De câteva mii de ani, omul și-a dorit cu ardoare să fie martor la sosirea Mântuitorului. Omul și-a dorit cu ardoare să-L vadă pe Isus Mântuitorul venind pe un nor alb, pogorându-Se în persoană printre cei care au tânjit după El și L-au așteptat cu speranță de mii de ani. De asemenea, omul și-a dorit cu ardoare ca Mântuitorul să Se întoarcă și să fie reunit cu el; adică și-a dorit cu ardoare ca Isus Mântuitorul, care a fost despărțit de mii de ani de oameni, să Se întoarcă și să săvârșească din nou lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o în rândul iudeilor, să fie milos și iubitor față de om, să ierte păcatele omului, să poarte păcatele omului și chiar să poarte toate fărădelegile omului și să-l mântuiască pe om de păcat. Ceea ce își dorește cu ardoare omul este ca Isus Mântuitorul să fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este demn de a fi iubit, blând și venerabil, care nu este niciodată furios pe om și care nu îi face niciodată reproșuri omului, ci care iartă și Își asumă toate păcatele omului și care chiar va muri pe cruce pentru om, ca înainte. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat, precum și toți sfinții care au fost răscumpărați în numele Său, s-au topit de dor de El și L-au așteptat cu disperare. Toți cei care au fost răscumpărați de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea zi triumfătoare din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul Se pogoară pe un nor alb pentru a apărea înaintea miriadelor de oameni. Bineînțeles, aceasta este și dorința colectivă a tuturor acelora care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. Toți cei din univers care au cunoștință de harul mântuitor al lui Isus Mântuitorul și-au dorit cu disperare ca Isus Hristos să sosească subit, pentru a împlini ceea ce a spus Isus pe când Se afla pe pământ: „Voi sosi așa cum am plecat”. Omul crede că, după răstignire și înviere, Isus S-a întors în ceruri pe un nor alb ca să-Și ocupe locul la dreapta Celui Preaînalt. În mod similar, Isus Se va pogorî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în ceruri), printre aceia care au tânjit cu disperare după El de mii de ani, și El va avea chipul și va purta îmbrăcămintea iudeilor. După arătarea înaintea lor, El le va oferi mâncare și va turna apă vie pentru ei și va trăi printre oameni, plin de har și plin de bunătate iubitoare, plin de viață și viu. Toate noțiunile ca acestea sunt ceea ce cred oamenii. Totuși, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; ceea ce a făcut El a fost exact contrar noțiunilor omului. Nu a sosit printre aceia care au tânjit cu disperare după întoarcerea Lui și nu li S-a arătat miriadelor de oameni în timp ce venea pe un nor alb. El a sosit deja, dar omul nu Îl cunoaște și rămâne neștiutor în privința acestui lucru. Omul nu face decât să Îl aștepte fără nicio țintă – nici nu-și dă seama că El S-a pogorât deja pe un „nor alb” (norul alb care este Duhul Lui, cuvintele Lui, toată firea Sa și tot ceea ce este El) și că acum Se află în mijlocul unui grup de biruitori pe care îl va făuri în zilele de pe urmă. Cum ar putea omul să știe că, deși sfântul Mântuitor Isus este plin de bunătate iubitoare și de iubire pentru om, El nu ar putea sub nicio formă să lucreze în acele „temple” care sunt pline de murdărie și locuite de spirite necurate? Cu toate că omul I-a așteptat sosirea, cum ar putea El să apară în fața celor care mănâncă din carnea nedrepților, beau din sângele nedrepților și poartă hainele nedrepților, care cred în El, dar totuși nu Îl cunosc și Îl extorchează în mod constant? Omul știe doar că Isus Mântuitorul este plin de bunătate iubitoare și abundă în milă și că este jertfa pentru păcat plină de răscumpărare. Totuși, omul nu are habar că El este Însuși Dumnezeu, care debordează de dreptate, măreție, mânie și judecată și care are autoritate și este plin de demnitate. Prin urmare, chiar dacă omul își dorește cu ardoare și tânjește după întoarcerea Răscumpărătorului și chiar dacă rugăciunile acestuia mișcă „Cerurile”, Isus Mântuitorul nu Se arată acelora care cred în El, dar care nu Îl cunosc.

