1 În valurile pedepselor și ale judecăților, Fiul omului Își exprimă firea inerentă prin rostirea de cuvinte, permițându-le tuturor celor care Îi acceptă pedeapsa și judecata să vadă adevărata față a Fiului omului, o față care este o redare fidelă a feței Fiului omului văzute de Ioan. (Bineînțeles, toate acestea vor fi invizibile pentru cei care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.) Adevărata față a lui Dumnezeu nu poate fi pe deplin descrisă prin cuvinte omenești, așa că Dumnezeu folosește expresia naturii Lui proprii pentru a-i arăta omului adevărata Sa față. Ceea ce înseamnă că toți cei care au experimentat firea inerentă a Fiului omului au văzut adevărata față a Fiului omului, căci Dumnezeu este prea măreț și nu poate fi descris pe deplin folosind cuvintele omului.

2 După ce omul va trăi fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției, atunci va afla adevăratul înțeles al cuvintelor lui Ioan când a vorbit despre Fiul omului printre sfeșnice: „Capul și părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.” Atunci, vei ști fără nicio îndoială că acest trup obișnuit care a rostit atât de multe cuvinte este într-adevăr al doilea Dumnezeu întrupat. Și vei simți cu adevărat cât ești de binecuvântat și te vei simți cel mai norocos. Ai fi nedoritor să primești această binecuvântare?

Adaptare după Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”