Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (III)

În această perioadă de timp, am vorbit despre multe lucruri legate de cunoașterea lui Dumnezeu și, recent, am vorbit despre un subiect care are legătură cu acest lucru și care este de mare importanță. Care e subiectul? (Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor.) Se pare că punctele și tema despre care am vorbit au avut o impresie clară asupra tuturor. Ultima dată am vorbit despre câteva aspecte ale mediului de supraviețuire pe care l-a creat Dumnezeu pentru omenire, precum și despre diferite tipuri de susținere necesare pentru a trăi, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru omenire. De fapt, ce face Dumnezeu nu Se limitează la pregătirea unui mediu de supraviețuire pentru oameni și nici la pregătirea susținerii lor zilnice. Mai degrabă constă în desăvârșirea unei vaste, tainice și necesare lucrări implicând numeroase fațete și aspecte diverse pentru supraviețuirea și viața omenirii. Toate acestea sunt faptele lui Dumnezeu. Ele nu sunt limitate doar la pregătirea unui mediu pentru supraviețuirea oamenilor și susținerea lor zilnică – ele au o sferă de acțiune mult mai largă. Pe lângă aceste două tipuri de lucrare, El pregătește și multe medii și condiții de supraviețuire care sunt necesare omului pentru a trăi. Aceasta este tema pe care o vom discuta astăzi. Ea are legătură și cu faptele lui Dumnezeu; altminteri, ar fi inutil să discutăm despre ea aici. Dacă oamenii vor să-L cunoască pe Dumnezeu, dar au doar o înțelegere literală a lui „Dumnezeu”, în calitate de cuvânt sau a diferitelor aspecte despre ceea ce Dumnezeu are și ce este, atunci aceea nu este o înțelegere adevărată. Așadar, care este calea către cunoașterea lui Dumnezeu? Este de a ajunge să-L cunoaștem prin faptele Sale și în toate numeroasele Sale aspecte. Prin urmare, trebuie să avem părtășie în continuare pe tema faptelor lui Dumnezeu de atunci când a creat toate lucrurile.

Încă de când a creat Dumnezeu toate lucrurile, acestea au funcționat și au continuat să progreseze în mod sistematic și în conformitate cu legile pe care El le-a prescris. Sub privirea Lui, sub conducerea Sa, toate lucrurile s-au dezvoltat într-o manieră sistematică, concomitent cu existența omului. Nimic nu poate schimba sau distruge aceste legi. Datorită domniei lui Dumnezeu, toate ființele se pot înmulți și datorită domniei si gestionării Lui, toate ființele pot supraviețui. Așadar, sub domnia lui Dumnezeu, toate ființele se nasc, se dezvoltă, dispar și se reîntrupează în mod sistematic. Când vine primăvara, burnița aduce senzația noului anotimp și umezește pământul. Solul începe să se dezghețe și iarba își croiește drum prin sol și începe să încolțească, pe când copacii se înverzesc treptat. Toate aceste forme de viață aduc o vitalitate proaspătă pământului. Așa arată atunci când se nasc și se dezvoltă toate ființele. Tot felul de animale ies și ele din vizuinile lor ca să simtă căldura primăverii și să înceapă un nou an. Toate ființele se tolănesc la soare în timpul verii și se bucură de căldura adusă de anotimp. Toate cresc repede. Copacii, iarba și toate tipurile de plante cresc cu mare viteză, până când, în cele din urmă, înfloresc și dau roade. Toate ființele sunt ocupate în timpul verii, inclusiv oamenii. Toamna, ploile aduc răcoarea autumnală, iar toate tipurile de viețuitoare încep să simtă că sosește vremea recoltei. Toate plantele dau roade, iar oamenii încep să recolteze aceste tipuri variate de fructe pentru a pregăti hrana pentru iarnă. Iarna, toate ființele încep, treptat, să se potolească în liniște și să se odihnească pe măsură ce vremea rece se instalează, iar oamenii iau și ei o pauză în acest anotimp. De la un anotimp la altul, făcând tranziția de la primăvară la vară, la toamnă, la iarnă – toate aceste schimbări apar în conformitate cu legile stabilite de Dumnezeu. El conduce toate lucrurile și oamenii folosind aceste legi și a conceput pentru omenire un bogat și colorat mod de viață, pregătind un mediu de supraviețuire care are temperaturi și anotimpuri variate. Prin urmare, în cadrul acestor tipuri de medii sistematice pentru supraviețuire, oamenii pot să supraviețuiască și să se înmulțească într-un mod ordonat. Oamenii nu pot schimba aceste legi și nicio persoană sau ființă nu le poate încălca. Deși au avut loc nenumărate modificări – mările au devenit câmpuri, în timp ce câmpurile au devenit mări – aceste legi continuă să existe. Ele există pentru că Dumnezeu există și datorită domniei lui Dumnezeu și a gestionării Lui. Cu acest tip de mediu ordonat și la scară mare, viața oamenilor merge înainte în cadrul acestor legi și reguli. Sub aceste legi au fost crescute generație după generație de oameni și generație după generație de oameni au supraviețuit în cadrul acestora. Oamenii s-au bucurat de acest mediu ordonat pentru supraviețuire, precum și de toate lucrurile create de Dumnezeu pentru generație după generație. Chiar dacă oamenii simt că aceste tipuri de legi sunt inerente și le iau de bune în mod disprețuitor și chiar dacă nu simt că Dumnezeu orchestrează aceste legi, că El conduce peste aceste legi, orice ar fi, Dumnezeu este mereu angajat în această lucrare neschimbătoare. Scopul Lui în această lucrare neschimbătoare este supraviețuirea omenirii, astfel încât oamenii să poată dăinui.

Dumnezeu stabilește limite tuturor lucrurilor pentru a hrăni întreaga omenire

Astăzi voi vorbi despre modul în care aceste tipuri de legi, pe care le-a adus Dumnezeu tuturor lucrurilor, hrănesc întreaga omenire. Este mai degrabă un subiect vast, așa că putem să-l împărțim în mai multe părți și să le discutăm pe rând, astfel încât ele să vă fie clar conturate. În acest fel, vă va fi mai ușor să percepeți și, treptat, să înțelegeți.

Partea întâi: Dumnezeu stabilește limite pentru fiecare tip de teren

Prin urmare, să începem cu prima parte. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a trasat limite pentru munți, câmpii, deșerturi, dealuri, râuri și lacuri. Pe pământ există munți, câmpii, deșerturi, dealuri, precum și diferite acumulări de apă. Nu constituie acestea tipuri diferite de reliefuri? Între ele, Dumnezeu a trasat limite. Când vorbim despre trasarea limitelor, înseamnă că munții au contururile lor, câmpiile au propriile lor contururi, deșerturile au anumite limite, iar dealurile au o suprafață determinată. Mai există și un număr determinat de acumulări de apă, cum ar fi râurile și lacurile. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a împărțit totul foarte clar. Dumnezeu a determinat deja pe câți kilometri ar trebui să se întindă oricare munte, care sunt proporțiile lui. A determinat, de asemenea, pe câți kilometri ar trebui să se întindă o câmpie și care sunt proporțiile ei. Când a creat toate lucrurile, El a determinat și limitele deșerturilor, dar și cele ale dealurilor și dimensiunile lor și ce anume le delimitează – toate aceste lucruri au fost determinate de El. El a determinat întinderea râurilor și a lacurilor în timpul creării – toate au limitele lor. Așadar, la ce ne referim când vorbim despre „limite”? Tocmai am vorbit despre modul în care domnește Dumnezeu peste toate lucrurile stabilind legi pentru toate lucrurile. Adică, întinderea și limitele munților nu se vor mări sau nu vor descrește din cauza rotației Pământului sau a trecerii timpului. Acestea sunt stabilite, neschimbătoare și Dumnezeu este Cel care le dictează caracterul neschimbător. În ce privește zonele de câmpie, care este întinderea lor, ce anume le mărginește – acest lucru a fost stabilit de Dumnezeu. Ele au limitele lor și astfel ar fi imposibil ca o movilă să răsară la întâmplare în mijlocul unei câmpii. Câmpia nu se poate transforma brusc într-un munte – acest lucru ar fi imposibil. Aceasta este semnificația legilor și limitelor despre care tocmai am vorbit. În ce privește deșerturile, nu vom menționa funcțiile specifice ale acestuia sau ale oricărei alte forme de relief sau locația lor geografică, ci doar limitele lor. Sub domnia lui Dumnezeu, nici limitele deșertului nu se vor extinde. Asta deoarece Dumnezeu i-a conferit legea lui, limitele lui. Cât de mare este întinderea lui, care e funcția lui, ce îl mărginește și unde este amplasat – acest lucru a fost deja stabilit de Dumnezeu. El nu își va depăși limitele și nu-și va schimba poziția, iar suprafața lui nu se va extinde la întâmplare. Deși cursurile de apă, cum sunt râurile și lacurile, sunt toate sistematice și continue, nu se vor deplasa niciodată în afara întinderii lor și nu-și vor depăși limitele. Toate curg într-un sens, în direcția în care trebuie să curgă, într-un mod sistematic. Așadar, sub legile domniei lui Dumnezeu, niciun râu sau lac nu va seca în mod arbitrar și nu își va schimba, la întâmplare, cursul sau debitul din cauza rotației Pământului sau a trecerii timpului. Toate acestea sunt sub controlul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate lucrurile create de Dumnezeu, în mijlocul acestei omeniri, își au locurile, zonele și limitele stabilite. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, limitele lor au fost stabilite, iar ele nu pot fi modificate, înnoite sau schimbate arbitrar. Ce înseamnă „arbitrar”? Se referă la faptul că ele nu își vor modifica, extinde sau schimba forma inițială la întâmplare, în funcție de vreme, temperatură sau viteza de rotație a Pământului. De pildă, un munte are o anumită înălțime, baza lui are o anumită suprafață, are o anumită altitudine și o anumită cantitate de vegetație. Toate acestea sunt plănuite și calculate de Dumnezeu și nu se vor schimba arbitrar. În ce privește câmpiile, majoritatea oamenilor locuiesc la câmpie și nicio schimbare a climei nu va avea un impact asupra zonelor lor sau a valorii existenței lor. Nici măcar lucrurile din compoziția acestor diferite terenuri și medii geografice, create de Dumnezeu, nu se vor schimba în mod arbitrar. De exemplu, părțile componente ale deșertului, tipurile de zăcăminte minerale din subteran, cantitatea de nisip pe care o conține un deșert și culoarea sa, densitatea deșertului – acestea nu se vor schimba în mod arbitrar. De ce nu se vor schimba în mod arbitrar? Datorită domniei și gestionării lui Dumnezeu. În cadrul tuturor acestor terenuri diferite și medii geografice create de Dumnezeu, El gestionează totul într-un mod planificat și sistematic. Așadar, toate aceste medii geografice încă mai există și își îndeplinesc funcțiile la câteva mii de ani sau chiar la zeci de mii de ani după ce au fost create de Dumnezeu. Cu toate că există anumite perioade în care vulcanii erup și perioade în care apar cutremure și au loc deplasări masive de teren, Dumnezeu nu va permite în niciun caz ca vreun tip de relief să își piardă funcția inițială. Doar datorită acestei gestionări a lui Dumnezeu, a domniei și a controlului Său asupra acestor legi, toate acestea – toate aceste lucruri pe care le vede și de care se bucură omenirea – pot supraviețui pe pământ într-un mod sistematic. Așadar, de ce gestionează Dumnezeu astfel toate aceste reliefuri diferite care există pe pământ? Scopul Lui este ca toate viețuitoarele care supraviețuiesc în diferite medii geografice să aibă un mediu stabil și să poată să trăiască și să se înmulțească în continuare în acel mediu stabil. Toate aceste lucruri – cele care sunt mișcătoare și cele nemișcate, cele care respiră pe nări și cele care nu o fac – formează un mediu unic pentru supraviețuirea omenirii. Doar un astfel de mediu poate hrăni generații după generații de oameni și doar un astfel de mediu le permite oamenilor să continue să supraviețuiască pașnic, generație după generație.

