315 Nedeslușite sunt căile lui Dumnezeu

Îți vedem măreția plutind deasupra cerurilor.

Nu vom veni niciodată înaintea Ta fără venerație.

Cine-Ți poate ști voia, cine îndrăznește să-Ți simtă mânia?

Cine tânjește după măreția Ta, când va veni aceasta?

Stăm aici, legănați de mâinile Tale,

bucurându-ne de iubirea Ta ca de mamă,

deși mânia Ta ne înfricoșează.

O, Tu ești mama pe care o adorăm,

tatăl pe care-l iubim și respectăm.

Inimile noastre se ascund de Tine,

însă nu îndrăznim să ne îndepărtăm.

Și, o! în inimile noastre Te simțim aproape

Te simțim, o! atât de aproape

Fără să ne dăm seama, simțim că ești de nedeslușit.

O! Atunci Te putem respecta doar de departe.

O! Nu putem decât să Te respectăm de departe.

  

Inimile noastre Te iubesc, dar tot ne temem de Tine...

la ce ajută cuvintele?

Cum ar putea pasiunile omenești

să exprime astfel de sentimente?

Nu putem decât să venim cu mâinile goale înaintea Ta

și să Te rugăm stăruitor, ca niște copii și plini de frică.

Ne dai tot ce avem nevoie, orice.

Inimile noastre fericite Te slăvesc fără de oprire.

O! Ai dat totul fără niciun interes,

fără nicio cerere și fără nicio plângere.

Deși rareori Îți vedem fața, avem tot ce ai.

O! Noi avem atâtea murdării în sufletele noastre,

însă Tu ne-ai câștigat de mult făpturile noastre întregi.

O! cum pot ochii trupești

să vadă adevărurile desăvârșite de demult,

o! adevărurile pe care le-ai desăvârșit

în zilele de demult?

  

Din vremuri îndepărtate,

de la un capăt al Pământului la celălalt,

toate lucrurile sunt dezvăluite ochilor Tăi.

Noi rămânem tăcuți,

nimeni nu îndrăznește să se compare cu Tine.

Dintotdeauna, cuvântul Tău curge fără de oprire.

Și câte bogății ai, nimeni nu poate spune.

Cine îndrăznește să-Ți proslăvească frumusețea minunată

cu niște cuvinte simple?

Și cine îndrăznește să cânte despre blândețea Ta?

O! Acum ești departe de noi,

iar în următoarea clipă ești în mijlocul nostru,

departe de noi, apoi lângă noi...

acum departe, acum aproape.

O! Nimeni n-a văzut urmele Tale sau umbra Ta.

Avem doar amintirile pline de bucurie.

O! Gustul atât de dulceag care persistă la nesfârșit.

O! Gustul atât de dulceag al prezenței Tale

care persistă la nesfârșit.

  

Tu cuprinzi cerul și Pământul,

cine știe întinderea faptelor Tale?

Nu vedem decât un fir de nisip pe o plajă,

așteptând în tăcere, fiind la dispoziția Ta.

Suntem umili ca o furnică,

cum am putea să ne comparăm cu a Ta măreție puternică?

O! Rafinarea noastră e atât de plină, atât de plină de milă.

Vedem dreptatea Ta ascunsă în mila Ta, o!

O! dreptatea e ascunsă sub sfânta Ta măreție,

ascunsă în dragostea Ta și-n ale Tale fapte.

O! Cine-Ți poate număra faptele, multe ca nisipul mării?

O! Cine le poate număra? Atât de multe sunt.

O! Cine-Ți poate număra faptele, multe ca nisipul mării?

O! Cine le poate număra? Atât de multe sunt.

Anterior : 314 Sunt atașat de Dumnezeu

Înainte : 316 Slavă pentru noua viață în Împărăție

V-ar plăcea să aflați cum să-L întâmpinați pe Domnul înainte de marile dezastre? Alăturați-vă nouă pentru predica noastră de actualitate online, care vă va ajuta să găsiți calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte