În fiecare perioadă și în fiecare etapă, în biserică se întâmplă anumite lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile oamenilor. De exemplu, unii oameni se îmbolnăvesc, conducătorii și lucrătorii sunt înlocuiți, unii oameni sunt dați în vileag și eliminați, unii înfruntă încercarea vieții și a morții, în unele biserici chiar sunt oameni răi și antihriști care provoacă perturbări și așa mai departe. Aceste lucruri se petrec din când în când, dar nu sunt deloc întâmplătoare. Toate aceste lucruri sunt rezultatul suveranității și al rânduielilor lui Dumnezeu. O perioadă foarte liniștită poate fi brusc întreruptă de mai multe incidente sau evenimente neobișnuite, care fie au loc în jurul vostru, fie vi se întâmplă vouă, iar apariția acestor lucruri tulbură ordinea normală și normalitatea vieților oamenilor. Din exterior, acestea nu se conformează noțiunilor și închipuirilor oamenilor; ei nu vor să li se întâmple sau să vadă asemenea lucruri. Așadar, e benefică pentru oameni apariția acestor lucruri? Cum ar trebui să le gestioneze, să le experimenteze și să le înțeleagă? Este ceva la care s-a gândit vreunul dintre voi? (Ar trebui să înțelegem că acesta este rezultatul suveranității lui Dumnezeu.) E vorba doar de faptul de a înțelege că acesta e rezultatul suveranității lui Dumnezeu? Ați învățat vreo lecție din asta? Puteți înțelege mai amănunțit cum are Dumnezeu suveranitate asupra tuturor acestor lucruri? Ce implică, în mod specific, suveranitatea lui Dumnezeu? Ce lucruri specifice se manifestă în oameni pe care ei ar trebui să le cunoască și să le înțeleagă? Ați învățat vreo lecție din lucrurile care s-au întâmplat în jurul vostru? Puteți să le acceptați de la Dumnezeu și apoi să câștigați ceva din asta? Sau continuați să acționați la întâmplare, gândind în sinea voastră: „Totul este rezultatul suveranității lui Dumnezeu, doar supune-te lui Dumnezeu, nu este nimic în asta care-ți cere să gândești”, lăsând chestiunea să treacă pe lângă voi, în timp ce aveți astfel de gânduri simple? Care dintre aceste situații se aplică în cazul vostru? Uneori, în biserică au loc evenimente majore: de exemplu, în răspândirea lucrării Evangheliei, se obțin rezultate neașteptat de bune sau apar unele dificultăți neașteptate, adversități, obstacole sau chiar tulburări și distrugeri cauzate de forțe externe. Uneori, într-o anumită biserică sau în rândul unor oameni care își îndeplinesc îndatoririle se întâmplă ceva neobișnuit. Fie în vremuri obișnuite, fie în vremuri neobișnuite, ați contemplat vreodată aceste lucruri neobișnuite care se întâmplă? Ce concluzie finală ați tras? Sau, oare, de cele mai multe ori, nu înțelegeți nimic? Unii oameni se gândesc la asta doar în sinea lor și apoi, pur și simplu, spun o scurtă rugăciune, fără ca nici măcar să caute adevărul pentru a dobândi o oarecare înțelegere a acestor lucruri. Ei doar admit că acestea sunt de la Dumnezeu și asta este tot. Nu înseamnă asta a acționa mecanic? Majoritatea oamenilor doar fac lucrurile de mântuială. Și atunci când oamenii de calibru extrem de slab întâmpină aceste lucruri, ei ajung la o mare neînțelegere și confuzie și pot cu ușurință să emită noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu și îndoieli privind suveranitatea și orchestrarea Sa. Oamenii nu L-au înțeles pe Dumnezeu de la început și, atunci când întâlnesc unele lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile lor, nu caută adevărul și nici alți oameni cu care să aibă părtășie, ci doar le tratează pe baza noțiunilor și a închipuirilor lor, înainte de a ajunge în cele din urmă la concluzia că „este încă incert dacă aceste lucruri sunt sau nu de la Dumnezeu” și încep să se îndoiască de El și chiar și de cuvintele Sale. Drept urmare, îndoielile, speculațiile și precauția lor față de Dumnezeu devin din ce în ce mai grave, iar ei își pierd motivația de a-și îndeplini îndatoririle. Nu sunt dispuși să sufere și să facă sacrificii și trândăvesc, făcând lucruri de mântuială de la o zi la alta. După ce au experimentat câteva incidente deosebite, stropul de entuziasm, hotărâre și dorință pe care l-au avut înainte i-a părăsit și a dispărut, și tot ce rămâne sunt gândurile despre cum să-și facă planuri de viitor și să găsească o cale de scăpare. Oamenii ca aceștia nu sunt în minoritate. Pentru că oamenii nu iubesc adevărul și nu-l caută, ori de câte ori li se întâmplă ceva, ei privesc acel lucru cu ochii lor, fără să învețe niciodată să-l accepte de la Dumnezeu. Nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu pentru a găsi răspunsurile și nu caută oameni care înțeleg adevărul pentru a avea părtășie cu ei și a rezolva aceste lucruri. În schimb, își folosesc întotdeauna propriile cunoștințe și propria experiență de a interacționa cu lumea, pentru a analiza și a judeca lucrurile care li se întâmplă. Și care este rezultatul final? Se prind în capcana unei stări ciudate, fără ieșire – aceasta este consecința necăutării adevărului. Nimic nu se petrece întâmplător, totul este condus de Dumnezeu. Deși oamenii pot înțelege și accepta acest lucru în teorie, cum ar trebui să trateze suveranitatea lui Dumnezeu? Acesta este adevărul pe care oamenii ar trebui să-l urmărească și să-l înțeleagă și ar trebui să-l practice în mod specific. Dacă oamenii recunosc suveranitatea lui Dumnezeu doar în teorie, dar nu au o înțelegere reală a ei, iar noțiunile și închipuirile lor nu au fost înlăturate, atunci indiferent de câți ani cred în Dumnezeu și câte lucruri experimentează, în cele din urmă tot nu vor putea dobândi adevărul. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, nu pot cunoaște lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât experimentează mai multe lucruri, cu atât mai multe noțiuni vor avea despre Dumnezeu, cu atât mai mult Îl vor pune la îndoială și, desigur, speculațiile, înțelegerea greșită și precauția lor față de Dumnezeu vor deveni cu atât mai grave. Adevărul este că tot ceea ce se întâmplă este rezultatul suveranității și al rânduielii lui Dumnezeu. Scopul și semnificația faptului că Dumnezeu face toate aceste lucruri nu sunt să vă sporească înțelegerile greșite și îndoielile despre El, ci să vă lămuriți și să vă înlăturați noțiunile și închipuirile lăuntrice, precum și îndoielile, înțelegerea greșită și precauția față de Dumnezeu, cât și alte asemenea lucruri negative. Dacă nu rezolvi problemele în timp util atunci când apar, odată ce aceste probleme din interiorul tău se acumulează și devin din ce în ce mai grave, iar entuziasmul sau hotărârea ta deja nu mai este suficientă pentru a te sprijini în îndeplinirea îndatoririlor tale, vei cădea în negativitate, chiar până în punctul în care există pericolul să-L părăsești pe Dumnezeu, și cu siguranță nu vei mai putea rămâne ferm. Acum, unii oameni fac, fără tragere de inimă, un efort simbolic în îndeplinirea îndatoririlor lor, dar numai pentru a obține binecuvântări, fără să urmărească deloc adevărul, și devin negativi ori de câte ori se abate asupra lor vreo dificultate. Așa sunt oamenii care nu urmăresc adevărul. Deoarece adevărul viziunilor nu le este pe deplin limpede și nu înțeleg cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă își îndeplinesc îndatoririle și se sacrifică pentru Dumnezeu, ei nu au putere în inima lor, iar puțina doctrină pe care o înțeleg nu îi poate susține mult timp înainte de a cădea. Dacă oamenii nu se întrunesc în mod regulat, nu ascultă predici sau nu caută adevărul pentru a-și rezolva problemele, nu pot rămâne fermi. Prin urmare, cei care îndeplinesc îndatoriri trebuie să aibă în mod regulat părtășie despre adevăr și, ori de câte ori li se întâmplă unele lucruri și dezvoltă noțiuni, trebuie să le rezolve căutând adevărul în timp util. Numai în acest fel pot fi siguri că vor rămâne loiali în îndeplinirea datoriei lor și că vor putea să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt.

Drumul credinței în Dumnezeu este anevoios și neuniform. Acest lucru este poruncit de Dumnezeu. Indiferent ce se întâmplă, indiferent dacă este așa cum își doresc oamenii sau nu, sau dacă este în concordanță cu noțiunile și închipuirile lor sau nu, sau este previzibil pentru ei, faptul că se întâmplă nu poate fi separat de suveranitatea lui Dumnezeu și de orchestrarea Sa. Faptul că Dumnezeu face tot ceea ce face este semnificativ în sensul că le permite oamenilor să învețe o lecție din asta și să cunoască suveranitatea lui Dumnezeu. Scopul cunoașterii suveranității lui Dumnezeu nu este ca oamenii să se împotrivească lui Dumnezeu și nici ca aceștia, după ce L-au înțeles, să aibă mai multă putere și capital prin care să concureze cu El. Mai degrabă, atunci când li se întâmplă lucruri, oamenii ar trebui să învețe să le accepte de la Dumnezeu, să caute adevărul ca să-l înțeleagă și apoi să practice adevărul pentru a ajunge la adevărata supunere și a-și dezvolta credința adevărată în El. Înțelegeți acest lucru? (Da.) Ei bine, atunci, cum îl puneți în practică? Este corectă calea voastră de practicare cu privire la astfel de lucruri? Tratați fiecare lucru care se abate asupra voastră cu o inimă de supunere și o atitudine de căutare a adevărului? Dacă ești o persoană care urmărește adevărul, vei avea o astfel de mentalitate. Orice ți se va întâmpla, vei accepta acest lucru de la Dumnezeu și vei continua să cauți adevărul, să înțelegi intențiile Lui și să privești oamenii și lucrurile pe baza cuvintelor Sale. În toate lucrurile care se abat asupra ta, vei fi capabil să experimentezi și să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și să te supui Lui. Dacă nu ești cineva care urmărește adevărul, atunci, indiferent ce ți se va întâmpla, nu vei trata acel lucru conform cuvintelor lui Dumnezeu și nici nu vei căuta adevărul. Doar vei face lucrurile de mântuială, rezultatul fiind că nu vei dobândi niciun adevăr. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni rânduind multe lucruri care nu se conformează noțiunilor lor, pentru a-i instrui să caute adevărul, să dobândească o înțelegere a faptelor Sale și să vadă atotputernicia și înțelepciunea Lui, astfel încât viața lor să crească treptat. De ce aceia care urmăresc adevărul experimentează lucrarea lui Dumnezeu, dobândesc adevărul și sunt desăvârșiți de Dumnezeu, în timp ce aceia care nu fac acest lucru sunt eliminați? Pentru că aceia care urmăresc adevărul îl pot căuta indiferent ce li se întâmplă, deci au lucrarea și luminarea Duhului Sfânt și, prin urmare, pot să practice adevărul, să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și să fie desăvârșiți de El, pe când cei care nu iubesc adevărul văd că lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor lor și, totuși, nu remediază acest lucru căutând adevărul și pot chiar să devină negativi și să se plângă. Cu timpul, noțiunile lor despre Dumnezeu se înmulțesc și încep să se îndoiască de El și să-L tăgăduiască. Drept urmare, sunt aruncați și eliminați de lucrarea lui Dumnezeu. De aceea atitudinea oamenilor față de adevăr ar trebui să fie aceea de a-l căuta, de a-l practica și de a se strădui să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu, mai degrabă decât de a fi negativi și pasivi. Pentru a experimenta lucrarea lui Dumnezeu, ei trebuie să se confrunte cu multe lucruri și să le privească pe toate conform cuvintelor lui Dumnezeu, precum și să petreacă mai mult timp contemplând, căutând adevărul și având părtășie despre el, astfel încât să poată cunoaște lucrarea lui Dumnezeu și să țină pasul cu ea. Numai așa pot să înțeleagă adevărul și să-l aprofundeze zi de zi și numai așa vor putea să prindă rădăcini în oameni cuvintele lui Dumnezeu și fiecare aspect al adevărului. