-ți trăiești viața cum se cuvine, fără să întârzii datoria pe care trebuie să o îndeplinești. Dacă ești bolnav, ar trebui să mergi la doctor și acest lucru este adecvat. În același timp, trebuie să te rogi, să reflectezi asupra ta și să cauți adevărul pentru a rezolva problema. Doar practicând astfel este pe deplin adecvat. În cazul anumitor lucruri, dacă oamenii știu cum să le facă în mod adecvat, atunci ar trebui să le facă. Acesta este modul în care oamenii ar trebui să coopereze. Totuși, dacă efectul și obiectivul dorit pot fi atinse pe deplin în aceste chestiuni depinde de faptul de a privi spre Dumnezeu și a te baza pe El. În cazul problemelor pe care oamenii nu le pot vedea clar și de care nu se pot ocupa bine singuri, toți trebuie cu atât mai mult să privească spre Dumnezeu și să caute adevărul pentru a le rezolva. Capacitatea de a face acest lucru este ceea ce oamenii cu o umanitate normală ar trebui să dețină. Există multe lecții de învățat privind spre Dumnezeu. În procesul de a privi spre Dumnezeu, poți primi luminarea Duhului Sfânt și vei avea o cale sau, dacă dai de cuvântul lui Dumnezeu, vei ști cum să cooperezi sau poate că Dumnezeu va rândui câteva situații pentru tine, în care se află bunăvoința Lui, din care să tragi învățăminte. În procesul de a privi spre Dumnezeu, vei vedea îndrumarea și conducerea Lui și acestea te vor ajuta să înveți multe lecții și să câștigi o mai bună înțelegere cu privire la Dumnezeu. Acesta este efectul obținut prin a privi spre Dumnezeu. Așadar, a privi spre Dumnezeu este o lecție pe care cei care Îl urmează trebuie să o învețe deseori și este ceva ce nu vor termina de experimentat în întreaga viață. Sunt mulți oameni a căror experiență este prea superficială și care nu pot vedea acțiunile lui Dumnezeu, așa că își spun: „Există multe lucruri mici pe care le pot face singur și pentru care nu am nevoie să privesc spre Dumnezeu.” Acest lucru este greșit. Unele lucruri mărunte duc la lucruri mari, iar intențiile lui Dumnezeu sunt ascunse în unele lucruri mărunte. Mulți oameni ignoră lucrurile mărunte și, drept urmare, ajung să întâmpine piedici majore din cauza unor probleme mici. Cei care chiar au inimi cu frică de Dumnezeu, atât în problemele mari, cât și în cele mici, vor privi spre Dumnezeu, se vor ruga la El și Îi vor încredința totul, iar apoi vor vedea cum Dumnezeu îi conduce și îi îndrumă. Odată ce ai o astfel de experiență, vei putea privi spre Dumnezeu în toate lucrurile și, cu cât experimentezi asta mai mult, cu atât vei simți că a privi spre Dumnezeu în toate lucrurile este foarte practic. Când privești spre Dumnezeu cu privire la o problemă, este posibil ca El să nu-ți dea un sentiment, un sens clar sau, cu atât mai puțin, instrucțiuni clare, însă te va determina să înțelegi o idee cu o relevanță exactă pentru acea problemă și în acest fel te va îndruma Dumnezeu, folosind o metodă diferită și dându-ți o cale. Dacă poți simți și înțelege acest lucru, îți va fi de folos. Este posibil ca, pe moment, să nu înțelegi nimic, însă trebuie să continui să te rogi și să privești spre Dumnezeu. Nu este nimic greșit în asta și, mai devreme sau mai târziu, vei fi luminat. Să practici astfel nu înseamnă să respecți reglementări. În schimb, înseamnă îndeplinirea nevoilor spiritului și este modul în care ar trebui să practice oamenii. Este posibil să nu primești luminare și îndrumare de fiecare dată când te rogi lui Dumnezeu și privești spre El, însă oamenii trebuie să practice astfel și, dacă vor să înțeleagă adevărul, au nevoie să practice astfel. Aceasta este starea normală a vieții și a spiritului și doar astfel pot oamenii să mențină o relație normală cu Dumnezeu, astfel încât inimile să le fie aproape de El. Așadar, se poate spune că a privi spre Dumnezeu este interacțiunea normală cu El din inimile oamenilor. Indiferent dacă poți primi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi Lui și să privești spre El în toate lucrurile. Aceasta este și calea necesară de a trăi înaintea lui Dumnezeu. Când oamenii cred în Dumnezeu și Îl urmează, ei ar trebui să aibă starea de spirit de a privi întotdeauna spre El. Aceasta este starea de spirit pe care oamenii cu o umanitate normală ar trebui să o aibă. Uneori, a te baza pe Dumnezeu nu înseamnă să-I ceri să facă ceva folosind cuvinte