623. Astăzi, Dumnezeu vă judecă, vă mustră și vă condamnă, dar ar trebui să știi că scopul condamnării tale este ca tu să te cunoști pe tine. El condamnă, blestemă, judecă și mustră pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba și, chiar mai mult decât atât, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte, în concordanță cu firea Sa și cu necesitățile lucrării Sale, că El lucrează în concordanță cu planul Său pentru mântuirea omului și că este Dumnezeul drept care îl iubește și îl mântuiește pe om și care, de asemenea, îl judecă și îl mustră pe om. Dacă tu știi doar că ai un statut umil, că ești corupt și răzvrătit, dar nu știi că Dumnezeu intenționează să-Și dezvăluie mântuirea prin judecata și mustrarea pe care El le săvârșește asupra ta astăzi, atunci nu ai niciun mod în care să experimentezi lucruri și cu atât mai puțin ești capabil să mergi mai departe. Dumnezeu nu a venit să-i lovească sau să-i distrugă pe oameni, ci să-i judece, să-i blesteme, să-i mustre și să-i mântuiască. Până la încheierea planului Său de gestionare de 6000 de ani – înainte ca El să dezvăluie finalul fiecărei categorii de oameni – lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este întru totul de dragul mântuirii; scopul acesteia este doar de a-i face pe deplin compleți pe cei care Îl iubesc și de a-i determina să se predea stăpânirii Lui. Indiferent de modul în care Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, totul se săvârșește făcându-i să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să urmărească viața. Dacă ei nu fac asta, atunci nu vor avea niciun mod în care să accepte mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar urmărirea vieții este ceva ce omul trebuie să aibă pentru a accepta mântuirea. În ochii omului, mântuirea este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu nu poate fi mustrare, judecată și blesteme; mântuirea trebuie să conțină milă, bunătate iubitoare și, mai mult, cuvinte de consolare, cât și binecuvântări nesfârșite oferite de Dumnezeu. Oamenii cred că, atunci când Dumnezeu îl mântuiește pe om, El face aceasta mișcându-l prin binecuvântările și harul Său, astfel încât el să-și poată dărui inima lui Dumnezeu. Adică, faptul că îl mișcă pe om înseamnă că-l mântuiește. O mântuire ca aceasta este tranzacțională. Doar atunci când Dumnezeu îi dăruiește de o sută de ori mai mult, omul va veni să se predea înaintea numelui lui Dumnezeu și, astfel, Îl va face mândru pe Dumnezeu și Îl va onora. Nu asta este intenția lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals în asta. Dacă nu ar fi așa, cu siguranță El nu ar fi venit să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare milă și bunătate iubitoare, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea voastră astăzi are loc în timpul zilelor de pe urmă, când fiecare este sortat după felul său; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt milă sau bunătate iubitoare, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și lovire nemiloasă, dar să știți un lucru: în această lovire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă. Indiferent cât de dure ar putea fi cuvintele Mele, ceea ce vine peste voi sunt doar câteva cuvinte care s-ar putea să vi se pară complet nemiloase și, indiferent cât de mânios aș putea fi, ce vine peste voi sunt tot cuvinte de reproș, iar Eu nu vreau să vă rănesc sau să vă ucid. Nu sunt toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și mustrare nemiloase, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi fiecare va fi sortat după felul său ori dacă vor fi dezvăluiți tot felul de oameni, scopul tuturor cuvintelor și lucrărilor lui Dumnezeu este de a-i mântui pe cei care-L iubesc cu adevărat. Judecata dreaptă este adusă pentru a-l purifica pe om, iar rafinarea nemiloasă este pentru a-l curăți; cuvintele aspre sau certarea sunt pentru a-l purifica pe om și de dragul mântuirii. Astfel, metoda de mântuire de astăzi este diferită de cea din trecut. Astăzi, judecata dreaptă servește drept mântuirea voastră și drept un instrument bun pentru a vă sorta pe fiecare după felul vostru, iar mustrarea nemiloasă servește ca mântuire supremă a voastră. Ce aveți de spus în fața unei astfel de mustrări și judecăți? Nu v-ați bucurat mereu de mântuire, de la început până la sfârșit? L-ați văzut pe Dumnezeu întrupat și v-ați dat seama de atotputernicia și de înțelepciunea Sa; în plus, ați experimentat nimicirea și disciplina în repetate rânduri. Dar, totuși, nu ați primit și har suprem? Nu sunt binecuvântările voastre mai mari decât ale oricui altcuiva? Harurile voastre sunt chiar mai generoase decât gloria și bogățiile de care s-a bucurat Solomon! Gândiți-vă la asta: dacă intenția Mea în a veni ar fi să vă condamn și să vă pedepsesc, nu să vă mântuiesc, ați fi avut atât de multe zile? Ați fi putut voi, ființe păcătoase din trup și sânge, să supraviețuiți până astăzi? Dacă scopul Meu ar fi fost doar să vă pedepsesc, de ce aș fi devenit trup și aș fi luat o inițiativă atât de măreață? Nu aș fi putut să vă pedepsesc pe voi, niște nimeni, doar rostind un singur cuvânt? Aș mai fi nevoit să vă distrug după ce v-am condamnat intenționat? Încă nu credeți aceste cuvinte ale Mele? Aș putea să-l mântuiesc pe om numai prin milă și bunătate iubitoare? Sau aș putea să folosesc doar răstignirea pentru a-l mântui pe om? Firea Mea dreaptă nu este mai propice pentru a-l face pe om pe deplin supus? Nu este mai capabilă să-l mântuiască pe om întru totul?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să renunțați la binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