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu poate fi separată de viața reală, cu atât mai puțin de mediile diverselor persoane, chestiuni și lucruri pe care le stabilește Dumnezeu; altfel, oamenii nu vor putea înțelege și dobândi adevărul. Majoritatea oamenilor nu știu cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu ori de câte ori au o problemă. Ei nu știu să caute adevărul pentru a-și înlătura noțiunile și închipuirile sau să-și corecteze înțelegerile greșite și opiniile ridicole. Drept urmare, în ciuda faptului că experimentează multe lucruri, ei nu pot înțelege adevărul și, în schimb, nu câștigă nimic – aceasta este o pierdere de timp. Indiferent ce li se întâmplă, în cele din urmă, ceea ce oamenii ar trebui să practice este să se supună orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu. Această supunere nu înseamnă că oamenii ar trebui să se supună în mod negativ, pasiv sau ca ultimă soluție, ci mai degrabă că au o intenție pozitivă, proactivă și o cale de a practica adevărul. Ce înseamnă să te supui orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu? Înseamnă că, indiferent ce rânduiește Dumnezeu, indiferent ce se abate asupra ta, lasă-L pe Dumnezeu să o facă și învață să te supui Lui. Nu avea dorințe sau planuri personale și nu încerca să faci lucrurile în felul tău. Toate lucrurile care le plac oamenilor, pe care le urmăresc și după care tânjesc sunt ridicole și absurde. Oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu prea mult. El le cere să meargă spre est, dar ei nu vor să meargă spre est. Chiar dacă se supun fără tragere de inimă, în sinea lor tot se gândesc să meargă spre vest. Aceasta nu este supunere adevărată. Adevărata supunere înseamnă că, atunci când Dumnezeu îți spune să mergi spre est, ar trebui să mergi spre est și să abandonezi și să înlături toate gândurile de a merge spre sud, nord sau vest și să poți să te răzvrătești împotriva voii trupului și apoi să mergi să practici urmând calea și direcția pe care ți le-a arătat Dumnezeu. Asta înseamnă supunerea. Care sunt principiile pentru practicarea supunerii? Să asculți de cuvintele lui Dumnezeu, să te supui și să practici în conformitate cu spusele lui Dumnezeu. Să nu nutrești intenții proprii și nici nu poți să fii capricios. Indiferent dacă înțelegi cuvintele lui Dumnezeu clar sau nu, ar trebui să le pui umil în practică și să faci lucrurile conform cerințelor Lui. Prin procesul de practică și experiență, vei ajunge în mod inconștient să înțelegi adevărul. Dacă gura ta spune că te supui lui Dumnezeu, dar niciodată nu renunți și nu te răzvrătești împotriva planurilor și dorințelor tale lăuntrice, nu înseamnă asta că una spui și alta gândești? (Ba da.) Aceasta nu este supunere adevărată. Dacă nu te supui cu adevărat, vei avea multe cerințe de la Dumnezeu ori de câte ori ți se va întâmpla ceva și, în sinea ta, vei fi nerăbdător ca Dumnezeu să ți le îndeplinească. Dacă El nu face așa cum îți dorești, vei fi foarte neliniștit și supărat, vei suferi mult și nu te vei putea supune suveranității și rânduielilor Lui și mediilor pe care ți le-a pregătit. De ce? Pentru că ai întotdeauna propriile cerințe și dorințe și nu poți renunța la propriile idei și vrei să fii cel care ia deciziile. Prin urmare, ori de câte ori întâlnești lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile tale, nu poți să te supui și îți este greu să te supui lui Dumnezeu. Deși oamenii știu în teorie că ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să renunțe la propriile idei, cu toate acestea, pur și simplu nu pot renunța la ele, temându-se constant că vor fi dezavantajați și vor suferi pierderi. Spuneți-Mi, nu-i pune asta în mare dificultate? Oare neliniștea lor nu crește atunci? (Ba da.) Dacă poți să renunți la tot și la lucrurile care-ți plac și pe care le ceri, dar care sunt contrare intențiilor lui Dumnezeu, dacă poți să renunți la ele în mod proactiv și de bunăvoie și să nu stabilești condiții cu Dumnezeu, ci să fii dispus să faci ceea ce El cere, atunci dificultatea din sinea ta va fi mult mai mică și obstacolele vor fi mult mai mici. Dacă obstacolele din calea supunerii unei persoane față de Dumnezeu sunt diminuate, oare nu se va diminua și neliniștea ei? Pe măsură ce neliniștea ei se diminuează, suferința la care este supusă inutil se reduce drastic. Veți merge și veți experimenta în acest fel? Probabil că nu încă. Când unii oameni văd că o persoană întâmpină dificultăți, se îngrijesc imediat de ei înșiși, punându-se în locul acelei persoane. Ori de câte ori văd pe cineva întâmpinând un fel de chin, boală, necaz sau calamitate, se gândesc imediat la ei înșiși și se întreabă: „Dacă mi s-ar întâmpla asta, ce aș face? Se dovedește că ei, credincioșii, încă pot să întâlnească aceste lucruri și să sufere aceste chinuri. Așadar, ce fel de Dumnezeu este El, exact? Dacă Dumnezeu nu ține cont deloc de sentimentele acelui individ, mă va trata și pe mine la fel? Asta arată că Dumnezeu nu este de încredere. Oricând și oriunde, El creează un mediu neașteptat pentru oameni și îi poate pune în situații jenante în mod constant și în orice circumstanțe.” Se tem că, dacă nu au credință, nu vor obține binecuvântări, dar că, dacă vor continua să creadă, vor înfrunta dezastre. În acest fel, atunci când se roagă înaintea lui Dumnezeu, oamenii spun doar atât: „Dumnezeule, Te implor să mă binecuvântezi!” și nu îndrăznesc să spună: „Dumnezeule, Îți cer să mă testezi, să mă disciplinezi și să faci ce vrei Tu, sunt dispus să accept” – ei nu îndrăznesc să se roage așa. După ce au experimentat câteva obstacole și eșecuri, hotărârea și curajul oamenilor se diminuează, iar ei au o „înțelegere” diferită a firii drepte a lui Dumnezeu, a mustrării, a judecății și a suveranității Sale și, de asemenea, dezvoltă un sentiment de precauție față de Dumnezeu. În acest fel, între oameni și Dumnezeu există un zid, o înstrăinare. Este în regulă ca oamenii să aibă aceste stări? (Nu.) Așadar, tind aceste stări să apară în voi? Se întâmplă să trăiți în aceste stări? (Da.) Cum ar trebui rezolvate astfel de probleme? Este în regulă să nu căutați adevărul? Dacă nu înțelegeți adevărul și nu aveți credință, vă va fi greu să-L urmați pe Dumnezeu până la capăt și veți cădea de fiecare dată când veți întâlni dezastre și calamități, fie ele naturale sau provocate de mâna omului.

După ce Iov a fost supus unei încercări, a rostit cuvintele: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). În zilele noastre, mulți oameni învață să recite această frază și o fac în mod clar, dar, ori de câte ori o recită, nu se gândesc decât la faptul că Iahve este Cel care dă, însă nu se gândesc niciodată la cum va fi când Iahve va lua și ce fel de suferință, dificultăți și situații neplăcute vor experimenta oamenii atunci sau cum se vor schimba inimile oamenilor odată cu mediul lor. Nu s-au gândit niciodată la asta, ci recită în continuare: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve”, chiar până în punctul în care folosesc această frază ca slogan și doctrină pe care o prezintă cu fiecare ocazie. În mintea lor, toți se gândesc doar la harurile, binecuvântările și făgăduințele pe care le oferă Iahve oamenilor, dar nu se gândesc niciodată – sau nu-și pot imagina – ce fel de scenă va prinde viață când Iahve le va lua toate aceste lucruri. Toți cei care ajung să creadă în Dumnezeu sunt gata doar să accepte harul, binecuvântările și făgăduințele Lui și sunt dispuși doar să accepte bunătatea și compasiunea Lui. Totuși, nimeni nu așteaptă și nu se pregătește să accepte mustrarea și judecata lui Dumnezeu, încercările și rafinarea Sa, ori ca El să-i priveze de ceva și nici măcar o singură persoană nu se pregătește să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu, privarea și blestemele din partea Lui. Este normală sau anormală această relație dintre oameni și Dumnezeu? (Este anormală.) De ce spuneți că este anormală? Unde lasă de dorit? Lasă de dorit fiindcă oamenii nu dețin adevărul; pentru că au prea multe noțiuni și închipuiri, Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în mod constant și nu rezolvă aceste lucruri căutând adevărul – cel mai probabil, asta duce la apariția problemelor. În special, oamenii cred în Dumnezeu doar de dragul de a fi binecuvântați. Vor doar să încheie o înțelegere cu Dumnezeu și să-I ceară ceva, dar nu urmăresc adevărul. Acest lucru este foarte periculos. De îndată ce întâlnesc ceva în dezacord cu noțiunile lor, ei elaborează imediat noțiuni, nemulțumiri și înțelegeri greșite cu privire la Dumnezeu și pot merge chiar atât de departe încât să-L trădeze. Sunt grave consecințele acestui lucru? Pe ce cale merg majoritatea oamenilor în credința lor în Dumnezeu? Deși este posibil să fi ascultat foarte multe predici și să simțiți că ați ajuns să înțelegeți destul de multe adevăruri, realitatea este că încă mergeți pe calea credinței în Dumnezeu doar pentru a vă umple stomacul. Dacă mintea ta este deja pregătită să accepte judecata și mustrarea, încercările și rafinarea, iar tu te-ai pregătit și mental să înduri dezastrele și dacă, indiferent cât de mult te sacrifici pentru Dumnezeu și cât de multe sacrificii faci în îndeplinirea datoriei tale, te-ai confrunta într-adevăr cu încercările lui Iov, iar Dumnezeu te-ar priva de toate bunurile tale, chiar până în punctul în care viața ta ar fi pe cale să se termine, ce ai face atunci? Cum ar trebui să tratezi suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? Cum ar trebui să te ocupi de datoria ta? Cum ar trebui să te descurci cu ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu? Ai înțelegerea și atitudinea corectă? Este sau nu ușor să răspunzi la aceste întrebări? Acesta este un mare obstacol pus în fața voastră. Întrucât este o piedică și o problemă, nu ar trebui rezolvată? (Ba da.) Cum să o rezolvați? Este ușor de rezolvat? Să presupunem că, după atâția ani în care ai crezut în Dumnezeu, în care ai citit atât de multe cuvinte de-ale Sale, ai ascultat atâtea predici și ai înțeles atâtea adevăruri, ești deja pregătit să-L lași pe Dumnezeu să orchestreze totul, fie că este vorba despre binecuvântări sau dezastre. Și să presupunem că, în ciuda faptului că te-ai lepădat de tine însuți și că te-ai sacrificat, în ciuda sacrificiilor pe care le-ai făcut și a energiei de-o viață, tot ce primești în schimb este că Dumnezeu te blestemă sau te privează de ceva. În cazul în care nu te plângi nici măcar atunci, nu ai dorințe sau cerințe proprii, ci doar cauți să te supui lui Dumnezeu și să te lași la mila orchestrărilor Sale și simți că, deoarece înțelegi chiar și un pic suveranitatea lui Dumnezeu și te supui puțin acesteia, viața ta merită trăită, atunci nu-ți este ușor să rezolvi unele dintre dificultăți, dacă ai o astfel de atitudine corectă? Cunoașteți acum cu adevărat suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? Mai aveți, în adâncul inimii voastre, planuri pentru viitorul și destinul personal? Puteți să lăsați totul în urmă și să vă sacrificați sincer pentru Dumnezeu? V-ați consumat timpul și energia gândindu-vă cu atenție la aceste probleme și contemplându-le? Sau ați experimentat unele lucruri pentru a dobândi înțelegerea adevărurilor și a cunoaște suveranitatea lui Dumnezeu? Dacă nici măcar nu v-ați gândit niciodată la o astfel de problemă practică, precum modul în care oamenii care-L urmează pe Dumnezeu ar trebui să trateze suveranitatea Sa și orchestrarea și rânduielile Creatorului, care