„Iahve” este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel și înseamnă Dumnezeul israeliților (aleșii lui Dumnezeu), care poate să arate milă față de om, să îl blesteme pe om și să călăuzească viața omului; Dumnezeul care are o mare putere și este plin de înțelepciune. „Isus” este Emanuel, care înseamnă jertfa pentru păcat plină de bunătate iubitoare, plină de milă și care îl răscumpără pe om. El a făcut lucrarea Epocii Harului și El reprezintă Epoca Harului și poate să reprezinte doar o parte a lucrării planului de gestionare. Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise și Dumnezeul întregului popor al Israelului. Și astfel, toți israeliții din acea perioadă, inclusiv poporul evreu, s-au închinat lui Iahve. Ei au adus sacrificii pentru El pe altar și L-au slujit în templu purtând veșminte de preoți. Ceea ce sperau ei era ca Iahve să apară din nou. Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii și El este jertfa pentru păcat care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului și a ajuns să existe datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a ajuns să existe ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou și să fie răscumpărați și este un nume aparte pentru răscumpărarea întregii omeniri. Așadar, numele de Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare și desemnează Epoca Harului. Numele de Iahve este un nume distinct pentru poporul lui Israel, care a trăit sub lege. În fiecare epocă și în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificație reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. „Iahve” reprezintă Epoca Legii și este numele plin de respect cu care poporul lui Israel I se adresa Dumnezeului căruia I se închina. „Isus” reprezintă Epoca Harului și este numele Dumnezeului tuturor acelora care au fost răscumpărați în Epoca Harului. Dacă omul încă tânjește după sosirea lui Isus Mântuitorul în zilele de pe urmă și încă Îl așteaptă să sosească sub înfățișarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare de 6000 de ani s-ar fi oprit în Epoca Răscumpărării și nu ar mai fi putut să progreseze. Mai mult, zilele de pe urmă nu ar mai sosi niciodată și epoca nu ar mai cunoaște niciodată un sfârșit. Aceasta pentru că „Isus Mântuitorul” este numai pentru răscumpărarea și mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus doar de dragul tuturor păcătoșilor din Epoca Harului, dar nu este numele cu care voi pune capăt întregii omeniri. Deși Iahve, Isus și Mesia reprezintă toți Duhul Meu, aceste nume doar desemnează diferitele epoci ale planului Meu de gestionare și nu Mă reprezintă pe Mine în deplinătatea Mea. Numele pe care le folosesc oamenii pentru Mine pe pământ nu pot să cuprindă întreaga Mea fire și tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur și simplu nume diferite cu care sunt numit în diferite epoci. Și astfel, când va sosi epoca finală – ultima epocă, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai puțin Mesia – voi fi numit puternicul și atotputernicul Dumnezeu Însuși și, sub numele acesta, voi pune capăt întregii epoci. Cândva am fost numit Iahve, odată omul Mă știa și drept Mesia, iar altădată omul Mă iubea și Mă stima și Îmi spunea Isus Mântuitorul. Astăzi, nu mai sunt Iahve sau Isus pe care omul Îl cunoștea în vremurile trecute. Mai degrabă, sunt Dumnezeul care S-a întors în zilele de pe urmă, Dumnezeul care va pune capăt epocii; sunt Dumnezeu Însuși care Se înalță de la capătul pământului, abundând în întreaga Mea fire și plin de autoritate, onoare și slavă. Omul nu a intrat niciodată în contact cu Mine, nu M-a cunoscut niciodată și a fost mereu neștiutor în privința firii Mele. De la crearea lumii și până astăzi, nicio singură persoană nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se arată omului în zilele de pe urmă, dar care este ascuns printre oameni. El trăiește printre oameni, plin de viață și viu, ca soarele arzător și ca flacăra învăpăiată, plin de putere și abundând în autoritate. Nu există nicio singură persoană sau niciun singur lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele și nicio singură persoană sau niciun singur lucru care nu va fi purificat de dogoarea focului. În cele din urmă, miriadele de națiuni vor fi binecuvântate grație cuvintelor Mele și, de asemenea, sfărâmate în bucăți din cauza cuvintelor Mele. În acest mod, toți oamenii din zilele de pe urmă vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors și că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic, care cucerește toată omenirea. Și toți vor vedea că am fost odată jertfa pentru păcat a omului, dar că, în zilele de pe urmă, am devenit flăcările soarelui dogoritor, care ard toate lucrurile, precum și Soarele dreptății care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea în zilele de pe urmă. Motivul pentru care iau acest nume și port această fire este exact ca toți oamenii să poată vedea că sunt Dumnezeul drept, soarele arzător și flacăra învăpăiată, și ca toți să se poată închina Mie, singurul Dumnezeu adevărat, și ca să poată să Îmi vadă adevăratul chip: nu sunt numai Dumnezeul israeliților și nu sunt doar Răscumpărătorul; ci, mai degrabă, sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, de pe pământ și din mări.