624. Voi toți trăiți într-un tărâm al păcatului și al licențiozității și toți sunteți licențioși și păcătoși. Astăzi, nu numai că puteți să-L vedeți pe Dumnezeu, dar, mai important, ați primit mustrarea și judecata, ați primit această mântuire, care este cea mai profundă, cu alte cuvinte, ați primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu e iubire adevărată pentru voi. El nu are nicio intenție rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să puteți să reflectați asupra voastră și să primiți această extraordinară mântuire. Toată această lucrare are scopul de a-l face complet pe om. De la început până la sfârșit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l mântui pe om și pur și simplu nu-Și dorește să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care i-a creat cu propriile Sale mâini. Astăzi, El a venit printre voi ca să lucreze; nu este aceasta o mântuire cu atât mai mare? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă pentru a vă îndruma personal? De ce să sufere așa? Dumnezeu nu vă urăște și nu are nicio intenție rea față de voi. Ar trebui să știți că iubirea lui Dumnezeu este cea mai reală. Numai din cauza răzvrătirii oamenilor este El nevoit să-i mântuiască prin judecată; altfel, ei ar fi în continuare imposibil de mântuit. Pentru că nu știți cum să vă trăiți viețile și nu sunteți conștienți de modul în care să trăiți și pentru că trăiți în acest tărâm licențios și păcătos și voi înșivă sunteți niște diavoli licențioși și spurcați, El nu suportă să vă lase să continuați să vă degradați și mai mult, nu suportă să vă vadă trăind în acest ținut murdar, așa cum trăiți acum, călcați în picioare de Satana după bunul plac și nu suportă să vă lase să cădeți în Infern. El vrea doar să câștige acest grup de oameni și să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al săvârșirii lucrării de cucerire asupra voastră – pentru mântuire. Dacă nu vezi că tot ceea ce se face asupra ta este iubire și mântuire, dacă tu crezi că este doar o metodă, o cale de a-l chinui pe om și ceva nedemn de încredere, atunci ai putea foarte bine să te întorci în lumea ta și să rabzi dureri și greutăți! Dacă, în acest curent, ești dispus să te bucuri de această judecată și de această mântuire imensă, să te bucuri de toate aceste binecuvântări care nu pot fi găsite nicăieri în lumea umană, și de iubirea aceasta, atunci fii bun: rămâi în acest curent pentru a accepta lucrarea de cucerire astfel încât să poți fi desăvârșit. Astăzi, se poate să înduri un strop de durere și rafinare din cauza judecății lui Dumnezeu, dar durerea aceasta este valoroasă și semnificativă. Deși pentru om, mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu reprezintă rafinare, expunere nemiloasă și lucruri desfășurate cu scopul de a-l pedepsi pentru păcatele sale, de a-i pedepsi trupul, nimic din această lucrare nu este menit să-i condamne trupul și să-l distrugă. Expunerea aspră a cuvântului este toată în scopul de a te conduce pe calea cea dreaptă. Ați experimentat personal atât de mult din lucrarea aceasta și, în mod clar, nu v-a condus pe o cale rea! Totul este cu scopul de a te face să trăiești o umanitate normală și totul este ceva ce umanitatea ta normală poate să obțină. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se face pe baza nevoilor tale, în funcție de slăbiciunile tale și de statura ta reală, și nicio povară de nesuportat nu vă este impusă. Lucrul acesta nu-ți este clar astăzi și ți se pare că sunt dur cu tine și crezi mereu că motivul pentru care te mustru, te judec, și îți fac zilnic reproșuri este pentru că te urăsc. Dar, cu toate că ceea ce primești este mustrare și judecată, în realitate, este iubire pentru tine și cea mai mare protecție. Dacă nu poți să înțelegi sensul mai profund al acestei lucrări, îți va fi imposibil să experimentezi în continuare. Ar trebui să obții mângâiere din această mântuire. Nu refuza să îți vii în fire. Ajungând atât de departe, ar trebui să vezi clar semnificația lucrării de cucerire și nu ar mai trebui să ai tot felul de păreri în privința acesteia!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (4)”

625. Toți oamenii au fost supuși rafinării datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, omenirea nu ar avea cu siguranță binecuvântarea de a suferi această rafinare. Altfel spus, toți cei care sunt capabili să accepte încercările cuvintelor lui Dumnezeu sunt binecuvântați. Pe baza calibrului inerent al oamenilor, a comportamentului lor și a atitudinilor lor față de Dumnezeu, ei nu sunt vrednici să primească acest fel de rafinare. Ei s-au bucurat de această binecuvântare tocmai pentru că au fost înălțați de către Dumnezeu. Oamenii obișnuiau să spună că nu sunt vrednici să vadă chipul lui Dumnezeu sau să-I audă cuvintele. Astăzi, faptul că oamenii au primit rafinarea cuvintelor Lui se datorează pe deplin înălțării de la Dumnezeu și milei Lui. Aceasta este binecuvântarea fiecărei persoane care s-a născut în zilele de pe urmă – ați experimentat personal acest lucru? Aspectul în care oamenii trebuie să experimenteze suferința și să întâmpine piedici este predestinat de către Dumnezeu – nu se bazează pe cererile oamenilor. Acesta este adevărul inechivoc. Fiecare credincios ar trebui să aibă capacitatea de a trece prin încercările cuvintelor lui Dumnezeu și să sufere conform cuvintelor Lui. Vă e clar acest lucru? Așadar, în schimbul suferinței prin care ai trecut, ai primit binecuvântările de astăzi; dacă nu suferi pentru Dumnezeu, nu poți primi lauda Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

626. Faptul că poți astăzi să accepți judecata, mustrarea, lovirea și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, că poți să accepți însărcinările date de El, a fost predestinat de Dumnezeu dinainte de veacuri și, astfel, nu ar trebui să fii prea tulburat când ești mustrat. Nimeni nu vă poate lua lucrarea care a fost făcută asupra voastră și binecuvântările care au fost revărsate asupra voastră și nimeni nu vă poate lua tot ceea ce v-a fost dat. Oamenii religioși nu suportă nicio comparație cu voi. Nu aveți la fel de multă cunoaștere a Bibliei ca ei și nu aveți doctrinele religioase pe care le au ei, dar, pentru că Dumnezeu a lucrat asupra voastră, ați dobândit mai mult decât oricine altcineva de-a lungul veacurilor – și, astfel, aceasta este cea mai mare binecuvântare a voastră. Datorită acestui lucru, trebuie să vă oferiți și mai mult lui Dumnezeu și să-I fiți și mai loiali lui Dumnezeu. Datorită înălțării de către Dumnezeu, trebuie să-ți consolidezi eforturile și trebuie să-ți pregătești statura pentru a accepta însărcinările date de Dumnezeu. Să rămâi ferm în locul care ți-a fost dat de Dumnezeu; să urmărești să devii unul dintre oamenii lui Dumnezeu; să accepți instruirea pentru Împărăție; să fii câștigat de Dumnezeu și, în cele din urmă, să devii o mărturie glorioasă pentru Dumnezeu – ai tu aceste hotărâri? Dacă ai astfel de hotărâri, atunci, în cele din urmă, cu siguranță vei fi câștigat de Dumnezeu și vei deveni o mărturie glorioasă pentru El. Ar trebui să înțelegi că principala însărcinare este să fii câștigat de Dumnezeu și să devii o mărturie glorioasă pentru El. Aceasta este intenția lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

627. Către toți frații și surorile care Mi-au auzit vocea: ați auzit vocea severei Mele judecăți și ați îndurat suferință extremă. Cu toate acestea, ar trebui să știți că, dincolo de vocea Mea aspră se ascund intențiile Mele! Vă disciplinez ca să puteți fi salvați. Ar trebui să știți că pentru fiii Mei iubiți, vă voi disciplina și vă voi emonda și vă voi face compleți în curând. Inima Mea este atât de dornică, dar voi nu-Mi înțelegeți inima și nu acționați conform cuvântului Meu. Cuvintele Mele vin astăzi la voi, făcându-vă să recunoașteți cu adevărat că Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor și să experimentați cu toții dragostea sinceră a lui Dumnezeu. Totuși, există și un număr mic de oameni care se prefac. Atunci când văd necazul altor oameni, îi imită, lăcrimând și ei. Sunt alții care – la suprafață – par a-I fi datori lui Dumnezeu și par plini de remușcări, dar înlăuntrul lor, ei nu Îl înțeleg cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu sunt siguri de El; mai degrabă, ei prezintă doar o fațadă. Pe acești oameni îi detest cel mai tare! Mai devreme sau mai târziu, acești oameni vor fi eliminați din orașul Meu. Intenția Mea este aceasta: îi vreau pe aceia care au o dorință arzătoare pentru Mine, și numai aceia care Mă caută cu o inimă sinceră Mă pot mulțumi. Am să-i sprijin cu siguranță pe asemenea oameni cu propriile Mele mâini, scutindu-i de toate calamitățile. Oamenii care Îl vor cu adevărat pe Dumnezeu sunt dispuși să fie atenți cu inima lui Dumnezeu și să respecte voia Mea. Așadar, voi ar trebui să pătrundeți în realitate curând și să-Mi acceptați cuvântul drept viața voastră – aceasta este cea mai mare povară a Mea. Dacă bisericile și sfinții pătrund cu toții în realitate și sunt toți capabili să aibă părtășie cu Mine direct, să vină față în față cu Mine și să practice adevărul și dreptatea, doar atunci vor fi ei fiii Mei iubiți, cei de care sunt mulțumit. Acestor oameni le voi acorda toate binecuvântările mărețe.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 23

