Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Cum îi caracterizează Dumnezeu pe antihriști? Ca fiind cei care urăsc adevărul și se opun lui Dumnezeu – ei sunt dușmanii lui Dumnezeu! Opunându-se adevărului, urându-L pe Dumnezeu și urând toate lucrurile pozitive – aceasta nu este slăbiciunea sau nesăbuința trecătoare întâlnită la oamenii obișnuiți și nici dezvăluirea unor gânduri și puncte de vedere incorecte care apar în urma unei înțelegeri denaturate de moment; nu aceasta este problema. Problema este că ei sunt antihriști, dușmanii lui Dumnezeu, care urăsc toate lucrurile pozitive și tot adevărul; sunt personaje care Îl urăsc pe Dumnezeu și I se opun. Cum vede Dumnezeu astfel de personaje? Dumnezeu nu îi mântuiește! Acești oameni disprețuiesc și urăsc adevărul, ei au natura-esență a antihriștilor. Înțelegeți acest lucru? Aici sunt expuse ticăloșia, ferocitatea și ura față de adevăr. Sunt cele mai grave firi satanice dintre firile corupte, reprezentând cele mai tipice și importante caracteristici ale Satanei, nu doar firile corupte dezvăluite de omenirea coruptă obișnuită. Antihriștii sunt o forță potrivnică lui Dumnezeu. Ei pot tulbura și controla biserica și au capacitatea de a demonta și perturba lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Acest lucru nu este ceva ce pot face oamenii obișnuiți cu firi corupte; numai antihriștii sunt capabili de astfel de acțiuni. Nu subestimați această chestiune.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șase”

Pe vremea când Dumnezeu încă nu Se întrupase, măsura împotrivirii omului față de Dumnezeu se stabilea în funcție de faptul dacă omul se închina și privea la Dumnezeul invizibil din ceruri. Felul în care era definită împotrivirea față de Dumnezeu la acea vreme nu era deloc practic, pentru că omul nu Îl putea vedea pe Dumnezeu, nici nu știa cum era chipul lui Dumnezeu sau cum lucra și vorbea El. Omul nu avea niciun fel de noțiuni despre Dumnezeu și credea în Dumnezeu în mod nedeslușit, pentru că Dumnezeu încă nu Se arătase oamenilor. Prin urmare, indiferent cum credea omul în Dumnezeu în imaginația sa, Dumnezeu nu l-a condamnat pe om și nici nu i-a impus cerințe excesiv de mari, pentru că omul era complet incapabil să-L vadă pe Dumnezeu. Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, toți Îl văd și Îi aud cuvintele și toți văd faptele pe care Dumnezeu le lucrează dinăuntrul corpului Său trupesc. În acel moment, toate noțiunile omului se transformă în spumă. Cât despre cei care L-au văzut pe Dumnezeu arătându-Se în trup, nu vor fi condamnați dacă sunt dornici să I se supună, pe când cei care I se împotrivesc dinadins vor fi considerați adversari ai lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști, dușmani care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Oricine nu crede în Dumnezeul întrupat este demonic și, mai mult, va fi distrus. Aceia care au credință, dar nu practică adevărul, aceia care nu cred în Dumnezeul întrupat și aceia care nu cred deloc în existența lui Dumnezeu vor fi, de asemenea, ținte ale distrugerii. Toți cei cărora li se va permite să rămână sunt oameni care au trecut prin suferința rafinării și au rămas neclintiți; aceștia sunt oameni care au îndurat cu adevărat încercările. Cine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu este un dușman; adică, oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeul întrupat – indiferent dacă se află în acest curent sau în afara lui – este un antihrist!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu I te-ai supus niciodată și nu accepți întregimea cuvintelor Lui, și ceri în schimb ca Dumnezeu să ți Se supună ție și să acționeze conform noțiunilor tale, atunci ești cel mai răzvrătit dintre toți și ești un neîncrezător. Cum ar putea astfel de oameni să reușească să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează noțiunilor omului? Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care intenționat Îl sfidează pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei au mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori s-au smerit vreodată de bunăvoie. Ei se consideră pe sine superiori înaintea altora și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la predicarea cuvântului și cei mai pricepuți la a lucra asupra altora. Ei nu renunță niciodată la „averile” din posesia lor, ci le consideră niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nesăbuiți care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei? Nici măcar cei care sunt supuși doar pe jumătate nu pot să continue până la capăt, cu atât mai puțin acești tirani fără cea mai neînsemnată urmă de supunere în inimile lor! Lucrarea lui Dumnezeu nu este câștigată de om cu ușurință. Chiar și folosindu-și toată puterea pe care o au, oameni pot să câștige doar o părticică din ea, permițându-le în cele din urmă să fie desăvârșiți. Ce se întâmplă atunci cu copiii arhanghelului care caută să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu au ei oare o speranță și mai mică de a fi câștigați de Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi tulbură pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă „o constituție zdravănă”, dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Uitați-vă la liderii fiecărei religii și confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și cunoaștere pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica unele doctrine sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Folosesc aceste lucruri pentru a-i înșela pe oameni și pentru a-i aduce înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei îi urmează pe acești lideri. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință.” Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când vine vorba despre credința în Dumnezeu și despre acceptarea adevăratei căi – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai ca Pavel.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Noi am predicat Evanghelia în mod repetat multor lideri din cercurile religioase, dar, indiferent de modul în care avem părtășie cu ei despre adevăr, ei nu vor să-l accepte. De ce este așa? Pentru că aroganța a devenit a doua natură a lor și Dumnezeu nu mai are un loc în inimile lor. Unii oameni pot spune: „Oamenii aflați sub conducerea unor anumiți pastori din lumea religioasă au într-adevăr multă determinare; e ca și cum Îl au pe Dumnezeu în mijlocul lor.” Crezi că a avea entuziasm înseamnă a avea motivație? Indiferent cât de mărețe ar putea suna teoriile acelor pastori, Îl cunosc ei oare pe Dumnezeu? Dacă s-ar teme cu adevărat de Dumnezeu în adâncul lor, ar face ca oamenii să-i urmeze și să-i înalțe? I-ar putea controla pe alții? Ar îndrăzni să-i împiedice pe alții să caute adevărul și să cerceteze calea adevărată? Dacă ei cred că oile lui Dumnezeu sunt de fapt ale lor, că ele ar trebui toate să asculte de ei, atunci asta nu înseamnă că se văd pe ei înșiși drept Dumnezeu? Astfel de oameni sunt chiar mai răi decât fariseii. Nu sunt ei adevărați antihriști?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”

Toți pastorii și prezbiterii lumii religioase sunt oameni care studiază cunoștințele biblice și teologia; sunt farisei ipocriți care se împotrivesc lui Dumnezeu. […] Sunt cu adevărat credincioși cei din creștinism și catolicism care studiază Biblia, teologia și chiar istoria lucrării lui Dumnezeu? Sunt ei diferiți de credincioșii și adepții lui Dumnezeu despre care vorbește El? În ochii lui Dumnezeu, sunt oare credincioși? Nu, ei studiază teologia, Îl studiază pe Dumnezeu, dar nu-L urmează și nu sunt martori pentru El. Îl studiază pe Dumnezeu la fel cum studiază alții istoria, filosofia, dreptul, biologia sau astronomia. Doar că nu le plac alte materii sau știința – le place îndeosebi să studieze teologia. Care este rezultatul căutării lor de frânturi și fragmente din lucrarea lui Dumnezeu pentru a-L studia? Pot descoperi existența lui Dumnezeu? Nu, niciodată. Pot să înțeleagă intențiile Lui? (Nu.) De ce? Pentru că trăiesc prin cuvinte, prin cunoaștere, prin filosofie, prin mintea umană și prin gândurile umane; nu-L vor vedea niciodată pe Dumnezeu, nici nu vor fi luminați de Duhul Sfânt. Cum îi clasifică Dumnezeu? Ca neîncrezători, ca non-credincioși. Acești non-credincioși și neîncrezători se amestecă în așa-zisa comunitate creștină, purtându-se ca niște credincioși în Dumnezeu, ca niște creștini, dar, în realitate, Îl venerează ei cu adevărat pe Dumnezeu? Au