este, de asemenea, cea mai mare problemă din fața voastră și nu vă dați seama că acesta este cel mai mare adevăr al viziunilor, atunci, dacă într-o zi ar avea loc un eveniment major sau un dezastru, ați fi capabili să rămâneți fermi în mărturia voastră? Este greu de spus și încă e un factor necunoscut, nu-i așa? (Ba da, așa este.) Nu ar trebui să reflectăm temeinic asupra acestei probleme? (Ba da.) Așadar, cum poți să ai o statură satisfăcătoare pentru a face față unui viitor pe care nu poți să-l prevezi? Cum poți să rămâi ferm în mărturia ta, în mediile pe care le stabilește Dumnezeu? Nu este aceasta o problemă care ar trebui luată în considerare și la care ar trebui să reflectăm în mod serios? Dacă tu gândești în mod constant: „Sunt o persoană bună din fire și m-am bucurat mult de harul, binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Când alții întâmpină dificultăți, ei sunt neputincioși, dar, ori de câte ori întâmpin eu dificultăți, am aprovizionarea, îndrumarea și ajutorul lui Dumnezeu. Acum sunt capabil să îndur greutăți și să fac sacrificii în îndeplinirea datoriei mele, credința mea în Dumnezeu a devenit mai puternică și, în plus, îndeplinesc o datorie importantă. Văd că Dumnezeu este deosebit de milostiv cu mine și am protecția și binecuvântarea Sa. Dacă voi continua așa, chiar dacă în viitor voi trece prin mustrare, judecată, încercări și rafinări, ar trebui să le pot depăși. În final, sigur voi fi unul dintre cei binecuvântați, voi fi adus în Împărăție de către Dumnezeu și cu siguranță voi vedea ziua în care Dumnezeu va fi slăvit!” Ce părere ai despre această gândire? Crezi că ești diferit, că Dumnezeu îți face o favoare specială și că, dacă El elimină sau abandonează pe cineva, nu vei fi tu acela. Sunt corecte aceste gânduri? (Nu.) De ce nu sunt corecte? (Nu este obiectiv să gândim astfel.) Echivalează aceste cuvinte cu o cunoaștere adevărată față de Dumnezeu? Sau este acest lucru prea subiectiv și speculativ? Sunt cei care au aceste gânduri oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Așadar, se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu? (Nu.) Sunt pregătiți să accepte mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu și chiar blestemele Sale? (Nu.) Ce vor face ei când mustrarea, judecata, încercările și rafinarea din partea lui Dumnezeu chiar se vor abate asupra lor? Vor ajunge să aibă noțiuni sau se vor plânge de Dumnezeu? Pot ei să accepte aceste lucruri de la Dumnezeu și să se supună cu adevărat? (Nu.) Ar fi greu să facă așa ceva, ca să nu spunem mai mult, pentru că ei cred în Dumnezeu doar ca să caute har sau să-și umple stomacul. Ei nu știu că Dumnezeu are și mânie și măreție și că firea Sa nu poate fi ofensată. Dumnezeu tratează pe toată lumea în mod corect, iar când vine vorba de orice ființă creată, firea lui Dumnezeu este compasiune și iubire, dar și măreție și mânie. În interacțiunile lui Dumnezeu cu fiecare persoană, compasiunea, iubirea, măreția și mânia din firea Lui dreaptă sunt neschimbate. Dumnezeu nu va arăta niciodată compasiune și iubire doar pentru unii oameni și măreție și mânie doar pentru alții. Dumnezeu nu va face niciodată asta, pentru că El este un Dumnezeu drept și e corect cu toată lumea. Compasiunea, iubirea, măreția și mânia lui Dumnezeu există pentru orice persoană. El poate oferi har și binecuvântări oamenilor și poate să-i protejeze. Totodată, Dumnezeu poate și să-i judece și să-i mustre pe oameni, să-i blesteme și să le ia tot ce le-a dat. Dumnezeu poate să le dea oamenilor, dar și să le ia totul. Aceasta este firea lui Dumnezeu și asta este ceea ce El trebuie să facă pentru fiecare persoană. Prin urmare, dacă tu gândești: „Sunt prețios în ochii lui Dumnezeu, ca lumina ochilor Săi. Categoric nu poate îndura să mă mustre și să mă judece și categoric nu-L va lăsa inima să-mi ia tot ce mi-a dat, ca să nu fiu supărat și tulburat”, oare această gândire nu este greșită? Nu este aceasta o noțiune despre Dumnezeu? (Ba da.) Așadar, înainte să ajungi să înțelegi aceste adevăruri, nu te gândești doar să te bucuri de harul, compasiunea și iubirea lui Dumnezeu? Drept urmare, tot uiți că Dumnezeu are și măreție, și mânie. Deși buzele tale spun că Dumnezeu este drept și poți să-L mulțumești și să-L slăvești atunci când îți arată compasiune și iubire, ori de câte ori Dumnezeu dă dovadă de măreție și mânie în a te mustra și a te judeca, ești foarte supărat. „Măcar de n-ar exista un astfel de Dumnezeu”, îți zici în sinea ta. „Măcar de n-ar fi fost Dumnezeu Cel care a făcut asta, de nu m-ar fi vizat pe mine, de n-ar fi fost asta intenția Sa, de-ar fi pățit alții aceste lucruri. Deoarece sunt o persoană bună la inimă, deoarece n-am făcut nimic rău și am plătit un preț mare pentru că am crezut în Dumnezeu mulți ani, El nu ar trebui să fie atât de nemilos. Ar trebui să fiu îndreptățit și calificat să mă bucur de compasiunea și iubirea lui Dumnezeu, precum și de harul și binecuvântările Sale din belșug. Dumnezeu nu mă va judeca sau mustra și nici nu-L lasă inima s-o facă.” Este aceasta doar o dorință și o gândire deșartă și greșită? (Da.) Ce este greșit? E greșit faptul că nu te consideri o ființă creată, un membru al umanității create. Te detașezi în mod greșit de umanitatea creată și te consideri ca aparținând unui grup sau unui tip special de ființă creată, acordându-ți un statut special. Nu înseamnă că ești arogant și neprihănit de sine? Nu este irațional acest lucru? Este aceasta o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu? (Nu.) Categoric nu.

În familia lui Dumnezeu, printre frați și surori, indiferent cât de înalt este statutul sau rangul tău, cât de importantă este datoria ta și oricât de mari sunt talentul și contribuțiile tale sau indiferent de cât timp crezi în Dumnezeu, în ochii Săi ești o ființă creată, o ființă creată obișnuită, iar titlurile și denumirile nobile pe care ți le-ai oferit nu există. Dacă le consideri întotdeauna cununi sau capital care-ți permite să aparții unui grup special sau să fii un personaj special, atunci, făcând acest lucru, te împotrivești opiniilor lui Dumnezeu și intri în conflict cu acestea și ești incompatibil cu El. Care vor fi consecințele acestui lucru? Te va face să te împotrivești îndatoririlor pe care ar trebui să le îndeplinească o ființă creată? În ochii lui Dumnezeu, ești doar o ființă creată, dar tu nu te consideri una. Cu o astfel de gândire, te poți supune cu adevărat lui Dumnezeu? Întotdeauna te gândești cu pasiune: „Dumnezeu nu ar trebui să mă trateze așa, nu m-ar putea trata niciodată așa.” Nu creează acest lucru un conflict cu Dumnezeu? Când Dumnezeu acționează în contradicție cu noțiunile tale, cu mentalitatea și nevoile tale, ce vei gândi în inima ta? Cum vei trata mediile pe care Dumnezeu ți le-a rânduit? Te vei supune? (Nu.) Nu te vei supune și cu siguranță te vei împotrivi, te vei opune, vei mormăi și te vei plânge, mirându-te de nenumărate ori în inima ta, gândind: „Dar Dumnezeu obișnuia să mă protejeze și să mă trateze cu milă. De ce S-a schimbat acum? Nu mai pot trăi!” Așa că începi să fii irascibil și să-ți faci de cap. Dacă acasă te-ai purta așa față de părinții tăi, ar fi scuzabil și ei nu ți-ar face nimic, dar în casa lui Dumnezeu nu este acceptabil. Pentru că ești adult și credincios, nici măcar alți oameni nu-ți vor suporta prostiile – crezi că Dumnezeu ar tolera un astfel de comportament? Te va scuza dacă-I faci asta? Nu, nu te va scuza. De ce? Dumnezeu nu este părintele tău, El este Dumnezeu, este Creatorul, iar Creatorul nu ar permite niciodată unei ființe create să fie irascibilă și irațională sau să aibă accese de furie în fața Lui. Când Dumnezeu te mustră și te judecă, te încearcă sau îți ia ceva, când aduce necazul asupra ta, El vrea să vadă atitudinea unei ființe create în modul în care Îl tratează pe Creator, vrea să vadă ce fel de cale alege o ființă creată și nu-ți va permite niciodată să fii irascibil și irațional sau să vii cu justificări ridicole. După ce înțeleg aceste lucruri, oare oamenii nu ar trebui să se gândească la cum ar trebui să trateze tot ceea ce face Creatorul? În primul rând, ar trebui să-și asume locurile cuvenite de ființe create și să-și recunoască identitatea de ființe create. Poți să recunoști că ești o ființă creată? Dacă poți să recunoști acest lucru, atunci ar trebui să-ți asumi locul cuvenit de ființă creată și să te supui rânduielilor Creatorului și, chiar dacă suferi puțin, să o faci fără să te plângi. Asta înseamnă să fii o persoană cu rațiune. Dacă nu crezi că ești o ființă creată, dar consideri că ai titluri și un nimb deasupra capului și că ești o persoană cu statut, un mare lider, dirijor, editor, sau director în familia lui Dumnezeu și cineva care a adus contribuții valoroase la lucrarea familiei lui Dumnezeu – dacă asta crezi, atunci ești o persoană foarte irațională și obraznic de nerușinată. Sunteți oameni cu statut, rang și valoare? (Nu suntem.) Atunci, ce ești? (Sunt o ființă creată.) Exact, ești doar o ființă creată obișnuită. Printre oameni, poți să-ți etalezi calificările, să mizezi pe vechime, să te lauzi cu contribuțiile tale sau să vorbești despre gesturile tale eroice, dar, înaintea lui Dumnezeu, aceste lucruri nu există și nu trebuie să vorbești niciodată despre ele, să te lauzi cu ele sau să-ți asumi atitudinea unui expert. Lucrurile vor merge prost dacă-ți etalezi calificările. Dumnezeu te va considera complet irațional și extrem de arogant. Va simți repulsie față de tine, va fi dezgustat și te va lăsa pe margine, iar atunci vei avea probleme. Mai întâi trebuie să-ți recunoști identitatea și poziția de ființă creată. Indiferent de statutul tău printre ceilalți sau cât de distinsă este poziția ta, indiferent ce avantaje ai sau dacă Dumnezeu ți-a dăruit un fel de talent special, astfel încât să te poți bucura de un amplu sentiment de superioritate printre oameni, când vii înaintea Lui, aceste lucruri nu au nicio valoare sau semnificație. Prin urmare, nu trebuie să te lauzi, ci trebuie să fii o ființă creată blajină înaintea lui Dumnezeu. În fața Lui, ești doar un membru al umanității create. Indiferent cât de renumit, înzestrat sau talentat ești și oricât de mari sunt strădaniile tale printre oameni, aceste lucruri nu merită menționate înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să te lauzi cu ele, iar tu ar trebui doar să-ți asumi locul cuvenit de ființă creată. Acesta este primul lucru. Al doilea este să nu cauți doar să te bucuri de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, în timp ce, în sinea ta, te împotrivești mustrării și judecății lui Dumnezeu sau le respingi, sau te temi de încercările și rafinarea lui Dumnezeu pentru tine. Aceste temeri și împotriviri nu au niciun rezultat. Unii oameni spun: „Dacă sunt dispus să accept judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, atunci pot fi scutit de aceste suferințe?” Dumnezeu nu face toate aceste lucruri în funcție de faptul că îți plac sau nu sau conform dorinței tale subiective sau alegerii tale, ci conform dorințelor, gândurilor și planurilor Sale. Prin urmare, ca ființă creată, pe lângă faptul că accepți harul și binecuvântările lui Dumnezeu, trebuie să fii într-adevăr capabil să accepți și să experimentezi în inima ta mustrarea, judecata, încercările și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu. Există unii oameni care vor spune: „Vrei să spui că harul lui Dumnezeu poate fi dăruit oamenilor oriunde și în orice moment, dar și că mustrarea, judecata, încercările, rafinarea și calamitățile lui Dumnezeu pot să se abată