628. Astăzi, nu poți fi mulțumit doar cu modul în care urmează să fii cucerit, ci trebuie să iei, de asemenea, în considerare felul în care ar trebui să pășești pe calea care se află înaintea ta. Trebuie să ai hotărârea și curajul de a fi desăvârșit și nu ar trebui să te consideri întotdeauna incapabil. Poate, oare, adevărul să-i trateze nedrept pe oameni? Poate adevărul să se opună în mod intenționat oamenilor? Dacă tu urmărești adevărul, poate acesta să te copleșească? Dacă rămâi ferm pentru dreptate, aceasta te va doborî? Dacă hotărârea ta este într-adevăr să urmărești viața, poate viața să te ocolească? Dacă ești fără adevăr, nu este pentru că adevărul te ignoră, ci pentru că tu stai departe de adevăr; dacă nu poți rămâne ferm pentru dreptate, nu este pentru că este ceva în neregulă cu dreptatea, ci pentru că tu crezi că dreptatea denaturează faptele; dacă nu ai dobândit viața după mulți ani de urmărire, nu este pentru că viața nu îți arată nicio conștiință, ci pentru că tu nu arăți nicio conștiință vieții și ai alungat viața; dacă trăiești în lumină și totuși nu ai dobândit lumina, nu este pentru că lumina nu te poate ilumina, ci pentru că nu ai acordat nicio atenție existenței luminii și astfel lumina s-a îndepărtat în tăcere de tine. Dacă nu urmărești, atunci se poate spune doar că ești un gunoi fără valoare, că îți lipsește curajul de a trăi și că nu ai spiritul de a te împotrivi forțelor întunericului. Ești prea laș! Ești incapabil să te eliberezi de asediul forțelor Satanei și ești dispus doar să-ți petreci viața în acest fel de pace și siguranță și să mori în ignoranță. Ceea ce s-ar cuveni să realizezi este să urmărești să fii cucerit; aceasta este obligația ta de neocolit. Dacă te mulțumești doar cu a fi cucerit, atunci alungi existența luminii. Trebuie să înduri greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr și trebuie să înduri mai multă suferință în scopul de a câștiga mai mult din adevăr. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de armonie în familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de sens. Dacă duci o asemenea viață lumească și pământească și nu ai niciun obiectiv de urmărit, nu înseamnă oare că îți irosești viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să te lepezi de toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

629. Să nu crezi că este atât de ușor să-L urmezi pe Dumnezeu. Cheia este că trebuie să-L cunoști, trebuie să-I cunoști lucrarea și trebuie să ai voința de a îndura greutăți pentru El, de a-ți sacrifica viața pentru El și de a fi desăvârșit de către El. Aceasta este viziunea pe care ar trebui să o ai. Nu va fi suficient dacă te gândești mereu să te bucuri de har. Să nu presupui că Dumnezeu este acolo doar pentru plăcerea oamenilor și doar ca să acorde har oamenilor. Ai greși! Dacă un om nu-și poate risca viața și abandona toate lucrurile exterioare pentru a-L urma, atunci acel om nu va fi sub nicio formă capabil să-L urmeze până la sfârșit! Trebuie să ai viziuni drept fundament. Dacă, într-o zi, te lovește o nenorocire, ce s-ar cuveni să faci? Ai mai fi în stare să-L urmezi? Nu spune cu prea multă ușurință că vei fi capabil să-L urmezi până la sfârșit. Ai face mai bine să deschizi bine ochii mai întâi să vezi în ce vremuri trăim. Chiar dacă poate sunteți ca stâlpii templului acum, va veni o vreme când toți acești stâlpi vor fi roși de viermi, făcând templul să se prăbușească, pentru că în prezent vă lipsesc atât de multe viziuni. Nu dați atenție decât propriilor voastre lumi mărunte și nu știți care este modalitatea cea mai potrivită și cea mai demnă de încredere pentru a cerceta. Nu țineți seama de viziunea lucrării de astăzi și nu păstrați aceste lucruri în inimile voastre. V-ați gândit că într-o zi Dumnezeul vostru vă va așeza într-un loc complet nefamiliar? Puteți să vă imaginați ce se va alege de voi în ziua în care s-ar putea să vă smulg totul? Ați mai avea energia de acum în ziua aceea? Ar reapărea credința voastră? În a-L urma pe Dumnezeu, trebuie să cunoașteți această viziune măreață care este „Dumnezeu”. Aceasta este chestiunea cea mai importantă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trebuie să înțelegeți lucrarea – nu urmați confuzi!”

630. Omul poate să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu crezând în El: acesta este obiectivul final și obiectivul a ceea ce urmărește omul. Trebuie să depui efort pentru a trăi cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să poată da roade în practica ta. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă apoi practici și trăiești cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Pe această cale, mulți oameni pot vorbi despre multe cunoștințe, dar în ceasul morții lor, ochii li se umplu de lacrimi și se urăsc pentru că și-au irosit toată viața și au trăit degeaba până la o vârstă înaintată. Ei înțeleg doar doctrine, dar nu pot să pună adevărul în practică sau să aducă mărturie pentru Dumnezeu; doar aleargă de colo-colo, îngropați până peste cap în lucrare și doar în ceasul morții văd, în sfârșit, că nu au mărturie adevărată, că nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Și nu este oare prea târziu? De ce să nu profiți de prezent și să urmărești adevărul pe care îl iubești? De ce să aștepți până mâine? Dacă în viață nu suferi pentru adevăr sau nu urmărești să-l dobândești, e posibil oare să-ți dorești să simți regret în ceasul morții tale? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce crezi în Dumnezeu? De fapt, există multe situații în care oamenii pot să pună adevărul în practică și să-L mulțumească pe Dumnezeu dacă depun cel mai mic efort. Numai pentru că mințile oamenilor sunt mereu rătăcite nu pot ei să acționeze de dragul lui Dumnezeu și se grăbesc tot timpul încoace și încolo de dragul trupului, neavând, în cele din urmă, niciun câștig. Din acest motiv, oamenii sunt mereu chinuiți de necazuri și dificultăți. Nu sunt acestea chinurile Satanei? Nu este aceasta corupția trupului? Nu ar trebui să încerci să-L păcălești pe Dumnezeu prin cuvinte goale. Mai degrabă, trebuie să iei măsuri concrete. Nu te înșela singur – ce rost ar avea acest lucru? Ce poți câștiga trăind de dragul trupului și strofocându-te pentru profit și faimă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