Subiectul despre care tocmai am discutat este destul de amplu, deci poate vi se pare oarecum separat de viețile voastre, dar am încredere că puteți cu toții să-l înțelegeți. Adică, legile lui Dumnezeu sub stăpânirea Sa peste toate lucrurile sunt foarte importante – într-adevăr foarte importante! Care este precondiția pentru creșterea tuturor ființelor în cadrul acestor legi? Este datorită domniei lui Dumnezeu. Datorită domniei Lui toate lucrurile își îndeplinesc funcțiile în cadrul domniei Lui. De exemplu, munții hrănesc pădurile, iar pădurile, la rândul lor, hrănesc și protejează diferite păsări și animale care trăiesc în acestea. Câmpiile sunt o platformă pregătită pentru oameni ca aceștia să le cultive, dar și pentru diferite păsări și animale. Ele permit majorității oamenilor să trăiască la șes și asigură confortul în viețile oamenilor. Iar câmpiile includ și pajiști – suprafețe mari de pajiști. Acestea asigură acoperământul de vegetație al pământului. Ele protejează solul și hrănesc vitele, oile și caii care trăiesc pe pajiști. Deșertul își îndeplinește și el funcția. Nu este un loc în care să trăiască oamenii; rolul său este de a face clima umedă mai secetoasă. Râurile și lacurile aduc oamenilor apă potabilă într-o manieră convenabilă. Oriunde curg, oamenii au apă de băut, iar nevoia de apă a tuturor lucrurilor va fi satisfăcută în mod convenabil. Acestea sunt limitele trasate de Dumnezeu pentru diferitele reliefuri.

Partea a doua: Dumnezeu stabilește limite pentru fiecare formă de viață

Datorită acestor limite trasate de Dumnezeu, diferitele reliefuri au produs medii variate pentru supraviețuire, iar aceste medii pentru supraviețuire au fost propice diferitelor tipuri de păsări și animale și le-au dat totodată spațiu pentru supraviețuire. De aici s-au dezvoltat limitele mediilor pentru supraviețuire ale diferitelor viețuitoare. Aceasta este a doua parte despre care vom discuta în continuare. În primul rând, unde trăiesc păsările, animalele și insectele? Trăiesc în păduri și crânguri? Acestea reprezintă sălașurile lor. Așadar, pe lângă stabilirea limitelor pentru diferitele medii geografice, Dumnezeu a trasat limite și a stabilit legi pentru feluritele păsări, animale, pești, insecte și pentru toate plantele. Datorită diferențelor dintre diversele medii geografice și datorită existenței variatelor medii geografice, diferite specii de păsări, animale, pești, insecte și plante au medii de supraviețuire diferite. Păsările, animalele și insectele trăiesc printre felurite plante, peștii trăiesc în apă, iar plantele cresc pe sol. Solul include diferite zone, cum ar fi munții, câmpiile și dealurile. Odată ce păsările și animalele și-au stabilit sălașurile, ele nu vor mai hoinări peste tot, mergând într-o direcție oarecare. Sălașurile lor sunt pădurile și munții. Dacă, într-o bună zi, sălașurile lor ar fi distruse, această ordine ar deveni haos. De îndată ce ordinea devine haos, care sunt consecințele? Cine sunt primii care au de suferit? Omenirea. În cadrul acestor legi și limite pe care le-a stabilit Dumnezeu, ați văzut vreun fenomen mai neobișnuit? De exemplu, elefanți mergând prin deșert. Ați văzut așa ceva? Dacă acest lucru chiar s-ar întâmpla, ar fi un fenomen foarte ciudat, deoarece elefanții trăiesc în pădure și acesta este mediul pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru ei. Ei au propriul lor mediu pentru supraviețuire și arealul lor stabil, deci de ce ar merge de colo-colo? A văzut cineva lei și tigri mergând pe malul oceanului? Nu, nu a văzut. Arealul leilor și tigrilor sunt pădurile și munții. A văzut cineva balenele și rechinii înotând prin deșert? Nu, nu a văzut. Balenele și rechinii trăiesc în ocean. În mediul existențial omenesc, există oameni care trăiesc alături de urși bruni? Există oameni care sunt mereu înconjurați de păuni sau de alte păsări, în interiorul sau în afara casei lor? A văzut cineva vulturi sau gâște sălbatice jucându-se cu maimuțele? (Nu.) Toate acestea ar fi fenomene ciudate. Motivul pentru care vorbesc despre aceste lucruri care par atât de ciudate când le auziți este să vă fac să înțelegeți că toate lucrurile create de Dumnezeu – indiferent dacă sunt stabilite într-un singur loc sau dacă pot respira pe nări – au legile lor pentru supraviețuire. Cu mult înainte ca Dumnezeu să creeze aceste ființe, El le-a pregătit deja propriile sălașuri și propriile medii pentru supraviețuire. Aceste ființe aveau propriile medii determinate pentru supraviețuire, propria hrană și propriile sălașuri determinate, și aveau propriile locuri potrivite pentru supraviețuirea lor, locuri cu temperaturi adecvate pentru supraviețuirea lor. Prin urmare, ele nu hoinăresc de colo-colo într-o direcție oarecare și nu subminează supraviețuirea omenirii, afectându-le viața oamenilor. Așa gestionează Dumnezeu toate lucrurile, oferind oamenilor cel mai bun mediu pentru supraviețuire. Toate viețuitoarele, printre toate lucrurile, au fiecare în parte hrană pentru susținerea vieții în cadrul propriilor medii de supraviețuire. Cu acea hrană, ele sunt atașate de mediul lor originar de supraviețuire. În acel fel de mediu, ele continuă să supraviețuiască, să se înmulțească și să meargă mai departe conform legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ele. Datorită acestor tipuri de legi, datorită predestinării lui Dumnezeu, toate lucrurile trăiesc în armonie cu oamenii, iar aceștia și toate lucrurile coexistă în mod interdependent.

Partea a treia: Dumnezeu susține mediul și ecologia pentru a hrăni omenirea

Dumnezeu a creat toate lucrurile și le-a stabilit limite; printre ele, El a crescut tot felul de vietăți. Între timp, El a pregătit și diferite mijloace de supraviețuire pentru omenire, așadar poți vedea că oamenii nu au doar o singură metodă de supraviețuire, nici nu au doar un singur tip de mediu de supraviețuire. Am vorbit anterior despre faptul că Dumnezeu a pregătit diferite tipuri de surse de hrană și apă pentru oameni, ceea ce este esențial pentru ca viața oamenilor în trup să continue. Totuși, nu toți oamenii subzistă cu cereale. Oamenii au diferite mijloace de supraviețuire din cauza diferențelor dintre mediile geografice și reliefuri. Toate aceste metode de supraviețuire au fost pregătite de Dumnezeu. Așadar, nu toți oamenii se ocupă de cultivarea pământului. Adică, nu toți oamenii își obțin hrana din culturi. Aceasta este a treia parte pe care o vom discuta: limitele au apărut din cauza diferitelor moduri de viață ale oamenilor. Așadar, ce alte moduri de viață au oamenii? Cu privire la diferitele surse de hrană, ce alte feluri de oameni mai există? Există mai multe tipuri de bază.

Primul este modul de viață vânătoresc. Toată lumea îl cunoaște. Ce mănâncă oamenii care trăiesc din vânătoare? (Vânat.) Ei mănâncă păsările și animalele din pădure. „Vânatul” este un cuvânt modern. Vânătorii nu îl consideră o activitate recreațională, ci îl consideră hrană, mijlocul lor zilnic de subzistență. De pildă, ei prind o căprioară. Prinderea acestei căprioare este pentru vânător cum este obținerea hranei din pământ pentru fermier. Fermierul își adună hrana din pământ, iar când o vede, e fericit și se simte în largul său. Familia nu va fi înfometată când ai recolte de mâncat. Inima fermierului e eliberată de neliniști, iar el este mulțumit. La rândul său, un vânător se simte liniștit și mulțumit când vede ce a prins, deoarece nu trebuie să-și mai facă griji pentru mâncare. Va avea ce mânca la următoarea masă și nu va fi înfometat. Așa se simte cel care vânează ca să trăiască. Majoritatea celor care se întrețin din vânătoare trăiesc în pădurile de la munte. Ei nu cultivă pământul. Nu e ușor să găsești pământ arabil acolo, așa că ei supraviețuiesc cu diferite vietăți, cu diferite tipuri de pradă. Acesta este primul mod de viață care e diferit de cel al oamenilor obișnuiți.