o supunere adevărată? (Nu.) De ce? Un lucru este cert: mulți dintre ei nu cred în existența lui Dumnezeu în inimile lor; nu cred că Dumnezeu a creat lumea și că este suveran peste toate lucrurile și cred și mai puțin că Dumnezeu poate deveni trup. Ce înseamnă această lipsă de credință? Înseamnă că se îndoiesc și tăgăduiesc. Ba chiar adoptă o atitudine de a nu spera că profețiile rostite de Dumnezeu, în special cele referitoare la dezastre, se vor împlini sau vor avea loc. Aceasta e atitudinea lor față de credința în Dumnezeu și este esența și adevărata față a așa-zisei lor credințe. Acești oameni Îl studiază pe Dumnezeu fiindcă sunt interesați îndeosebi de subiectul și cunoașterea teologiei și de faptele istorice ale lucrării lui Dumnezeu; sunt, pur și simplu, un grup de intelectuali care studiază teologia. Acești intelectuali nu cred în existența lui Dumnezeu, deci cum reacționează când El vine să lucreze, când cuvintele Lui se împlinesc? Care este prima lor reacție când aud că Dumnezeu a devenit trup și a început o nouă lucrare? „Imposibil!” Condamnă orice persoană care predică noul nume al lui Dumnezeu și noua Lui lucrare și chiar vor să o omoare sau să o elimine. Ce fel de manifestare este aceasta? Nu este manifestarea unui antihrist tipic? Ce diferență există între ei și fariseii, preoții cei mai de seamă și cărturarii din vechime? Sunt ostili față de lucrarea lui Dumnezeu, față de judecata Lui din zilele de pe urmă, față de întruparea lui Dumnezeu și, chiar mai mult, sunt ostili față de împlinirea profețiilor Lui. Ei cred: „Dacă nu devii trup, dacă ești în forma unui corp spiritual, atunci ești dumnezeu; dacă ești întrupat și devii o persoană, atunci nu ești dumnezeu și nu te recunoaștem.” Ce implică acest lucru? Înseamnă că, atât timp cât sunt aici, nu-I vor permite lui Dumnezeu să devină trup. Nu este acesta un antihrist tipic? E un veritabil antihrist.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea a treia)”

Există o altă manifestare a antihriștilor în tratamentul lor față de Dumnezeu întrupat. Ei spun: „De îndată ce am văzut că hristos era o persoană obișnuită, s-au format noțiuni în mintea mea. «Cuvântul Se arată în trup» este o expresie a lui dumnezeu; este adevărul, iar eu recunosc acest lucru. Am un exemplar din «Cuvântul Se arată în trup», iar acest lucru este suficient. Nu e nevoie să am contact cu hristos. Dacă am noțiuni, negativism sau slăbiciune, le pot rezolva doar citind cuvântul lui dumnezeu. Este ușor să-mi formez noțiuni dacă am contact cu dumnezeu întrupat, iar acest lucru va arăta că sunt prea profund corupt. Dacă se întâmplă să fiu condamnat de dumnezeu, nu voi avea nicio speranță la mântuire. Prin urmare, este mai bine dacă citesc cuvântul lui dumnezeu de unul singur. Dumnezeu din ceruri este cel care îi poate mântui pe oameni.” Cuvintele și părtășia din prezent ale lui Dumnezeu, în special acele cuvinte care dau în vileag firea și esența antihriștilor, sunt cele care înțeapă cel mai mult inimile antihriștilor și sunt cele mai dureroase pentru ei. Acestea sunt cuvintele pe care antihriștii sunt cel mai puțin dispuși să le citească. De aceea, în inimile lor, antihriștii își doresc ca Dumnezeu să părăsească pământul cât mai curând, pentru ca ei să poată domni prin propria putere pe pământ. Ei cred că întruparea lui Dumnezeu, această persoană de rând, este inutilă pentru ei. Se gândesc mereu: „Înainte de a asculta predicile lui hristos, simțeam că înțeleg totul și că sunt bine din toate punctele de vedere, dar după ce am ascultat predicile lui hristos este diferit. Acum mă simt de parcă nu aș avea nimic, simt că sunt atât de neînsemnat și de vrednic de milă.” Prin urmare, ei stabilesc că nu pe ei îi dau în vileag cuvintele lui Hristos, ci pe alții, și cred că nu este nevoie să asculte predicile lui Hristos, că este suficient să citească „Cuvântul Se arată în trup”. În inimile antihriștilor, principala lor intenție este să nege faptul că Dumnezeu a devenit trup, să nege faptul că Hristos exprimă adevărul, gândindu-se că în acest fel există speranța că vor fi mântuiți prin credința lor în Dumnezeu și că pot domni ca regi în biserică, satisfăcându-și astfel intenția inițială de a crede în Dumnezeu. Antihriștii