631. Cei care nu urmăresc viața nu pot să fie transformați, iar cei care nu însetează după adevăr nu pot să dobândească adevărul. Nu te concentrezi să urmărești transformarea personală și intrarea, ci în schimb te concentrezi mereu la dorințe extravagante și lucruri care te constrâng și te împiedică să-L iubești pe Dumnezeu și să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție? Dacă țelul urmăririi tale nu este acela de a căuta adevărul, atunci ai putea la fel de bine să profiți de această oportunitate și să te întorci în lume pentru a face din asta un succes. Să-ți pierzi timpul în acest fel chiar nu merită – de ce să te torturezi? Nu e adevărat că te-ai putea bucura de tot felul de lucruri în lumea frumoasă de afară? Bani, femei frumoase, statut, vanitate, familie, copii și așa mai departe – nu sunt toate aceste produse ale lumii cele mai bune lucruri de care te-ai putea bucura? Ce rost are să te plimbi pe aici, în căutarea unui loc al liniștii? Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul, deci, cum ai putea avea tu un loc al tihnei? Cum ți-ar putea crea El un loc frumos al liniștii? Este posibil așa ceva? În afară de judecata Mea, astăzi poți primi numai învățături ale adevărului. Nu poți dobândi confort de la Mine și nu poți dobândi de la Mine nici patul de trandafiri după care tânjești zi și noapte. Nu voi revărsa asupra ta bogățiile și gloria lumii. Dacă urmezi cu adevărat, atunci Eu sunt dispus să îți ofer calea vieții în întregime, să fii ca un pește înapoi în apă. Dacă nu urmezi cu adevărat, voi lua totul înapoi. Nu sunt dispus să ofer cuvintele din gura Mea celor care râvnesc la confort și sunt la fel ca porcii și câinii!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”

632. Astăzi, este credința cea care îți permite să fii cucerit și este faptul de a fi cucerit ceea ce îți permite să crezi în fiecare faptă a lui Iahve. Doar datorită credinței primești astfel de mustrare și judecată. Prin această mustrare și judecată, ești cucerit și desăvârșit. Dacă nu ar exista mustrarea și judecata de azi, credința ta ar fi în zadar, pentru că nu L-ai cunoaște pe Dumnezeu; oricât de mult ai crede în El, credința ta ar fi doar vorbe goale și nu ar avea deloc realitate. Numai după ce primești această lucrare de cucerire, care te face complet supus, credința ta devine adevărată și de nădejde, iar inima ta se întoarce spre Dumnezeu. Chiar dacă ești supus multor judecăți sau multor blesteme din cauza acestui cuvânt „credință”, ai, cu toate acestea, credință adevărată și ai dobândit cel mai adevărat, cel mai real și cel mai prețios lucru. Asta deoarece numai pe parcursul judecății vezi destinația ființelor create; această judecată este cea în care vezi frumusețea Creatorului; această lucrare de cucerire este cea în care vezi brațul lui Dumnezeu; în această cucerire ajungi să înțelegi pe deplin viața umană; în această cucerire dobândești calea cea dreaptă în viață și ajungi să înțelegi adevăratul sens al „omului”; numai în această cucerire vezi firea dreaptă a Celui Atotputernic și înfățișarea Sa frumoasă și glorioasă; această lucrare de cucerire este cea în care înveți despre originea omului și înțelegi „istoria nemuritoare” a întregii omeniri; în această cucerire ajungi să înveți despre strămoșii omenirii și originea corupției omenirii; în această cucerire primești bucuria și mângâierea, precum și certarea nesfârșită, disciplinarea și cuvintele de reproș ale Creatorului pentru omenirea pe care El a creat-o; tocmai în această lucrare de cucerire primești binecuvântările, precum și nenorocirile care se cuvin omului… Nu sunt toate acestea datorită acelui strop de credință al tău? Iar credința ta nu sporește prin dobândirea acestor lucruri? Nu ai dobândit o cantitate extraordinară? Nu numai că ai auzit cuvântul lui Dumnezeu și ai văzut înțelepciunea lui Dumnezeu, dar ai și experimentat personal fiecare pas al lucrării Lui. Poate că ai spune că, dacă nu ai avea credință, atunci nu ai suferi o astfel de mustrare sau o astfel de judecată. Dar ar trebui să știi că, fără credință, nu numai că nu ai fi în stare să primești acest fel de mustrare sau să primești acest fel de îngrijire de la Cel Atotputernic, dar ai și pierde pentru totdeauna ocazia de a-L întâlni pe Creator. Nu ai afla niciodată originea omenirii și nu ai înțelege niciodată semnificația vieții umane. Chiar dacă trupul tău ar pieri și sufletul tău ar pleca, tot nu ai înțelege toate faptele Creatorului, cu atât mai puțin ai ști că El, Creatorul, a făcut o astfel de lucrare măreață pe pământ după ce a făcut omenirea. Ca membru al acestei omeniri pe care El a făcut-o, ești dispus să cazi din neștiință în întuneric în acest fel și să înduri pedeapsa veșnică? Dacă te separi de mustrarea și judecata de astăzi, cu ce te vei întâlni? Crezi că, odată separat de judecata prezentă, vei putea să scapi de această viață plină de suferință? Nu e oare adevărat că, dacă vei părăsi „acest loc”, ceea ce vei întâlni sunt chinurile dureroase sau răul cumplit provocat de diavoli? Ai putea întâlni zile și nopți de neîndurat? Crezi că, scăpând astăzi de această judecată, poți evita pentru totdeauna acea durere viitoare? Ce îți va veni în cale? Va fi acel Shangri-La la care speri? Crezi că poți scăpa de acea viitoare mustrare veșnică pur și simplu fugind de realitate, așa cum faci acum? După ziua de azi, vei reuși vreodată să mai găsești din nou o astfel de ocazie și o astfel de binecuvântare? Vei putea să le găsești când dezastrul va cădea asupra ta? Le vei putea găsi când toată omenirea intră în odihnă? Viața ta fericită actuală și acea mică familie armonioasă a ta – pot ele să-ți înlocuiască destinația veșnică viitoare? Dacă ai credință adevărată și dacă dobândești mult datorită credinței tale, atunci toate acestea sunt ceea ce tu – o ființă creată – ar trebui să dobândești, precum și ce ar fi trebuit să ai de la bun început. Nimic nu e mai benefic pentru credința și viața ta decât această cucerire.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (1)”

633. Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie – a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, a fost datorită credinței lui. Când a putut să audă glasul Meu, a lui Iahve, și să vadă slava Mea, a lui Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru a putut să-L urmeze pe Isus Hristos a fost pe baza credinței lui. Faptul că a putut fi pironit pe cruce de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot pe baza credinței lui. Când Ioan a văzut imaginea slăvită a Fiului Omului, a fost pe baza credinței sale. Când a avut viziunea zilelor de pe urmă, a fost cu atât mai mult datorită credinței lui. Motivul pentru care așa-numitele mulțimi ale neamurilor au primit revelația Mea și au ajuns să știe că M-am întors în trup pentru a-Mi face lucrarea între oameni se datorează, de asemenea, credinței lor. Toți aceia care sunt loviți de cuvintele Mele dure și totuși li se aduce consolare de către ele și sunt mântuiți – nu au făcut-o datorită credinței lor? Cei care cred în Mine, dar care totuși suferă greutăți, nu au fost, de asemenea, respinși de lume? Cei care trăiesc în afara cuvântului Meu, fugind de suferința judecății, nu rătăcesc cu toții prin lume? Ei sunt asemănători frunzelor toamnei care flutură ici și colo, fără niciun loc de odihnă, cu atât mai puțin în cuvintele Mele de consolare. Cu toate că mustrarea și rafinarea Mea nu îi urmează, nu sunt ei cerșetori duși de val dintr-un loc în altul, rătăcind pe străzile din afara Împărăției cerurilor? Este lumea într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând mustrarea Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a-ți acoperi goliciunea inimii, goliciunea care nu poate fi ascunsă? Poate că ești în stare să-i păcălești pe toți din familia ta, dar niciodată nu Mă poți păcăli pe Mine. Deoarece credința ta este prea slabă, ești încă, până în ziua de azi, neputincios în a găsi oricare dintre bucuriile pe care le poate oferi viața. Te îndemn: mai bine să îți petreci în mod sincer jumătate din viața ta pentru Mine, decât să-ți petreci toată viața în mediocritate și trebăluind pentru trup, îndurând toate suferințele pe care o persoană cu greu le poate suporta. Care este scopul în a te prețui atât de mult pe tine însuți și a fugi de mustrarea Mea? Care este scopul în a te ascunde de mustrarea Mea de moment doar pentru a culege o veșnicie de rușine, o eternitate de mustrare? Eu, de fapt, nu impun nimănui cu forța cerințele Mele. Dacă cineva este sincer dispus să se supună tuturor planurilor Mele, nu îl voi trata rău. Dar cer ca toți oamenii să creadă în Mine, așa cum a crezut Iov în Mine, în Iahve. Dacă credința voastră o depășește pe cea a lui Toma, atunci credința voastră va primi aprecierea Mea, în loialitatea voastră veți găsi fericirea Mea și veți găsi, cu siguranță, slava Mea în zilele voastre.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înseamnă să fii o persoană adevărată”

634. Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți – și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră – atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Aceia dintre voi care sunt mai buni ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, pe când cei aflați la mijloc ar înhăța banii cu o mână și adevărul cu cealaltă. Oare adevărata voastră față nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altceva căruia îi sunteți loiali, ați alege toți în acest mod și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Mulți dintre voi ați șovăit între bine și rău, nu-i așa? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut și condiție de rând, a fi susținuți și a fi respinși și așa mai departe – cu siguranță nu sunteți ignoranți cu privire la alegerile pe care le-ați făcut! Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm;^[a] între lux și sărăcie, l-ați ales pe cel dintâi; când ați ales între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiuni și adevăr, le-ați ales tot pe cele dintâi. Fiind confruntat cu toate tipurile voastre de fapte rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi, pur și simplu am fost uimit. Inimile voastre sunt neașteptat de incapabile să fie înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost pe deplin dezvăluită în fața tuturor. Cu toate acestea, încă urmăriți lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot cea dintâi? M-ați mai răsplăti cu dezamăgire și întristare dureroasă? Ar mai avea inimile voastre doar atât de puțină căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, ce alegeți? Vă veți supune cuvintelor Mele sau veți fi scârbiți de ele? Ziua Mea a fost dezvăluită chiar în fața ochilor voștri, iar ceea ce vă așteaptă este o viață nouă și un nou punct de plecare. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că acest punct de plecare nu este începutul unei lucrări noi, ca în trecut, ci încheierea lucrării vechi. Adică, acesta este actul final. Cred că toți puteți să înțelegeți ce este neobișnuit cu privire la acest punct de plecare. Totuși, într-o zi apropiată, veți înțelege adevăratul sens al acestui punct de plecare, așa că haideți să trecem de el împreună și să întâmpinăm finalul ce va să vină! Cu toate acestea, ceea ce continuă să Mă neliniștească în privința voastră este faptul că, atunci când vă confruntați cu injustiția și justiția, o alegeți întotdeauna pe cea dintâi. Dar toate acestea sunt de domeniul trecutului. Sper să uit totul din trecutul vostru, cu toate că acest lucru este foarte greu de înfăptuit. Totuși, am o metodă foarte bună de a face asta: lăsați viitorul să înlocuiască trecutul și permiteți umbrelor din trecutul vostru să fie înlocuite cu sinele vostru adevărat de astăzi. Așadar, trebuie să vă deranjez să faceți din nou alegerea: cui, mai exact, îi sunteți loiali?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui anume îi ești loial?”

Note de subsol:

a. A se întoarce la țărm: un proverb chinezesc, care are sensul de „a se întoarce de la căile sale rele”.

635. Tinerii nu ar trebui să fie lipsiți de aspirații, de elan sau de un spirit viguros de a progresa. Nu ar trebui să fie descurajați de perspectivele lor și nici nu ar trebui să își piardă speranța în viață sau credința în viitor. Ar trebui să aibă perseverența de a continua drumul adevărului pe care l-au ales acum – să-și împlinească dorința de a-și consuma întreaga viață pentru Mine. Nu ar trebui să fie lipsiți de adevăr, nici să acopere ipocrizia și nedreptatea – ar trebui să rămână fermi pe poziția lor corectă; nu ar trebui să plutească în derivă, ci ar trebui să aibă spiritul de a îndrăzni să facă sacrificii și să lupte pentru dreptate și adevăr. Ar trebui să aibă curajul de a nu ceda în fața opresiunii forțelor întunericului și de a transforma semnificația existenței lor. Nu ar trebui să accepte totul fără împotrivire, ci cu atât mai mult ar trebui să aibă un spirit de sinceritate și franchețe și de iertare pentru frații și surorile lor. Bineînțeles, acestea sunt cerințele Mele pentru toată lumea, cât și îndemnările Mele pentru toată lumea. Dar chiar mai mult, acestea sunt cuvintele Mele liniștitoare pentru toți oamenii tineri. Ar trebui să practicați potrivit cuvintelor Mele. În special, persoanelor tinere nu ar trebui să le lipsească hotărârea de a discerne clar cum sunt lucrurile și de a căuta dreptatea și adevărul. Ar trebui să urmăriți toate lucrurile frumoase și bune și ar trebui să dobândiți realitatea tuturor lucrurilor pozitive. În plus, ar trebui să fiți responsabili pentru propria viață și nu trebuie să o tratați cu ușurință. Este rar ca oamenii, odată veniți în lume, să Mă întâlnească, și tot rar este să aibă prilejul de a căuta și dobândi adevărul. De ce să nu prețuiți acest moment frumos ca pe calea corectă de urmat în această viață? Și de ce disprețuiți mereu atât de mult adevărul și dreptatea? De ce vă călcați mereu în picioare și vă distrugeți pentru acea nedreptate și murdărie care se joacă cu oamenii? Și de ce vă purtați ca acei oameni în vârstă care fac ceea ce fac cei nedrepți? De ce imitați vechile căi ale lucrurilor vechi? Viețile voastre ar trebui să fie pline de dreptate, adevăr și sfințenie; nu ar fi trebuit niciodată să deveniți depravați atât de devreme și, astfel, să cădeți în Infern. Nu credeți că asta ar fi o nenorocire înspăimântătoare? Nu credeți că ar fi îngrozitor de nedrept?

