255. Dumnezeu este ceea ce El este și are ceea ce El are. Tot ceea ce exprimă și dezvăluie El sunt reprezentări ale esenței Lui și ale identității Lui. Ceea ce El este și ceea ce El are, precum și esența și identitatea Sa, sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de către niciun om. Firea Lui conține iubirea Lui pentru omenire, alinarea pe care o aduce El omenirii, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii. Personalitatea omului, în schimb, poate fi optimistă, energică sau nesimțitoare. Firea lui Dumnezeu aparține Cârmuitorului tuturor lucrurilor și ființelor vii, Domnului întregii creații. Firea Sa înseamnă onoare, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este drept, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult, este un simbol al Celui care nu poate fi^[a] înfrânt sau invadat de întuneric și de nicio forță inamică, precum și un simbol al Celui care nu poate fi ofensat (și care nu va tolera să fie ofensat)^[b] de nicio ființă creată. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană sau persoane nu pot și nu au voie să-I tulbure lucrarea sau firea. Însă personalitatea omului nu este mai mult decât un simbol al ușoarei superiorități a omului asupra animalelor. Omul ca atare nu are nicio autoritate, nicio autonomie și nicio capacitate de a-și transcende sinele, ci este, în esența sa, o ființă care se pleacă la mila a tot felul de persoane, evenimente și lucruri. Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și manifestării dreptății și luminii; distrugerii întunericului și a răului. El se bucură fiindcă a adus omenirii lumina și o viață bună; bucuria Lui este una dreaptă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al favorabilității. Mânia lui Dumnezeu se datorează existenței nedreptății care fac rău omenirii Lui; existenței răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, existenței lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative nu mai există și, mai mult, este un simbol al sfințeniei Lui. Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric, fiindcă lucrarea Lui asupra omului nu se ridică la așteptările Sale și fiindcă omenirea pe care El o iubește nu poate trăi în întregime în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar cu deficiențe în ceea ce privește concepțiile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și bunătății. Fericirea Lui, bineînțeles, se naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roadă bună, un sentiment mai înalt chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a luminii. Emoțiile oamenilor, pe de altă parte, se nasc toate de dragul propriilor lor interese, nu în numele dreptății, al luminii sau al frumuseții și cu atât mai puțin de dragul harului dăruit din Cer. Emoțiile omenirii sunt egoiste și aparțin lumii întunericului. Ele nu există de dragul liberului arbitru, cu atât mai puțin de dragul planului lui Dumnezeu, astfel că, despre om și Dumnezeu nu se poate niciodată vorbi împreună. Dumnezeu este mereu suveran și pururi onorabil, în timp ce omul este pururi ignobil, pururi lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu face pururi sacrificii și Se devotează omenirii; omul, însă, pururi ia și se străduie doar pentru sine. Dumnezeu își dă pururi osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic de dragul luminii sau al dreptății. Chiar dacă omul face un efort o perioadă, acesta este atât de slab încât nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, iar nu pentru alții. Omul este întotdeauna egoist, în timp ce Dumnezeu este pururi altruist. Dumnezeu este sursa a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care urmează și dă dovadă de toată urâțenia și răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de neprihănire și frumusețe, însă omul este perfect capabil, în orice moment și în orice situație, să trădeze neprihănirea și să se abată departe de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

256. Eu sunt drept, Eu sunt demn de încredere și Eu sunt Dumnezeul care cercetează tainele inimii omului! Voi dezvălui de îndată cine este sincer și cine este fals. Nu vă alarmați; toate lucrurile merg după timpul Meu. Vă voi spune, rând pe rând, cine Mă vrea cu sinceritate și cine nu Mă vrea cu sinceritate. Voi doar îngrijiți-vă să mâncați bine, să beți bine și să vă apropiați de Mine când veniți în prezența Mea, iar Eu Însumi Îmi voi face lucrarea. Nu fiți prea nerăbdători să vedeți rezultate rapide; lucrarea Mea nu este ceva ce poate fi săvârșit dintr-o dată. În ea se află pașii și înțelepciunea Mea, și de aceea înțelepciunea Mea poate fi revelată. Vă voi permite să vedeți ceea ce este făcut de mâinile Mele – pedepsirea răului și răsplătirea binelui. Cu siguranță nu favorizez pe nimeni. Eu te voi iubi sincer pe tine, cel care Mă iubești sincer, iar mânia Mea va fi totdeauna cu cei care nu Mă iubesc sincer, ca ei să-și poată aduce aminte pentru totdeauna că Eu sunt Dumnezeul adevărat, Dumnezeul care cercetează tainele inimii omului. Nu te purta într-un fel în fața unora și într-un alt fel pe la spatele lor; Eu văd clar tot ceea ce faci și, cu toate că pe alții îi poți păcăli, pe Mine nu Mă poți păcăli. Eu văd totul clar. Nu ai cum să ascunzi nimic; totul se află în mâinile Mele. Nu te crede foarte isteț pentru că ai făcut ca toate micile tale calcule meschine să te avantajeze. Eu îți zic: indiferent câte planuri pot face oamenii, fie că sunt mii sau zeci de mii, până la urmă, ei nu pot scăpa din palma mâinii Mele. Toate lucrurile și obiectele sunt controlate de mâinile Mele, ca să nu mai spun o persoană! Nu încerca să Mă eviți sau să te ascunzi, nu încerca să înșeli sau să tăinuiești ceva. Oare tot nu poți să vezi că înfățișarea Mea glorioasă și mânia și judecata Mea au fost public dezvăluite? Voi judeca îndată și fără milă pe cine nu Mă vrea în mod sincer. Compasiunea Mea a ajuns la sfârșit; nu a mai rămas nimic din ea. Nu mai fiți fățarnici și puneți capăt căilor voastre necontrolate și nesăbuite.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 44

257. Eu sunt Începutul și Eu sunt Sfârșitul. Eu sunt unicul Dumnezeu adevărat complet și înviat. Rostesc cuvintele Mele înaintea voastră, iar voi trebuie să credeți cu tărie ceea ce vă spun. Cerul și pământul poate vor trece, însă nicio literă sau rând din ceea ce spun nu va trece niciodată. Țineți minte acest lucru! Țineți minte acest lucru! Odată ce am vorbit, niciun cuvânt nu a fost niciodată retras și fiecare cuvânt va fi împlinit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 53