au o natură înnăscută de împotrivire față de Dumnezeu; ei sunt la fel de incompatibili cu Dumnezeu întrupat ca focul și apa, în veșnic dezacord. Ei cred că fiecare zi în care Hristos există este o zi în care le va fi greu să strălucească și că sunt în pericol de a fi condamnați, eliminați, distruși și pedepsiți. Atât timp cât Hristos nu vorbește și nu lucrează și atât timp cât aleșii lui Dumnezeu nu Îl admiră pe Hristos, atunci este oportunitatea antihriștilor. Ei au șansa de a-și demonstra abilitățile. Cu o mișcare a mâinii, masele de oameni vor trece de partea lor, iar antihriștii pot domni ca regi. Natura-esență a antihriștilor este de a fi scârbiți de adevăr și plini de ură față de Hristos. Ei concurează cu Hristos cu privire la cine este mai talentat sau mai capabil; concurează cu Hristos cu privire la ale cui cuvinte au mai multă putere și ale cui abilități sunt mai bune. Întrucât fac același lucru ca Hristos, ei încearcă să-i determine pe alții să vadă că, deși ei și El deopotrivă sunt oameni, abilitățile și studiile lui Hristos nu sunt mai bune decât cele ale unei persoane de rând. Antihriștii concurează cu Hristos în toate felurile, contestând cine este mai bun și încercând să nege din toate unghiurile faptul că Hristos este Dumnezeu, că El este întruparea Duhului lui Dumnezeu și că El este întruparea adevărului. De asemenea, se gândesc la diverse căi și mijloace în fiecare domeniu pentru a-L împiedica pe Hristos să dețină puterea în rândul aleșilor lui Dumnezeu, pentru a împiedica răspândirea sau punerea în aplicare a cuvintelor lui Hristos în rândul aleșilor lui Dumnezeu și chiar pentru a evita ca lucrurile pe care le face Hristos și cerințele și speranțele Sale pentru oameni să fie realizate în rândul aleșilor lui Dumnezeu. Este ca și cum, atunci când Hristos este prezent, ei sunt desconsiderați și sunt condamnați și respinși de biserică – un grup de oameni puși într-un colț întunecat. Putem vedea în diferitele manifestări ale antihriștilor că, prin esență și prin fire, ei sunt ireconciliabili cu Hristos; ei nu pot fi sub același cer cu El! Antihriștii I-au fost potrivnici lui Dumnezeu de când s-au născut; ei au ca scop specific să se împotrivească lui Hristos și vor să-L înfrângă și să-L învingă pe Hristos. Ei vor ca toată lucrarea pe care o face Hristos să fie în zadar și degeaba, astfel încât, în cele din urmă, Hristos să nu câștige mulți oameni și astfel încât, indiferent unde lucrează El, să nu obțină niciun rezultat. Doar atunci vor fi fericiți antihriștii. Dacă Hristos exprimă adevăruri, iar oamenii sunt însetați de ele, le caută, le acceptă cu bucurie, sunt dispuși să se consume pentru Hristos, să se lepede de tot și să răspândească Evanghelia lui Hristos, atunci antihriștii devin descurajați și simt că nu există nicio speranță pentru ziua de mâine, că nu va exista niciodată o șansă pentru ei de a străluci, de parcă ar fi aruncați în iad. Dacă ne uităm la aceste manifestări ale antihriștilor, oare această esență a lor de a lupta împotriva lui Dumnezeu și de a-L privi cu ostilitate le-a fost inoculată de altcineva? În niciun caz; așa s-au născut. Prin urmare, antihriștii reprezintă un tip de persoană care, de la naștere, este reîncarnarea diavolului, diavolul venit pe pământ. Ei nu pot accepta niciodată adevărul și nu Îl vor accepta niciodată pe Hristos, nu Îl vor preamări pe Hristos și nu vor aduce mărturie pentru El. Deși, în aparență, nu îi veți vedea judecându-L sau condamnându-L în mod public pe Hristos și deși pot depune un efort și pot plăti un preț într-un mod mulțumitor, de îndată ce vor avea ocazia, la momentul potrivit, incompatibilitatea antihriștilor cu Dumnezeu își va face apariția. Faptul că antihriștii luptă împotriva lui Dumnezeu și întemeiază o împărăție independentă va deveni public. Toate aceste lucruri s-au mai întâmplat în locurile în care există antihriști și au fost deosebit de frecvente în acești ani în care Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă; mulți oameni le-au experimentat și le-au observat.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul zece: Ei disprețuiesc adevărul, sfidează cu obrăznicie principiile și ignoră rânduielile casei lui Dumnezeu (Partea a patra)”

Esența comportamentului antihriștilor este de a utiliza constant diverse mijloace și metode pentru a-și satisface ambițiile și dorințele, de a-i induce în eroare și de a-i prinde pe oameni în mrejele lor, de a dobândi un statut înalt, astfel încât aceștia să-i urmeze și să li se închine. E posibil ca, în adâncul inimii lor, să nu concureze intenționat cu Dumnezeu pentru umanitate, dar un lucru e sigur: chiar și atunci când nu concurează cu Dumnezeu pentru oameni, ei tot vor să aibă statut și putere printre aceștia. Chiar dacă vine ziua când își dau seama că ei concurează cu Dumnezeu pentru statut și se înfrânează puțin, ei folosesc în continuare diferite metode pentru a urmări statutul și reputația; în inima lor, le este clar că își vor asigura legitimitatea câștigând aprobarea și admirația unor oameni. Pe scurt, deși tot ceea ce fac antihriștii pare să cuprindă o îndeplinire a îndatoririlor proprii, consecința este de a-i induce în eroare pe oameni, de a-i face să li se închine și să-i urmeze – caz în care a-și îndeplini datoria în acest fel înseamnă a se preamări și a fi mărturie pentru ei înșiși. Ambiția lor de a controla oamenii și de a câștiga statut și putere în biserică nu se va schimba niciodată. Ei sunt antihriști din toate punctele de vedere. Indiferent de ceea ce spune sau face Dumnezeu și indiferent ce le cere oamenilor, antihriștii nu fac ce ar trebui să facă și nu-și îndeplinesc îndatoririle într-un mod care se potrivește cuvintelor și cerințelor Lui, nici nu renunță la a căuta puterea și statutul ca urmare a înțelegerii vreunui adevăr. În orice moment, ambițiile și dorințele lor încă rămân, încă le acaparează inimile și le controlează întreaga ființă, îndrumându-le comportamentul și gândurile și determinându-le calea pe care pășesc. Ei sunt antihriști autentici. Ce se vede cel mai mult la antihriști? Unii oameni spun: „Antihriștii concurează cu Dumnezeu pentru a-i câștiga pe oameni, ei nu Îl recunosc pe Dumnezeu.” Nu este vorba că nu Îl recunosc pe Dumnezeu; în inimile lor, chiar Îl recunosc cu adevărat și cred în existența Lui. Sunt dispuși să-L urmeze și vor să urmeze adevărul, dar nu se pot abține, așa că pot să facă rău. Deși pot spune multe lucruri care sună bine, un lucru nu se va schimba niciodată: ambiția și dorința lor de putere și statut nu se va schimba niciodată. Nu vor renunța niciodată să urmeze puterea și statutul din cauza eșecului sau a obstacolelor ori din cauză că Dumnezeu i-a dat la o parte sau i-a abandonat. Astfel este natura antihriștilor. Așadar, ce părere ai, a existat vreodată un antihrist care și-a schimbat comportamentul și a început să urmărească adevărul pentru că a suferit greutăți sau a ajuns să înțeleagă puțin din adevăr și a dobândit puțină cunoaștere despre Dumnezeu – există astfel de oameni? Nu am văzut niciodată așa ceva. Ambiția antihriștilor pentru statut și putere și urmărirea acestora nu se vor schimba niciodată și, odată ce au pus mâna pe putere, nu vor renunța niciodată la ea; acest lucru determină precis natura-esență a acestora. Nu există nici cea mai mică inexactitate în definirea de către Dumnezeu a unor astfel de oameni ca fiind antihriști; aceasta a fost determinată chiar de natura-esență a acestora. Unii oameni poate cred că antihriștii încearcă să concureze cu Dumnezeu pentru umanitate. Cu toate acestea, uneori, antihriștii nu trebuie neapărat să concureze cu El; cunoașterea, înțelegerea și nevoia lor de statut și de putere sunt diferite de cele ale oamenilor normali. Oamenii normali pot fi uneori vanitoși; pot încerca să câștige încrederea celorlalți, pot încerca să le facă o impresie bună și pot încerca să concureze pentru un loc bun în clasament. Aceasta este ambiția oamenilor normali. Dacă sunt înlocuiți drept conducători, pierzându-și statutul, le va fi greu, dar, cu o schimbare în mediul lor, cu o anumită creștere a staturii lor, cu obținerea pătrunderii în adevăr sau cu dobândirea unei înțelegeri mai profunde a adevărului, ambiția lor se temperează treptat. Se produce o schimbare în calea pe care o iau și în direcția pe care o urmează, iar goana lor după statut și putere se estompează. Treptat, li se diminuează și dorințele. Antihriștii, însă, sunt diferiți: ei nu ar putea renunța