Toți ar trebui să săvârșiți lucrarea perfectă și să o sacrificați pe altarul Meu, făcând din aceasta unicul – și cel mai mare – sacrificiu pe care Mi-l oferiți. Ar trebui să stați cu toții fermi pe propriile poziții și să nu vă îndepărtați cu fiecare adiere trecătoare, ca norii de pe cer. Lucrați din greu jumătate din viața voastră, așa că de nu ați căuta destinația pe care ar trebui să o aveți? Vă trudiți jumătate din viață și, totuși, vă lăsați părinții asemănători unor porci și câini să târască adevărul și însemnătatea propriei voastre existențe în mormânt. Nu simți că e o mare nedreptate față de tine? Nu simți că a trăi astfel este mai lipsit de sens decât orice alt mod? Căutarea adevărului și a căii drepte în felul acesta va provoca probleme care îi vor deranja pe vecini, va neferici întreaga familie și va duce la dezastre fatale. Dacă trăiești astfel, nu înseamnă că ai o viață cu totul lipsită de valoare? A cui viață ar putea fi mai norocoasă decât a ta și a cui viață ar putea fi mai ridicolă decât a ta? Nu Mă cauți ca să dobândești bucuria Mea și cuvinte de mângâiere pentru tine? Dar, după ce ai alergat încoace și încolo o jumătate de viață, Mă provoci până când sunt plin de furie și nu te bag în seamă și nu te aprob – nu înseamnă asta că întreaga ta viață a fost în zadar? Cum ai putea avea îndrăzneala să te duci să vezi sufletele acelor sfinți de-a lungul veacurilor, care au fost eliberate din purgatoriu? Ești lipsit de râvnă față de Mine și, în final, vei provoca un dezastru fatal – ar fi mai bine să profiți de această oportunitate și să pleci într-o călătorie plăcută peste oceanul vast și, apoi, să te supui „sarcinii” Mele. V-am spus cu mult timp în urmă: cei care sunt – așa cum sunteți voi astăzi – lipsiți de râvnă și, totuși, nedoritori să plece, în final vor fi cuprinși și înghițiți de valurile create de Mine. Chiar vă puteți proteja? Chiar ești încrezător că actuala ta cale de a urmări poate să garanteze că vei fi desăvârșit? Oare inima ta nu e intransigentă? Cum ar putea acest mod de a urma, acest tip de urmărire, acest tip de viață și acest tip de caracter – cum ar putea să dobândească aprobarea Mea?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvinte pentru cei tineri și cei vârstnici”

636. Dumnezeu nu vrea să-i cucerească pe oameni prin mustrare, nu vrea să-i împingă întotdeauna de la spate. El vrea ca oamenii să se supună cuvintelor Lui și să lucreze într-un mod disciplinat și, prin asta, să-I satisfacă intențiile. Dar oamenii nu au nicio rușine și se răzvrătesc constant împotriva Lui. Cred că este mai bine pentru noi să găsim cea mai simplă cale de a-L mulțumi, adică să ne supunem tuturor rânduielilor Lui. Dacă poți cu adevărat să obții asta, vei fi desăvârșit. Nu este un lucru ușor și vesel? Mergi calea pe care ar trebui să mergi; nu lua în seamă ce spun ceilalți și nu gândi prea mult. Sunt viitorul și soarta ta în propriile tale mâini? Încerci mereu să scapi, dorindu-ți să alegi calea lumească – dar de ce nu poți scăpa? De ce mulți ani eziți la răscruce, iar apoi ajungi să alegi din nou această cale? După ce ai rătăcit mulți ani, de ce te-ai întors acum la casa aceasta, fără să vrei? Depinde de tine? Pentru cei din curentul acesta, dacă nu Mă credeți, atunci ascultați: dacă plănuiești să pleci, vezi dacă te lasă Dumnezeu, vezi cum te mișcă Duhul Sfânt – experimentează personal. Ca să fiu sincer, chiar dacă înduri nenorociri, trebuie să le suporți în acest curent, iar dacă există suferință, trebuie să suferi aici, azi; nu te poți duce în altă parte. Îți este clar? Unde te-ai duce? Acesta este decretul administrativ al lui Dumnezeu. Crezi că faptul că Dumnezeu a ales acest grup de oameni nu are nicio semnificație? În lucrarea Lui de astăzi, Dumnezeu nu Se înfurie ușor – dar, dacă oamenii încearcă să Îi perturbe planul, chipul I se schimbă imediat, devenind din luminos, întunecat. Așadar, te sfătuiesc să te liniștești și să Îl lași pe Dumnezeu să te orchestreze și să Îi permiți să te facă complet. Doar oamenii care fac lucrul acesta sunt inteligenți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Calea… (7)”

637. Destinația și soarta voastră sunt foarte importante pentru voi – poartă o semnificație majoră pentru voi. Credeți că dacă nu faceți lucrurile cu mare grijă, va însemna că nu veți mai avea o destinație, și că v-ați distrus soarta. Dar v-a trecut vreodată prin minte că oamenii care depun eforturi doar de dragul destinației lor, nu fac decât să trudească în zadar? Astfel de eforturi nu sunt autentice – sunt falsitate și amăgire. Dacă așa stau lucrurile, atunci aceia care depun eforturi doar de dragul destinației lor se află în pragul ultimei înfrângeri, deoarece eșecul în credința în Dumnezeu e cauzat de amăgire. Am spus mai devreme că nu-Mi place să fiu flatat sau lingușit, sau tratat cu entuziasm. Îmi place ca oamenii onești să facă față adevărului Meu și așteptărilor Mele. Mai mult, Îmi place când oamenii pot arăta cea mai mare considerație pentru inima Mea și când sunt în stare să consume totul de dragul Meu. Numai astfel poate fi inima Mea mângâiată. În acest moment, câte sunt lucrurile care Îmi displac la voi? Câte sunt lucrurile care Îmi plac la voi? E posibil ca niciunul dintre voi să nu-și fi dat seama de toate diferitele tipuri de urâțenie pe care le-ați manifestat consumându-vă de dragul destinației voastre?