258. Universul și toate lucrurile sunt în mâinile Mele. Dacă Eu vorbesc, așa va fi. Dacă Eu poruncesc, așa va fi. Satana este sub picioarele Mele, este în Adânc! Atunci când vocea Mea răsună, cerul și pământul vor pieri și se vor reduce la zero! Toate lucrurile vor fi reînnoite; acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat, care este absolut corect. Am biruit lumea și am biruit toate cele rele. Stau aici vorbind cu voi, și toți cei care au urechi ar trebui să asculte și toți cei care trăiesc ar trebui să accepte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 15

259. Ceea ce am spus trebuie luat în considerare, ce este luat în considerare trebuie finalizat, iar acest lucru nu poate fi schimbat de către nimeni; acest lucru este absolut. Indiferent dacă este vorba despre ce am spus în trecut sau ce voi spune în viitor, totul se va înfăptui, iar omenirea întreagă va vedea acest lucru. Acesta este principiul din spatele cuvintelor și lucrării Mele. […] Din tot ce are loc în univers, nu există nimic în care Eu să nu am ultimul cuvânt. Ce există și nu se află în mâinile Mele? Tot ce spun Eu se înfăptuiește, și cine dintre oameni Mă poate face să Mă răzgândesc? Poate fi legământul pe care l-am încheiat pe pământ? Nimic nu-Mi poate împiedica planul; sunt atotprezent în lucrarea Mea și în planul Meu de gestionare (planul mântuirii). Ce om poate să intervină? Nu am fost Eu Cel care a făcut personal aceste aranjamente? Faptul că am intrat în această situație astăzi nu deviază de la planul Meu sau de la ceea ce am prezis; totul a fost stabilit de Mine cu mult timp în urmă. Cine dintre voi poate să pătrundă planul Meu pentru acest pas? Poporul Meu va asculta de glasul Meu, iar fiecare dintre cei care Mă iubesc cu adevărat se vor întoarce înaintea tronului Meu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 1

260. Îi iubesc pe toți care se sacrifică sincer pentru Mine și care Mi se dedică. Îi urăsc pe toți care sunt născuți din Mine, dar nu Mă cunosc, și chiar Mi se împotrivesc. Nu voi abandona pe nimeni care este sincer pentru Mine; mai degrabă, voi dubla binecuvântările acelei persoane. Îi voi pedepsi de două ori mai mult pe cei care nu sunt recunoscători și Îmi necinstesc bunătatea și nu îi voi lăsa să scape cu ușurință. În Împărăția Mea, nu există necinste sau înșelăciune, și nu există deșertăciune lumească; adică, nu există mirosul morților. Mai degrabă, totul este corectitudine și dreptate; totul este puritate și deschidere, nimic nefiind ascuns ori tăinuit. Totul este proaspăt, totul este bucurie și totul este edificare. Nimeni care mai miroase a mort nu poate rămâne în Împărăția Mea, ci, în schimb, va fi condus de toiagul Meu din fier.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 70

261. Sunt un foc mistuitor și nu tolerez ofensa. Fiindcă toți oamenii au fost creați de Mine, ei trebuie să Mă asculte și nu pot să se răzvrătească, orice spun și fac Eu. Oamenii nu au dreptul să se amestece în lucrarea Mea, și cu atât mai puțin sunt calificați să analizeze ce este bine sau rău în lucrarea Mea și în cuvintele Mele. Eu sunt Domnul creației, iar ființele create ar trebui să obțină tot ceea ce Eu cer cu o inimă plină de venerație pentru Mine; nu ar trebui încerce să discute cu Mine și, mai ales, nu ar trebui să se împotrivească. Cu autoritatea Mea, eu Îmi guvernez poporul, iar toți aceia care fac parte din creația Mea ar trebui să se supună autorității Mele. Deși astăzi sunteți îndrăzneți și încrezuți în fața Mea, deși nu ascultați cuvintele cu care Eu vă învăț și nu cunoașteți teama, eu doar vă întâmpin răzvrătirea cu îngăduință; nu-Mi voi pierde cumpătul și nu-Mi voi compromite munca pentru că niște viermi mărunți au întors mizeria din grămada de bălegar. Tolerez existența continuă a tot ceea ce urăsc și a tuturor lucrurilor pe care le detest de dragul voii Tatălui Meu, și voi face astfel până când cuvântările Mele vor fi complete, până chiar în ultima Mea clipă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, vei regreta tot răul pe care l-ai făcut”

262. De vreme ce te-ai hotărât deja să-Mi slujești, nu te voi lăsa să pleci. Sunt un Dumnezeu care urăște răul și sunt un Dumnezeu gelos pe omenire. De vreme ce ți-ai așezat deja cuvintele pe altar, nu îți voi îngădui să fugi chiar dinaintea ochilor Mei și nu voi tolera să servești la doi stăpâni. Credeai că poți să ai o a doua dragoste după ce ți-ai așezat cuvintele pe altarul Meu și înaintea ochilor Mei? Cum aș putea să le permit oamenilor să Mă facă de râs în felul acesta? Credeai că poți să-Mi faci lejer făgăduințe și jurăminte cu limba? Cum ai putut să depui jurăminte lângă tronul Meu, tronul Celui care sunt Preaînalt? Credeai că jurămintele tale au dispărut deja? Permiteți-Mi să vă spun: chiar dacă trupurile voastre vor dispărea, jurămintele voastre nu pot să o facă. În final, vă voi condamna pe baza jurămintelor voastre. Totuși, credeți că puteți să Îmi faceți față punându-vă cuvintele înaintea Mea și că inimile voastre pot să servească spiritelor necurate și spiritelor rele. Cum ar putea mânia Mea să-i tolereze pe acei oameni care, asemănători câinilor și porcilor, Mă înșală? Trebuie să-Mi execut decretele administrative și să smulg cu forța din mâinile spiritelor necurate pe toți acei amorțiți și „pioși” care cred în Mine ca să Mă poată „sluji” în mod disciplinat, ca să fie boii și caii Mei și să se supună orchestrărilor Mele. Te voi face să-ți recapeți hotărârea anterioară și să-Mi slujești din nou. Nu voi tolera nicio creatură care Mă înșală. Credeai că ai putea, pur și simplu, să faci în mod absurd cereri și să minți în fața Mea? Credeai că nu ți-am auzit sau nu ți-am văzut cuvintele și faptele? Cum aș fi putut să nu-ți am în vedere cuvintele și faptele? Cum aș putea vreodată să le permit oamenilor să Mă înșele așa?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!”