niciodată la goana lor după statut și putere. În orice moment, în orice mediu și indiferent de oamenii pe care îi au în jurul lor și de vârsta pe care o pot avea, ambiția și dorința lor nu se vor schimba niciodată. Ce indică faptul că ambiția lor nu se va schimba niciodată? Să zicem, de exemplu, că un antihrist este conducătorul unei biserici. În inima lui, se gândește mereu la modul în care îi poate controla pe toți cei din biserică. Dacă va fi transferat într-o altă biserică în care nu este conducător, va fi cu plăcere un adept obișnuit? Categoric nu. Se va gândi în continuare cum să obțină un statut și să-i controleze pe toți. Indiferent unde se duce, își dorește să domnească precum un rege. Chiar dacă ar fi trimis într-un loc fără oameni, într-o turmă de oi, tot și-ar dori să conducă turma. Dacă ar fi trimis printre pisici și câini, și-ar dori să fie regele pisicilor și al câinilor și să domnească asupra animalelor. Sunt mistuiți de ambiție, nu-i așa? Aceste firi ale oamenilor nu sunt, oare, demonice? Nu sunt acestea firile Satanei? Satana este exact așa ceva. În ceruri, Satana a vrut să fie egal cu Dumnezeu și, după ce a fost alungat pe pământ, a încercat mereu să-l controleze pe om, să îl facă să i se închine și să îl trateze ca pe Dumnezeu. Antihriștii vor mereu să-i controleze pe oameni pentru că au o natură satanică; ei trăiesc conform firii lor satanice, care a depășit deja limitele rațiunii oamenilor normali. Nu este puțin anormal acest lucru? La ce se referă această anormalitate? Se referă la faptul că acest comportament al lor nu ar trebui să se regăsească în umanitatea normală. Așadar, ce este acest comportament? Ce îl guvernează? Este guvernat de natura lor. Ei au esența unui spirit malefic și nu se aseamănă cu omenirea coruptă normală. Aceasta este diferența. Faptul că antihriștii nu se vor da în lături de la nimic în goana lor după putere și statut nu numai că le expune natura-esență, ci le și arată oamenilor că înfățișarea lor hidoasă este exact chipul Satanei și al demonilor. Ei nu concurează doar cu oamenii pentru statut, ci îndrăznesc să concureze și cu Dumnezeu pentru statut. Vor fi mulțumiți doar atunci când îi vor lua pe aleșii lui Dumnezeu pentru ei înșiși și-i vor avea complet sub controlul lor. Indiferent în ce biserică sau grup de oameni se află antihriștii, ei vor să câștige statut, să dețină puterea și să-i facă pe oameni să-i asculte. Indiferent dacă oamenii sunt dornici sau dacă sunt de acord, antihriștii vor să aibă ultimul cuvânt și să-i facă să-i asculte și să-i accepte. Nu este aceasta natura unui antihrist? Sunt oamenii dispuși să îi asculte? Îi votează și îi recomandă? Nu, dar antihriștii tot vor să aibă ultimul cuvânt. Indiferent dacă oamenii sunt de acord sau nu, antihriștii vor să vorbească și să acționeze în numele lor, vor să se facă remarcați. Ei chiar încearcă să-și impună ideile celorlalți și, dacă oamenii nu le acceptă, antihriștii își bat capul încercând să-i facă să le accepte. Ce problemă este aceasta? Aceasta este nerușinare și obrăznicie. Oamenii ca aceștia sunt antihriști autentici și, indiferent dacă sunt sau nu conducători, ei tot sunt antihriști. Ei au natura-esență a unui antihrist.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul cinci: Ei îi induc în eroare, îi atrag de partea lor, îi amenință și îi controlează pe oameni”

Antihriștii au cel mai mare interes față de lucrurile materiale, bani și statut. Nu sunt în niciun caz așa cum vorbesc la suprafață: „Cred în dumnezeu. Nu urmăresc lumea și nu râvnesc la bani.” Cu siguranță nu sunt așa cum spun. De ce urmăresc și păstrează statutul cu toată puterea lor? Pentru că doresc să dețină sau să controleze și să pună mâna pe toate lucrurile din jurisdicția lor – îndeosebi pe bani și lucruri materiale. Se bucură de acești bani și de aceste lucruri materiale ca și cum ar fi beneficiile statutului lor. Sunt descendenți autentici ai arhanghelului, cu natura-esență a Satanei în nume și în fapt. Toți cei care urmăresc statutul și prețuiesc banii au în mod sigur o problemă în ceea ce privește firea-esență a lor. Nu doar că au firea unui antihrist: sunt foarte ambițioși. Vor să controleze banii casei lui Dumnezeu. Dacă sunt numiți responsabili