Deși revărsarea mâniei lui Dumnezeu

e un aspect al firii Sale drepte,

de ținta Sa El mereu ține cont

și are-ntotdeauna principii.

Dumnezeu nu Se-nfurie niciodată repede,

nici nu-Și arată ușor mânia, măreția.

Mânia Lui e controlată și măsurată,

nu-i ca mânia și furia care izbucnesc la om.

Mânia lui Dumnezeu e o expunere

și-o expresie autentică a firii Sale drepte,

revelându-I esența sfântă.

Mânia lui Dumnezeu

nu exprimă și nu dă drumul stării Sale,

nu-i o răbufnire de furie totală,

așa cum omul ar crede.

Dumnezeu Își dezlănțuie toată mânia

nu pentru că nu-Și poate controla starea

sau fiindcă mânia Sa a atins

punctul de fierbere și trebuie descărcată.

Mânia lui Dumnezeu e o expunere

și-o expresie autentică a firii Sale drepte,

revelându-I esența sfântă.

Mânia lui Dumnezeu nu tolerează ofensă,

dar furia Lui are principii,

poate distinge între cauze.

Dar omenirea coruptă nu poate face asta.

Omul își pierde cumpătul,

își descarcă emoțiile

pentru-a apăra existența păcatului.

Aceste acțiuni sunt modurile omului

de-a exprima faptul că e nemulțumit.

Acțiunile omului sunt pline de impurități.

Pline de uneltiri și corupție,

pline de intrigi și răutate,

și de-ambiții și dorințe sălbatice.

Mânia lui Dumnezeu e o expunere

și-o expresie autentică a firii Sale drepte,

revelându-I esența sfântă.

Când răutatea contestă dreptatea,

omul nu se va-nfuria

și nu va apăra dreptatea.

Când dreptatea e-amenințată și atacată,

omului nu-i va păsa,

va evita și se va eschiva.

Dar când se confruntă cu forțele răului,

omul va arăta curtenie,

plecăciuni, reverență.

Prin descărcarea omului ies forțele răului,

arată că răul omenesc e greu de stăpânit.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”