263. Eu sunt unicul Dumnezeu Însuși și, în plus, Eu sunt singura persoană a lui Dumnezeu. Cu atât mai mult, Eu, întregimea trupului, sunt manifestarea completă a lui Dumnezeu. Oricine îndrăznește să nu Mă venereze, oricine îndrăznește să arate împotrivire în priviri, oricine îndrăznește să spună cuvinte de sfidare împotriva Mea va muri cu siguranță de blestemele și mânia Mea (va fi blestemat din cauza mâniei Mele). În plus, oricine îndrăznește să nu fie loial sau filial față de Mine și oricine îndrăznește să încerce să Mă înșele va muri negreșit din cauza urii Mele. Dreptatea, măreția și judecata Mea vor dăinui în vecii vecilor. La început, am fost iubitor și milostiv, dar aceasta nu este firea divinității Mele complete; dreptatea, maiestatea și judecata sunt doar cuprinse în firea Mea, întregul Dumnezeu Însuși. În timpul Epocii Harului, am fost iubitor și milostiv. Datorită lucrării pe care trebuia să o închei, aveam bunătate iubitoare și milă; dar după aceea nu a mai fost nevoie de asemenea lucruri (și de atunci, nu au mai existat vreodată). Totul este dreptate, măreţie și judecată și aceasta este firea completă a umanității Mele normale combinate cu divinitatea Mea completă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 79

264. Stăpânesc toate lucrurile, Eu sunt Dumnezeul înțelept care deține întreaga autoritate și nu sunt îngăduitor față de nimeni; sunt extrem de aspru, complet lipsit de sentimente personale. Tratez pe oricine (indiferent cât de bine vorbește, nu îl voi ierta) cu dreptatea, corectitudinea și măreția Mea, în același timp permițând tuturor să vadă mai bine minunile faptelor Mele, cât și ce înseamnă faptele Mele. Rând pe rând, am pedepsit toate duhurile rele pentru tot felul de acțiuni pe care le săvârșesc, aruncându-le pe toate în Adânc. Am finalizat această lucrare înainte de începutul timpului, lăsându-le fără poziție, nelăsându-le niciun loc în care să-și facă lucrarea. Niciunul dintre aleșii Mei – cei predestinați și selectați de Mine – nu poate fi nicicând posedat de duhurile rele, ci, în schimb, va fi mereu sfânt. Pe aceia pe care nu i-am predestinat și selectat îi voi preda Satanei și nu le voi mai permite să mai rămână. În toate privințele, decretele Mele administrative implică dreptatea și măreția Mea. Nu voi lăsa să scape nici măcar pe unul dintre aceia asupra cărora lucrează Satana, ci îi voi azvârli împreună cu trupurile lor în Infern, pentru că Eu îl urăsc pe Satana. Nu-l voi ierta cu ușurință sub nicio formă, ci îl voi distruge cu totul, nelăsându-i nici cea mai mică șansă să-și facă lucrarea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 70

265. Îi voi mustra pe toți cei născuți din Mine, care încă nu Mă cunosc, pentru a arăta toată mânia Mea, marea Mea putere și întreaga Mea înțelepciune. Întru Mine, totul este drept și nu există absolut nicio nedreptate, nicio înșelăciune și nicio necinste; oricine este necinstit și înșelător trebuie să fie un fiu al iadului – trebuie să fie născut în Infern. Întru Mine, totul este deschis; orice spun să fie împlinit este împlinit și orice spun să fie stabilit este stabilit, nimeni nu poate schimba sau imita aceste lucruri, deoarece Eu sunt unicul Dumnezeu Însuși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 96

266. Îi voi pedepsi pe cei răi și-i voi răsplăti pe cei buni, Îmi voi pune în aplicare dreptatea și Îmi voi îndeplini judecata. Îmi voi folosi cuvintele pentru a realiza totul, făcând ca toți oamenii și toate lucrurile să experimenteze mâna Mea care mustră, și îi voi face pe toți să vadă întreaga Mea glorie, întreaga Mea înțelepciune și întreaga Mea mărinimie. Nicio persoană nu va îndrăzni să se ridice să judece, întrucât, în Mine, toate lucrurile sunt îndeplinite; și, prin asta, toți vor vedea întreaga Mea demnitate și toți vor gusta întreaga Mea victorie, căci în Mine se manifestă toate lucrurile. Din aceasta, se pot vedea marea Mea putere și autoritatea Mea. Nimeni nu va îndrăzni să Mă ofenseze și nimeni nu va îndrăzni să Mă împiedice. Cu Mine, totul este scos la iveală. Cine ar îndrăzni să ascundă ceva? Cu siguranță acelei persoane nu-i voi arăta niciun fel de milă! Astfel de ticăloși trebuie să primească pedeapsa Mea severă și astfel de lepădături trebuie alungate din fața ochilor Mei. Îi voi conduce cu un toiag de fier și Îmi voi folosi autoritatea ca să îi judec, fără a avea câtuși de puțină îndurare și fără să le cruț deloc sentimentele, căci Eu sunt Dumnezeu Însuși, care este lipsit de emoții și măreț și care nu poate fi ofensat. Acest lucru ar trebui înțeles și văzut de toți, ca nu cumva să ajungă să fie loviți și anihilați de Mine „fără motiv sau temei”, căci toiagul Meu va lovi pe toți cei care Mă ofensează. Nu-Mi pasă dacă ei Îmi cunosc sau nu decretele administrative; pentru Mine acest lucru va fi lipsit de importanță, deoarece persoana Mea nu tolerează ofensa nimănui. Acesta este motivul pentru care se spune că sunt un leu; dobor pe oricine ating. De aceea se spune că, acum, este blasfemie să se spună că Eu sunt Dumnezeul milei și al bunătății iubitoare. În esență, nu sunt miel, ci leu. Nimeni nu îndrăznește să Mă ofenseze; voi pedepsi imediat cu moartea și fără milă pe oricine Mă ofensează.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 120

267. Glasul Meu este judecată și mânie; nu sunt blând cu nimeni și nu arăt milă nimănui, căci Eu sunt Dumnezeul Însuși cel drept, și posed mânie; posed ardere, curățire și distrugere. În Mine nimic nu este ascuns ori emoțional, ci, dimpotrivă, totul este deschis, drept și imparțial. Pentru că fiii Mei întâi născuți sunt deja cu Mine pe tron, conducând toate națiunile și toate popoarele, lucrurile și oamenii nedrepți și nelegiuiți încep să fie judecați. Îi voi cerceta unul câte unul, fără să-Mi scape nimic, dezvăluindu-i complet. Căci judecata Mea a fost revelată pe deplin și complet deschisă și nu am reținut absolut nimic; voi arunca tot ceea ce nu corespunde voii Mele și voi lăsa să piară aceste lucruri pe vecie, în Adânc. Acolo, le voi lăsa să ardă veșnic. Aceasta este dreptatea Mea; aceasta este corectitudinea Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru și totul trebuie să fie sub comanda Mea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 103