speciale sau să-I ceri îndrumare sau protecție specială. Mai degrabă, înseamnă că atunci când oamenii se confruntă cu o problemă, ei Îl cheamă cu sinceritate. Deci, ce face Dumnezeu atunci când oamenii Îl cheamă? Când inima cuiva este neliniștită și are acest gând: „O, Dumnezeule, nu pot să fac asta singur, nu știu cum să fac și mă simt slab și pesimist…”, când acest gând se naște în ei, oare Dumnezeu nu știe despre asta? Când acest gând se naște în oameni, este inima lor sinceră? Când ei Îl cheamă pe Dumnezeu sincer în acest fel, acceptă Dumnezeu să-i ajute? În ciuda faptului că este posibil ca ei să nu fi rostit niciun cuvânt, ei arată sinceritate, și astfel Dumnezeu consimte să-i ajute. Când oamenii se confruntă cu o dificultate deosebit de spinoasă, când nu au la cine să apeleze și când se simt foarte neajutorați, ei își pun toată speranța în Dumnezeu. Cum sunt rugăciunile lor? Care este starea lor de spirit? Sunt sinceri? Există vreo prefăcătorie în acel moment? Doar atunci când te încrezi în Dumnezeu ca și cum ar fi ultimul fir de pai de care te agăți, sperând că El te va ajuta, inima ta este sinceră. Deși poate nu ai spus multe, inima ta s-a neliniștit deja. Cu alte cuvinte, îi dai inima ta sinceră lui Dumnezeu și Dumnezeu ascultă. Când Dumnezeu ascultă, El îți vede dificultățile și te va lumina, te va călăuzi și te va ajuta. Când este inima omului cea mai sinceră? Este cea mai sinceră când omul privește spre Dumnezeu atunci când nu are cale de scăpare. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai când privești spre Dumnezeu este o inimă sinceră. Trebuie să fii într-o stare în care chiar ai nevoie de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, inimile oamenilor trebuie să fie cel puțin sincere, nu superficiale; ei nu trebuie să-și miște doar gurile, fără a pune inimă. Dacă faci de mântuială actul de a vorbi cu Dumnezeu, iar inima nu-ți este mișcată și ceea ce vrei să spui este: „Mi-am făcut deja planurile și, Dumnezeule, doar Te anunț. Voi merge până la capăt cu ele, indiferent dacă Tu ești de acord sau nu. Eu doar fac lucrurile mecanic”, atunci asta este o problemă. Îl înșeli și te joci cu Dumnezeu și asta este, de asemenea, o exprimare a lipsei de respect față de El. Cum te va trata Dumnezeu după asta? Dumnezeu te va ignora și te va da deoparte, iar tu vei fi complet umilit. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu în mod activ și nu depui un efort pentru adevăr, vei fi eliminat.

Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu sunt în această stare. În majoritatea timpului, ei trăiesc într-o condiție nechibzuită, inconștientă, iar când nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun, când nu sunt în nicio dificultate mare, ei nu știu să se roage lui Dumnezeu sau să se bazeze pe El; ei nu caută adevărul în fața problemelor obișnuite, ci trăiesc după propriile cunoștințe, doctrine și înclinații. Sunt foarte conștienți că lucrul care trebuie făcut este să se bazeze pe Dumnezeu, dar în majoritatea timpului, ei se bazează pe ei înșiși, pe condițiile și mediile benefice din jurul lor, precum și pe oricare oameni, evenimente și lucruri care sunt în avantajul lor. La asta se pricep cel mai bine oamenii. Cei mai nepricepuți sunt când vine vorba să se bazeze pe Dumnezeu și să privească spre El, pentru că li se pare că a privi spre Dumnezeu este un deranj prea mare, că indiferent cum se roagă la Dumnezeu, ei tot nu vor primi nicio luminare, nicio iluminare sau niciun răspuns imediat; așa că se gândesc că se vor scuti pe ei înșiși de deranj și merg și găsesc o persoană care să rezolve problema. Așadar, în această privință a lecțiilor lor, oamenii se descurcă cel mai rău, iar intrarea lor în aceasta este cea mai superficială. Dacă nu înveți cum să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El, nu-L vei vedea niciodată pe Dumnezeu lucrând în tine, călăuzindu-te sau luminându-te. Dacă nu poți vedea aceste lucruri, atunci, în adâncul inimii tale, întrebările precum „Dumnezeu există sau nu și dacă El călăuzește totul în viața omenirii”, se vor încheia cu un semn de întrebare, mai degrabă decât cu un punct sau semn al exclamării. „Călăuzește Dumnezeu totul în viața omenirii?” „Scrutează Dumnezeu adâncurile inimii omului?” Dacă așa gândești, ai probleme. Din ce motiv transformi aceste