asupra lor oriunde și oricând?” Credeți că mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu s-ar abate arbitrar asupra oamenilor, lăsându-i pe aceștia în imposibilitatea de a se feri? (Nu ar face-o.) Categoric nu, lucrurile nu stau deloc așa. Ființele umane corupte nu sunt demne de judecata și mustrarea lui Dumnezeu – acesta este un lucru de care ar trebui să fiți conștienți. Însă tu trebuie să înțelegi că faptul că Dumnezeu te dezvăluie și te dă în vileag, te disciplinează, te ceartă și te mustră, precum și că judecata, încercările și rafinarea Lui și chiar blestemul asupra ta se bazează pe statura și circumstanțele tale și, desigur, pe ceea ce urmărești. Dacă Dumnezeu te aprobă, atunci judecata, mustrarea, încercările și rafinarea Lui se vor abate asupra ta la momentul potrivit. Pe parcursul credinței tale în Dumnezeu, binecuvântările și harul Său te însoțesc oricând și oriunde, la fel ca revelațiile, certarea, disciplinarea, mustrarea, judecata, încercările și rafinarea din partea Sa și așa mai departe. Bineînțeles, oricând și oriunde înseamnă în justă măsură, la momentul potrivit și pe baza planului lui Dumnezeu. Nu li se întâmplă oamenilor în mod arbitrar și nu înseamnă că o calamitate majoră se va abate brusc asupra lor de îndată ce aceștia încetează să fie atenți. Nu este deloc așa. Dacă nu ai o anumită statură și Dumnezeu nu a plănuit încă să facă nimic cu tine, nu-ți face griji, s-ar putea ca în viața ta să fii însoțit doar de harul, binecuvântarea și prezența lui Dumnezeu. Dacă nu ai o statură satisfăcătoare sau ești deosebit de potrivnic și temător față de mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, atunci El nu va forța lucrurile împotriva voinței tale, așa că nu e nevoie să-ți faci griji pentru asta. Indiferent dacă aceste lucruri se întâmplă sau nu, oamenii ar trebui să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și să-I înțeleagă intențiile. Doar printr-o cunoaștere exactă a cuvintelor lui Dumnezeu pot ei să aibă o atitudine corectă, o stare normală și să fie capabili să facă față în mod corespunzător lucrurilor care li se întâmplă. Sunteți acum gata să acceptați mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu? Sunteți dispuși să acceptați? (Suntem.) Gurile voastre spun „da”, dar în inimile voastre încă sunteți foarte speriați. Dacă, imediat ce ai spus „da”, o calamitate s-ar abate brusc asupra ta, din senin, cum ai trata-o? Ai izbucni în lacrimi? Ți-ar fi frică de moarte? Ți-ai face griji că nu vei fi binecuvântat? Ți-ai face griji că nu vei putea vedea ziua în care Dumnezeu va fi slăvit? Toate acestea sunt probleme cu care se confruntă oamenii atunci când li se întâmplă ceva. Pe scurt, dacă un om își dorește să rămână ferm în toiul încercărilor și al necazurilor, trebuie să fie înzestrat cu două lucruri. În primul rând, să-ți asumi locul cuvenit de ființă creată. În inima ta, ar trebui să-ți fie clar că ești o ființă creată obișnuită, o persoană obișnuită în rândul umanității corupte, nimic extraordinar sau special, și ar trebui să-ți asumi locul cuvenit de ființă creată. În al doilea rând, să ai o inimă sinceră care se supune lui Dumnezeu și să fii gata în orice moment să accepți binecuvântările și harul de la Dumnezeu, precum și mustrarea, judecata, încercările și rafinarea din partea Sa. După cum a spus Iov: „Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” (Iov 2:10) și „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Acesta este un fapt și o realitate care nu se vor schimba niciodată. Înțelegi, nu-i așa? (Da.) Dacă ești înzestrat cu aceste două lucruri, vei fi în principiu capabil să rămâi ferm și să treci peste calamități și necazuri generale. Deși s-ar putea să nu fii capabil să aduci o mărturie puternică și răsunătoare, măcar nu vei fi pasibil să te rătăcești, să te poticnești sau să trădezi. Nu ești, atunci, în siguranță? (Ba da.) Atunci ar trebui să practicați în conformitate cu aceste două lucruri și să vedeți dacă este ușor de realizat și dacă le puteți accepta în adâncul inimii voastre. Odată ce știi aceste lucruri, atunci când întâmpini unele încercări, depinde de tine cât de diferit le vei vedea și le vei înțelege. Aici se încheie părtășia noastră despre acest subiect.

Despre care zicale din cultura tradițională privind conduita morală am avut părtășie ultima dată? (Am avut părtășie despre trei zicale: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește”, „Nu impune altora ceea ce tu însuți nu-ți dorești” și „Aș încasa un glonț pentru un prieten”.) Ultima dată, am avut părtășie despre aceste trei cerințe și zicale privind conduita morală și, de asemenea, despre esența zicalelor referitoare la conduita morală. Ce am spus, în părtășie, despre esența zicalelor ce vizează conduita morală? (Dumnezeu a vorbit despre diferențele dintre zicalele despre conduita morală și adevăr. Zicalele despre conduita morală îngrădesc doar comportamentul oamenilor și îi fac să se conformeze numai regulilor, în timp ce adevărul cuvintelor lui Dumnezeu le spune acestora adevărurile-principii pe care ar trebui să le înțeleagă și le indică unele căi de practică, astfel încât să aibă principii și o direcție pentru practica lor, ori de câte ori li se întâmplă ceva. Acestea sunt aspectele în care zicalele despre conduita morală diferă de adevăr.) Ultima dată am avut părtășie despre faptul că, în principal, zicalele despre conduita morală le cer oamenilor să respecte anumite practici și reguli și pun mai mult accent pe utilizarea regulilor pentru a le îngrădi comportamentul. Pe de altă parte, cerințele lui Dumnezeu pentru oameni indică în principal căi de practică pentru ei, pe baza a ceea ce poate realiza umanitatea normală, iar aceste căi vaste de practică se numesc principii. Asta înseamnă că, ori de câte ori se va abate asupra ta o problemă, Dumnezeu îți va spune calea precisă și pozitivă de practică și principiile, scopurile și direcția pentru practica ta. El nu vrea ca tu să respecți reguli, ci aceste principii. În acest fel, oamenii trăiesc adevărul-realitate, iar calea pe care merg va fi corectă. Astăzi, haideți să analizăm mai detaliat ce alte probleme de natură esențială prezintă zicalele despre conduita morală. Multe dintre ele nu numai că îngrădesc gândurile oamenilor, ci le și induc în eroare și amorțesc gândirea. Totodată, există unele zicale mai radicale care revendică viețile oamenilor. De exemplu, zicala sinistră de la ultima noastră părtășie: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” nu numai că preia controlul asupra gândurilor oamenilor și le îngrădește, ci le revendică și viețile, făcându-i să fie nu doar incapabili să le prețuiască, ci și predispuși să renunțe impetuos la ele din motive arbitrare, într-un mod impulsiv și neglijent. Nu înseamnă asta că revendică viețile oamenilor? (Ba da.) Înainte ca oamenii să înțeleagă măcar ce înseamnă viața și să găsească, în viață, calea cea dreaptă, ei renunță la ea în mod arbitrar pentru un așa-zis prieten în schimbul unui dram de bunătate și își consideră viața ca fiind foarte josnică și lipsită de valoare. Aceasta este consecința unui fel de gândire pe care-l învață oamenii de la cultura tradițională. Analizând modul în care zicalele despre conduita morală pot îngrădi gândurile oamenilor, nu există niciun lucru pozitiv în privința lor și, analizând modul în care revendică arbitrar viețile oamenilor, cu siguranță nu au efecte pozitive sau beneficii în ceea ce-i privește. În plus, oamenii sunt induși în eroare și amorțiți de aceste idei. De dragul propriei vanități și mândrii și pentru a nu fi condamnați de opinia publică, ei sunt forțați să acționeze conform cerințelor pentru conduita morală. Oamenii au devenit deja complet înrobiți, constrânși și încătușați de aceste diverse zicale și idei despre conduita morală, rămânând fără nicio alegere. Oamenii sunt dispuși să trăiască sub robia unor zicale despre conduita morală și nu au liber arbitru doar cu scopul de a trăi o viață mai respectabilă, de a arăta bine în fața celorlalți, de a fi apreciați și a primi comentarii favorabile de la semeni, cât și pentru a evita să fie ținta bârfelor și a aduce onoare familiei lor. Analizând aceste idei și opinii ale oamenilor, precum și aceste fenomene prin care sunt controlați de zicalele despre conduita morală, deși astfel de zicale îngrădesc și constrâng într-o anumită măsură comportamentul uman, ele ascund într-o măsură semnificativă faptul că Satana corupe oamenii și că ei au firi corupte și naturi satanice. Acestea folosesc comportamentul exterior pentru a-i deghiza pe oameni, astfel încât ei să trăiască în aparență o viață respectabilă, cultivată, elegantă, bună, distinsă și onorabilă. Prin urmare, ceilalți pot să determine doar ce fel de persoane sunt – dacă sunt onorabili sau josnici, buni sau răi – pe baza comportamentului lor exterior. În astfel de circumstanțe, toată lumea evaluează și judecă dacă un om este bun sau rău bazându-se pe diversele cerințe privind conduita morală și, totuși, nimeni nu poate să vadă dincolo de conduita morală superficială a oamenilor și până la esența lor coruptă și nimeni nu este capabil să vadă în mod clar toate diversele viclenii și răutăți ascunse în spatele strălucirii conduitei morale. În acest fel, oamenii folosesc conduita morală ca pe o mantie pentru a-și ascunde, într-o mai mare măsură, esența coruptă. De exemplu, din afară, o femeie este virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală, primind laudele și admirația celor din jurul ei. Se comportă cuviincios, este manierată, mai ales răbdătoare în interacțiunile cu ceilalți, nu poartă ranchiună, este respectuoasă față de părinții ei, se îngrijește de soțul ei și-și crește copiii, poate îndura greutăți și este considerată un model de urmat pentru celelalte femei. Înfățișarea ei exterioară nu dezvăluie nicio problemă, dar nimeni nu știe ce sau cum gândește în adâncul sufletului. Nu spune niciodată care sunt dorințele și ambițiile ei și nici nu îndrăznește să le dea glas. De ce nu îndrăznește să le dea glas? Pentru că vrea să se comporte ca o femeie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală. Dacă se destăinuie cu adevărat și-și dezvăluie inima și urâțenia, atunci nu va putea fi o femeie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală și chiar va fi criticată și disprețuită de ceilalți, așa că nu poate decât să se ascundă și să se prefacă. Faptul că se ascunde în spatele acestui comportament exterior de a fi virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală înseamnă că oamenii văd doar faptele ei bune și o laudă și, prin urmare, ea și-a atins scopul. Însă indiferent cum se deghizează și cum îi înșală pe ceilalți, chiar este ea pe cât de bună o văd oamenii? Categoric nu. Are, de fapt, o fire coruptă? Are esența corupției? Este ea înșelătoare? Arogantă? Intransigentă? Ticăloasă? (Da.) Cu siguranță este astfel, dar toate aceste lucruri sunt ascunse – asta e realitatea. Unele figuri istorice chineze sunt venerate ca sfinți și înțelepți antici. Care este baza acestei aserțiuni? Ei sunt slăviți ca sfinți și înțelepți numai pe baza unor consemnări și legende limitate, nefondate. Realitatea este că nimeni nu știe exact care au fost acțiunile și conduita lor de bază. Aveți acum o înțelegere aprofundată a acestor probleme? Unii dintre voi ar trebui să aveți o înțelegere oarecum aprofundată, pentru că ați ascultat foarte multe predici și ați văzut destul de clar esența și adevărul corupției umane. Atât timp cât oamenii înțeleg unele adevăruri, ei sunt capabili să dobândească o