268. Fiecare propoziție pe care o rostesc este plină de autoritate și judecată, și nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele. Odată ce cuvintele Mele sunt rostite, lucrurile se vor întâmpla negreșit în conformitate cu cuvintele Mele; aceasta este firea Mea. Cuvintele Mele sunt autoritatea, iar oricine le rectifică, Îmi jignește mustrarea și pe acel om trebuie să îl dobor. În cazuri grave, ei atrag pieirea asupra propriilor vieți și merg în Gheenă sau în Adânc. Acesta este singurul fel în care tratez omenirea, iar omul nu îl poate schimba nicidecum – acesta este decretul Meu administrativ. Amintiți-vă acest lucru! Nimănui nu i se permite să-Mi încalce decretul; acesta trebuie împlinit potrivit voii Mele! În trecut, am fost prea îngăduitor cu voi și ați avut parte doar de cuvintele Mele. Cuvintele pe care le-am rostit despre a-i doborî pe oameni nu s-au împlinit încă. Dar, de azi înainte, toate dezastrele (legate de decretele Mele administrative) se vor abate unul după altul spre pedepsirea tuturor celor care nu se aliniază voii Mele. Faptele trebuie să se întâmple – pentru că altfel, oamenii nu ar putea să-Mi vadă mânia, ci s-ar deprava necontenit. Acesta este un pas din planul Meu de gestionare (planul mântuirii) și este felul în care voi înfăptui următoarea etapă din lucrarea Mea. Vă spun anticipat acest lucru, pentru a putea evita să comiteți păcate și să aveți parte de pierzania veșnică. Cu alte cuvinte, de azi înainte, în afară de fiii Mei întâi născuți, îi voi face pe toți oamenii să-și ocupe pozițiile cuvenite conform voii Mele și voi mustra pe fiecare, pe rând. Nu voi cruța pe niciunul dintre ei. Îndrăzniți numai să vă depravați din nou! Îndrăzniți numai să vă răzvrătiți din nou! Am mai spus în trecut că sunt drept față de toți și sunt lipsit de sentimente, iar acest lucru servește pentru a demonstra că firea Mea nu trebuie ofensată. Aceasta este persoana Mea. Nimeni nu poate schimba acest lucru. Toți oamenii Îmi aud cuvintele și toți oamenii Îmi văd înfățișarea plină de slavă. Toți oamenii trebuie să asculte de Mine pe deplin și în mod absolut – acesta este decretul Meu administrativ. Toți oamenii din întregul univers și de la capetele pământului ar trebui să Mă laude și să Mă slăvească pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, unicul, pentru că sunt persoana lui Dumnezeu. Nimeni nu-Mi poate schimba cuvintele și cuvântările, limbajul și comportamentul, deoarece acestea Mă privesc doar pe Mine și sunt lucruri pe care le-am avut din vremuri străvechi și care vor exista veșnic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 100

269. Totul se va împlini prin cuvintele Mele; niciun om nu poate lua parte, și niciun om nu poate face lucrarea pe care o voi îndeplini Eu. Voi curăța aerul din toate ținuturile și voi eradica orice urmă a demonilor de pe pământ. Am început deja și voi iniția prima etapă a lucrării mele de mustrare în locuința marelui balaur roșu. Astfel, se poate vedea că mustrarea Mea s-a abătut asupra întregului univers și că marele balaur roșu și toate felurile de spirite necurate vor fi incapabile să scape de mustrarea mea, căci Eu privesc asupra tuturor ținuturilor. Când lucrarea Mea pe pământ se va încheia, adică atunci când epoca judecății se va termina, voi mustra oficial pe marele balaur roșu. Poporul Meu va vedea mustrarea Mea dreaptă a marelui balaur roșu, va revărsa laudă din pricina neprihănirii Mele și va preamări pentru totdeauna Numele Meu cel sfânt din pricina neprihănirii Mele. Prin urmare, vă veți îndeplini în mod oficial datoria și Mă veți lăuda în mod oficial în toate ținuturile pentru totdeauna!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 28

270. Acum este momentul în care voi decide sfârșitul fiecărei persoane, nu etapa la care am început să prelucrez omul. Îmi scriu în cartea Mea, unul câte unul, cuvintele și acțiunile fiecărei persoane, precum și calea lor în urmarea Mea, trăsăturile lor inerente și performanța lor finală. În felul acesta, niciun om nu va scăpa de mâna Mea și toți vor fi cu neamul lor așa cum hotărăsc. Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți întru dreptatea lui Dumnezeu și ca răsplată pentru numeroasele lor fapte rele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

271. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te schimbe într-o persoană care are umanitate și adevărul, ci dimpotrivă, au insuflat căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ai o grandomanie de două ori mai mare decât înainte, ci au crescut și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una superficială ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu este o problemă obișnuită, ci una foarte serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu te-am înștiințat dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristosul – Dumnezeul de pe pământ – ca și cu un om obișnuit, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu nu este altceva decât un om, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este singura mea admonestare pentru voi toți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

272. Milostenia mea se manifestă asupra celor care Mă iubesc și se neagă pe ei înșiși. Și pedeapsa aruncată asupra celor păcătoși este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, a mărturiei mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, foametea și ciuma se vor abate asupra celor care Mi se opun și ei se vor tângui. Cei care au comis tot felul de ticăloșii, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; și ei, căzând în dezastru, cum rareori a fost văzut de-a lungul a milioane de ani, vor ajunge să trăiască într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai urmașilor Mei, care Mi-au arătat credință, singuri se vor bucura și vor aplauda atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi într-o bucurie pe care nu am mai dat-o niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale oamenilor și detest faptele lor rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni cu același spirit ca și Mine. Nu i-am uitat niciodată pe aceia care nu au același spirit ca și Mine; i-am păstrat cu dezgust în inima Mea, doar așteptând ocazia de a-Mi abate pedeapsa asupra lor, lucru ce Mă va delecta. Ziua Mea a venit în sfârșit astăzi și nu mai trebuie să aștept!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