Al doilea tip este modul de viață al păstorilor. Oamenii care au turme de animale pentru a-și câștiga traiul cultivă și pământul? (Nu.) Așadar, ce fac ei? Cum trăiesc? (În general, se ocupă de creșterea vitelor și a oilor, iar iarna taie animalele și le mănâncă. Hrana lor e alcătuită din carne de vită și de oaie în principal și beau ceai cu lapte. Deși păstorii sunt ocupați în toate anotimpurile, ei mănâncă bine. Nu le lipsesc laptele, produsele lactate sau carnea.) Oamenii care cresc animale pentru a-și câștiga traiul mănâncă, în principal, carne de vită și oaie, beau lapte de oaie și de vacă și călăresc vite și cai ca să-și mâne animalele pe câmp cu vântul în păr și cu soarele brăzdându-le chipul. Ei nu înfruntă stresul vieții moderne. Ei privesc toată ziua spre marile întinderi de cer albastru și câmpii cu iarbă. Marea majoritate a celor care se ocupă cu mânatul cirezilor trăiesc pe câmpii și au putut să-și continue modul de viață nomad vreme de generații. Deși viața pe câmpie e cam singuratică, este totuși o viață foarte fericită. Nu e un mod de viață rău!

Al treilea mod de viață este pescuitul. O mică parte a umanității trăiește pe malul oceanului sau pe mici insule. Ei sunt înconjurați de apă, înfruntând oceanul. Acești oameni își câștigă traiul din pescuit. Care e sursa de hrană a celor care își câștigă traiul din pescuit? Sursa lor de hrană include toate tipurile de pește, fructe de mare și alte produse marine. Oamenii care își câștigă traiul din pescuit nu cultivă pământul, ci își petrec fiecare zi pescuind. Hrana lor principală este constituită din diferite specii de pești și fructe de mare. Uneori, dau la schimb aceste lucruri pe orez, făină și alte necesități zilnice. Acesta este un mod de viață diferit, dus de cei care trăiesc pe lângă apă. Trăind aproape de apă, se bazează pe aceasta pentru hrana lor și își câștigă traiul din pescuit. Pescuitul nu le oferă doar o sursă de hrană, ci și un mijloc de trai.

Pe lângă cultivarea pământului, umanitatea trăiește, în principal, conform celor trei moduri de viață menționate mai sus. Cu toate acestea, marea majoritate a oamenilor își câștigă existența din cultivarea pământului, cu doar câteva grupuri de oameni care trăiesc din creșterea animalelor, pescuit și vânătoare. Și ce le trebuie oamenilor care trăiesc din agricultură? Le trebuie pământ. Generație după generație, aceștia trăiesc din plantarea culturilor în pământ și, fie că plantează legume, fructe sau cereale, își iau hrana și necesarul zilnic din pământ.

Care sunt condițiile fundamentale care stau la baza acestor diferite moduri de viață omenești? Nu este absolut necesar ca mediile în care sunt capabili să supraviețuiască să fie păstrate la un nivel de bază? Cu alte cuvinte, dacă cei care trăiesc din vânătoare și-ar pierde pădurile de la munte sau păsările și animalele, sursa lor de trai ar dispărea. Direcția în care această etnie și acest fel de oameni ar trebui să meargă devine nesigură, iar ei ar putea chiar să dispară. Și cum rămâne cu cei care își câștigă traiul din păstorit? Pe ce se bazează ei? Ei nu se bazează cu adevărat pe șeptelul lor, ci pe mediul în care poate să supraviețuiască șeptelul lor – pășunile. Dacă nu ar exista acestea, unde și-ar paște păstorii animalele? Ce ar mânca vitele și oile? Fără animale, acești nomazi nu ar avea niciun mijloc de trai. Fără o sursă de trai, unde ar merge aceștia? Ar deveni foarte dificil pentru ei să continue să supraviețuiască; ei nu ar avea niciun viitor. Dacă nu ar fi surse de apă, iar râurile și lacurile ar seca, toți acei pești care se bazează pe apă pentru a trăi ar mai exista? Nu ar mai exista. Ar mai supraviețui acești oameni care depind de apă și de pești pentru traiul lor? Când nu mai au hrană, când nu mai au sursa traiului lor, acești oameni nu vor mai putea supraviețui. Cu alte cuvinte, dacă oricare etnie ar întâmpina vreodată o problemă privind traiul sau supraviețuirea lor, atunci acea etnie nu ar mai continua și ar putea dispărea de pe fața pământului și ar dispărea ca specie. Iar dacă cei care își asigură traiul făcând agricultură și-ar pierde pământul, dacă nu ar putea cultiva toate tipurile de plante și nu și-ar lua hrana din acele plante, atunci care ar fi rezultatul? Fără hrană, nu ar muri oamenii de foame? Dacă oamenii mor de foame, acea rasă umană nu ar fi distrusă? Așadar, acesta este scopul lui Dumnezeu în conservarea diferitelor tipuri de medii. Dumnezeu are doar un singur scop în conservarea diferitelor medii și ecosisteme și a tuturor viețuitoarelor din cadrul fiecărui mediu – acela de a hrăni toate tipurile de oameni, de a hrăni oamenii care trăiesc în diferite medii geografice.

Dacă toate lucrurile creației și-ar pierde propriile legi, ele nu ar mai exista; dacă legile tuturor lucrurilor s-ar pierde, atunci ființele vii dintre toate ființele nu ar mai putea continua. Omenirea și-ar pierde și ea mediile de care depinde pentru supraviețuire. Dacă omenirea ar pierde toate acestea, nu ar mai putea să trăiască așa cum a făcut-o, să prospere și să se înmulțească generație după generație. Motivul pentru care ființele umane au supraviețuit până acum este că Dumnezeu le-a oferit toate lucrurile creației care să-i hrănească, să alimenteze omenirea în diferite feluri. Ei au supraviețuit până acum, până în ziua de azi, doar pentru că Dumnezeu hrănește omenirea în diferite feluri. Cu un mediu stabilit pentru supraviețuire, care este favorabil și în care legile naturale sunt sistematizate, toate diferitele tipuri de oameni de pe pământ, toate rasele pot supraviețui în cadrul propriilor zone prestabilite. Nimeni nu poate trece dincolo de aceste zone sau de limitele dintre ele, deoarece ele au fost trasate de Dumnezeu. De ce ar trasa Dumnezeu limitele astfel? Acest lucru este foarte important pentru întreaga omenire – cu adevărat foarte important! Dumnezeu a trasat sfera pentru fiecare tip de ființă și a stabilit mijloacele de supraviețuire pentru fiecare tip de ființă umană. De asemenea, El a împărțit diferitele tipuri de oameni și diferitele rase de pe pământ și le-a stabilit sferele. Despre acest lucru vom discuta în continuare.

Partea a patra: Dumnezeu trasează granițe între diferitele rase

În al patrulea rând, Dumnezeu a trasat limite între diferitele rase. Pe pământ există oameni albi, negri, creoli și galbeni. Acestea sunt diferitele tipuri de oameni. De asemenea, Dumnezeu a stabilit o sferă pentru viețile acestor tipuri diferite de oameni și, fără să-și dea seama, oamenii trăiesc în mediul lor adecvat pentru supraviețuire sub gestionarea lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ieși din asta. De exemplu, haideți să luăm în considerare oamenii albi. Care e zona geografică în care trăiesc cei mai mulți dintre ei? Cei mai mulți trăiesc mai ales în Europa și America. Zona geografică în care trăiesc în principal oamenii negri este Africa. Oamenii creoli locuiesc mai ales în Asia de Sud-Est și Asia de Sud, în țări precum Thailanda, India, Myanmar, Vietnam și Laos. Oamenii galbeni locuiesc mai ales în Asia, adică în țări precum China, Japonia și Coreea de Sud. Dumnezeu a distribuit în mod adecvat aceste rase diferite, astfel încât ele să fie distribuite în diferite părți ale lumii. În aceste diferite părți ale lumii, Dumnezeu a pregătit acum mult timp un mediu de supraviețuire adecvat fiecărei rase de ființe umane. În cadrul acestor medii de supraviețuire, Dumnezeu le-a pregătit soluri de diverse culori și compoziții. Cu alte cuvinte, componentele din trupurile oamenilor albi nu sunt la fel cu cele din trupurile oamenilor negri și acestea sunt diferite de componentele trupurilor oamenilor din alte rase. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El pregătise deja un mediu de supraviețuire pentru fiecare rasă. Scopul Lui în a face acest lucru a fost ca atunci când acel gen de oameni începea să se înmulțească și să-și mărească numărul, să poată fi stabiliți în cadrul unei anumite sfere. Înainte ca Dumnezeu să creeze oamenii, El se gândise deja la toate – avea să rezerve Europa și America pentru oamenii albi pentru a se putea dezvolta și supraviețui. Astfel, când Dumnezeu a creat pământul, El avea deja un plan, avea o țintă și un scop pentru ceea ce făcea din acea bucată de pământ și pentru ceea ce se hrănea pe acea bucată de pământ. De exemplu, a pregătit de mult timp care munți, câte câmpii, câte surse de apă, ce fel de păsări și animale, care pești și care plante aveau să fie pe acel pământ. Când a pregătit un mediu de supraviețuire pentru un anumit tip de oameni, pentru o anumită rasă, Dumnezeu a trebuit să aibă în vedere multe chestiuni din toate punctele de vedere: mediul geografic, compoziția solului, diferitele specii de păsări și animale, mărimea diferitelor tipuri de pești, componentele peștilor, diferențele în privința calității apei, precum și toate tipurile de plante… Dumnezeu pregătise toate acestea cu mult timp în urmă. Acel tip de mediu este un mediu pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a creat și pregătit pentru oamenii albi și care le aparține în mod inerent. Ați văzut că, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El S-a gândit mult la asta și a acționat după un plan? (Da, am văzut că ceea ce a luat în considerare Dumnezeu referitor la diferitele tipuri de oameni a fost foarte chibzuit. Pentru mediul de supraviețuire pe care l-a creat pentru diferitele tipuri de oameni, ce fel de specii de păsări, animale și pești, câți munți și câte câmpii avea să pregătească, sunt lucruri pe care El le-a luat în considerare cu cea mai mare chibzuință și precizie.) Să luăm de exemplu oamenii albi. Ce fel de mâncare consumă albii în general? Mâncarea pe care o consumă oamenii albi este foarte diferită de cea consumată de asiatici. Alimentele de bază pe care le consumă populația albă sunt în general carnea, ouăle, laptele și carnea de pasăre. Cerealele cum ar fi pâinea și orezul nu sunt, în general, alimente de bază și sunt pe post de garnitură. Chiar și când mănâncă salată de legume, ei pun carne prăjită de vită sau de pui în ea și chiar și atunci când mănâncă alimente pe bază de grâu, ei au tendința de a adăuga brânză, ouă sau carne. Cu alte cuvinte, alimentele lor de bază nu constau, în general, din alimente pe bază de grâu sau orez; ei mănâncă o cantitate mare de carne și brânză. Adesea beau apă rece deoarece mănâncă alimente foarte bogate în calorii. Așadar, oamenii albi sunt deosebit de robuști. Astfel este sursa pentru traiul lor și mediile de viață pregătite de Dumnezeu pentru ei, care le permit să aibă un astfel de mod de viață, unul care este diferit de cele ale oamenilor din alte rase. Nu e nimic corect sau greșit în acest mod de viață – este înnăscut, predestinat de Dumnezeu și apare din ordinul lui Dumnezeu și din rânduielile Sale. Faptul că această rasă are acest mod de viață și aceste surse pentru traiul ei se datorează rasei și mediului de supraviețuire pregătit de Dumnezeu pentru ea. Se poate spune că mediul de supraviețuire pregătit de Dumnezeu pentru oamenii albi și hrana zilnică care derivă din acel mediu sunt bogate și îmbelșugate.