În inima Mea, nu doresc să rănesc nicio inimă care este pozitivă și aspiră la cele înalte, și mai cu seamă nu doresc să îi spulber nimănui elanul de a-și face datoria cu devotament. Cu toate acestea, trebuie să reamintesc fiecăruia dintre voi despre insuficiențele voastre și despre sufletele murdare care se găsesc în cele mai adânci cotloane ale inimilor voastre. Fac asta doar cu speranța că vă veți putea oferi inima sinceră în fața cuvintelor Mele, căci ceea ce urăsc cel mai tare este înșelătoria oamenilor față de Mine. Sper doar că în ultima etapă a lucrării Mele veți putea să aveți cea mai remarcabilă performanță, că vă veți devota cu toată inima, fără să mai fiți șovăielnici. Bineînțeles, mai sper ca toți să aveți parte de o destinație bună. Cu toate acestea, încă am o cerință, și anume să luați cea mai bună decizie de a-Mi oferi devotamentul vostru deplin și final. Dacă cineva nu are acea loialitate deplină, atunci acel om este negreșit un bun de preț de-al Satanei, iar Eu nu îl voi mai păstra pentru a-l folosi, ci îl voi trimite acasă, ca părinții lui să se îngrijească de el.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”

638. În viitor, se va decide dacă ești binecuvântat sau te vei confrunta cu vai în funcție de acțiunile și de comportamentul tău de astăzi. Dacă este să fii desăvârșit de către Dumnezeu, trebuie să se întâmple în epoca prezentă; nu va mai exista o altă oportunitate în viitor. Dumnezeu vrea cu adevărat să vă desăvârșească acum, iar acesta nu este un mod de a vorbi. În viitor, indiferent ce încercări vor veni asupra voastră, ce evenimente vor avea loc sau ce dezastre veți înfrunta, Dumnezeu vrea să vă desăvârșească; acesta este un fapt cert și incontestabil. Unde se poate vedea acest lucru? Se poate vedea în faptul că, de-a lungul veacurilor și generațiilor, cuvântul lui Dumnezeu nu a atins niciodată o culme atât de înaltă și nu a intrat pe cel mai înalt tărâm, așa cum o face astăzi. Lucrarea Duhului Sfânt asupra tuturor oamenilor este astăzi fără precedent. Aproape nimeni din generațiile trecute nu a avut o astfel de experiență; nici măcar în epoca lui Isus nu au existat revelațiile de astăzi. Cuvintele rostite către voi, ceea ce înțelegeți și experiența voastră și-au atins, toate, apogeul. Nici măcar în toiul încercărilor și al mustrărilor, voi nu plecați, iar acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea lui Dumnezeu a atins o splendoare fără precedent. Acesta nu este un lucru pe care omul e capabil să-l facă. Nu este ceva ce omul menține; mai degrabă, este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Așadar, din multele fapte ale lucrării lui Dumnezeu, se poate vedea că Dumnezeu Își dorește să-i desăvârșească pe oameni și că El este cu siguranță capabil să vă facă compleți. Dacă aveți această intuiție și faceți această nouă descoperire, atunci nu veți aștepta cea de-a doua venire a lui Isus; în schimb, Îi veți permite lui Dumnezeu să vă facă compleți în epoca actuală. Astfel, fiecare dintre voi ar trebui să facă tot ce îi stă în putință neprecupețind niciun efort, pentru a putea fi desăvârșit de către Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția”

639. Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să fie desăvârșită, să fie în final câștigată de El, să fie complet curățită de El și să devină un om pe care El îl iubește. Nu contează dacă vă spun că sunteți înapoiați sau de calibru slab – acestea sunt toate adevărate. Totuși, faptul că Eu spun aceasta nu dovedește că intenționez să vă abandonez, că mi-am pierdut speranța în voi, cu atât mai puțin că nu sunt dispus să vă mântuiesc. Astăzi, am venit să fac lucrarea mântuirii voastre, ceea ce înseamnă că lucrarea pe care o fac Eu este o continuare a lucrării de mântuire. Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi conform calibrului tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești un om cu știință de carte, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să faci datoria de găzduire, cerințele Mele față de tine vor fi în conformitate cu aceasta; dacă spui că nu poți face datoria de găzduire și poți îndeplini doar o anumită funcție, fie că este vorba de a predica Evanghelia, de a îngriji biserica sau de a te ocupa de alte treburi generale, desăvârșirea Mea asupra ta va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești. A fi loial, a te supune până la capăt și a căuta să-L iubești pe Dumnezeu în cea mai mare măsură cu putință – asta este ceea ce trebuie să împlinești, doar aceste trei lucruri, și acestea sunt cele mai bune practici. În cele din urmă, oamenilor li se cere să realizeze aceste trei lucruri, iar cei care le pot realiza vor fi desăvârșiți. Dar, mai presus de toate, trebuie să urmărești cu adevărat, trebuie ca în mod activ să continui să avansezi și să nu fii pasiv în privința asta. Am spus că fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită și este capabilă să fie desăvârșită, și lucrul acesta e adevărat, dar tu nu te străduiești să urci. Cei care nu îndeplinesc aceste trei criterii vor fi totuși eliminați la final. Vreau ca toată lumea să recupereze, vreau ca toată lumea să aibă lucrarea și luminarea Duhului Sfânt și să poată să se supună până la sfârșit, deoarece aceasta este datoria pe care fiecare dintre voi trebuie să o îndeplinească. Când toți v-ați îndeplinit datoria, veți fi desăvârșiți cu toții și veți fi și o mărturie răsunătoare. Toți aceia care dau mărturie sunt aceia care au fost triumfători asupra Satanei și au câștigat promisiunea lui Dumnezeu și ei sunt cei care vor rămâne să trăiască în destinația minunată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

640. Omenirea, după ce s-a abătut de la provizia de viață a Celui Atotputernic, nu cunoaște scopul existenței, dar se teme, totuși, de moarte. Oamenii nu au niciun ajutor și nicio susținere, dar, totuși, nu sunt dispuși să închidă ochii și își adună puterile pentru a-și susține trupul, cu spirite care sunt lipsite de simțire, și îndură o existență lipsită de noblețe în această lume. Tu trăiești astfel, fără speranță, la fel ca ceilalți, fără scop. Doar Cel Sfânt din legendă îi va mântui pe oamenii care, gemând în mijlocul suferinței lor, tânjesc cu disperare după sosirea Lui. O astfel de credință a rămas mult timp nerealizată în aceia cărora le lipsește conștiința. Cu toate acestea, ei încă tânjesc așa după ea. Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El se simte scârbit de acești oameni care nu au deloc conștiință, fiindcă trebuie să aștepte prea mult timp până când primește un răspuns din partea oamenilor. El vrea să caute, să caute inima ta și duhul tău și să-ți aducă apă și mâncare, astfel încât să te trezești și să nu mai fii însetat sau înfometat. Când ești epuizat și când simți o parte din pustietatea acestei lumi, nu te simți pierdut, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment. El stă de veghe lângă tine. Așteaptă să te întorci, așteaptă ziua în care îți vei recăpăta brusc memoria: când îți vei da seama că ai venit de la Dumnezeu și că, la un moment necunoscut, ți-ai pierdut direcția, la un moment necunoscut, ți-ai pierdut conștiința pe drum și la un moment necunoscut, ai avut un „tată”; când îți vei da seama, în plus, că Cel Atotputernic a stat întotdeauna de veghe, așteptând acolo mult, mult timp întoarcerea ta. El a tot tânjit cu disperare, așteptând un răspuns care nu va veni niciodată. Veghea Lui este dincolo de orice preț și este de dragul inimii omului și al duhului omului. Poate că veghea Sa este nelimitată, sau poate că a luat sfârșit. Dar tu ar trebui să știi exact unde îți sunt inima și duhul în acest moment.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”