273. Voi îndrepta nedreptățile lumii omenești. Îmi voi face lucrarea Mea cu propriile mâini în întreaga lume, oprindu-l pe Satana să-i facă iarăși rău poporului Meu, oprindu-i pe dușmani să facă din nou orice le este pe plac. Voi deveni Împărat pe pământ și Îmi voi muta tronul acolo, făcându-i pe toți dușmanii Mei să cadă la pământ și să-și mărturisească fărădelegile înaintea Mea. În tristețea Mea, mânia este amestecată, voi călca în picioare întregul univers, fără să cruț pe nimeni și voi lovi cu groază în inimile dușmanilor Mei. Voi preface tot pământul în ruine și îi voi face pe dușmanii Mei să se prăbușească printre ruine, astfel încât de atunci încolo să nu mai poată să-i corupă pe oameni. Planul Meu este deja stabilit și nimeni, oricine ar fi, nu va putea să-l schimbe. În vreme ce Eu voi cutreiera cu o splendoare măreață deasupra universului, toată omenirea va fi înnoită și totul va reînvia. Omul nu va mai plânge și nu Mă va mai striga să-l ajut. Atunci inima Mea se va veseli, iar oamenii se vor întoarce spre a Mă celebra. Întregul univers, de sus până jos, va fremăta în triumf…

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 27

274. Sionule! Veselește-te! Sionule! Cântă! M-am întors triumfător, M-am întors victorios! Toate popoarele! Grăbiți-vă să vă aliniați! Toate lucrurile create! Opriți-vă acum, căci persoana Mea stă în fața întregului univers și Se arată în partea de răsărit a lumii! Cine îndrăznește să nu îngenuncheze în închinare? Cine îndrăznește să nu Mă numească Dumnezeul adevărat? Cine îndrăznește să nu își ridice privirea cu venerație? Cine îndrăznește să nu aducă laudă? Cine îndrăznește să nu se veselească? Poporul Meu Îmi va auzi glasul, iar fiii Mei vor supraviețui în Împărăția Mea! Munții, râurile și toate lucrurile vor ovaționa la nesfârșit și vor sălta fără oprire. În aceste momente, nimeni nu va îndrăzni să dea înapoi și nimeni nu va îndrăzni să se ridice și să se împotrivească. Aceasta este fapta Mea minunată și, mai mult, este marea Mea putere! Voi face ca totul să Mă venereze în inimă și, chiar mai presus de atât, voi face ca totul să Mă slăvească! Acesta este scopul suprem al planului Meu de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani și este ceea ce am hotărât. Nicio persoană, niciun obiect, niciun eveniment nu îndrăznește să se ridice și să Mi se împotrivească sau să Mi se opună. Tot poporul Meu se va îndrepta spre muntele Meu (adică, spre lumea pe care o voi crea mai târziu) și Mi se va supune, pentru că am măreție, judecată și autoritate. (Acest lucru se referă la momentul când sunt în trup. Am autoritate și în trup, dar, deoarece limitările temporale și spațiale nu pot fi depășite în trup, nu se poate spune că am dobândit gloria deplină. Deși Eu îi câștig pe fiii întâi născuți în trup, nu se poate spune că am dobândit gloria. Doar când voi reveni în Sion și Îmi voi schimba înfățișarea se va putea spune că am autoritate – adică, am obținut glorie.) Nimic nu va fi dificil pentru Mine. Totul va fi distrus de cuvintele din gura Mea și, prin cuvintele din gura Mea, totul va lua ființă și va fi desăvârșit. Aceasta este marea Mea putere și aceasta este autoritatea Mea. Datorită faptului că sunt plin de putere și de autoritate, nicio persoană nu ar putea îndrăzni să Mă împiedice. Am învins deja totul și deja i-am biruit pe toți fiii răzvrătirii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 120

275. Dumnezeu a creat omenirea; indiferent dacă oamenii au fost corupți sau dacă Îl urmează, El tratează ființele umane ca pe cei mai neprețuiți ai Săi – sau, cum ar spune ființele umane, oamenii cei mai dragi Lui – și nu ca pe jucăriile Sale. Deși Dumnezeu spune că El este Creatorul și că omul este creația Sa, ceea ce poate suna de parcă există o oarecare diferență de rang, realitatea este că tot ce a făcut Dumnezeu pentru omenire depășește cu mult o relație de această natură. Dumnezeu iubește omenirea, are grijă și Se preocupă de aceasta, și Se îngrijește de ea fără încetare. El nu simte niciodată în inima Sa că aceasta este o lucrare în plus sau ceva ce merită o mare răsplată. Nici nu simte că mântuirea omenirii, alimentarea oamenilor și faptul că le oferă totul reprezintă o contribuție uriașă pentru omenire. El Se îngrijește pur și simplu de omenire în tăcere și în liniște, în propriul Său mod și prin propria Sa esență și ceea ce El are și ce este. Indiferent cât de multă grijă și cât de mult ajutor primește omenirea de la El, Dumnezeu nu Se gândește la asta niciodată, nici nu încearcă să-Și asume meritul. Acest lucru este determinat de esența lui Dumnezeu și este, de asemenea, o exprimare adevărată a firii Lui.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”

276. Dumnezeu a îndurat multe nopți nedormite pentru binele lucrării omenirii. De la mari înălțimi până la cele mai mici adâncimi, El a coborât în iadul viu în care omul trăiește pentru a-și petrece zilele cu acesta, nu S-a plâns niciodată de nedreptatea omului, nu i-a făcut niciodată omului reproșuri pentru neascultarea lui, ci îndură cea mai mare umilință în timp ce El, personal, Își desfășoară lucrarea. Cum ar putea Dumnezeu să aparțină iadului? Cum ar putea să-Și petreacă viața în iad? Dar, de dragul întregii omeniri, pentru ca întreaga omenire să-și poată găsi, mai curând, odihna, El a suferit umilință și nedreptate ca să vină pe pământ, și a intrat personal în „iad” și „Infern”, în bârlogul tigrului, pentru a-l mântui pe om. Cum este omul apt să I se împotrivească lui Dumnezeu? Ce motiv are ca să se plângă de El? Cum poate avea tupeul să privească la Dumnezeu? Dumnezeul Cerului a venit în acest atât de murdar ținut al viciului și niciodată nu a dat frâu liber nemulțumirilor Sale sau nu S-a plâns de om, ci, în schimb, acceptă, în tăcere, ravagiile^[1] și asuprirea acestuia. Niciodată nu Și-a luat revanșa la cererile nerezonabile ale omului și nu i-a făcut vreodată cerințe excesive sau nerezonabile; El face doar, fără să se plângă, întreaga lucrare cerută de om: învățarea, luminarea, reproșarea, rafinarea cuvintelor, amintirea, îndemnul, consolarea, judecarea și revelarea. Care dintre pașii Lui nu au fost pentru viața omului? Deși El a înlăturat perspectivele și soarta omului, care dintre pașii realizați de Dumnezeu nu au fost pentru soarta lui? Care dintre ei nu au fost de dragul supraviețuirii omului? Care dintre ei nu au fost pentru a elibera omul de această suferință și de opresiunea forțelor întunecate care sunt negre ca noaptea? Care din ei nu sunt de dragul omului? Cine poate să înțeleagă inima lui Dumnezeu, care este ca o mamă iubitoare? Cine poate înțelege inima Lui nerăbdătoare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (9)”