Dumnezeu a pregătit și mediile necesare pentru supraviețuirea altor rase. Mai există și oamenii negri – unde sunt aceștia localizați? Ei se află în principal în Africa Centrală și de Sud. Ce le-a pregătit Dumnezeu în acel tip de mediu de viață? Păduri tropicale, tot felul de păsări și animale, dar și deșerturi, iar nenumărate plante trăiesc alături de oameni. Au surse de apă, de trai și de hrană. Dumnezeu nu a fost împotriva lor. Indiferent ce au făcut vreodată, supraviețuirea lor nu a fost niciodată o problemă. Și ei ocupă un anumit loc și o anumită zonă într-o parte a lumii.

Și acum, să discutăm despre oamenii galbeni. Oamenii galbeni sunt localizați, în principal, în Estul pământului. Care sunt diferențele dintre mediile și pozițiile geografice ale Estului și Vestului? În Est, pământul este fertil în cea mai mare parte a sa și este bogat în zăcăminte de materii prime și minerale. Adică, există din plin tot felul de resurse de suprafață și subterane. Și pentru acest grup de oameni, pentru această rasă, Dumnezeu a pregătit un sol corespunzător, o climă corespunzătoare și diferite medii geografice adecvate pentru ei. Deși există mari diferențe între acel mediu geografic și mediul vestic, hrana necesară oamenilor, mijloacele de trai și sursele de supraviețuire au fost, de asemenea, pregătite de Dumnezeu. Doar că e un mediu de trai diferit de cel pe care îl au albii în Vest. Dar care este singurul lucru pe care trebuie să vi-l spun? Numărul oamenilor din rasa estică este relativ mare, așa că Dumnezeu a adăugat în acea bucată de pământ multe elemente diferite de cele din Vest. Acolo, El a adăugat multe peisaje și materii prime din belșug. Acolo, resursele naturale sunt foarte abundente; relieful este și el variat și deosebit, adecvat pentru hrănirea unui număr enorm de oameni ai rasei estice. Ceea ce diferențiază Estul de Vest este faptul că în Est – de la sud la nord și de la est la vest – clima este mai bună decât în Vest. Cele patru anotimpuri sunt clar distincte, temperaturile sunt primitoare, resursele naturale sunt abundente, iar peisajele naturale și tipurile de relief sunt mult mai bune decât în Vest. De ce a făcut Dumnezeu acest lucru? El a creat un echilibru foarte rațional între oamenii albi și cei galbeni. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate aspectele hranei oamenilor albi, lucrurile pe care le folosesc și cele oferite pentru desfătarea lor sunt mult mai bune decât cele de care se pot bucura oamenii galbeni. Cu toate acestea, Dumnezeu nu este părtinitor împotriva niciunei rase. Dumnezeu le-a dat oamenilor galbeni un mediu de supraviețuire mai frumos și mai bun. Acesta este echilibrul.

Dumnezeu a prestabilit care tipuri de oameni ar trebui să trăiască în anumite părți ale lumii; pot oamenii să depășească aceste limite? (Nu, nu pot.) Ce lucru nemaipomenit! Chiar dacă se produc războaie sau invazii în diferite ere sau în momente extraordinare, aceste războaie și aceste invazii nu pot în niciun caz să distrugă mediile de supraviețuire pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru fiecare rasă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a rânduit un anumit tip de oameni într-o anumită parte a lumii, iar ei nu pot să treacă dincolo de acele limite. Chiar dacă oamenii au anumite ambiții de a-și schimba sau de a-și extinde teritoriul, fără permisiunea lui Dumnezeu, le va fi foarte dificil să reușească. Va fi foarte dificil pentru ei să reușească. De exemplu, albii au vrut să își extindă teritoriul și au colonizat alte țări. Germanii au invadat niște țări, iar Marea Britanie a ocupat cândva India. Care a fost rezultatul? La final, au eșuat. Ce înțelegem noi din eșecul lor? Ceea ce Dumnezeu a rânduit nu poate fi distrus. Așadar, indiferent cât de mare a fost avântul pe care poate că l-ai văzut în expansiunea Marii Britanii, în cele din urmă, ei tot au fost nevoiți să se retragă, lăsând acele teritorii să aparțină Indiei. Cei care trăiesc pe acele pământuri sunt tot hindușii, nu britanicii, fiindcă Dumnezeu nu a permis acest lucru. Unii dintre cei care cercetează istoria sau politica au formulat anumite teze despre asta. Ei oferă motive pentru a explica eșecul Marii Britanii, susținând că o anumită etnie nu poate fi cucerită sau desemnând drept cauză alte motive de factură umană… Nu acestea sunt motivele reale. Motivul real este Dumnezeu – El nu permite așa ceva! Dumnezeu îi rânduiește pe cei dintr-o anumită etnie să trăiască într-un anumit ținut și îi așază acolo, iar dacă El nu le permite să se mute de pe acel pământ, ei nu vor reuși niciodată să o facă. Dacă Dumnezeu stabilește o anumită zonă pentru aceștia, ei vor trăi în acea zonă. Omenirea nu poate să se elibereze sau să se extragă din aceste zone definite. Asta e cert. Nu contează cât de mari sunt forțele invadatorilor sau cât de slabi sunt cei care sunt invadați, succesul invadatorilor este decis, la urma urmei, de Dumnezeu. El a predestinat deja acest lucru și nimeni nu îl poate schimba.

Mai sus este felul în care Dumnezeu a distribuit diferitele rase. Ce lucrare a făcut Dumnezeu pentru a distribui rasele? Mai întâi, a pregătit un mediu geografic la scară largă, alocând diferite regiuni pentru oameni, după care, generație după generație, au supraviețuit în acele locuri. Asta e stabilit – zona definită pentru supraviețuirea lor este stabilită. Și viețile lor, ceea ce mănâncă, ceea ce beau, modul în care își duc traiul – demult a rânduit Dumnezeu toate acestea. Iar atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a făcut diferite pregătiri pentru diferitele tipuri de oameni: există diferite compoziții ale solului, clime diferite, plante diferite și medii geografice diferite. Diferite regiuni au chiar păsări și animale diferite, întinderile de apă au diferite tipuri de pești și de produse acvatice. Chiar și tipurile de insecte sunt stabilite de către Dumnezeu. De exemplu, lucrurile care cresc pe continentul american sunt mari, înalte și foarte robuste. Rădăcinile copacilor din pădurea de munte nu sunt deloc adânci, dar aceștia cresc foarte mult în înălțime. Pot chiar să atingă înălțimi de peste o sută de metri, dar majoritatea copacilor din pădurile Asiei nu sunt atât de înalți. Luați plantele de aloe ca exemplu. În Japonia, acestea sunt foarte înguste și foarte subțiri, dar în Statele Unite sunt foarte mari. Există o diferență aici. E același tip de plantă, are același nume, dar pe continentul american crește considerabil mai mare. Aceste diferențe sub diverse aspecte poate că nu sunt văzute sau remarcate de către oameni, dar când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El le-a conturat și a pregătit diferite medii geografice, diferite tipuri de teren și diferite viețuitoare pentru diferitele rase umane. Asta fiindcă Dumnezeu a creat diferite tipuri de oameni și El știe de ce are nevoie fiecare și care este modul lor de viață.

Dumnezeu domnește peste toate și îi aprovizionează pe toți, El este Dumnezeul tuturor lucrurilor

După ce am discutat despre câteva dintre lucrurile acestea, simțiți acum că ați învățat ceva despre subiectul principal pe care tocmai l-am discutat? Simțiți că începeți să îl înțelegeți? Cred că ar trebui să aveți o idee aproximativă despre motivul pentru care am ales să vorbesc despre aceste aspecte în cadrul acestui subiect mai larg. Așa este? Poate puteți să vorbiți puțin despre cât de mult ați înțeles din asta. (Existența întregii omeniri a fost susținută de către legile rânduite de Dumnezeu pentru toate lucrurile. Când Dumnezeu rânduia aceste legi, El a furnizat diferite medii pentru diferitele rase omenești, diferite moduri de viață, diferite tipuri de hrană, diferite climate și temperaturi. A fost așa pentru ca omenirea să poată să se stabilească și să supraviețuiască pe Pământ. Din toate acestea, văd că planurile lui Dumnezeu pentru supraviețuirea omenirii sunt foarte exacte și văd înțelepciunea și perfecțiunea Sa și iubirea Lui pentru noi, oamenii.) (Legile și rânduielile stabilite de către Dumnezeu nu pot fi schimbate de nicio persoană, de niciun eveniment, de niciun lucru. Toate sunt sub stăpânirea Lui.) Privind din perspectiva legilor rânduite de Dumnezeu pentru creșterea tuturor lucrurilor, oare nu este toată omenirea, cu toată diversitatea ei, aprovizionată și îngrijită de Dumnezeu? Dacă aceste legi ar fi distruse sau dacă Dumnezeu n-ar fi stabilit aceste legi pentru omenire, care ar fi perspectivele de viitor ale oamenilor? După ce oamenii și-ar pierde mediile primare de supraviețuire, ar mai avea ei surse de hrană? E posibil ca sursele de hrană să devină o problemă. Dacă oamenii și-ar pierde sursele de hrană, adică dacă nu ar putea să găsească nimic de mâncare, câte zile ar putea ei să continue? Probabil că nu ar rezista nici măcar o lună, iar însăși supraviețuirea lor ar deveni problematică. Așadar, fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face pentru supraviețuirea oamenilor, pentru continuarea existenței lor, pentru înmulțirea și subzistența lor, este foarte important. Absolut fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face între lucrurile creației Sale este strâns legat și inseparabil de supraviețuirea omenirii. Dacă supraviețuirea omenirii ar deveni problematică, ar mai putea să continue gestionarea lui Dumnezeu? Ar mai exista gestionarea lui Dumnezeu? Gestionarea lui Dumnezeu coexistă cu supraviețuirea întregii omeniri pe care El o îngrijește, așa că, indiferent ce pregătiri face Dumnezeu pentru toate lucrurile creației Sale și ceea ce face El pentru oameni, toate sunt necesare pentru El și cruciale pentru supraviețuirea omenirii. Dacă aceste legi pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru toate lucrurile n-ar fi respectate, dacă aceste legi ar fi încălcate sau subminate, niciun lucru nu ar mai putea să existe, mediul de supraviețuire a oamenilor nu ar mai exista, nici sursa lor de subzistență zilnică și nici omenirea însăși. Din acest motiv, planul lui Dumnezeu de gestionare a mântuirii omenirii ar înceta și el să existe.