641. Dragostea și mila lui Dumnezeu pătrund în fiecare detaliu al lucrării Sale de gestionare și, indiferent dacă oamenii sunt capabili sau nu să înțeleagă intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu, El face cu perseverență constantă lucrarea pe care intenționează să o realizeze. Indiferent cât de mult înțeleg oamenii din gestionarea lui Dumnezeu, ajutorul și beneficiile aduse omului de lucrarea lui Dumnezeu pot fi experimentate de toți. Poate că, astăzi, nu ai simțit deloc dragostea și aprovizionarea vieții de la Dumnezeu, dar atât timp cât nu-L părăsești pe Dumnezeu și nu renunți la hotărârea ta de a urmări adevărul, va veni o zi când îți va apărea chipul zâmbitor al lui Dumnezeu. Căci scopul lucrării de gestionare a lui Dumnezeu este de a revendica oamenii care se află sub controlul Satanei, nu de a-i abandona pe cei care au fost corupți de Satana și care se opun lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi mântuit numai în cadrul gestionării lui Dumnezeu”

642. Cât se săvârșește lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, toți cei care pot fi mântuiți vor fi mântuiți pe cât este posibil, fără ca niciunul să fie lepădat, pentru că scopul lucrării lui Dumnezeu este de a mântui omul. Toți aceia care, în timpul mântuirii omului de către Dumnezeu, sunt incapabili să obțină o schimbare în firea lor – cât și toți aceia care sunt incapabili să-L asculte pe Dumnezeu întru totul – vor deveni obiecte pentru pedeapsă. Această etapă a lucrării – lucrarea cuvintelor – va deschide oamenilor toate căile și tainele pe care ei nu le înțeleg, astfel încât omul să poată înțelege intențiile lui Dumnezeu și cerințele Lui de la om și să poată avea condițiile necesare pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și să obțină schimbări în firea sa. Dumnezeu folosește doar cuvinte pentru a-Și face lucrarea și nu-i pedepsește pe oameni pentru că sunt puțin răzvrătiți, întrucât acum este timpul lucrării de mântuire. Dacă toți cei răzvrătiți ar fi pedepsiți, atunci nimeni nu ar avea ocazia de a fi mântuit; toți ar fi pedepsiți și ar cădea în Infern. Scopul folosirii cuvintelor pentru a-i judeca pe oameni este de a le permite să se cunoască pe ei înșiși și să se supună lui Dumnezeu; nu este pentru ca ei să fie pedepsiți cu o astfel de judecată. În timpul lucrării cuvintelor, mulți oameni își vor expune răzvrătirea și sfidarea, cât și lipsa de supunere față de Dumnezeul întrupat. Totuși, El nu-i va pedepsi pe toți acești oameni din această cauză, ci, în schimb, doar îi va lăsa deoparte pe cei care sunt corupți până în măduva oaselor și care nu pot fi mântuiți. El va da trupul lor Satanei și, în câteva cazuri, le va nimici trupul. Cei rămași vor continua să urmeze și să experimenteze emondarea. Dacă în timp ce urmează, acești oameni sunt încă incapabili să accepte emondarea și devin din ce în ce mai degenerați, atunci își vor fi pierdut șansa la mântuire. Fiecare persoană care a acceptat cucerirea cuvintelor lui Dumnezeu va avea numeroase șanse pentru mântuire; în mântuirea fiecărei persoane de către Dumnezeu, El va fi indulgent cu ei, în cea mai mare măsură posibilă. Cu alte cuvinte, li se va arăta indulgența supremă. Atât timp cât oamenii se întorc de pe calea greșită și câtă vreme se pot căi, Dumnezeu le va da ocazii să obțină mântuirea Lui. Când oamenii se răzvrătesc prima dată împotriva lui Dumnezeu, El nu-Și dorește să-i doboare; în schimb, face tot ce poate pentru a-i mântui. Dacă cineva nu are nicidecum loc pentru mântuire, atunci Dumnezeu îl va arunca deoparte. Faptul că Dumnezeu nu Se grăbește să pedepsească pe cineva înseamnă că El vrea să-i mântuiască pe toți cei care pot fi mântuiți. El judecă, luminează și îndrumă oamenii doar prin cuvinte, și nu folosește un toiag pentru a-i doborî. Folosirea cuvintelor pentru a le aduce oamenilor mântuirea reprezintă scopul și însemnătatea etapei finale a lucrării.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să renunțați la binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

643. În întinderea vastă a lumii, oceanele se înnămolesc devenind câmpuri și câmpurile se revarsă în oceane, de nenumărate ori. În afară de El, care deține suveranitatea asupra tot printre toate lucrurile, nu există nimeni care să fie capabil să conducă și să îndrume rasa umană. Nu există nimeni „puternic”, care să trudească sau să facă pregătiri pentru această rasă umană, cu atât mai puțin cineva care să poată călăuzi această rasă umană să se îndrepte spre destinația luminii și să se elibereze de nedreptățile lumii oamenilor. Dumnezeu deplânge viitorul omenirii, El jelește căderea omenirii și e îndurerat de faptul că omenirea mărșăluiește, pas cu pas, spre decădere și spre calea fără de întoarcere. Nimeni nu s-a gândit vreodată la acest lucru: unde s-ar putea îndrepta o astfel de omenire, care I-a frânt pe deplin inima lui Dumnezeu și s-a lepădat de El pentru a-l căuta pe cel rău? Tocmai din acest motiv, nimeni nu încearcă să simtă furia lui Dumnezeu, nimeni nu caută calea care Îl mulțumește pe Dumnezeu și nu încearcă să se apropie mai mult de Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, nimeni nu încearcă să aprecieze mâhnirea și durerea lui Dumnezeu. Chiar și după ce aude glasul lui Dumnezeu, omul continuă pe propriul drum, continuă să se depărteze de Dumnezeu, ocolind harul și grija lui Dumnezeu, ferindu-se de adevărul Lui, preferând să se vândă Satanei, dușmanul lui Dumnezeu. Și cine s-a gândit vreodată – în caz că omul ar stărui în încăpățânarea sa – la cum va trata Dumnezeu această omenire care Îl desconsideră atât de profund? Nimeni nu știe că motivul atenționărilor și îndemnurilor repetate ale lui Dumnezeu către om este acela că El a pregătit în mâinile Lui catastrofe cum nu au mai fost vreodată, acelea care vor fi de nesuportat pentru trupul și sufletul omului, nu doar pedepse ale trupului, ci acelea care țintesc sufletul omului. Trebuie să știi asta: ce fel de furie va dezlănțui Dumnezeu când planul Lui va eșua și când atenționările și îndemnurile Lui nu vor fi răsplătite? Va fi complet diferit de ceea ce a fost vreodată experimentat sau cunoscut până acum de vreo ființă creată. Și astfel spun că aceste catastrofe sunt fără precedent și nu se vor mai repeta niciodată. Căci planul lui Dumnezeu este să creeze omenirea doar de data aceasta și să mântuiască omenirea doar de data aceasta. Aceasta este prima dată, și este și ultima. Prin urmare, nimeni nu poate aprecia intențiile minuțioase și anticiparea înflăcărată cu care Dumnezeu mântuiește omenirea de data aceasta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”