pentru o lucrare, atunci, mai întâi, nu îi vor lăsa pe alții să intervină și nici nu vor accepta cercetările sau supravegherea Celui de mai sus; dincolo de asta, când sunt supraveghetorii oricărei lucrări, vor găsi moduri de a se da mari, de a se proteja și de a se înălța. Vor mereu să iasă în frunte, să devină oameni care îi conduc și îi controlează pe alții. De asemenea, vor să dețină și să lupte pentru un statut mai înalt și chiar să controleze fiecare parte a casei lui Dumnezeu – în special, banii ei. Antihriștii au o dragoste deosebită față de bani. Când îi văd, li se luminează ochii; în mintea lor, se gândesc mereu la bani și fac eforturi de a-i avea. Toate acestea sunt semne și semnale ale antihriștilor. Dacă ai părtășie despre adevăr cu ei sau încerci să afli despre starea fraților și surorilor, punând întrebări precum câți dintre ei sunt slabi și negativi, ce rezultate obține fiecare în datoria lui și care dintre ei nu sunt potriviți pentru datoria lor, antihriștii nu vor fi interesați. Dar când vine vorba de ofrandele lui Dumnezeu – suma de bani, cine îi protejează, unde sunt păstrați, codurile de acces și așa mai departe – de asta le pasă cel mai mult. Un antihrist stăpânește excepțional de bine aceste lucruri. Le cunoaște ca pe propriul buzunar. Și acesta este un semn al unui antihrist. Antihriștii sunt cei mai buni la a rosti cuvinte care sună frumos, dar nu fac lucrare reală. În schimb, sunt mereu preocupați de gândul de a se bucura de ofrandele lui Dumnezeu. Spuneți-Mi, nu sunt antihriștii imorali? Nu au deloc umanitate – sunt diavoli până în măduva oaselor.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a doua)”

Cum ar trebui să-i trateze aleșii lui Dumnezeu pe antihriști? Trebuie să-i discearnă, să-i dea în vileag, să-i raporteze și să-i respingă. Numai atunci pot să se asigure că-L urmează pe Dumnezeu până la capăt și că intră pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Antihriștii nu sunt conducătorii tăi, indiferent în ce fel îi induc în eroare pe alții ca să-i aleagă în această funcție. Nu îi recunoaște și nu le accepta conducerea – trebuie să-i deslușești și să-i respingi, întrucât ei nu te pot ajuta să înțelegi adevărul și nici nu pot să te sprijine sau să te aprovizioneze. Așa stau lucrurile. Dacă nu te pot conduce în adevărul-realitate, nu sunt potriviți pentru a fi conducători sau lucrători. Dacă nu te pot conduce spre înțelegerea adevărului și experimentarea lucrării lui Dumnezeu, atunci sunt cei care se opun lui Dumnezeu, iar tu ar trebui să-i deslușești, să-i dai în vileag și să-i respingi. Tot ceea ce fac este pentru a te induce în eroare ca să-i urmezi și pentru a te determina să te alături grupului lor ca să subminezi și să tulburi lucrarea bisericii, pentru a te forța să o iei pe calea antihriștilor, așa cum fac ei. Vor să te târâie în iad! Dacă nu poți să-i vezi așa cum sunt și crezi că, de vreme ce sunt conducătorii tăi, ar trebui să asculți de ei și să faci concesii cu ei, atunci ești o persoană care trădează atât adevărul, cât și pe Dumnezeu, iar astfel de oameni nu pot fi mântuiți. Dacă îți dorești să fii mântuit, nu numai că trebuie să depășești obstacolul marelui balaur roșu și nu numai că trebuie să-l poți deosebi pe marele balaur roșu, să vezi prin înfățișarea lui hidoasă și să i te împotrivești întru totul – există și obstacolul antihriștilor pe care să-l depășești. În biserică, un antihrist nu este doar dușmanul lui Dumnezeu, ci și dușmanul aleșilor lui Dumnezeu. Dacă nu poți să deslușești un antihrist, ești predispus să fii indus în eroare și cucerit, să mergi pe calea unui antihrist și să fii blestemat și pedepsit de Dumnezeu. Dacă se întâmplă asta, credința ta în Dumnezeu a eșuat complet. Ce trebuie să dețină oamenii pentru a primi mântuirea? În primul rând, ei trebuie să înțeleagă multe adevăruri și să fie capabili să deslușească esența, firea și calea unui antihrist. Acesta este singurul mod de a se asigura că nu venerează sau nu urmează oameni în timp ce cred în Dumnezeu și singurul mod de a-L urma pe Dumnezeu până la capăt. Numai oamenii care sunt capabili să deslușească un antihrist pot crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl pot urma și pot fi mărturie