Tot ceea ce am discutat, fiecare aspect, fiecare punct, este strâns legat de supraviețuirea fiecărei persoane. Ați putea spune: „Lucrul despre care vorbești e prea mare, este ceva ce nu înțelegem”. Și poate că există oameni care ar spune: „Ce spui Tu nu are nicio legătură cu mine”. Totuși, să nu uităm că tu trăiești ca parte a tuturor lucrurilor, că ești unul dintre toate lucrurile creației aflate sub stăpânirea lui Dumnezeu. Lucrurile creației lui Dumnezeu nu pot fi scoase de sub stăpânirea lui Dumnezeu, nicio persoană nu poate ieși de sub stăpânirea Lui. Ieșirea de sub stăpânirea Lui și de sub prevederile Lui ar însemna că viețile oamenilor, viețile trupești ale oamenilor ar dispărea. Aceasta este importanța faptului că Dumnezeu a stabilit medii de supraviețuire pentru omenire. Nu contează cărei rase aparții sau în care regiune trăiești, fie ea în Occident sau în Orient, nu poți să te separi de mediul de supraviețuire pe care Dumnezeu L-a stabilit pentru omenire, nu poți să te separi de hrana și de proviziile oferite de mediul de supraviețuire pe care El l-a stabilit pentru oameni. Nu contează care este modul tău de trai, nu contează pe ce te bazezi ca să trăiești, nici pe ce te bazezi ca să îți susții viața în trup, nu poți să ieși de sub stăpânirea lui Dumnezeu și de sub gestionarea Lui. Unii oameni spun: „Eu nu sunt fermier, nu plantez culturi ca să trăiesc. Eu nu depind de mila Cerurilor pentru hrana mea, așa că supraviețuirea mea nu are loc în mediul de supraviețuire stabilit de Dumnezeu. Acel tip de mediu nu mi-a oferit nimic”. Chiar așa este? Spui că nu plantezi culturi ca să trăiești, dar nu mănânci cereale? Nu mănânci carne și ouă? Și nu mănânci legume și fructe? Tot ceea ce mănânci, toate aceste lucruri de care ai nevoie sunt inseparabile de mediul de supraviețuire stabilit de Dumnezeu pentru omenire. Iar sursa tuturor lucrurilor de care omenirea are nevoie nu poate fi separată de toate lucrurile create de Dumnezeu, care constituie, în totalitatea lor, mediile tale de supraviețuire. Apa pe care o bei, hainele pe care le porți și toate obiectele pe care le folosești – care dintre toate acestea nu sunt obținute din lucrurile creației lui Dumnezeu? Unii spun: „Există anumite obiecte care nu sunt obținute din lucrurile creației lui Dumnezeu. Vezi, plasticul este unul dintre acele lucruri. E un material de proveniență chimică, este făcut de om”. Chiar așa este? Plasticul este într-adevăr făcut de om și e un material de proveniență chimică, dar de unde provin componentele de bază ale plasticului? Aceste componente au fost obținute din materialele create de Dumnezeu. Obiectele de care te bucuri, pe care le vezi, fiecare obiect pe care îl folosești, toate sunt obținute din lucrurile care au fost create de Dumnezeu. Adică, nu contează cărei rase aparține o persoană, nu contează ce mod de trai are sau în ce tip de mediu de supraviețuire ar trăi, nu se poate separa de ceea ce a asigurat Dumnezeu. Așadar, au legătură aceste aspecte despre care am discutat azi cu subiectul „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”? Se încadrează ele în acest subiect mai larg? (Da.) Poate că unele aspecte despre care am vorbit azi sunt cam abstracte și greu de discutat. Totuși, cred că le înțelegeți ceva mai bine acum.

În aceste ultime dăți când am avut părtășie, gama subiectelor despre care am avut părtășie a fost destul de amplă, iar sfera lor de acoperire mai degrabă vastă, așadar, e nevoie de efort ca să le asimilați pe toate. Asta pentru că aceste subiecte nu au mai fost tratate înainte în credința oamenilor în Dumnezeu. Unii ascultă aceste lucruri ca pe o taină, alții le ascultă ca pe o poveste – care perspectivă e cea adevărată? Voi din care perspectivă ați ascultat toate acestea? (Am văzut cât de metodic a stabilit Dumnezeu toate lucrurile creației Sale și legile pentru toate lucrurile, iar prin aceste cuvinte putem înțelege mai bine faptele lui Dumnezeu și aranjamentele Lui meticuloase pentru mântuirea omenirii.) Ați înțeles din aceste părtășii cât de departe se extinde sfera gestionării tuturor lucrurilor de către Dumnezeu? (Asupra întregii omeniri, asupra tuturor lucrurilor.) Este El Dumnezeul unei singure rase? Este El Dumnezeul unui singur tip de oameni? Este El Dumnezeul doar al unei mici părți a omenirii? (Nu, nu este.) Din moment ce nu este cazul, dacă, potrivit cunoașterii pe care o aveți despre Dumnezeu, El este doar Dumnezeul unei mici părți a omenirii sau dacă este doar Dumnezeul vostru, este această perspectivă corectă? Întrucât Dumnezeu gestionează și stăpânește toate lucrurile, oamenii ar trebui să vadă faptele Sale, înțelepciunea Sa și atotputernicia Sa, care sunt dezvăluite în felul în care El stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Sunt lucruri pe care oamenii trebuie să le știe. Dacă spui că Dumnezeu gestionează toate lucrurile, că stăpânește asupra tuturor lucrurilor și asupra întregii omeniri, dar nu înțelegi și nu pricepi felul în care El stăpânește asupra omenirii, cum poți admite cu adevărat că El stăpânește asupra tuturor lucrurilor? Poate crezi în sufletul tău: „Pot, fiindcă văd că viața mea se află în întregime sub stăpânirea lui Dumnezeu”. Dar este oare Dumnezeu cu adevărat atât de mărunt? Nu, nu este! Tu vezi doar mântuirea pe care Dumnezeu ți-o aduce ție și lucrarea Lui în tine și numai din aceste lucruri Îi vezi stăpânirea. Dar e o sferă prea mică și îți afectează perspectiva unei veritabile cunoașteri a lui Dumnezeu. Îți limitează și veritabila cunoaștere a modului în care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Dacă îți limitezi cunoașterea de Dumnezeu doar la sfera a ceea ce îți oferă Dumnezeu și la mântuirea pe care El ți-o aduce, nu vei fi niciodată în stare să îți dai seama că El stăpânește totul, că El stăpânește asupra tuturor lucrurilor și asupra întregii omeniri. Când nu reușești să îți dai seama de toate acestea, poți să înțelegi cu adevărat faptul că soarta ta se află sub stăpânirea lui Dumnezeu? Nu, nu poți. În inima ta, nu vei putea niciodată recunoaște acest aspect – nu vei reuși niciodată să atingi un asemenea nivel de înțelegere. Înțelegeți ce spun, da? De fapt, Eu știu în ce măsură sunteți în stare să înțelegeți aceste subiecte și acest conținut despre care vorbesc. Atunci, de ce tot vorbesc despre ele? Fiindcă sunt subiecte care trebuie să fie apreciate de fiecare discipol al lui Dumnezeu, de fiecare persoană care vrea să fie mântuită de Dumnezeu – este esențial să pătrundeți și să înțelegeți aceste subiecte. Chiar dacă deocamdată nu le înțelegi, într-o bună zi, când viața ta și felul în care trăiești adevărul vor ajunge la un anumit nivel, când schimbarea în firea vieții tale va ajunge la un anumit nivel și statura ta va atinge o anumită magnitudine, doar atunci aceste subiecte, despre care am părtășie cu tine și pe care ți le comunic, te vor ajuta și îți vor satisface cu adevărat imboldul de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Așadar, aceste cuvinte au avut rolul de a clădi o fundație, de a vă pregăti pentru viitoarea voastră înțelegere a felului în care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor, pentru înțelegerea lui Dumnezeu Însuși.

Gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor reprezintă totodată mărimea locului pe care El îl are în inimile lor. Cu cât e mai mare gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor, cu atât e mai important Dumnezeu în inimile lor. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști e vag și fără conținut, atunci Dumnezeul în care crezi este la fel. Dumnezeul pe care tu Îl cunoști este limitat doar la sfera vieții tale personale și nu are nicio legătură cu adevăratul Dumnezeu Însuși. Așadar, să cunoști faptele practice ale lui Dumnezeu, să cunoști realitatea Lui și atotputernicia Sa, să cunoști adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși, să cunoști ceea ce are El și ceea ce este, să știi acțiunile pe care le-a manifestat El în toate lucrurile creației Sale – aceste lucruri sunt extrem de importante pentru fiecare persoană care vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. Ele stabilesc direct dacă oamenii pot să intre în adevărul-realitate. Dacă tu îți limitezi înțelegerea lui Dumnezeu doar la cuvinte, dacă o limitezi doar la măruntele tale trăiri, la ceea ce-ți imaginezi tu că este harul lui Dumnezeu sau la măruntele tale mărturii despre Dumnezeu, atunci îți spun cu tărie că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu Însuși. Nu doar atât, ci se poate spune că Dumnezeul în care crezi este unul imaginar, nu Dumnezeu Cel adevărat. Asta fiindcă Dumnezeul adevărat este Cel care stăpânește peste toate, Cel care pășește printre toate, Cel care le gestionează pe toate. El este Cel care ține în mâinile Sale soarta întregii omeniri și a tuturor lucrurilor. Lucrarea și faptele Dumnezeului despre care vorbesc nu se limitează doar la o mână de oameni. Adică, nu se limitează doar la cei care Îl urmează în prezent. Faptele Lui sunt manifestate în toate lucrurile, în supraviețuirea tuturor lucrurilor și în legile schimbării tuturor lucrurilor. Dacă nu poți să vezi sau să recunoști faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile creației Sale, atunci nu poți să fii martor pentru niciuna dintre faptele Sale. Dacă nu poți să fii martor pentru Dumnezeu, dacă tu continui să vorbești despre acest mărunt și așa-zis „Dumnezeu” pe care tu Îl cunoști, despre acel Dumnezeu care e limitat la ideile tale și care există doar în limitele înguste ale minții tale, dacă tu continui să vorbești despre acel fel de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți va lăuda niciodată credința. Când ești martor pentru Dumnezeu, dacă faci asta doar cu referire la modul în care te bucuri de harul lui Dumnezeu, felul în care accepți disciplina și certarea Lui și modul în care te bucuri de binecuvântările Lui atunci când ești martor pentru El, atunci toate acestea nu sunt nici pe departe suficiente și nici pe-aproape de a-L mulțumi. Dacă vrei să fii martor pentru Dumnezeu într-un mod care să fie în conformitate cu intențiile Sale, să fii martor pentru adevăratul Dumnezeu Însuși, atunci trebuie să afli ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este din faptele Lui. Trebuie să remarci autoritatea lui Dumnezeu în faptul că El controlează totul, să vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire. Dacă recunoști doar că subzistența și necesitățile din viața ta vin de la Dumnezeu, dar nu reușești să vezi adevărul conform căruia El susține întreaga omenire prin toate lucrurile create de El, că El conduce întreaga omenire prin stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor, atunci nu vei putea niciodată să fii martor pentru Dumnezeu. Cu ce scop vă spun Eu toate acestea? Pentru ca voi să luați toate acestea în serios, pentru ca voi să nu credeți în mod eronat că aceste subiecte despre care am discutat sunt irelevante pentru intrarea voastră în viață și pentru ca voi să nu considerați aceste subiecte ca fiind doar un fel de cunoștințe sau de doctrine. Dacă ascultați ceea ce vă spun cu acest gen de atitudine, nu veți câștiga nimic. Veți pierde această minunată oportunitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Care este scopul Meu când discut despre toate acestea? Scopul Meu este ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu, ca oamenii să înțeleagă faptele practice ale lui Dumnezeu. Odată ce Îl înțelegeți pe Dumnezeu și Îi cunoașteți faptele, doar atunci aveți oportunitatea sau posibilitatea de a-L cunoaște. Dacă, de exemplu, ați vrea să cunoașteți o persoană, cum ați proceda? Ați încerca să o cunoașteți privindu-i doar aspectul exterior? Doar privind hainele pe care le poartă și modul în care se îmbracă? Doar privindu-i mersul? Doar încercând să aflați câte lucruri cunoaște? (Nu.) Așadar, cum puteți să cunoașteți pe cineva? Judecați pe baza vorbelor și a comportamentului acelei persoane, a gândurilor ei și a ceea ce exprimă și dezvăluie acea persoană despre sine. Așa puteți ajunge să cunoașteți și să înțelegeți o persoană. La fel, dacă vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu, dacă vreți să înțelegeți latura Lui practică, latura Lui adevărată, trebuie să vă bazați pe faptele Lui, pe fiecare lucru practic pe care îl săvârșește. Acesta este cel mai bun mod și este singurul mod.

Dumnezeu echilibrează relațiile dintre toate lucrurile pentru a oferi omenirii un mediu de supraviețuire stabil

Dumnezeu Își manifestă faptele asupra tuturor lucrurilor, stăpânește asupra tuturor lucrurilor și controlează legile tuturor lucrurilor. Tocmai am discutat despre modul în care Dumnezeu stăpânește legile tuturor lucrurilor, cât și despre modul în care El susține și aprovizionează întreaga omenire în cadrul acestor legi. Acesta este un aspect. În continuare, vom discuta despre un alt aspect, despre modul în care Dumnezeu obișnuiește să dețină controlul asupra tuturor lucrurilor. Vorbesc despre felul în care, după ce a creat toate lucrurile, Dumnezeu a echilibrat relațiile dintre ele. Și acesta este mai degrabă un subiect amplu pentru voi. Echilibrarea relațiilor dintre toate lucrurile – este asta ceva ce oamenii pot să înfăptuiască? Nu, oamenii sunt incapabili de o asemenea performanță. Oamenii sunt capabili doar de distrugere. Nu pot să echilibreze relațiile dintre toate lucrurile; nu pot să le gestioneze și o asemenea autoritate și putere sunt dincolo de capacitatea de înțelegere a oamenilor. Doar Dumnezeu Însuși are puterea de a săvârși un astfel de lucru. Dar care este scopul în care Dumnezeu face asta – pentru ce este? Și acest lucru are o legătură strânsă cu supraviețuirea omenirii. Fiecare lucru pe care Dumnezeu vrea să-l facă este necesar – nu există nimic pe care El poate îl va face, poate că nu. Pentru ca El să asigure supraviețuirea omenirii și să le dăruiască oamenilor un mediu de supraviețuire favorabil, există anumite lucruri vitale și indispensabile pe care El trebuie să le facă.

Începând de la înțelesul direct al cuvintelor „Dumnezeu echilibrează toate lucrurile”, acesta pare că este un subiect foarte amplu. Mai întâi, le oferă oamenilor conceptul conform căruia „echilibrarea tuturor lucrurilor” se referă totodată la stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Ce înseamnă cuvântul „echilibru”? Mai întâi, „echilibru” se referă la a nu permite unui lucru să se dezechilibreze. E ca și cum ai folosi o balanță pentru a cântări lucruri. Pentru ca balanța să fie în echilibru, greutățile de pe fiecare taler trebuie să fie egale. Dumnezeu a creat multe lucruri diferite: lucruri fixe, lucruri care se mișcă, lucruri care trăiesc, lucruri care respiră, cât și lucruri care nu respiră. Este ușor ca toate aceste lucruri să intre într-o relație de interdependență, de interconectare, în care să se întărească și să se țină în frâu reciproc? Cu siguranță există principii în cadrul tuturor acestor lucruri, dar sunt foarte complicate, nu-i așa? Pentru Dumnezeu nu e dificil, dar, pentru oameni, este o chestiune foarte complicată de studiat. E un cuvânt foarte simplu – „echilibru”. Cu toate acestea, dacă oamenii l-ar studia și dacă oamenii ar avea nevoie să creeze de unii singuri echilibru, atunci, chiar dacă tot soiul de academicieni s-ar ocupa de asta – specialiști în biologie, astronomie, fizică, chimie și chiar și istorie – care ar fi rezultatul final al acelor cercetări? Nu ar avea niciun rezultat. Iar asta deoarece creația tuturor lucrurilor, care a fost săvârșită de Dumnezeu, este prea incredibilă, iar omenirea nu îi va afla niciodată secretele. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a stabilit principiile relațiilor dintre ele, a stabilit diferite moduri de supraviețuire, pentru o restricție mutuală, pentru o complementaritate mutuală și pentru un sprijin reciproc. Aceste diferite metode sunt foarte complexe și, în mod cert, nu sunt simple sau unidirecționale. Când oamenii își folosesc intelectul, cunoștințele pe care le-au dobândit și fenomenele pe care le-au observat pentru a confirma sau a studia principiile care stau la baza stăpânirii lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, aceste principii sunt extrem de dificil de descoperit și, de asemenea, este foarte dificil de dobândit vreun rezultat. Oamenilor le este foarte greu să obțină rezultate; oamenilor le este foarte dificil să-și mențină echilibrul bazându-se pe gândirea și cunoașterea umană pentru a guverna toate lucrurile creației lui Dumnezeu. Iată de ce: dacă oamenii nu cunosc principiile supraviețuirii tuturor lucrurilor, ei nu știu cum să apere acest tip de echilibru. Așadar, dacă oamenii ar gestiona și ar guverna toate lucrurile, ar fi foarte probabil ca ei să distrugă acest echilibru. Imediat ce acest echilibru ar fi distrus, și mediile de supraviețuire ale omenirii ar fi distruse, iar când s-ar întâmpla asta, ar urma o criză a supraviețuirii omenirii. Ar aduce un dezastru. Dacă omenirea ar fi cuprinsă de acel dezastru, care i-ar fi viitorul? Finalul ar fi unul foarte greu de estimat și imposibil de prevăzut cu certitudine.

Prin urmare, cum echilibrează Dumnezeu relațiile dintre toate lucrurile? În primul rând, există anumite regiuni din lume care sunt acoperite cu zăpadă și cu gheață întregul an, pe când în alte zone, toate cele patru anotimpuri sunt ca primăvara, iar iarna nu vine niciodată și în asemenea locuri nu vei vedea niciodată niciun petic de gheață, niciun fulg de nea. În acest caz, vorbim despre un climat mai amplu, iar acest exemplu reprezintă unul dintre modurile în care Dumnezeu echilibrează relațiile dintre toate lucrurile. Al doilea mod este acesta: un lanț muntos acoperit de o vegetație luxuriantă, cu tot felul de plante care acoperă solul și fâșii de pădure atât de dese încât, atunci când mergi prin ele, nici măcar nu mai vezi soarele de deasupra. Însă uitându-ne la un alt lanț muntos, acolo nu crește nici măcar un fir de iarbă, doar straturi peste straturi de munți, sălbatici și pustii. Privite din afară, ambele tipuri sunt, practic, mormane mari de pământ clădite pentru a forma munți, dar unul este acoperit de păduri dese, în timp ce celălalt este lipsit de vegetație, fără nici măcar un fir de iarbă. Acesta este al doilea mod în care Dumnezeu echilibrează relațiile dintre toate lucrurile. Al treilea mod este acesta: privind într-o parte vezi o câmpie înverzită și nesfârșită, un câmp acoperit de valuri de verdeață. Privind în partea opusă, ai putea vedea un deșert care se întinde cât cuprinzi cu ochii; arid, fără nicio viețuitoare în tot acel nisip șuierător, purtat de vânt, cu atât mai puțin vreo sursă de apă. Al patrulea mod este acesta: privind într-o parte, totul este acoperit de mare, acea masă mare de apă, pe când privind în direcția opusă, nu reușești să găsești nici măcar un strop de apă proaspătă de izvor. Al cincilea mod este acesta: într-o regiune plouă frecvent, e ceață și umiditate, pe când în alte regiuni zilele cu un soare arzător sunt foarte dese și rareori se întâmplă să cadă un strop de ploaie. Al șaselea mod este acesta: într-o regiune e un platou în care aerul e rarefiat și omului îi este greu să respire, iar în altă regiune e plin de mlaștini și de zone depresionare, acestea fiind un habitat pentru diverse specii de păsări migratoare. Acestea sunt diferitele tipuri de climate, sau sunt climatele ori mediile care corespund diferitelor zone geografice. Cu alte cuvinte, Dumnezeu echilibrează mediile primare de supraviețuire a omenirii pe baza aspectelor mediului în ansamblul său, de la climă la mediul geografic și de la diferitele componente ale solului până la numărul surselor de apă, totul pentru a atinge un echilibru în ceea ce privește atmosfera, temperatura și umiditatea mediilor în care supraviețuiesc oamenii. Din cauza acestor medii geografice aflate în contrast, oamenii au o atmosferă stabilă, iar temperatura și umiditatea din diferitele anotimpuri sunt stabile. Asta le permite oamenilor să continue să trăiască în acel tip de mediu de supraviețuire, așa cum au făcut dintotdeauna. Mai întâi, mediul, în ansamblul său, trebuie să fie echilibrat. Aceasta se realizează prin folosirea diferitelor zone geografice și a formațiunilor de teren, cât și prin schimbările de la un climat la altul, ceea ce le permite să se limiteze și să se controleze reciproc, pentru a atinge echilibrul dorit de Dumnezeu și necesar omenirii. Asta este din perspectiva mediului în ansamblul său.