înțelegere aprofundată a unor persoane, chestiuni și lucruri. Oare o femeie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală – indiferent cât de exemplare sunt comportamentul ei exterior și conduita ei morală și oricât de bine se deghizează și se preface – își va dezvălui firea arogantă? (Da.) Cu siguranță o va face. Așadar, are o fire intransigentă? (Da.) Ea crede că are dreptate și consideră că este virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală și că este o persoană bună, ceea ce demonstrează că este foarte neprihănită de sine și, de asemenea, foarte intransigentă. Adevărul este că, în adâncul sufletului, își recunoaște adevăratul eu și ce neajunsuri are, dar poate totuși să-și trâmbițeze virtuțile. Nu este aceasta intransigență? Nu este aroganță? În plus, faptul că se proclamă a fi o persoană virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală este întru totul de dragul de a lăsa în urmă o reputație bună și de a aduce onoare familiei sale. Nu e absurd și rău să gândească și să urmărească asta? Este complimentată de oameni și își face un renume, dar, în adâncul sufletului, își ascunde constant intențiile, gândurile și lucrurile rușinoase pe care le-a făcut și nu spune nimănui nimic despre ele. Se teme că, odată ce oamenii o vor vedea așa cum este, vor face comentarii despre ea, o vor judeca și o vor respinge. Ce fire este aceasta? Nu este înșelătoare? (Ba da.) Așadar, oricât de cuviincios și de respectabil este comportamentul ei exterior sau cât de onorabilă e conduita ei morală, firea ei coruptă există într-adevăr, doar că non-credincioșii care nu au auzit niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu înțeleg adevărul nu pot percepe sau ști acest lucru. Poate că e în stare să-i înșele pe non-credincioși, dar nu-i poate înșela pe cei care cred în Dumnezeu și care înțeleg adevărul. Nu este așa? (Ba da.) Asta e din cauză că ea a fost supusă corupției Satanei și are o fire și o esență coruptă. Aceasta este realitatea. Indiferent cât de exemplară este conduita ei morală sau cât de înalt este standardul la care se ridică, faptul că are o fire coruptă este de netăgăduit și imuabil. Odată ce oamenii vor înțelege adevărul, o vor putea discerne așa cum este. Totuși, Satana exploatează aceste zicale despre conduita morală pentru a induce în eroare ființele umane și, desigur, și pentru a le amorți și a le îngrădi gândurile, făcându-le să creadă în mod greșit că, dacă îndeplinesc aceste cerințe și standarde de conduită morală, sunt oameni buni și merg pe calea cea dreaptă. De fapt, contrariul este adevărat. Chiar dacă unii oameni afișează câteva comportamente bune care sunt în concordanță cu zicalele despre conduita morală, ei nu au pornit pe calea cea dreaptă în viață. În schimb, au pornit pe calea greșită și trăiesc în păcat. Au pornit pe calea ipocriziei și au căzut în plasa Satanei. Acest lucru e din cauză că firile corupte și esența coruptă a ființelor umane nu se vor schimba câtuși de puțin doar pentru că ele au o anumită conduită morală bună. Conduita morală exterioară este doar un decor, este doar pentru spectacol, iar adevărata lor natură și adevărata fire tot vor fi dezvăluite. Satana își propune să-i constrângă și să-i controleze pe oameni prin comportamentul și înfățișarea lor exterioară, determinându-i să se deghizeze și să se prefacă prin comportamentul bun, folosind totodată comportamentul bun al oamenilor pentru a ascunde faptul că Satana a corupt omenirea și, desigur, pentru a ascunde și că oamenii au firi corupte. Scopul Satanei este, într-un sens, să-i supună pe oameni controlului acestor zicale privind conduita morală, pentru a-i determina să facă mai multe fapte bune și mai puține fapte rele și, cu siguranță, să nu săvârșească lucruri care se opun clasei conducătoare. Asta aduce și mai multe avantaje stăpânirii și controlului clasei conducătoare asupra omenirii. Într-un alt sens, după ce ființele umane acceptă aceste zicale despre conduita morală ca bază teoretică pentru comportamentul și acțiunile lor, ele tind să se distanțeze de adevăr și de lucrurile pozitive și să li se împotrivească. Desigur, când vine vorba de cuvintele rostite de Dumnezeu și de lucrurile pozitive sau adevărurile pe care le învață oamenii de la El, atunci devine o luptă pentru ei să înțeleagă și să priceapă sau pot să-și însușească tot felul de împotriviri și noțiuni. Odată ce oamenii sunt stăpâniți de aceste idei privind conduita morală, pentru ei tinde să devină mai dificil să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și, desigur, devine și mai dificil să înțeleagă firile corupte și să le schimbe. Prin urmare, toate diversele zicale și idei despre conduita morală au îngreunat într-o mare măsură acceptarea și înțelegerea de către oameni a cuvintelor lui Dumnezeu și, desigur, au influențat și măsura în care ei acceptă adevărul. Satana folosește metoda îndoctrinării oamenilor cu zicale despre conduita morală, pentru a-i determina să vină cu tot felul de idei și puncte de vedere nepotrivite și negative, astfel încât să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze pe baza acestor idei și puncte de vedere. Când oamenii adoptă ideile din spatele acestor zicale despre conduita morală ca bază teoretică și standard pentru opiniile lor despre oameni, lucruri, comportamentul și acțiunile lor, nu numai că firile lor corupte nu pot fi domolite sau schimbate, ci, dimpotrivă, se vor agrava într-o oarecare măsură, iar răzvrătirea și împotrivirea lor față de Dumnezeu vor deveni și mai grave. Prin urmare, când Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, când le sunt furnizate cuvintele lui Dumnezeu, cel mai mare obstacol nu îl reprezintă firile lor corupte, ci diversele filosofii satanice, diversele zicale despre conduita morală și diversele idei și opinii satanice care vin de la Satana. Aceasta este o consecință a coruperii omenirii de către Satana și reprezintă, de asemenea, impactul negativ pe care îl au asupra oamenilor corupți diversele zicale despre conduita morală. Acesta este scopul real pe care Satana vrea să-l atingă propovăduind și promovând zicale despre conduita morală.

În principal, la ultima noastră adunare am avut părtășie despre trei zicale privind conduita morală, și anume: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește”, „Nu impune altora ceea ce tu însuți nu-ți dorești” și „Aș încasa un glonț pentru un prieten”. Astăzi vom avea părtășie despre zicala: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță.” Această zicală despre conduita morală a apărut și în rândul oamenilor, provenind din ideile și opiniile ființelor umane corupte. Desigur, provine mai exact din coruperea și îndrumarea greșită a omenirii de către Satana. Are același efect și aceeași natură ca zicalele despre conduita morală despre care am avut părtășie anterior, dar cu o abordare diferită. Sunt afirmații la fel de îndrăznețe și grandioase, foarte înflăcărate, pline de pasiune și eroice. Dacă oamenii nu ar fi auzit niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu ar fi înțeles adevărul, ar fi crezut că aceste afirmații sunt extrem de emoționante și că le fac sângele să fiarbă. După ce ar auzi aceste cuvinte, s-ar simți imediat împuterniciți și și-ar strânge pumnii. Nu ar mai putea să stea nemișcați sau să-și stăpânească starea de entuziasm lăuntric și ar simți că la asta se referă cultura chineză și spiritul dragonilor. Mai simțiți la fel acum? (Nu.) Ce simți acum, când auzi aceste cuvinte? (Acum simt că aceste cuvinte nu sunt bune sau pozitive.) De ce simțiți altceva acum, față de înainte? Oare pentru că, odată ce oamenii îmbătrânesc și trec prin atâtea suferințe, își pierd vigoarea tinerească și nesăbuită? Sau pentru că, odată ce au ajuns să înțeleagă unele adevăruri, pot discerne că aceste afirmații despre conduita morală sunt prea goale, nerealiste și inutile? (În principal, deoarece aceste afirmații nu sunt în acord cu adevărul și sunt impracticabile.) Într-adevăr, aceste zicale despre conduita morală sunt prea goale și nerealiste. Așadar, în ceea ce privește zicala despre conduita morală: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, haideți să analizăm și să disecăm ce este în neregulă cu ea, luând în considerare principiile despre care am avut părtășie anterior, pentru a expune în mod specific absurditatea acestei zicale și uneltirile viclene ale Satanei care sunt ascunse în ea. Știți cum să o disecați? Spuneți-Mi care este sensul exact al acestei propoziții. (Acestea sunt cele trei criterii propuse de Mencius pentru a deveni un bărbat viteaz, viril. Interpretarea modernă este următoarea: gloria și bogăția nu pot tulbura hotărârea cuiva, sărăcia și circumstanțele umile nu pot schimba voința puternică a cuiva, iar amenințarea cu puterea și violența nu pot face pe cineva să se supună.) Zicala despre conduita morală pe care am menționat-o mai înainte – „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală” – se adresează femeilor, dar aceasta se adresează, evident, bărbaților. Fie că este vorba de o viață plină de glorie și bogății, fie de circumstanțe umile, fie de a se confrunta cu puterea și violența, bărbaților le sunt impuse cerințe în tot felul de medii. Câte cerințe li se impun bărbaților, în total? Bărbaților li se cere să aibă o voință puternică, o hotărâre de nezdruncinat și să nu cedeze în fața puterii și violenței. Gândiți-vă dacă aceste cerințe propuse au în vedere umanitatea normală și dacă privesc mediile din viața reală în care trăiesc oamenii. Cu alte cuvinte, gândiți-vă dacă aceste cerințe impuse bărbaților sunt deșarte și nerealiste. Cerințele culturii tradiționale pentru conduita morală a femeilor sunt că o femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală; „virtuoasă” înseamnă să aibă virtuți feminine, „bună la inimă” înseamnă să aibă o inimă bună, „blajină” înseamnă să fie o femeie blândă, iar „morală” înseamnă să fie o persoană morală și să aibă o conduită morală bună. Fiecare dintre aceste cerințe este moderată. Bărbații nu trebuie să fie virtuoși, buni la inimă, blajini sau morali, în timp ce femeile nu trebuie să aibă o voință puternică și o hotărâre de nezdruncinat și pot ceda ori de câte ori se confruntă cu puterea și violența. Adică, această cerință despre conduita morală: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” oferă femeilor suficientă libertate de acțiune, în măsura în care este deosebit de tolerantă și atentă față de ele. Care este sensul acestei toleranțe și atenții? Pot fi înțelese diferit? (Sunt o formă de discriminare.) Așa cred și Eu. Adevărul este că aceasta e o discriminare împotriva femeilor, credința că ele nu au o voință puternică și că sunt lașe, violete care se închid, și că este suficient să te aștepți ca ele să aibă copii, să aibă grijă de soții lor și să-și crească odraslele, să se îngrijească de treburile casnice și să nu se certe cu ceilalți sau să bârfească. Ar fi imposibil să le ceri să-și facă o carieră și să aibă o voință puternică – sunt incapabile de asta. Deci, privind dintr-o altă perspectivă, aceste cerințe pentru femei sunt de-a dreptul discriminatorii și înjositoare. Această zicală despre conduita morală: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” se adresează bărbaților. Le cere bărbaților să aibă o voință puternică și o hotărâre de neoprit, precum și un spirit viteaz, viril, care nu cedează puterii și violenței. Este corectă această cerință? Este rezonabilă? Aceste cerințe pentru bărbați arată că persoana care a propus această zicală despre conduita morală are