277. Când Dumnezeu a venit pe pământ, nu era din lumea asta, și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. Locul unde lucrarea Îi va dezvălui firea și care va fi cel mai semnificativ este cel în care S-a născut El. Fie că este un tărâm sfânt sau murdar și indiferent unde lucrează El, El este sfânt. Totul în lume a fost creat de El, deși totul a fost corupt de Satana. Totuși, toate lucrurile încă aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut murdar și lucrează ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut necurat. Face lucrul acesta pentru a fi martor, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine supremația Sa. Măreția și corectitudinea Lui se manifestă în mântuirea unui grup de oameni umili, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut murdar nu dovedește că El este umil; pur și simplu permite întregii creații să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept. Chiar dacă S-a născut într-un ținut murdar și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de murdărie, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului, oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată câștiga marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii câțiva ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni murdari și josnici, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce să fi trăit și să fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce să Se întoarcă întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și să trăiască alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu loial? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este poluat de mizerie, deși El a venit într-un ținut murdar; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari! Nu știți cât de mare e umilirea pe care o îndură pentru voi toți și pentru destinul vostru? În loc să-i mântuiască pe oamenii importanți sau pe fiii familiilor bogate și puternice, El ține să-i mântuiască pe cei care sunt umili și desconsiderați. Nu sunt toate acestea sfințenia Lui? Nu sunt toate acestea dreptatea Lui? De dragul supraviețuirii omenirii, El preferă să Se nască într-un ținut murdar și să suporte toate înjosirile. Dumnezeu este foarte real – El nu face lucrări false. Oare nu fiecare etapă a lucrării se face într-un mod atât de practic? Deși toți oamenii Îl vorbesc de rău și spun că stă la masă cu păcătoșii, deși toți oamenii Îl batjocoresc și spun că locuiește cu fiii murdăriei, că locuiește cu cei mai josnici oameni, El tot Se oferă altruist și tot este respins de omenire. Suferința pe care o îndură El nu este mai mare decât a voastră? Lucrarea pe care o face El nu valorează mai mult decât prețul pe care l-ați plătit voi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”

278. Dumnezeu S-a umilit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea în acești oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El face o măreață lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni insuportabil de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Dificultatea imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai dificultatea pe care o îndură Dumnezeul întrupat, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se umilește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a umilit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de înalt și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. Calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi arată că sunteți cu adevărat nevrednici să acceptați lucrarea lui Dumnezeu de acest fel. Sunteți cu adevărat nevrednici să Îl lăsați pe Dumnezeu să îndure astfel de greutăți de dragul vostru. Dumnezeu este atât de măreț. El este superior, iar oamenii sunt atât de răi și josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci chiar trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de umil, atât de vrednic de iubit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

279. Tot ceea ce face Dumnezeu este concret și nimic din ceea ce face El nu este gol și experimentează totul personal. Dumnezeu plătește prețul propriei experimentări a suferinței în schimbul unei destinații pentru umanitate. Nu este aceasta o lucrare concretă? Părinții pot plăti un preț serios de dragul copiilor lor și acest lucru reprezintă sinceritatea lor. Făcând aceasta, Dumnezeu întrupat este, desigur, extrem de sincer și de fidel față de omenire. Esența lui Dumnezeu este fidelă; El face ceea ce spune și orice face El este dus la îndeplinire. Tot ceea ce face El pentru oameni este sincer. El nu rostește pur și simplu cuvântări; când spune că va plăti un preț, El chiar plătește prețul. Când spune că va lua suferința omenirii asupra Sa și va suferi în locul ei, El chiar vine să locuiască printre ei, simțind și experimentând personal această suferință. După aceasta, toate lucrurile din univers vor recunoaște că tot ceea ce face Dumnezeu este corect și drept, că tot ce face Dumnezeu este realist: aceasta este o dovadă puternică. În plus, omenirea va avea în viitor o destinație frumoasă și toți cei care rămân Îl vor preamări pe Dumnezeu; ei vor aduce laude faptelor lui Dumnezeu, care au fost înfăptuite cu adevărat datorită dragostei Lui pentru umanitate. Dumnezeu vine printre oameni smerit, ca o persoană de rând. El nu înfăptuiește pur și simplu o oarecare lucrare, rostește niște cuvinte, iar apoi pleacă; în schimb, El vine cu adevărat printre oameni și experimentează durerea lumii. Va pleca doar când va termina de experimentat această durere. Iată cât de reală și de practică este lucrarea lui Dumnezeu; toți cei care rămân Îl vor slăvi pentru asta și vor vedea loialitatea lui Dumnezeu față de om și mărinimia Lui. Esența lui Dumnezeu de frumusețe și bunătate poate fi văzută în însemnătatea întrupării Lui. Orice face El este sincer; orice spune El este onest și fidel. El chiar face tot ceea ce intenționează să facă și, când plătește un preț, îl plătește cu adevărat; El nu rostește pur și simplu cuvântări. Dumnezeu este un Dumnezeu drept; Dumnezeu este un Dumnezeu fidel.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cel de-al doilea aspect al importanței întrupării”