Dacă Mântuitorul ar sosi în zilele de pe urmă și ar fi numit tot Isus și dacă S-ar naște din nou în Iudeea și Și-ar face lucrarea acolo, atunci aceasta ar dovedi că am creat doar poporul lui Israel și că am răscumpărat doar poporul lui Israel și că nu am nimic de-a face cu păgânii. Nu Mi-ar contrazice aceasta cuvintele: „Eu sunt Domnul care a creat cerul, pământul și toate lucrurile”? Am părăsit Iudeea și Îmi fac lucrarea printre păgâni pentru că nu sunt doar Dumnezeul poporului lui Israel, ci Dumnezeul tuturor ființelor create. Apar printre păgâni în zilele de pe urmă pentru că nu sunt doar Iahve, Dumnezeul poporului lui Israel, ci, mai mult decât atât, Eu sunt Creatorul tuturor aleșilor Mei printre păgâni. Nu am creat doar Israelul, Egiptul și Libanul, ci și toate națiunile păgânilor de dincolo de Israel. Datorită acestui fapt, Eu sunt Domnul tuturor ființelor create. Am folosit Israelul doar ca punct de pornire pentru lucrarea Mea, am folosit Iudeea și Galileea ca fortărețe ale lucrării Mele de răscumpărare și acum folosesc o națiune păgână ca bază de unde voi pune capăt întregii epoci. Am săvârșit două etape ale lucrării în Israel (aceste două etape ale lucrării fiind Epoca Legii și Epoca Harului) și am desfășurat alte două etape ale lucrării (Epoca Harului și Epoca Împărăției) în cuprinsul ținuturilor de dincolo de Israel. Printre națiunile păgânilor, voi face lucrarea de cucerire și astfel voi încheia epoca. Dacă omul Mă numește mereu Isus Hristos, dar nu știe că am început o nouă epocă în zilele de pe urmă și că am demarat o nouă lucrare, și dacă omul continuă să aștepte obsesiv sosirea lui Isus Mântuitorul, atunci îi voi numi pe oamenii ca aceștia cei care nu cred în Mine; ei sunt oameni care nu Mă cunosc și care se dau drept credincioși. Ar putea astfel de oameni să fie martorii sosirii lui Isus Mântuitorul din ceruri? Ceea ce așteaptă ei nu este sosirea Mea, ci sosirea Regelui iudeilor. Ei nu își doresc ca Eu să anihilez lumea aceasta veche și murdară, ci, în schimb, tânjesc după cea de-a doua venire a lui Isus, după care vor fi răscumpărați – ei așteaptă cu nerăbdare ca Isus să mai răscumpere o dată toată omenirea din acest ținut pângărit și nedrept. Cum pot astfel de oameni să devină cei care fac ca lucrarea Mea din zilele de pe urmă să fie desăvârșită? Dorințele omului sunt incapabile de a-Mi înfăptui năzuințele sau de a-Mi desăvârși lucrarea, deoarece omul doar admiră sau prețuiește lucrarea pe care am făcut-o înainte, neavând habar că Eu sunt Dumnezeu Însuși care este mereu nou și niciodată vechi, și știe doar că Eu sunt Iahve și Isus, fără să bănuiască măcar că Eu sunt Cel din zilele de pe urmă care va pune capăt omenirii. Tot ceea ce dorește cu ardoare și cunoaște omul izvorăște din propriile lui noțiuni și este doar ceea ce poate vedea el cu propriii lui ochi. Nu este în acord cu lucrarea pe care o fac Eu, ci în lipsă de armonie cu aceasta. Dacă lucrarea Mea ar fi săvârșită după ideile omului, atunci când s-ar sfârși? Când ar intra omenirea în odihnă? Și cum aș putea Eu să intru în cea de-a șaptea zi, Sabatul? Eu lucrez conform planului și scopului Meu – și nu conform intențiilor omului.