o părere foarte bună despre ei, întrucât cerințele sale pentru aceștia sunt mai mari decât cele față de femei. Înțelesul acestui lucru poate fi că, atât în lumina esenței genului lor, cât și a statutului lor social și a instinctelor masculine, bărbații ar trebui să fie mai presus de femei. A fost această zicală despre conduita morală formulată din această perspectivă? (Da.) În mod clar, este produsul unei societăți în care bărbații și femeile nu sunt egali. În această societate, bărbații continuă să le discrimineze și să le înjosească pe femei, să restrângă sfera vieții femeilor, să ignore valoarea existenței lor, să-și exagereze constant valoarea, să-și consolideze statutul social și să-și lase drepturile să le depășească pe cele ale femeilor. Care sunt efectele și consecințele acestui lucru în societate? Această societate este condusă și dominată de bărbați. Este o societate patriarhală, în care femeile ar trebui să fie sub conducerea, reprimarea și controlul bărbaților. Totodată, bărbații se pot angaja în orice domeniu de activitate, în timp ce gama de ocupații pe care pot să le desfășoare femeile ar trebui redusă și restrânsă. Bărbații ar trebui să se bucure pe deplin de toate drepturile în societate, în timp ce sfera drepturilor de care se bucură femeile este categoric limitată. Slujbele pe care bărbații nu vor sau nu aleg să le facă sau pentru care ar fi discriminați pentru că le fac pot fi lăsate femeilor. De exemplu, spălatul rufelor, gătitul, industria serviciilor și unele ocupații cu venituri destul de mici și statut social scăzut sau pe care oamenii le discriminează sunt rezervate femeilor. Cu alte cuvinte, bărbații se pot bucura din plin de drepturile lor ca bărbați, în ceea ce privește alegerea ocupației și a statutului social, și se pot bucura de drepturile speciale acordate lor de societate. Într-o astfel de societate, ei sunt pe primul loc, în timp ce femeile sunt pe locul doi, chiar și până în punctul în care nu au nicio libertate să facă alegeri și nici măcar dreptul de a alege. Nu pot decât să aștepte pasiv să fie alese și, în cele din urmă, sunt eliminate și înlăturate de această societate. Prin urmare, cerințele acestei societăți față de femei sunt relativ moderate, în timp ce acelea care-i vizează pe bărbați sunt relativ stricte și aspre. Totuși, indiferent dacă-i vizează pe bărbați sau femei, motivul și scopul propunerii acestor cerințe pentru conduita morală este de a-i determina pe oameni să-și servească mai bine societatea, națiunea, țara și, desigur, în cele din urmă, clasa conducătoare și conducătorii. Din această zicală: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, se poate observa ușor că persoana care a propus această cerință pentru conduita morală este împotriva bărbaților. În ochii acelei persoane, bărbații trebuie să aibă o voință puternică, o hotărâre de nezdruncinat și un spirit care nu cedează puterii și violenței. Din aceste cerințe, puteți vedea care a fost scopul persoanei care a propus această zicală? A fost acela de a-i face pe oamenii utili și cu voință puternică din această societate să poată să-și slujească mai bine societatea, națiunea și țara și, în cele din urmă, să-i slujească mai bine pe cei aflați la putere și să exercite influență în această societate asupra valorii și funcției bărbaților. Numai bărbații ca aceștia pot fi numiți viteji și virili. Dacă bărbații nu îndeplinesc aceste cerințe, atunci, în ochii acestor moraliști și conducători, ei nu sunt numiți viteji și virili, ci pot fi numiți doar mediocri și paria și sunt discriminați. Adică, dacă un bărbat nu are o voință puternică, o hotărâre de nezdruncinat și un spirit care nu cedează puterii și violenței așa cum cer ei, ci este doar o persoană obișnuită, mediocră, fără realizări și care nu poate decât să-și trăiască viața și nu poate contribui cu valoarea lui la societate, națiune și țară și nu poate fi desemnat să aibă o poziție importantă de către conducători, țară sau națiune, atunci o astfel de persoană nu va fi acceptată și apreciată de societate, nici nu va fi apreciată de cei de la putere și va fi privită de conducători sau de acești moraliști ca o persoană mediocră, un paria și un degenerat printre oameni. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Sunteți de acord cu această zicală? Este potrivită? Este corectă față de bărbați? (Nu, este nedreaptă.) Trebuie oare ca bărbații să vizeze întreaga lume, țara și marile demersuri pentru națiune? Nu pot fi doar bărbați obișnuiți, ascultători? Nu pot să plângă, să sufere din dragoste, să nutrească motive egoiste chestiuni mărunte sau să ducă o viață simplă în compania celor dragi? Trebuie să aibă lumea în vizor pentru a fi descriși ca fiind viteji și virili? Trebuie să fie numiți viteji și virili pentru a fi măcar considerați bărbați? Spune definiția unui bărbat că acesta trebuie să fie viteaz și viril? (Nu.) Aceste idei sunt o insultă la adresa bărbaților, echivalează cu un atac personal asupra lor. Simte vreunul dintre voi la fel? (Da.) Este în regulă ca bărbații să nu aibă o voință puternică? Este în regulă să nu aibă o hotărâre de nezdruncinat? Când bărbații se confruntă cu puterea și violența, este în regulă să cedeze și să caute compromisul pentru a supraviețui? (Da, este în regulă.) Este, de asemenea, în regulă ca bărbații să nu aibă ceea ce femeile nu au? Este în regulă să-și acorde o pauză, nefiind viteji și virili, ci doar bărbați obișnuiți? (Da, este.) În acest mod, oamenii vor fi eliberați, calea spre a fi bărbat va fi mai largă, iar bărbații nu vor fi atât de obosiți în viață, ci vor putea trăi normal.

Există încă destul de multe țări în care ideile culturii tradiționale, cum ar fi: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” îi îngrădesc pe oameni. Aceste țări sunt încă societăți patriarhale în care bărbații iau deciziile, dețin supremația atât în cadrul familiei, cât și în al societății și al țării în general, au prioritate în toate domeniile, câștigă în orice situație și au un sentiment absolut de superioritate. În același timp, societățile, națiunile și țările de acest fel au cerințe mari pentru bărbați, ceea ce îi supune la o presiune uriașă și dă naștere multor consecințe nefavorabile. Unii bărbați care își pierd locul de muncă nici nu îndrăznesc să le spună familiilor lor. Zi de zi își pun geanta pe umăr și pretind că merg la serviciu, dar, de fapt, ies și colindă străzile. Uneori vin acasă târziu în noapte și chiar își mint membrii familiei că au făcut ore suplimentare la birou. Apoi, a doua zi, continuă să se prefacă, ieșind iarăși să se plimbe pe străzi. Aceste idei din cultura tradițională, precum și responsabilitățile sociale ale bărbaților și poziționarea în societate, sunt o sursă de presiune și chiar de umilire și, de asemenea, le deformează umanitatea, făcându-i pe mulți să se simtă irascibili, deprimați și adesea în pragul unei căderi nervoase, de fiecare dată când sunt asaltați de dificultăți. De ce? Pentru că ei cred că sunt bărbați, că bărbații ar trebui să câștige bani pentru a-și întreține familia, că ar trebui să-și îndeplinească responsabilitățile ca bărbați și că ei nu ar trebui să plângă sau să fie triști și că nu ar trebui să fie șomeri, ci stâlpi ai societății și coloana vertebrală a familiei. Așa cum spun non-credincioșii: „Bărbații nu varsă lacrimi cu ușurință”, un bărbat nu ar trebui să aibă slăbiciuni și nici neajunsuri. Aceste idei și puncte de vedere sunt cauzate de faptul că bărbații sunt etichetați greșit de moraliști, precum și de faptul că ei tot înalță statutul bărbaților. Aceste idei și opinii nu numai că-i supun pe bărbați la tot felul de probleme, supărări și angoase, ci devin și impedimente în mintea lor, făcându-le poziția, situația și întâlnirile în societate din ce în ce mai incomode. Pe măsură ce presiunea asupra bărbaților crește, cresc și efectele negative ale acestor idei și opinii despre ei. Unii bărbați chiar se etichetează ca fiind grozavi din cauza interpretării greșite a poziționării sexului masculin în societate, crezând că cei de sex masculin sunt bărbați grozavi și cele de sex feminin sunt femei plăpânde și că, prin urmare, bărbații trebuie să preia conducerea în toate și să fie stăpânii casei și că, atunci când lucrurile nu merg, pot comite acte de violență domestică împotriva femeilor. Toate aceste probleme au legătură cu modul în care sexul masculin este etichetat în mod greșit de către omenire, nu-i așa? (Ba da, așa este.) Poți să vezi că în majoritatea țărilor din lume, statutul social al bărbaților este mai înalt decât al femeilor, mai ales în familie. Bărbații nu trebuie să facă altceva decât să meargă la muncă și să câștige bani, în timp ce femeile se ocupă de toate treburile casnice și nu pot să comenteze, să se plângă sau să îndrăznească să povestească altora despre asta, oricât de obositor sau de greu ar fi. În ce măsură este inferior statutul femeilor? De exemplu, bărbații aleg primii dintre cele mai gustoase mâncăruri de pe masă, în timp ce femeile sunt pe locul doi, iar în actele de proprietate ale locuinței, bărbatul este trecut drept capul gospodăriei, iar femeia ca membru al familiei. Doar din aceste chestiuni banale, putem vedea diferența de statut dintre bărbați și femei. Diviziunea muncii între bărbați și femei este diferită din cauza diferențelor de gen, dar nu este oare nedrept că, în familie, disparitatea dintre statutul bărbaților și cel al femeilor este atât de mare? Nu este acest lucru cauzat de educația din cultura tradițională? În societate, nu numai că femeile cred că bărbații sunt mai distinși și mai nobili, dar chiar și ei cred că sunt nobili și de rang înalt în comparație cu ele, deoarece ei pot crea mai multă valoare și, prin abilitățile lor, pot să aibă un impact mai mare în societate, națiune și țară, în timp ce femeile nu pot. Nu este asta o răstălmăcire a faptelor? Cum a apărut o asemenea răstălmăcire a faptelor? Are legătură directă cu inculcarea și influența educației societale și a culturii tradiționale? (Da.) Are legătură directă cu educația din cultura tradițională. În rândul oamenilor, fie în societatea reală, fie într-o națiune sau țară, indiferent ce probleme aberante apar, toate sunt cauzate de câteva idei incorecte promovate de câțiva sociologi sau conducători și sunt direct legate de ideile incorecte promovate de liderii unei societăți, națiuni sau țări. Dacă ideile și opiniile pe care le promovează sunt mai pozitive și apropiate de adevăr, atunci vor exista relativ mai puține probleme printre oameni; dacă ideile pe care le promovează sunt denaturate și prezintă într-o lumină falsă umanitatea, atunci se vor întâmpla multe lucruri aberante în cadrul societății, în cadrul unui grup etnic sau într-o țară. Dacă sociologii promovează drepturile bărbaților, înalță valoarea bărbaților și minimizează valoarea și demnitatea femeilor, atunci, în această societate, între bărbați și femei va exista evident o disparitate uriașă privind statutul social, însoțită de diverse inegalități, cum ar fi inegalitatea slujbelor, a statutului social și a bunăstării sociale, precum și o disparitate imensă în statutul sexelor în familie și o diviziune complet diferită a muncii, toate acestea fiind aberante. Apariția acestor probleme aberante este legată de oamenii care promovează aceste idei și opinii și e cauzată de acești politicieni și sociologi. Dacă omenirea ar avea de la început puncte de vedere și zicale corecte privind aceste chestiuni, atunci ar exista o diminuare relativă a acestor probleme aberante în diversele țări sau națiuni.