Acum vom vorbi despre detaliile mai fine, precum vegetația. Cum este obținut echilibrul în privința vegetației? Cu alte cuvinte, cum i se poate permite vegetației să continue să supraviețuiască într-un mediu de supraviețuire echilibrat? Răspunsul este prin gestionarea duratei de viață, a ritmului de creștere și a ratei de înmulțire a diferitelor tipuri de plante, pentru protejarea mediului lor de supraviețuire. Să luăm drept exemplu iarba cea măruntă – răsare primăvara, înflorește vara și face sămânță toamna. Sămânța cade pe pământ. Anul următor, sămânța germinează și ciclul continuă conform acelorași legi. Durata de viață a firului de iarbă este foarte scurtă. Fiecare sămânță cade pe pământ, germinează și scoate rădăcini, apoi iarba înflorește și face iar sămânță, iar întregul proces este finalizat după doar trei anotimpuri: primăvara, vara și toamna. Feluritele tipuri de copaci au și ei durata lor de viață și diferitele lor perioade de germinare și de dat în rod. Unii copaci mor după doar 30 sau 50 de ani – aceasta e durata lor de viață. Însă rodul lor cade pe pământ, sămânța germinează și scoate rădăcini, iar noii copaci înfloresc și fac rod, iar astfel, trăiesc încă 30 sau 50 de ani. Aceasta este rata lor de recurență. Un copac bătrân moare și un copac tânăr crește – de asta poți să vezi mereu copaci crescând în pădure. Dar și ei au ciclul și procesele lor normale de viață și de moarte. Anumiți copaci pot să trăiască peste o mie de ani, iar unii pot să trăiască chiar și trei mii de ani. Indiferent ce fel de plantă e sau ce durată de viață are, general vorbind, Dumnezeu îi gestionează echilibrul pe baza duratei ei de viață, a abilității ei de înmulțire, a ritmului și frecvenței ei de înmulțire și pe baza numărului de vlăstari pe care îi produce. Asta le permite tuturor plantelor, de la iarbă la copaci, să continue să prospere și să crească într-un mediu ecologic echilibrat. Așadar, atunci când te uiți la o pădure de pe pământ, tot ceea ce crește în interiorul ei, ierburi și copaci, ambele se înmulțesc neîncetat și cresc pe baza propriilor legii. Nu necesită nicio lucrare suplimentară și niciun ajutor din partea omenirii. Numai fiindcă au acest gen de echilibru pot plantele să-și mențină propriul mediu de supraviețuire. Numai fiindcă au un mediu propice de supraviețuire pot aceste păduri și aceste câmpuri să supraviețuiască în continuare pe pământ. Existența lor îi susține pe oameni generație după generație, susține și generație după generație de alte viețuitoare care trăiesc în păduri și pe câmpuri – păsări și animale, insecte și tot felul de microorganisme.

Dumnezeu controlează și echilibrul dintre animalele de tot felul. Cum controlează El acest echilibru? La fel ca în cazul plantelor – El le gestionează echilibrul și le stabilește numărul pe baza abilității lor de a se înmulți, a gradului și a frecvenței lor de reproducere, dar și pe baza rolului pe care îl au ele în regnul animal. De exemplu, leii mănâncă zebre. Așadar, dacă numărul leilor ar depăși numărul zebrelor, care ar fi soarta acestora din urmă? Ar dispărea ca specie. Iar dacă zebrele ar face mai puțini pui decât leii, care ar fi soarta lor? Ar dispărea ca specie. Așadar, numărul zebrelor trebuie să fie mult mai mare decât numărul leilor. Iar asta deoarece zebrele nu există doar pentru ele însele, ci există și pentru lei. Se poate spune și astfel: fiecare zebră face parte din totalitatea zebrelor, dar e și hrană pentru gura leilor. Ritmul de reproducere al leilor nu poate să-l depășească pe cel al zebrelor. Așadar, numărul leilor nu poate fi niciodată mai mare decât numărul zebrelor. Doar în acest fel leii vor avea o sursă de hrană garantată. Iar astfel, chiar dacă leii sunt dușmanii naturali ai zebrelor, oamenii văd adesea cele două specii odihnindu-se în liniște în aceeași zonă. Numărul zebrelor nu va scădea niciodată și specia lor nu va dispărea din cauza leilor care le vânează și le mănâncă, iar numărul leilor nu va crește datorită statutului lor de „rege”. Acest echilibru a fost stabilit demult de către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a stabilit legile echilibrului dintre toate animalele, pentru ca ele să atingă acest tip de echilibru, iar asta e ceva ce oamenii remarcă deseori. Sunt leii singurii dușmani naturali ai zebrelor? Nu. Și crocodilii mănâncă zebre. Zebrele chiar par să fie un gen de animal foarte neajutorat. Ele nu au ferocitatea leilor, iar când se confruntă cu un leu, cu acest formidabil dușman, ele pot doar să fugă. Nu pot nici măcar să opună rezistență. Când nu reușesc să fugă mai repede decât leul, pot doar să se lase înfulecate de el. Acest lucru poate fi remarcat deseori în lumea animalelor. Ce sentimente și gânduri aveți când vedeți un astfel de lucru? Vă pare rău pentru zebră? Îl detestați pe leu? Zebrele sunt atât de frumoase! Iar leii le privesc mereu cu lăcomie. Și zebrele, în nesăbuința lor, nu fug prea departe. Ele văd că leul le așteaptă la umbra unui copac. Ar putea veni să le mănânce în orice moment. În inima lor, zebrele știu asta, dar tot nu vor părăsi acea zonă. E un lucru minunat, care manifestă predestinarea lui Dumnezeu și stăpânirea Lui. Îți este milă de zebră, dar nu poți să o salvezi și detești leul, dar nu poți să-l distrugi. Zebra este hrana pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru leu, dar indiferent cât de multe sunt mâncate de lei, zebrele nu vor dispărea ca specie. Numărul de pui pe care leul îi are este foarte mic, iar leii se înmulțesc într-un ritm lent. Așadar, indiferent câte zebre mănâncă, numărul leilor nu îl va depăși niciodată pe cel al zebrelor. În acest lucru există echilibru.