afirmații în întrebări? Dacă nu te bazezi pe Dumnezeu cu adevărat sau nu privești spre El, nu vei putea da naștere credinței sincere în El. Dacă nu poți da naștere credinței sincere în El, atunci, pentru tine, acele semne de întrebare vor fi acolo pentru totdeauna, însoțind tot ceea ce face Dumnezeu, și nu va exista niciun punct. Când nu sunteți ocupați, întrebați-vă: „«Cred că Dumnezeu este Suveranul tuturor lucrurilor» – urmează semnul întrebării, punct sau semnul exclamării?” Când reflectați la asta, o vreme nu veți fi capabili să spuneți exact în ce stare sunteți. După ce ați câștigat ceva experiență, veți putea să vedeți lucrurile clar și să spuneți cu certitudine: „Dumnezeu este, într-adevăr, Suveranul tuturor lucrurilor!!!” Această afirmație va fi urmată de trei semne ale exclamării, iar asta va fi pentru că ați dobândit, cu adevărat, cunoaștere despre suveranitatea lui Dumnezeu, fără niciun dubiu. În care dintre aceste stări sunteți? Examinând stările și staturile voastre actuale, este clar că sunt mai cu seamă semne de întrebare, și sunt destul de multe. Asta înseamnă că nu înțelegeți nimic din adevăr și că încă există dubii în inimile voastre. Când oamenii au multe dubii în legătură cu Dumnezeu, deja sunt la un pas de pericol. Ei au potențialul de a cădea și de a-L trăda oricând pe Dumnezeu. Și de ce spun că oamenii au staturi mici? Pe ce bază este stabilită mărimea staturii unei persoane? Este stabilită prin cât de multă credință adevărată ai în Dumnezeu și cât de multă cunoaștere reală ai. Și voi cât de multă aveți? Ați mai examinat vreodată aceste lucruri? Există mulți tineri care au ajuns să creadă în Dumnezeu prin părinții lor. Ei au învățat câteva doctrine despre credința în Dumnezeu de la părinții lor și consideră că a crede în Dumnezeu este un lucru bun, că este un lucru pozitiv, dar încă mai trebuie să înțeleagă cu adevărat, sau să experimenteze și să confirme adevărurile pe care s-ar cuveni să le înțeleagă cei care cred în Dumnezeu. Prin urmare, ei au foarte multe semne de întrebare și noțiuni! Majoritatea cuvintelor pe care le rostesc nu sunt afirmații sau exclamații, ci sunt întrebări. Asta este fiindcă au prea multe carențe și nu pot să recunoască lucrurile și este greu de spus dacă vor fi capabili să rămână fermi. Este normal ca voi să aveți multe semne de întrebare la 20 și la 30 de ani, dar după ce v-ați realizat o vreme datoria, de câte dintre aceste semne de întrebare veți fi capabili să scăpați? Veți fi capabili să transformați aceste semne de întrebare în semne ale exclamării? Asta va depinde de experiența voastră. Este acest lucru important sau nu? (Este important.) Este foarte important! Care am zis, mai înainte, că este cea mai mare înțelepciune? (Să contezi pe Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.) Când aud asta, unii oameni spun: „Acel răspuns este prea simplu și prea comun. Este o zicală ieșită din uz și nimeni nu o mai spune, în zilele noastre.” A privi spre Dumnezeu pare un mod evident de a practica, dar este o lecție pe care ar trebui să o studieze și să o pătrundă fiecare adept al lui Dumnezeu, în timpul vieții. A privit Iov spre Dumnezeu când avea 70 de ani? (Da.) Și cum a privit el spre Dumnezeu? Care au fost manifestările specifice ale faptului că a privit spre Dumnezeu? Când i-au fost luate bunurile și copiii, cum a privit el spre Dumnezeu? S-a rugat în inima lui și a făcut unele lucruri la exterior; și ce scrie în Biblie despre acest lucru? [„Atunci Iov […] și-a dat haina și și-a ras capul și a căzut pe pământ și a venerat” (Iov 1:20).] A căzut la pământ și s-a închinat. Aceasta este o manifestare a faptului de a privi spre Dumnezeu! A fost un gest incredibil de pios. Ați fi capabili să faceți așa ceva? (Încă nu suntem capabili să o facem.) Atunci, sunteți dispuși să o faceți? (Da.) Dacă poți să te ridici la nivelul lui Iov, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău și să devii o persoană fără de vină, atunci, ești perfect! Dar în timp ce vă faceți datoria, trebuie să aveți voința necesară pentru a îndura greutăți. Trebuie să continuați să luptați pentru adevăr. Odată ce veți putea să înțelegeți adevărul și să gestionați chestiunile conform principiilor, veți fi îndeplinit cerințele lui Dumnezeu. Trebuie doar să vă amintiți acest lucru.

1 ianuarie 2015