În lumina lucrurilor despre care tocmai am avut părtășie, care ar trebui să fie punctul de vedere corect pentru tratamentul acordat bărbaților? Ce fel de comportamente, umanitate, și statut social ar trebui să aibă bărbații pentru a fi normali și ce ar trebui să urmărească? Cum ar trebui să-și abordeze ei responsabilitățile sociale? Pe lângă diferențele de gen, ar trebui să existe diferențe între bărbați și femei în ceea ce privește responsabilitatea lor socială și statutul social? (Nu, nu ar trebui să existe.) Așadar, cum ar trebui să fie tratați bărbații într-un mod corect, obiectiv, uman și în conformitate cu adevărurile-principii? Exact asta ar trebui să înțelegem acum. Haideți, deci, să vorbim despre cum ar trebui tratați, exact, bărbații. Ar trebui să se facă deosebiri între responsabilitățile sociale ale bărbaților și cele ale femeilor? Ar trebui bărbații și femeile să aibă statut social egal? Este corect să înălțăm pe nedrept statutul bărbaților și să acordăm puțină importanță femeilor? (Nu, este nedrept.) Așadar, cum anume ar trebui să fie tratat statutul social al bărbaților și cel al femeilor într-un mod corect și rațional? Care este principiul pentru acest lucru? (Principiul este că bărbații și femeile sunt egali și ar trebui tratați corect.) Tratamentul corect este baza teoretică, dar cum ar trebui să fie pus în practică într-un mod care să reflecte corectitudinea și raționalitatea? Nu are asta legătură cu problemele practice? În primul rând, trebuie să stabilim că statutul bărbaților este egal cu al femeilor – acest lucru este incontestabil. Prin urmare, diviziunea socială a muncii între bărbați și femei ar trebui, de asemenea, să fie egală și ar trebui luată în considerare și rânduită în funcție de calibrul și capacitatea lor de a munci. Ar trebui să existe egalitate în special când vine vorba de drepturile omului, în măsura în care și femeile ar trebui să se bucure de ceea ce se pot bucura bărbații, pentru a asigura un statut egal între bărbați și femei în societate. Oricine poate face treaba sau oricine este competent să fie lider ar trebui să aibă voie să o facă, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Ce părere aveți despre acest principiu? (Este bun.) Reflectă egalitatea dintre bărbați și femei. De exemplu, dacă sunt doi bărbați și două femei care candidează pentru o slujbă de pompier, cine ar trebui angajat? Tratamentul corect este baza teoretică și principiul. Cum ar trebui, de fapt, să procedezi? Așa cum am spus adineauri, lăsați să facă treaba pe oricine este în măsură să o facă, în funcție de capacitatea și calibrul personal. Doar faceți o selecție conform acestui principiu, văzând care dintre acești candidați este apt fizic și nu neîndemânatic. Stingerea incendiilor înseamnă să acționezi rapid în caz de urgență. Dacă ești prea neîndemânatic, încet la minte și lent, ca o broască țestoasă sau o vacă bătrână, vei întârzia lucrurile. După ce se constată caracteristicile fiecărui candidat în ceea ce privește calibrul, abilitățile, experiența, gradul de competență în munca de stingere a incendiilor, etc., concluzia la care se ajunge este că un bărbat și o femeie sunt destul de potriviți: bărbatul este înalt, puternic din punct de vedere fizic, are experiență în stingerea incendiilor și a participat la mai multe operațiuni de stingere a lor și de salvare; femeia este agilă, are o pregătire riguroasă, este bine informată privind stingerea incendiilor și procedurile de lucru aferente, are calibru, s-a remarcat la alte locuri de muncă și a primit premii. Deci, în cele din urmă, amândoi sunt aleși. Este corect? (Da.) Asta se numește alegerea celor mai buni dintre cei mai buni, fără a favoriza pe nimeni. Înseamnă că, atunci când selectezi acest tip de persoană, nu ai în vedere o regulă conform căreia trebuie să fie bărbați sau femei – bărbații și femeile sunt toți la fel și oricine e calificat pentru acel loc de muncă, îl va avea. Prin urmare, când decizi dacă să alegi un bărbat sau o femeie pentru a face ceva, pe lângă principiul primordial al tratamentului corect, principiul specific de pus în practică este de a lăsa să facă acest lucru pe oricine este capabil și pregătit, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Procedând astfel, nu mai ești constrâns sau înrobit de ideea că „bărbații sunt superiori femeilor” și nicio idee depășită nu îți va afecta judecata sau alegerea în această chestiune. Din punctul tău de vedere, oricine e potrivit pentru acel loc de muncă ar trebui să aibă permisiunea să îl ocupe, indiferent dacă este bărbat sau femeie – nu înseamnă asta să fii corect? Înainte de toate, atunci când te ocupi de o problemă, nu ai prejudecăți față de bărbați sau femei. Crezi că există multe femei remarcabile și talentate și cunoști destul de multe persoane de acest gen. Prin urmare, percepția ta te convinge că puterea de muncă a femeilor nu este inferioară celei a bărbaților și că valoarea pe care femeile o aduc în societate nu este mai mică decât cea a bărbaților. Odată ce ai această percepție și această înțelegere, vei emite judecăți și vei face alegeri corecte pe baza acestui fapt, ori de câte ori vei acționa în viitor. Cu alte cuvinte, dacă nu favorizezi pe nimeni și nu ai opinii părtinitoare față de genuri, atunci umanitatea ta va fi relativ normală în acest sens și poți acționa corect. Interdicțiile culturii tradiționale, în sensul că bărbații sunt considerați superiori femeilor, vor fi ridicate, gândurile tale nu vor mai fi îngrădite și nu vei mai fi influențat de acest aspect al culturii tradiționale. Indiferent de mentalitățile sau convențiile predominante din societate, pe scurt, vei fi depășit deja aceste convenții și nu vei mai fi îngrădit și influențat de ele și vei putea confrunta realitatea și adevărul. Chiar mai bine decât atât, desigur, este că poți să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii, rezultatul fiind că ideile și opiniile precum: „Bărbații trebuie să fie viteji și viril, în timp ce femeile sunt violete care se închid” nu există în ceea ce te privește. Așadar, sunt gândurile și opiniile tale relativ progresive în rândul ființelor umane? (Da.) Acesta este progresul, relativ vorbind. Indiferent dacă este bărbat sau femeie, bătrân sau tânăr, atunci când vin la tine, toți pot fi tratați corect. De fapt, acest lucru înseamnă să-i edifici pe oameni, mai degrabă decât să le faci rău. Dacă încă te agăți de opiniile culturii tradiționale, susținând că: „Din cele mai vechi timpuri, bărbații au avut un statut mai înalt decât femeile și în toate categoriile sociale există mai mulți bărbați remarcabili și talentați decât femei. Prin urmare, se poate afirma că bărbații sunt mai puternici decât femeile și că valoarea lor pentru societate este mai mare decât cea a femeilor. Dacă valoarea lor pentru societate este mai mare, nu ar trebui ca statutul lor social să fie mai înalt? Așadar, în această societate, bărbații ar trebui să aibă ultimul cuvânt și să-și asume poziția dominantă, în timp ce femeile ar trebui să asculte de bărbați și să fie reglementate și conduse de ei”, atunci acest tip de gândire este prea înapoiat și decadent și nu se conformează câtuși de puțin adevărurilor-principii. Dacă tu chiar ai astfel de idei și opinii, poți doar să discriminezi și să oprimi femeile și vei fi condamnat și eliminat de tendințele sociale. Egalitatea dintre bărbați și femei este un punct de vedere corect, care este deja universal recunoscut, și este pe deplin în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Oamenii ar trebui tratați corect, bărbații nu ar trebui admirați, femeile nu ar trebui privite cu dispreț, iar valoarea, calibrul și capacitatea de muncă a femeilor nu ar trebui ignorate. Acesta este deja consensul de bază în rândul populației informate din fiecare țară. Dacă ideile tale dominante încă sunt influențate de cultura tradițională și simți în continuare că bărbații sunt distinși, în timp ce femeile sunt modeste, atunci ori de câte ori vei acționa, perspectiva și alegerile tale vor tinde spre sexul masculin și vei oferi bărbaților relativ mai multe oportunități. Vei crede că, deși unii bărbați sunt mai puțin competenți, tot sunt mai puternici decât femeile și că ele nu pot să facă sau să realizeze tot ce pot face bărbații. Dacă tu gândești în acest fel, punctul tău de vedere va fi părtinitor și, în consecință, judecata și deciziile tale finale vor fi distorsionate din cauza modului tău de a gândi. De exemplu, în ceea ce privește selecția pompierilor pe care tocmai am menționat-o, te tot gândești uimit la asta și te întrebi: „Pot femeile să urce pe scări? Câtă forță pot exercita femeile? La ce-i folosește agilitatea unei femei? Chiar dacă a avut parte de un antrenament riguros, nu este de niciun folos.” Însă apoi te gândești să-i tratezi corect pe oameni, așa că în cele din urmă alegi doi bărbați și o femeie. Realitatea este că, alegând o femeie în acest caz, faci lucrurile de mântuială și un gest simbolic pentru a o împăca pe femeie și a-i salva mândria. Ce zici de acest mod de a proceda? Nu numai că selectezi oamenii în acest fel, dar atunci când distribui locul de muncă, adopți un punct de vedere care subestimează femeia, atribuindu-i chiar sarcini simple și ușoare. Crezi în continuare că ești empatic și că ai grijă de femeie, oferindu-i un tratament preferențial și protejând-o. Cert este că, din punctul de vedere al femeii, i-ai rănit foarte mult stima de sine. Cum i-ai rănit-o? Prin faptul că tu crezi că femeile sunt slabe și vulnerabile, că sunt violete care se închid, iar bărbații sunt virili și că, prin urmare, femeile ar trebui protejate. Cum au apărut aceste idei? Oare din cauza influenței culturii tradiționale? (Da.) Aici se află cauza principală. Indiferent ce spui despre tratarea corectă a oamenilor, analizând chestiunea pe baza acțiunilor tale, încă ești, fără îndoială, încătușat și îngrădit de această idee din cultura tradițională că: „Bărbații sunt superiori femeilor.” Se vede clar din acțiunile tale că nu te-ai dezbărat de această idee. Așa este? (Da.) Dacă vrei să scapi de aceste cătușe, trebuie să cauți adevărul, să înțelegi complet esența acestor idei și să nu acționezi sub influența sau controlul acestor idei ale culturii tradiționale. Ar trebui să le abandonezi și să te răzvrătești împotriva lor odată pentru totdeauna, să nu mai privești oamenii și lucrurile, să nu te mai comporți și să nu mai acționezi conform ideilor și opiniilor culturii tradiționale și să nu emiți nicio judecată și să nu faci nicio alegere bazându-te pe cultura tradițională; mai degrabă, privește oamenii și lucrurile, comportă-te și acționează conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. În acest fel, vei merge pe calea cea dreaptă și vei fi o adevărată ființă creată, aprobată de Dumnezeu. În caz contrar, vei fi în continuare controlat de Satana, vei trăi sub puterea lui și nu vei putea trăi prin cuvintele lui Dumnezeu: aceasta este realitatea.

Înțelegeți acum esența acestei zicale despre conduita morală: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”? Și înțelegeți și contextul social în care a fost propusă această zicală? (Da.) Pentru a îmbunătăți statutul social al bărbaților și a le acorda drepturi mai mari, este necesar ca acestora să li se impună cerințe mai mari, ca imaginea lor să se stabilească în mintea oamenilor și ca aceasta să fie modelată într-una a masculinității și virilității. Aceasta este imaginea transmisă de zicala: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” despre care vorbesc oamenii. Un aspect al lucrurilor pe care le transmit oamenilor moraliștii care au propus această zicală despre conduita morală este că aceia care se ridică la înălțimea zicalei sunt bărbați adevărați, adică le dau oamenilor definiția unui bărbat; celălalt aspect este că ei susțin că bărbații ar trebui să se ridice și să aibă valoare în societate, să-și etaleze lipsa de convenționalism, să-și consolideze statutul social și să dețină puterea asupra principalului curent social. Această gândire potrivit căreia: „Bărbații sunt superiori femeilor” a dăinuit până acum. Chiar dacă unele țări sau etnii au adus îmbunătățiri în acest sens, o astfel de gândire încă ocupă un loc dominant în multe alte țări și națiuni, unde mai controlează și domină tendințele naționale și societale și diviziunea muncii între bărbați și femei în societate, precum și statutul lor social și valoarea socială, și nici până în prezent nu s-a schimbat prea mult. Adică, în multe țări și națiuni, femeile sunt încă discriminate și excluse, ceea ce este un lucru foarte regretabil și cea mai gravă inegalitate din lume. Faptul că femeile sunt sau nu discriminate și excluse sau că sunt, în schimb, egale cu bărbații reprezintă un indicator clar pentru a evalua dacă o țară sau o națiune este progresistă sau înapoiată.