pentru Dumnezeu. Atunci, unii vor spune: „Ce să fac dacă nu dețin momentan adevărul pentru acest lucru?” Trebuie să te înarmezi cât mai repede cu adevărul; trebuie să înveți să înțelegi oamenii și lucrurile. Deslușirea unui antihrist nu este o chestiune simplă și necesită abilitatea de a vedea clar esența lui și de a vedea prin comploturile, trucurile, intențiile și obiectivele din spatele a tot ceea ce face. În acest fel, nu vei fi indus în eroare sau controlat de el și poți să rămâi ferm, să urmărești adevărul în siguranță și fără riscuri și să fii statornic pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Dacă nu poți să depășești bariera de antihriști, atunci se poate spune că ești în mare pericol și că ești susceptibil de a fi indus în eroare și capturat de un antihrist și ajungi să trăiești sub influența Satanei. E posibil să existe printre voi unii care îi împiedică și îi încurcă pe oamenii care urmăresc adevărul și sunt dușmanii acelor oameni. Acceptați acest lucru? Există unii care nu îndrăznesc să înfrunte acest fapt și nici nu îndrăznesc să-l accepte ca fapt. Însă chiar se întâmplă ca antihriștii să-i inducă în eroare pe oameni în biserici și se întâmplă deseori; doar că oamenii nu pot discerne acest lucru. Dacă nu poți trece acest test – testul antihriștilor, atunci fie ești indus în eroare și controlat de antihriști, fie ești obligat să suferi, ești torturat, alungat, suprimat și maltratat de ei. În cele din urmă, viața ta cea amărâtă și măruntă nu va rezista mult timp și se va ofili; nu vei mai avea credință în Dumnezeu și vei spune: „Dumnezeu nici măcar nu e drept. Unde e dumnezeu? Nu există nicio dreptate sau lumină în această lume și nu există așa ceva precum mântuirea umanității de către dumnezeu. Am putea la fel de bine să ne petrecem zilele mergând la muncă și câștigând bani!” Tu Îl tăgăduiești pe Dumnezeu, te rătăcești de El și nu mai crezi că El există; orice speranță că vei obține mântuirea a dispărut în întregime. Așadar, dacă dorești să ajungi acolo unde ți se poate acorda mântuirea, primul test pe care trebuie să-l treci e acela de a putea să-l percepi pe Satana și să-l vezi așa cum este de fapt și trebuie și să ai curajul să te ridici în picioare, să-l expui și să te lepezi de Satana. Atunci, unde e Satana? Satana este alături de tine și în jurul tău; s-ar putea chiar să trăiască înlăuntrul inimii tale. Dacă trăiești în firea Satanei, se poate spune că aparții Satanei. Nu-l poți vedea sau atinge pe Satana sau duhurile rele de pe tărâmul spiritual, dar Satanele și diavolii vii care există în viața reală sunt peste tot. Orice persoană care simte aversiune față de adevăr este rea, iar orice conducător sau lucrător care nu acceptă adevărul este un antihrist sau un conducător fals. Oare astfel de oameni nu sunt Satane și diavoli vii? Acești oameni ar putea fi chiar cei la care te închini și te uiți cu admirație; ar putea fi oamenii care te conduc sau oamenii pe care multă vreme i-ai admirat, în care ai avut încredere, pe care te-ai bazat și după care ai sperat în inima ta. Totuși, aceștia sunt de fapt baricade care îți stau în cale și te împiedică să urmărești adevărul și să obții mântuirea; sunt conducători falși și antihriști. Ei pot prelua controlul asupra vieții tale și asupra căii pe care o parcurgi și îți pot distruge șansa de a ți se acorda mântuirea. Dacă nu reușești să-i deslușești și să le vezi adevărata față, atunci în orice clipă ai putea să fii indus în eroare și capturat. Așadar, ești în mare pericol. Dacă nu poți să te eliberezi de acest pericol, ești victima de sacrificiu a Satanei. Oricum, oamenii care sunt induși în eroare și controlați și care devin urmăritorii unui antihrist nu pot ajunge în veci și pururi la mântuire. Întrucât nu iubesc sau nu urmăresc adevărul, rezultatul inevitabil este că sunt induși în eroare și urmează un antihrist.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul”

Fragmente din filme similare

De ce pastorii religioși îi împiedică pe oameni să cerceteze adevărata cale?

Mărturii similare bazate pe experiențe

Atârnând de un fir de ață

Imnuri similare

Baza lui Dumnezeu pentru condamnarea oamenilor

Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu I se împotrivesc