Care este țelul lui Dumnezeu în menținerea acestui tip de echilibru? Are legătură cu mediile de supraviețuire ale oamenilor, precum și cu supraviețuirea omenirii. Dacă zebrele sau alte animale similare, care sunt pradă pentru lei – căprioarele sau alte viețuitoare – s-ar înmulți prea lent și numărul leilor ar crește brusc, ce fel de pericole i-ar amenința pe oameni? Faptul că leii își mănâncă prada e un fenomen normal, dar un leu care mănâncă o persoană este o tragedie. Această tragedie nu este ceva rânduit de Dumnezeu, nu este ceva care apare în cadrul stăpânirii Lui, cu atât mai puțin ceva ce a adus El asupra omenirii. Mai degrabă, este un lucru pe care oamenii și l-au făcut cu mâna lor. Așadar, după cum vede Dumnezeu, echilibrul dintre toate lucrurile este crucial pentru supraviețuirea omenirii. Fie că este vorba despre plante sau despre animale, niciuna dintre acestea nu își poate pierde propriul echilibru. Plantele, animalele, munții și lacurile – Dumnezeu a pregătit pentru omenire un mediu ecologic firesc. Numai când oamenii au acest tip de mediu ecologic – unul echilibrat – supraviețuirea lor este asigurată. Dacă iarba sau copacii ar avea o capacitate slabă de înmulțire sau dacă ritmul lor de reproducere ar fi foarte lent, nu și-ar pierde solul umiditatea? Dacă solul și-ar pierde umiditatea, ar mai fi roditor? Dacă solul și-ar pierde umiditatea și vegetația, s-ar eroda extrem de rapid, iar în locul solului s-ar forma nisip. Când solul s-ar deteriora, mediul de supraviețuire al oamenilor ar fi distrus și el. Numeroase dezastre ar însoți această distrugere. Fără acest tip de echilibru ecologic, fără acest tip de mediu ecologic, oamenii ar suferi frecvent în urma dezastrelor, din cauza dezechilibrelor apărute între toate lucrurile. De exemplu, când există un dezechilibru ecologic care duce la distrugerea mediului ecologic al broaștelor, acestea se adună toate, numărul lor crește remarcabil de mult și oamenii văd chiar și un număr mare de broaște traversând străzile în orașe. Dacă un număr mare de broaște ar ocupa mediul de supraviețuire al oamenilor, cum s-ar numi acest lucru? Un dezastru. De ce s-ar numi un dezastru? Aceste animale mici, care sunt benefice pentru omenire, sunt utile pentru oameni atunci când rămân într-un loc care le este potrivit; ele pot să mențină echilibrul mediului de supraviețuire al oamenilor. Însă dacă devin un dezastru, vor afecta ordinea din viețile oamenilor. Toate lucrurile și toate elementele pe care broaștele le aduc cu ele pe corpurile lor pot să afecteze calitatea vieții oamenilor. Acestea pot chiar să afecteze organele trupurilor oamenilor – acesta este unul dintre aceste tipuri de dezastre. Un alt tip de dezastru, unul de care oamenii au avut parte frecvent, este apariția unui număr foarte mare de lăcuste. Nu este acesta un dezastru? Ba da, este cu adevărat un dezastru înfricoșător. Nu contează cât de capabili sunt oamenii – ei pot să construiască avioane, tunuri și bombe atomice – când îi invadează lăcustele, ce soluție au oamenii? Pot să-și folosească tunurile împotriva lor? Pot să le împuște cu mitraliere? Nu, nu pot. Pot să stropească cu pesticide pentru a le alunga? Nici asta nu este o sarcină ușoară. Ce vin să facă acele micuțe lăcuste? Ele mănâncă în special recoltele și grânele. Oriunde se duc lăcustele, recoltele sunt șterse complet de pe suprafața pământului. În vremuri de invazie a lăcustelor, toată mâncarea pe un an de zile pe care se bazează fermierii poate fi consumată în întregime de lăcuste într-o clipă. Pentru oameni, sosirea lăcustelor nu e doar un motiv de iritare – e un dezastru. Așadar, știm că apariția unui număr mare de lăcuste este un tip de dezastru, dar ce putem spune despre șoareci? Dacă nu există păsări de pradă care să mănânce șoarecii, ei se vor înmulți foarte rapid, mai rapid chiar decât vă puteți imagina. Iar dacă șoarecii se răspândesc fără opreliști, pot oare oamenii să ducă o viață bună? Cu ce fel de situație s-ar confrunta oamenii? (Cu o epidemie.) Dar credeți că o epidemie ar fi singura consecință? Șoarecii vor ronțăi totul și vor roade chiar și lemnul. Dacă sunt doar doi șoareci într-o casă, vor fi o pacoste pentru toți cei care locuiesc acolo. Uneori, șoarecii fură ulei și îl mănâncă, iar alteori, mănâncă pâinea sau cerealele. Iar lucrurile pe care nu le mănâncă, ei doar le rod și le transformă în resturi nefolositoare. Șoarecii rod hainele, pantofii, mobila – ei rod absolut totul. Uneori, se cațără pe bufet – pot oare acele vase să mai fie folosite după ce au călcat șoarecii pe ele? Chiar dacă le dezinfectezi, tot nu le vei putea folosi liniștit, așadar le vei arunca. Acestea sunt necazurile pe care șoarecii le aduc oamenilor. Cu toate că șoarecii sunt creaturi micuțe, oamenii nu au niciun mod de a se ocupa de ei și, în schimb, trebuie doar să suporte devastările provocate de șoareci. O singură pereche de șoareci este suficientă pentru a cauza o perturbare gravă, darămite o mulțime. Dacă șoarecii s-ar înmulți, ar deveni un dezastru, iar consecințele ar fi de neimaginat. Chiar și creaturile atât de mici precum furnicile ar putea deveni un dezastru. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, stricăciunile pe care ele le-ar aduce omenirii nu ar putea fi ignorate. Furnicile pot cauza atâtea daune caselor, încât acestea se prăbușesc. Forța lor nu trebuie să fie trecută cu vederea. Ar fi înfricoșător dacă diferite tipuri de păsări ar da naștere unui dezastru? (Da.) Cu alte cuvinte, indiferent ce fel de animale sau de viețuitoare sunt, din clipa în care echilibrul lor dispare, ele vor crește, se vor înmulți și vor trăi pe o arie de acoperire anormală, neregulată. Asta ar aduce consecințe inimaginabile asupra omenirii. Ar avea un impact nu doar asupra vieții și a supraviețuirii oamenilor, dar ar aduce dezastre asupra întregii omeniri, chiar până în punctul în care oamenii ar suferi o anihilare completă și ar dispărea ca specie.

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a folosit tot felul de metode și de căi pentru a le pune în echilibru, pentru a echilibra condițiile de trai din munți și din lacuri, pentru plante și pentru toate felurile de animale, de păsări și de insecte. Scopul Lui a fost să permită tuturor tipurilor de viețuitoare să trăiască și să se înmulțească în cadrul legilor pe care El le-a rânduit. Niciunul dintre lucrurile creației nu poate ieși în afara acestor legi, ele nu pot să fie încălcate. Doar în cadrul acestui tip de mediu primar pot oamenii să supraviețuiască și să se înmulțească în siguranță, generație după generație. Dacă orice viețuitoare trece dincolo de cantitatea și de aria de acoperire stabilită de Dumnezeu sau dacă își depășește rata de creștere, frecvența înmulțirii sau numărul dictat de El, mediul de supraviețuire al omenirii ar suferi distrugeri de diferite magnitudini. Și, în același timp, supraviețuirea omenirii ar fi amenințată. Dacă o specie de viețuitoare ajunge să atingă un număr prea mare, va consuma hrana oamenilor, va distruge sursele de apă ale oamenilor și le va distruge căminele. În acest fel, înmulțirea omenirii și starea lor de supraviețuire ar fi afectată imediat. De exemplu, apa este foarte importantă pentru toate lucrurile. Dacă sunt prea mulți șoareci, prea multe furnici, lăcuste, broaște sau orice fel de alte animale, acestea vor bea mai multă apă. Pe măsură ce cantitatea de apă pe care o beau crește, apa potabilă și sursele de apă ale oamenilor din sfera fixă a surselor de apă potabilă și a zonelor apoase vor fi reduse, iar aceștia se vor confrunta cu lipsuri în privința apei. Dacă sursele de apă potabilă pentru oameni sunt distruse, contaminate sau întrerupte fiindcă tot felul de animale au devenit tot mai numeroase, în acest mediu dur de supraviețuire, supraviețuirea omenirii va fi grav amenințată. Dacă doar o specie sau mai multe specii de viețuitoare își depășesc numărul adecvat, atunci aerul, temperatura, umiditatea, chiar și compoziția aerului din spațiul de supraviețuire al omenirii, toate acestea vor fi otrăvite și distruse într-un grad mai mare sau mai mic. În aceste condiții, supraviețuirea și soarta oamenilor vor fi și ele supuse amenințărilor acestor factori de mediu. Așadar, dacă aceste echilibre sunt pierdute, aerul pe care oamenii îl respiră va fi distrus, apa pe care o beau va fi contaminată, iar temperaturile de care au nevoie se vor schimba și ele și vor fi afectate într-un grad mai mare sau mai mic. Dacă se întâmplă asta, mediile pentru supraviețuire care aparțin inerent omenirii vor fi ținta unor provocări și impacturi enorme. În acest gen de situație în care mediile primare de supraviețuire ale oamenilor au fost distruse, care ar fi perspectiva și soarta omenirii? Aceasta este o problemă foarte serioasă! Fiindcă Dumnezeu știe din ce motiv există fiecare dintre lucrurile creației de dragul omenirii, știe care este rolul fiecărui tip de lucru pe care El l-a creat, știe ce fel de impact are fiecare lucru asupra omenirii și în ce măsură aduce beneficii omenirii, deoarece, în inima lui Dumnezeu, există un plan pentru toate acestea, iar El gestionează absolut fiecare aspect al tuturor lucrurilor pe care El le-a creat, de aceea absolut fiecare lucru pe care El îl face este foarte important și necesar pentru omenire. Așadar, de acum înainte, oricând observi vreun fenomen ecologic printre lucrurile creației lui Dumnezeu sau vreo lege naturală în cadrul lucrurilor creației lui Dumnezeu, nu te vei mai îndoi de necesitatea fiecărui lucru creat de Dumnezeu. Nu vei mai folosi cuvinte neștiutoare pentru a emite judecăți arbitrare despre aranjamentele lui Dumnezeu cu privire la toate lucrurile și despre diferitele Lui moduri de a susține omenirea. Nu vei mai trage nici concluzii arbitrare cu privire la legile lui Dumnezeu pentru toate lucrurile creației Sale. Nu este așa?

Ce sunt toate acestea despre care am discutat? Gândiți-vă la asta o clipă. Dumnezeu are propriile intenții în absolut fiecare lucru pe care îl face. Chiar dacă intenția Lui este o enigmă pentru omenire, este mereu în legătură indisolubilă și strânsă cu supraviețuirea omenirii. Este absolut indispensabilă. Asta pentru că Dumnezeu nu a făcut niciodată ceva inutil. Principiile din spatele fiecărui lucru în parte pe care El îl face se înscriu în planul Lui și în înțelepciunea Lui. Scopul și intenția din spatele acelui plan sunt de a proteja omenirea, de a ajuta omenirea să evite dezastrul, devastările produse de orice viețuitoare și orice rău pe care lucrurile creației lui Dumnezeu l-ar putea face omenirii. Prin urmare, se poate spune că faptele lui Dumnezeu pe care le-am văzut în cadrul acestui subiect constituie încă un mod prin care Dumnezeu susține omenirea? Putem spune că, prin aceste fapte, Dumnezeu hrănește și păstorește omenirea? (Da.) Există o legătură strânsă între acest subiect și tema părtășiei noastre, „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor”? (Da.) Există o legătură foarte strânsă, iar acest subiect este unul dintre aspectele ei. Înainte de a discuta despre aceste subiecte, oamenii aveau doar o închipuire vagă despre Dumnezeu, despre Dumnezeu Însuși și despre faptele Lui – le lipsea o înțelegere adevărată. Cu toate acestea, când oamenilor li se spune despre faptele Lui și despre lucrurile înfăptuite de El, ei pot să înțeleagă și să cuprindă principiile faptelor lui Dumnezeu, pot să dobândească o înțelegere a acestora și să le aibă la îndemână. Chiar dacă în inima lui Dumnezeu există tot felul de teorii, principii și reguli foarte complicate, oricând face ceva, cum ar fi crearea și guvernarea tuturor lucrurilor, nu este posibil să dobândiți înțelegere în inimile voastre că acestea sunt faptele lui Dumnezeu și că sunt cât se poate de reale, doar lăsându-vă să aflați despre o singură parte a lor din această părtășie? (Ba da.) Atunci cum diferă cunoașterea voastră actuală despre Dumnezeu de cea de dinainte? Diferă în esența ei. Înainte, înțelegerea voastră era prea lacunară, prea vagă, dar acum ea conține un număr mare de dovezi concrete care se potrivesc cu faptele lui Dumnezeu, care se potrivesc cu ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este. Prin urmare, tot ceea ce v-am spus este un material educațional minunat pentru înțelegerea voastră în ceea ce-L privește pe Dumnezeu.

9 februarie 2014