Dintre toate faptele rele comise

de oamenii ce trăiau în Sodoma,

rănirea slujitorilor lui Dumnezeu

era doar vârful aisbergului,

doar o aluzie la a lor natură rea,

numai o picătură dintr-un ocean.

Așadar, Dumnezeu a ales să-i distrugă prin foc.

Dumnezeu i-a distrus prin foc.

Distrugerea Sodomei

a împiedicat ambiția Satanei

de-a se opune lui Dumnezeu prin coruperea

și devorarea omului.

E un semn al rușinii,

de când omul l-a alungat pe Dumnezeu,

abandonându-se viciului.

E-o adevărată revelare

a firii drepte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu n-a folosit inundație, uragan,

nici cutremur, nici tsunami:

El a ales focul

pentru distrugerea totală a orașului.

Avea să dispară din existență,

nu doar ca formă și structură,

ci chiar cu sufletele oamenilor.

Totul avea să fie eliminat,

nimic din oraș nu avea să mai existe.

Tot ce avea legătură cu Sodoma,

totul avea să fie distrus,

orice viață viitoare pentru locuitori,

orice reîncarnare.

Aveau să fie șterși din umanitate,

din creația Lui – pentru eternitate.

Distrugerea Sodomei

a împiedicat ambiția Satanei

de-a se opune lui Dumnezeu prin coruperea

și devorarea omului.

E un semn al rușinii,

de când omul l-a alungat pe Dumnezeu,

abandonându-se viciului.

E-o adevărată revelare

a firii drepte a lui Dumnezeu.

Folosirea focului a fost semnificația

sfârșitului păcatelor din acel loc.

Înăbușite, nu se mai răspândeau,

nu mai existau.

Răutatea Satanei și-a pierdut solul

și cimitirul – un loc de viețuire.

În războiul dintre Dumnezeu și Satana,

focul e marca victoriei lui Dumnezeu

cu care Satana-i însemnat.

Distrugerea Sodomei

a împiedicat ambiția Satanei

de-a se opune lui Dumnezeu prin coruperea

și devorarea omului.

E un semn al rușinii,

de când omul l-a alungat pe Dumnezeu,

abandonându-se viciului.

E-o adevărată revelare

a firii drepte a lui Dumnezeu.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”