280. Dumnezeu consideră această situație a gestionării omenirii, a mântuirii oamenilor, ca fiind mai importantă decât orice altceva. El face aceste lucruri nu numai cu mintea Sa, nici doar prin cuvintele Sale și, în special, nu o face întâmplător – El face toate aceste lucruri cu un plan, cu un scop, cu standarde și cu voia Sa. Este clar că această lucrare de a mântui omenirea are o mare importanță, atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om. Indiferent cât de dificilă este lucrarea, indiferent cât de mari sunt obstacolele, indiferent cât de slabi sunt oamenii sau cât de profundă este răzvrătirea omenirii, nimic din toate acestea nu sunt dificile pentru Dumnezeu. Dumnezeu Se agită, depunând eforturi susținute și gestionând lucrarea pe care El Însuși dorește să o îndeplinească. El, de asemenea, aranjează totul și conduce toți oamenii și lucrarea pe care dorește să o finalizeze – niciunul dintre aceste lucruri nu a mai fost făcut înainte. Este prima dată când Dumnezeu a folosit aceste metode și a plătit un preț mare pentru acest proiect major de gestionare și mântuire a omenirii. În timp ce Dumnezeu îndeplinește această lucrare, puțin câte puțin, El exprimă și dezvăluie oamenilor, fără rezerve, lucrarea Sa cea grea, ceea ce El are și este, înțelepciunea și atotputernicia și fiecare aspect al firii Sale. El dezvăluie și exprimă aceste lucruri așa cum nu a mai făcut-o vreodată înainte. Deci, în întreg universul, pe lângă oamenii pe care Dumnezeu dorește să-i gestioneze și să-i mântuiască, nu au existat niciodată făpturi care să fie atât de apropiate de Dumnezeu, care să aibă o astfel de relație apropiată cu El. În inima Sa, omenirea pe care El dorește să o gestioneze și să o mântuiască este cea mai importantă și El apreciază această omenire mai presus de orice altceva; chiar dacă El a plătit un preț mare pentru oameni și chiar dacă este rănit și sfidat în mod continuu de ei, El nu renunță niciodată la ei și continuă neobosit în lucrarea Sa, fără plângeri sau regrete. Asta pentru că El știe că mai devreme sau mai târziu, oamenii se vor trezi într-o zi la apelul Său și vor fi impresionați de cuvintele Sale, vor recunoaște că El este Domnul creației și se vor întoarce la dreapta Lui…

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

281. Când vei putea să apreciezi cu adevărat gândurile și atitudinea lui Dumnezeu față de omenire, când vei putea să înțelegi cu adevărat emoțiile și grija lui Dumnezeu față de fiecare făptură, vei putea să înțelegi devotamentul și iubirea consumată pentru fiecare dintre oamenii creați de Creator. Când se întâmplă acest lucru, vei folosi două cuvinte pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu – care sunt acele două cuvinte? Unii oameni spun „altruistă” și unii oameni spun „caritabilă”. Dintre acestea două, „caritabilă” este cuvântul cel mai puțin potrivit pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. Acesta este un cuvânt pe care oamenii îl folosesc pentru a descrie gândurile și sentimentele unei persoane cu vederi largi. Chiar detest acest cuvânt deoarece se referă la a împărți caritate în mod aleatoriu, fără deosebire, fără a ține seama de vreun principiu. Este o expresie prea emoțională a unor oameni nesăbuiți și confuzi. Când acest cuvânt este folosit pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu, există, în mod inevitabil, o conotație de blasfemie. Am două cuvinte mult mai potrivite pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu – care sunt acele două cuvinte? Primul este „imensă”. Nu este acest cuvânt foarte evocator? Al doilea este „vastă”. Există o semnificație reală la baza acestor două cuvinte pe care le folosesc pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. Înțeles în mod literal, „imens” descrie volumul sau capacitatea unui lucru, dar nu contează cât de mare este acela – este un lucru pe care oamenii îl pot atinge și vedea. Asta deoarece există, nu este un obiect abstract și le dă oamenilor sentimentul că este destul de precis și practic. Nu contează dacă te uiți la el dintr-un unghi plan sau tridimensional; nu trebuie să-ți imaginezi existența sa, deoarece este un lucru care există într-adevăr. Chiar dacă să folosești cuvântul „imens” pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu poate părea ca și cum cuantifici iubirea Sa, totuși, îți dă și sentimentul că este imposibil de măsurat. Spun că iubirea lui Dumnezeu poate fi cuantificată deoarece iubirea Sa nu este un fel de non-entitate, nici nu reiese din vreo legendă. Mai degrabă, este ceva împărtășit de toate lucrurile de sub stăpânirea lui Dumnezeu și este ceva de care se bucură toate făpturile în diferite proporții și din diferite perspective. Deși oamenii nu o pot vedea sau atinge, această iubire aduce hrănire și viață tuturor lucrurilor, fiind dezvăluită puțin câte puțin în viețile lor, iar acestea socotesc și sunt martori pentru iubirea lui Dumnezeu de care se bucură în fiecare moment. Spun că iubirea lui Dumnezeu este imposibil de cuantificat pentru că taina prin care Dumnezeu îngrijește și hrănește toate lucrurile este ceva dificil de pătruns pentru oameni, precum sunt și gândurile lui Dumnezeu pentru toate lucrurile și în special cele pentru omenire. Adică, nimeni nu știe sângele și lacrimile pe care Creatorul le-a vărsat pentru omenire. Nimeni nu poate pricepe, nimeni nu poate înțelege profunzimea sau importanța iubirii pe care Creatorul o are pentru omenirea creată cu propriile Lui mâini. Descrierea iubirii lui Dumnezeu ca imensă este pentru a-i ajuta pe oameni să aprecieze și să înțeleagă întinderea sa și adevărul existenței sale. De asemenea, este pentru ca oamenii să priceapă mai în profunzime înțelesul actual al cuvântului „Creator” și pentru ca oamenii să dobândească o înțelegere mai profundă a înțelesului real al denumirii „creație”. Ce descrie, de obicei, cuvântul „vast”? În general, este folosit pentru ocean sau univers, precum universul vast sau oceanul vast. Caracterul expansiv și profunzimea liniștită a universului sunt dincolo de înțelegerea umană și este ceva ce capturează imaginația omului, pentru care acesta este plin de admirație. Misterul și profunzimea lui sunt la vedere, dar nu pot fi atinse. Când te gândești la ocean, te gândești la întinderea sa – pare nesfârșit și poți simți caracterul său misterios și incluziv. De aceea am folosit cuvântul „vast” pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu. Am făcut-o pentru a ajuta oamenii să simtă cât de prețios este și să simtă frumusețea profundă a iubirii Sale și să simtă că puterea iubirii lui Dumnezeu este infinită și vastă. Am făcut-o pentru a-i ajuta să simtă sfințenia iubirii Sale și demnitatea și caracterul de neofensat al lui Dumnezeu care este dezvăluit prin iubirea Sa.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