Tocmai am avut părtășie despre cum ar trebui priviți bărbații și femeile pe care i-a creat Dumnezeu și ce opinii corecte ar trebui să aibă cineva față de ei. Atât bărbații, cât și femeile au umanitate normală și sunt înzestrați cu o conștiință și rațiune umană normală – aceste lucruri sunt comune ambelor sexe. Cu excepția diferențelor de gen, bărbații și femeile sunt, în esență, egali în ceea ce privește gândirea, instinctele, reacția la diverse probleme, calibrul, abilitățile lor și alte tipuri de aspecte. Nu se poate spune că sunt exact la fel, dar, în esență, sunt mai mult sau mai puțin asemănători. Obiceiurile și regulile lor de viață, precum și ideile, opiniile și atitudinile lor față de societate, tendințele lumii, oameni, evenimente, lucruri și toate creațiile lui Dumnezeu, cât și reacțiile lor la anumite probleme speciale, inclusiv cele fizice și mentale, sunt identice. De ce sunt aceste lucruri identice? Deoarece atât bărbații, cât și femeile au fost creați de unicul și singurul Creator, iar suflarea vieții lor, liberul lor arbitru, precum și toate activitățile diferite pe care le pot întreprinde, rutinele vieții lor și așa mai departe vin toate de la Creator. În lumina acestor fenomene, nu există nimic diferit între bărbați și femei, cu excepția diferențelor de gen și, de asemenea, a unor lucruri sau abilități profesionale diferite la care excelează. De exemplu, multe slujbe pe care le au bărbații pot să le aibă și femeile. Există femei care sunt oameni de știință, piloți și astronauți, precum și președinți și funcționari guvernamentali, ceea ce dovedește că locurile de muncă pe care le ocupă bărbații și femeile sunt mai mult sau mai puțin aceleași, în ciuda diferențelor de gen. Când vine vorba despre rezistența fizică și de exprimarea emoțiilor, bărbații și femeile sunt mai mult sau mai puțin la fel. Când ruda unei femei moare, ea plânge până-n pragul morții din cauza durerii sfâșietoare; când părinții sau iubita unui bărbat moare, și el bocește atât de tare încât să zguduie pământul; atunci când femeile se confruntă cu divorțul, ele se demoralizează, se deprimă, se întristează și pot chiar să se sinucidă, în timp ce și bărbații vor deveni depresivi dacă soția îi părăsește, iar unii chiar vor plânge în secret, ascunși în pat. Pentru că sunt bărbați, nu îndrăznesc să se plângă de această suferință în fața altora și trebuie să se prefacă, la exterior, că sunt puternici, dar când nu este nimeni prin preajmă, plâng ca o persoană normală. Ori de câte ori se întâmplă unele lucruri speciale, atât bărbații, cât și femeile se emoționează așa cum ne-am aștepta, indiferent dacă asta înseamnă că plâng sau râd. În plus, în rândul personalului care îndeplinește diverse îndatoriri și sarcini în casa lui Dumnezeu, femeile au oportunități de a fi promovate, instruite și repartizate în funcții importante, în timp ce și bărbații au aceleași oportunități de a fi promovați, instruiți și de a primi sarcini importante – oportunitățile sunt aceleași și egale. Diversele corupții dezvăluite de femei în viața de zi cu zi și în îndeplinirea îndatoririlor proprii nu diferă de cele dezvăluite de bărbați. Chiar și printre femei există oameni răi și antihriști care tulbură și perturbă lucrarea bisericii – nu e la fel și pentru bărbați? Asta pentru că firile corupte ale oamenilor sunt aceleași. Dacă sunt oameni răi care fac rău, perturbă și tulbură lucrarea bisericii și încearcă să-și înființeze propria împărăție independentă, se va face vreo distincție între bărbați și femei când vor fi îndepărtați? Nu, toți vor fi îndepărtați în același mod. Credeți că, printre cei îndepărtați, sunt mai mulți bărbați decât femei? Sunt cam la fel de mulți. Toți cei care fac rău, perturbă, tulbură și sunt socotiți drept antihriști și oameni răi, indiferent dacă sunt bărbați sau femei, trebuie să fie îndepărtați. Unii oameni spun: „Femeile nu pot face lucruri care perturbă și tulbură. Cât de rușinos ar fi pentru ele să facă astfel de lucruri; trebuie să fie mai preocupate de păstrarea demnității lor! Cum ar putea femeile fragile să comită rele atât de mari? Nu pot; ar trebui să li se dea o șansă să se căiască. Bărbații sunt insolenți; s-au născut pentru a face lucruri rele, pentru a fi antihriști și răufăcători. Chiar dacă fac doar puțin rău și chiar dacă nu înțelegem clar circumstanțele, ar trebui totuși excluși.” Face asta casa lui Dumnezeu? (Nu.) Casa lui Dumnezeu nu face asta. Casa lui Dumnezeu îndepărtează oamenii pe baza principiilor. Nu face distincție între bărbați și femei și nu este preocupată de păstrarea demnității femeilor sau a bărbaților, ci îi tratează corect. Dacă ești un bărbat care a făcut rău și îndeplinești principiile pentru a fi îndepărtat și exclus, atunci casa lui Dumnezeu te va înlătura conform principiilor; dacă ești o femeie care a provocat perturbări și tulburări și ești o persoană rea sau un antihrist, vei fi, de asemenea, îndepărtată sau exclusă și nu vei fi cruțată doar pentru că ești femeie și plângi sau verși o lacrimă. Casa lui Dumnezeu trebuie să se ocupe de lucruri conform principiilor. Femeile credincioase aleargă după binecuvântări și au dorința și intenția de a fi binecuvântate. Și bărbații au asta? Da, în același mod; ambiția și dorința bărbaților de a fi binecuvântați este la fel ca a femeilor. A cui împotrivire față de Dumnezeu este mai gravă, a bărbaților sau a femeilor? Ambele sunt la fel. Unii vor spune: „Acum înțeleg în sfârșit adevărul: se pare că bărbații și femeile sunt la fel de corupți! Obișnuiam să cred că bărbații sunt viteji și virili, că trebuie să se comporte ca niște domni și să facă totul drept, onorabil și fățiș, spre deosebire de femei, dintre care multe au mintea îngustă, se agită la nesfârșit din cauza unor probleme banale, bârfesc mereu pe la spatele oamenilor și nu acționează fățiș. Dar nu considerasem că mai mult de câțiva oameni răi sunt bărbați și că lucrurile rele pe care le fac sunt și mai mari și mai numeroase.” Acum înțelegeți aceste chestiuni. Pe scurt, fie că sunt bărbați sau femei, firile corupte ale tuturor sunt aceleași, doar că umanitățile oamenilor sunt diferite – acesta este singurul mod corect de a privi bărbații și femeile. Este părtinitor acest punct de vedere? (Nu.) Este influențat de ideea că bărbații sunt superiori femeilor? (Nu.) Nu este influențat deloc de aceste lucruri. Când evaluați dacă o persoană este bună sau rea, mai întâi nu ar trebui să vă uitați dacă este bărbat sau femeie, ci la umanitatea sa, și apoi să-i judecați esența pe baza manifestărilor firii sale corupte în toate aspectele-i diferite – așa trebuie să îi priviți pe oameni cu acuratețe.

Analizând subiectul din perspectiva fenomenelor despre care am avut părtășie mai devreme, în afara diferențelor de gen, nu există nicio diferență între bărbați și femei, nici în manifestarea instinctelor lor, nici în dezvăluirea diverselor firi corupte ale lor, nici în natura-esența lor. În ceea ce privește esența trupească a oamenilor și firile lor, precum și instinctul, hotărârea și liberul arbitru cu care Dumnezeu i-a înzestrat atunci când i-a creat, între ei nu există nicio diferență. Prin urmare, atunci când oamenii privesc bărbații și femeile, ar trebui să-i privească nu pe baza înfățișării lor, cu atât mai puțin pe baza ideilor culturii tradiționale pe care le învață ei de la această lume, ci mai degrabă pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. De ce ar trebui să îi privim pe baza cuvintelor lui Dumnezeu? De ce să nu-i privim pe baza ideilor și opiniilor culturii tradiționale? Sunt unii care spun: „De-a lungul mileniilor de istorie a omenirii, s-au făcut foarte multe aserțiuni și s-a scris despre ele în cărți. Oare niciuna dintre opiniile și zicalele omenirii nu este corectă? Nu conțin niciun adevăr?” În ce fel sunt absurde aceste cuvinte? Ființele umane sunt considerate ființe create; au fost corupte de Satana de milenii și sunt pline de firi satanice, și asta provoacă atât de mult întuneric și rău în societatea umană. Nimeni nu poate să vadă clar cauzele fundamentale, să-l discearnă pe Satana sau să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. Prin urmare, opiniile omenirii corupte nu sunt în acord cu adevărul și numai Creatorul știe totul despre aceasta. Asta e realitatea. Adevărul poate fi obținut doar din cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce cultura lumii umane este produsă de corupția Satanei. Oamenii nu au experimentat niciodată lucrarea lui Dumnezeu și nimeni nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu, așa că este imposibil ca adevărul să fie obținut în cultura tradițională a omenirii, întrucât tot adevărul vine de la Dumnezeu și este exprimat de Hristos. Fiind corupte de Satana, toate ființele umane au o natură satanică și firi satanice. Toate venerează celebrități și figuri importante și toate îl urmează pe Satana. Ființele umane au propriile motive și scopuri ascunse atunci când privesc sau definesc unele lucruri. Indiferent cui servesc aceste motive și scopuri sau care este țelul propus, toate sunt guvernate de firi corupte. Prin urmare, lucrurile definite de oamenii corupți și gândurile pe care le promovează sigur sunt influențate de uneltirile viclene ale Satanei. Acesta este un aspect. Un alt aspect, dintr-un punct de vedere obiectiv, este că oricât de capabili sunt oamenii, nimeni nu înțelege funcțiile, instinctele și esența ființelor umane create. Deoarece ființele umane nu sunt create de nicio persoană, nici de așa-zisele personaje mărețe, de regi ai diavolilor, de Satana sau de spiritele rele, oamenii nu înțeleg deloc instinctele, funcțiile și esența semenilor. Așadar, cine cunoaște cel mai bine instinctele, funcțiile și esența oamenilor? Numai Creatorul știe cel mai bine. Cine a creat ființele umane le cunoaște cel mai bine funcțiile, instinctele și esența și, desigur, este cel mai calificat să le definească și să stabilească valoarea, identitatea și esența bărbaților sau a femeilor. Nu este acesta un fapt obiectiv? (Ba da.) Ceea ce folosește Dumnezeu pentru a crea ființe umane, instinctele pe care le dă oamenilor atunci când îi creează, funcțiile și legile corpului lor, lucrurile pentru care sunt potriviți sau nu să le facă și chiar cât de lungă ar trebui să fie durata vieții lor – toate acestea sunt prestabilite de Dumnezeu. Doar Dumnezeu înțelege cel mai bine ființele umane pe care le creează și nimeni altcineva nu înțelege mai multe despre omenirea creată. Nu este acesta un fapt? (Ba da.) Prin urmare, Dumnezeu este cel mai calificat să definească ființele umane și să stabilească identitatea, statutul, valoarea și funcția bărbaților sau a femeilor, precum și calea corectă pe care ar trebui să meargă oamenii. Dumnezeu știe cel mai bine de ce au nevoie ființele umane pe care le-a creat, ce pot realiza și ce se încadrează în limitele posibilităților lor. Dintr-o altă perspectivă, ființele umane create au cel mai mult nevoie de cuvintele rostite de Creator. Doar Dumnezeu poate conduce, aproviziona și păstori personal ființele umane. Toate acele zicale ale omenirii corupte care nu vin de la Dumnezeu induc în eroare, mai ales cele ale culturii tradiționale, care toate îndrumă greșit oamenii, îi amorțesc și îngrădesc și, desigur, acționează ca un fel de înfrânare și control. Mai există un alt aspect, și anume că Dumnezeu a creat oamenii, iar cea mai mare grijă a Sa pentru ființele umane este dacă pot să meargă pe calea cea dreaptă în viață. Pe de altă parte, societățile, națiunile și țările iau în considerare doar interesele clasei conducătoare și stabilitatea regimului politic, fără a se preocupa de viața claselor inferioare. Drept urmare, asta cauzează apariția unor lucruri extreme și haotice. Acestea nu-i îndrumă pe oameni pe calea cea bună, astfel încât ei să poată duce o viață valoroasă și plină de claritate și să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, ci mai degrabă vor să-i exploateze pentru a sluji guvernării, carierelor, ambițiilor și dorințelor proprii. Indiferent ce aserțiuni sau idei și opinii propun, scopul tuturor acestor lucruri este de a-i induce în eroare pe oameni, de a le îngrădi gândurile și de a controla omenirea, astfel încât oamenii să îi slujească și să le fie loiali. Nu iau în considerare viitorul sau perspectivele omenirii și nici modul în care ființele umane pot supraviețui mai bine, însă ceea ce face Dumnezeu este complet diferit, în măsura în care faptele Sale sunt în conformitate cu planul Său. După ce a creat ființele umane, El le îndrumă spre înțelegerea mai multor adevăruri și principii pentru a se comporta și le face să vadă limpede realitatea coruperii omenirii de către Satana. Pe această temelie, conform acestor adevăruri-principii pe care le învață oamenii de la Dumnezeu și pe care El le folosește pentru a-i admonesta, ei sunt apoi capabili să pornească pe calea cea dreaptă în viață.

Aceste reglementări și convenții privind conduita morală din cultura tradițională sunt foarte ample și influențează gândirea oamenilor din tot felul de unghiuri, inducându-le în eroare și limitându-le gândirea. Lucrurile despre care am avut părtășie astăzi sunt câteva zicale și opinii denaturate ale culturii tradiționale în ceea ce privește genul, care au influențat opiniile corecte ale oamenilor asupra genului într-o măsură semnificativă și, de asemenea, i-au supus pe bărbați și femei la foarte multe restricții, înrobiri, constrângeri, discriminări și altele asemenea. Toate acestea sunt fapte pe care oamenii pot să le vadă și sunt, de asemenea, efectele și consecințele pe care cultura tradițională le are asupra lor.

14 mai 2022