Lucrarea din zilele de pe urmă este lucrarea de sortare a tuturor după felul lor și este lucrarea de încheiere a planului de gestionare al lui Dumnezeu, deoarece clipa se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe toți cei care intră în Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt loiali până la sfârșit, în epoca lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea epocii lui Dumnezeu Însuși, lucrarea lui Dumnezeu nu este de a inspecta faptele oamenilor sau de a întreba despre traiul oamenilor, ci de a le judeca răzvrătirea, deoarece Dumnezeu îi va purifica pe toți cei care vin în fața tronului Său. Toți cei care au urmat urmele pașilor lui Dumnezeu până în ziua de azi sunt aceia care vin în fața tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile, fiecare persoană în parte care acceptă lucrarea finală a lui Dumnezeu este obiectul purificării din partea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea finală a lui Dumnezeu fac obiectul judecății lui Dumnezeu.

În legătură cu judecata ce începe de la casa lui Dumnezeu, despre care s-a vorbit în vremurile trecute, cuvântul „judecată” se referă la judecata pe care Dumnezeu o înfăptuiește azi asupra celor care vin în fața tronului Său în zilele de pe urmă. Poate că există unii care cred că, atunci când vor veni zilele de pe urmă, Dumnezeu va pregăti o masă mare în ceruri, peste care va fi întinsă o față de masă albă și, apoi, așezat pe un tron măreț, cu toți oamenii îngenuncheați pe pământ, El va da în vileag păcatele fiecărei persoane și, astfel, va determina dacă se vor înălța la ceruri sau vor fi trimiși jos, în iazul de foc și pucioasă, printre alte asemenea închipuiri supranaturale. Indiferent de închipuirile omului, ele nu pot modifica esența lucrării lui Dumnezeu. Închipuirile oamenilor nu sunt nimic altceva decât proiecții ale gândurilor acestora și vin din mintea lor, adunate și puse cap la cap din cele văzute și auzite de om. De aceea, spun că, indiferent cât de minunate sunt închipuirile omului, acestea nu sunt nimic altceva decât desene pe hârtie și nu pot să înlocuiască planul lucrării lui Dumnezeu. La urma urmei, omul a fost corupt de Satana, deci cum ar putea el înțelege gândurile lui Dumnezeu? Omul concepe lucrarea de judecată a lui Dumnezeu ca pe ceva bizar. El crede că, din moment ce Dumnezeu Însuși săvârșește lucrarea de judecată, atunci aceasta trebuie să fie de o amploare fără egal și de neînțeles pentru muritori și trebuie să răsune de la un capăt la altul al cerurilor și să cutremure pământul; altfel, cum ar putea fi lucrarea de judecată a lui Dumnezeu? El crede că, din moment ce aceasta este lucrarea de judecată, Dumnezeu trebuie să fie deosebit de impunător și măreț atunci când lucrează, iar cei care sunt judecați trebuie să se jelească în lacrimi și să cadă în genunchi implorând milă. Astfel de scene ar fi cu siguranță spectaculoase și deosebit de palpitante… Toată lumea își imaginează lucrarea de judecată a lui Dumnezeu ca fiind ceva miraculos. Știi totuși că, în timp ce Dumnezeu Și-a început demult lucrarea de judecată printre oameni, tu rămâi cuibărit într-o toropeală adâncă? Că în momentul în care vei crede că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu a început oficial, Dumnezeu va fi înnoit cerul și pământul? În acel moment, poate că tocmai vei fi ajuns să înțelegi sensul vieții, dar nemiloasa lucrare de pedeapsă a lui Dumnezeu te va duce, încă adormit adânc, în iad. Doar atunci vei avea brusc o revelație și vei înțelege că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu s-a încheiat deja.

Să nu mai pierdem timp prețios și să nu mai vorbim despre aceste subiecte detestabile, dezgustătoare. Să vorbim, în schimb, despre ce înseamnă judecata. Atunci când vine vorba despre „judecată”, te gândești probabil la cuvintele rostite de Iahve pentru a-i învăța pe oamenii din toate regiunile și la cuvintele pe care Isus le-a rostit pentru a-i dojeni pe farisei. În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului, ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos al zilelor de pe urmă atunci când judecă omul. Folosind o varietate de adevăruri, Hristos al zilelor de pe urmă îl învață pe om, expune substanța omului și disecă acțiunile și cuvintele omului. Toate aceste cuvinte conțin diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie loial lui Dumnezeu, cum se cuvine ca omul să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea lui Dumnezeu și firea lui Dumnezeu. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și îndreptate către firile corupte ale omului. Mai ales, cuvintele care expun cum se leapădă omul de Dumnezeu vizează și mai mult modul în care omul este în esență o întruchipare a Satanei și vizează modul în care omul este în esență o forță ostilă lui Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu explică pe deplin natura umană în doar câteva cuvinte; El expune și emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de expunere și de emondare nu pot fi înlocuite de cuvinte obișnuite; mai degrabă, adevărul, pe care omul nu îl deține absolut deloc, este folosit pentru a săvârși această lucrare de expunere și de emondare. Doar metodele de acest fel pot fi numite judecată; doar acest tip de judecată îl poate câștiga pe om de partea sa, îl poate face pe om pe deplin convins în privința lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, îi poate permite să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea de judecată este cunoașterea, de către om, a adevăratului chip al lui Dumnezeu; ceea ce aduce cu sine este înțelegerea, de către om, a adevărului despre răzvrătirea proprie. Lucrarea de judecată i-a permis omului să dobândească multă claritate despre intențiile lui Dumnezeu, multă claritate despre scopul lucrării lui Dumnezeu și multă înțelegere despre tainele pe care nu este capabil să le deslușească. De asemenea, i-a permis omului să-și cunoască și să-și conștientizeze esența coruptă și cauza fundamentală a corupției sale și i-a permis omului să-și descopere fața urâtă. Aceste rezultate ale lucrării sunt toate produse de lucrarea de judecată, deoarece esența lucrării de judecată este, de fapt, lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care cred în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu. Dacă nu acorzi importanță acestor adevăruri, dacă încerci mereu să ocolești aceste adevăruri și dacă încerci mereu să cauți o nouă cale de ieșire în afara acestor adevăruri, atunci Eu spun că ești un păcătos atroce. Dacă ai credință în Dumnezeu și, totuși, nu cauți adevărul sau intențiile lui Dumnezeu și nici nu iubești calea care te aduce mai aproape de Dumnezeu, atunci Eu spun că ești cineva care încearcă să scape de judecată și că ești o marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre răzvrătiții care fug de sub ochii Lui. Astfel de oameni vor primi o pedeapsă și mai aspră. Cei care vin înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecați și, mai mult, au fost purificați, vor trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Desigur, acest lucru ține de viitor.

Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este indisputabil că Dumnezeu tot Se arată printre oameni în chip întrupat pentru a săvârși această lucrare. Aceasta înseamnă că Hristos al zilelor de pe urmă va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din toate locurile și a le prezenta clar toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. Mulți nu se simt confortabil cu privire la a doua întrupare a lui Dumnezeu, deoarece tuturor oamenilor le este greu să creadă că Dumnezeu va deveni trup pentru a săvârși lucrarea de judecată. Cu toate acestea, trebuie să îți spun că, de cele mai multe ori, lucrarea lui Dumnezeu depășește cu mult așteptările omului și este greu de acceptat pentru mintea omenească. Căci oamenii sunt doar niște viermi pe pământ, în timp ce Dumnezeu este Cel suprem, care umple universul; mintea omului este asemenea unei gropi cu apă murdară și dă naștere doar viermilor, în timp ce fiecare etapă a lucrării dirijate de gândurile lui Dumnezeu este chintesența înțelepciunii lui Dumnezeu. Omul încearcă în permanență să se lupte cu Dumnezeu, iar Eu spun că este de la sine înțeles cine va ieși în pierdere în cele din urmă. Vă îndemn pe toți să nu vă considerați mai de preț decât aurul. Dacă alții pot accepta judecata lui Dumnezeu, atunci tu de ce nu poți? Cu cât ești mai presus decât alții? Dacă alții pot să-și plece capul în fața adevărului, de ce nu poți și tu să faci la fel? Lucrarea lui Dumnezeu este inexorabilă. El nu va repeta lucrarea de judecată de dragul „contribuției” pe care ai adus-o, iar tu vei suferi remușcări sfâșietoare, deoarece ai lăsat o oportunitate atât de bună să-ți scape. Dacă nu crezi cuvintele Mele, atunci așteaptă ca acel mare tron alb din cer să te „judece”! Trebuie să știi că toți israeliții L-au respins pe Isus și L-au negat pe Isus și, totuși, faptul răscumpărării omenirii de către Isus tot s-a răspândit în tot universul și până la capătul pământului. Nu este acesta un fapt pe care Dumnezeu l-a săvârșit cu mult timp în urmă? Dacă încă mai aștepți ca Isus să te ridice la ceruri, atunci Eu îți spun că ești o bucată îndărătnică de ramură uscată. Isus nu va recunoaște un credincios fals ca tine, care nu este loial adevărului și caută doar binecuvântări. Din contră, Lui nu Îi va fi milă să te arunce în iazul de foc ca să arzi zeci de mii de ani.

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te sfătuiesc să te supui ascultător judecății, altfel nu vei avea niciodată ocazia ca Dumnezeu să te aprobe sau să fii adus de El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării de judecată, vor fi veșnic disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai grave și mai numeroase decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Acești oameni care nu sunt vrednici nici măcar să muncească vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Astfel de oameni vor primi osânda prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o dezvăluire a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este exact acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea și dezvăluirea oamenilor? Dumnezeu îi trimite pe cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând acele duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar corpurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este osânda menită. Dumnezeu consemnează fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali în registrele lor și, la momentul potrivit, El îi aruncă printre spiritele necurate, permițându-le acelor spirite necurate să le întineze întregul trup, după bunul plac, și face astfel încât aceștia să nu se mai poată reîncarna și să nu mai vadă lumina niciodată. Dumnezeu îi numără printre cei răi pe acei ipocriți care prestează servicii un timp, dar nu rămân loiali până la sfârșit, permițându-le să se bălăcească în mocirlă cu oamenii răi și să formeze împreună o bandă de tâlhari pestriți și, în final, Dumnezeu îi va nimici. Dumnezeu îi dă la o parte și nu le acordă nicio atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun pic de efort și îi va nimici pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ și cu atât mai puțin vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu îi ia pe aceia care nu au fost niciodată sinceri față de El, care Îl tratează doar într-un mod superficial pentru că nu au de ales, și îi enumeră printre cei care prestează un serviciu pentru poporul Său. Doar un mic număr de astfel de oameni vor supraviețui, în timp ce majoritatea vor fi distruși împreună cu cei a căror muncă nici măcar nu este conform standardului. În final, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care sunt în asentiment cu El, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de El să fie preoți. Ei sunt cristalizarea lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu pot fi încadrați în nicio categorie delimitată de Dumnezeu, aceia se vor număra printre rândurile non-credincioșilor și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi finalul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; calea pe care o alegeți este doar alegerea voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă niciodată pe nimeni care nu poate ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunei persoane.