282. Există ceva în esența și în firea lui Dumnezeu care este cel mai ușor de trecut cu vederea, ceva ce are doar Dumnezeu și nicio altă persoană, inclusiv cei despre care alții cred că sunt persoane grozave, oameni buni sau Dumnezeul din imaginația lor. Ce este acest lucru? Aceasta este atitudinea altruistă a lui Dumnezeu. Când vorbim de altruism, poate crezi că și tu ești foarte altruist, deoarece când vine vorba de copiii tăi, nu te tocmești niciodată cu ei și ești generos față de ei sau crezi că și tu ești foarte altruist când vine vorba de părinții tăi. Indiferent ce crezi, cel puțin ai un concept al cuvântului „altruist” și îl consideri un cuvânt pozitiv și consideri că a fi o persoană altruistă este foarte nobil. Când ești altruist, crezi că ești grozav. Dar nu există nimeni care poate vedea altruismul lui Dumnezeu în toate lucrurile, între oameni, evenimente și obiecte și prin lucrarea Lui. De ce se întâmplă așa? Deoarece omul este prea egoist! De ce spun asta? Omenirea trăiește într-o lume materială. Poate că Îl urmezi pe Dumnezeu, dar nu vezi sau nu apreciezi niciodată cum Dumnezeu te îngrijește, te iubește și Se preocupă de tine. Deci ce vezi? Vezi rudele tale de sânge care te iubesc și te adoră. Vezi lucruri care sunt benefice pentru trupul tău, îți pasă despre oamenii și lucrurile pe care le iubești. Acesta este așa-zisul altruism al omului. Astfel de oameni „altruiști”, totuși, nu se preocupă niciodată în privința lui Dumnezeu care le dă viață. În contrast cu Dumnezeu, altruismul omului devine egoist și demn de dispreț. Altruismul în care crede omul este gol și nerealist, pătat, incompatibil și fără legătură cu El. Altruismul omului este pentru el însuși, în timp ce altruismul lui Dumnezeu este o adevărată revelație a esenței Sale. Tocmai datorită altruismului Său primește omul o îngrijire constantă din partea Lui. Poate că nu sunteți afectați prea profund de acest subiect despre care vorbesc astăzi și doar dați din cap în semn de aprobare, dar când, în inima ta, încerci să apreciezi inima lui Dumnezeu, vei descoperi fără să vrei: dintre toți oamenii, chestiunile și lucrurile pe care le poți simți în această lume, doar altruismul Lui este real și concret, deoarece doar iubirea Lui pentru tine este necondiționată și nepătată. În afară de Dumnezeu, lipsa de egoism a oricui altcuiva este pe deplin falsă, superficială, neautentică; are un scop, anumite intenții, presupune un compromis și nu poate rezista la testare. Puteți chiar spune că este murdară, vrednică de dispreț.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”

283. Dumnezeu disprețuise omul deoarece acesta avea dușmănie față de El, dar în inima Lui, grija Sa, preocuparea și mila pentru omenire au rămas neschimbate. Chiar atunci când a distrus omenirea, inima Sa a rămas neschimbată. Când omenirea a fost plină de corupție și neascultătoare față de Dumnezeu într-o anumită măsură, Dumnezeu a fost nevoit, din cauza firii și esenței Sale și în conformitate cu principiile Sale, să distrugă această omenire. Dar, datorită esenței Lui, tot Îi era milă de omenire și chiar voia să utilizeze diverse moduri pentru a răscumpăra omenirea astfel încât aceasta să continue să trăiască. În schimb, omul I s-a opus, a continuat să fie neascultător și a refuzat să accepte mântuirea Lui, adică a refuzat să-I accepte bunele intenții. Indiferent cum i-a chemat Dumnezeu, cum le-a reamintit, i-a alimentat, i-a ajutat sau cum i-a tolerat, oamenii nu au înțeles, nici nu au apreciat și nici nu au acordat atenție. În durerea Sa, Dumnezeu tot nu a uitat să îi acorde omului toleranța Sa maximă, așteptând ca omul să se schimbe. După ce Și-a atins limita, El a făcut ceea ce trebuia să facă fără nicio ezitare. Cu alte cuvinte, a existat o perioadă de timp specifică și un proces din momentul în care Dumnezeu a planificat să distrugă omenirea până la începutul oficial al lucrării Sale de a distruge omenirea. Acest proces a existat în scopul de a permite omului să se schimbe și a fost ultima șansă pe care Dumnezeu i-a dat-o. Deci ce a făcut El în această perioadă înainte să distrugă omenirea? Dumnezeu a făcut o lucrare semnificativă de a reaminti și a îndemna. Indiferent cât de îndurerată și suferindă era inima Lui, El a continuat să practice grija Sa, preocuparea și mila abundentă asupra omenirii. Ce înțelegem din asta? Fără îndoială, vedem că iubirea Lui pentru omenire este reală și nu doar ceva ce spune cu buzele. Este actuală, tangibilă și apreciabilă, nu falsă, pătată, înșelătoare sau afectată. Dumnezeu nu utilizează niciodată nicio înșelăciune și nu creează imagini false pentru ca oamenii să vadă că El este minunat. El nu utilizează niciodată mărturii false pentru a permite oamenilor să-I vadă frumusețea sau să Se laude cu frumusețea și sfințenia Sa. Nu sunt acestea aspecte ale firii lui Dumnezeu vrednice de iubirea omului? Nu sunt vrednice de venerat? Nu sunt vrednice de prețuit? În acest stadiu, vreau să vă întreb: după ce ați auzit aceste cuvinte, credeți că măreția lui Dumnezeu reprezintă doar cuvinte pe o foaie de hârtie? Este frumusețea lui Dumnezeu doar vorbe goale? Nu! Cu siguranță că nu! Supremația lui Dumnezeu, măreția, sfințenia, toleranța, iubirea Lui și așa mai departe – toate detaliile tuturor aspectelor firii și esenței Lui își găsesc expresia practică de fiecare dată când Își face lucrarea, sunt încorporate în voia Sa față de om și, de asemenea, sunt reflectate și îndeplinite asupra fiecărei persoane. Indiferent dacă ai simțit acest lucru înainte, Dumnezeu are grijă de fiecare persoană în toate modurile posibile, folosindu-Și inima sinceră, înțelepciunea și diverse metode pentru a încălzi inima fiecărei persoane și de a trezi spiritul fiecărei persoane. Acesta este un fapt indiscutabil.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”

Note de subsol:

1. „Ravagii” este folosit pentru a expune neascultarea omenirii.

a. Textul original este: „este un simbol al faptului de a fi incapabil să fie.”

b. Textul original este: „precum și un simbol al imposibilității de a fi ofensat (și al lipsei de toleranță față de a fi ofensat).”