Deși Dumnezeu este ascuns față de om, faptele Sale în toate lucrurile sunt suficiente pentru ca omul să-L cunoască

Iov nu văzuse fața lui Dumnezeu, nici nu auzise cuvintele rostite de Dumnezeu și cu atât mai puțin experimentase în mod personal lucrarea lui Dumnezeu, dar frica sa de El și mărturia din încercările sale sunt văzute de toți și sunt apreciate, plăcute și lăudate de Dumnezeu, iar oamenii le invidiază și admiră și, în plus, le ridică în slăvi. Nu a existat nimic grozav sau extraordinar în privința vieții lui: exact ca o persoană obișnuită, el a trăit o viaț‏ă cu nimic ieșită din comun, mergând la lucru la răsărit și întorcându-se acasă pentru a se odihni la apus. Diferența este că, în timpul acestor câteva decenii întru nimic remarcabile, el a câștigat o pricepere a căii lui Dumnezeu și a realizat și a înțeles marea putere și suveranitate a lui Dumnezeu, așa cum nicio altă persoană nu o făcuse. El nu era mai inteligent decât o persoană obișnuită, viața sa nu a fost în mod special tenace și, în plus, nici nu avea abilități invizibile speciale. Ceea ce avea el, însă, era o personalitate onestă, bună, neprihănită, o personalitate care iubea dreptatea și cinstea și care iubea lucrurile pozitive – niciuna dintre ele nefiind ale majorității oamenilor obișnuiți. El a făcut diferența între iubire și ură, a avut sentimentul dreptății, nu a renunțat și a persistat și a fost sârguincios în gândurile sale și, prin urmare, în timpul perioadei sale mediocre pe pământ, a văzut toate lucrurile extraordinare pe care le făcuse Dumnezeu și a văzut măreția, sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, a văzut grija, bunăvoința și protecția lui Dumnezeu pentru om și a văzut cinstea și autoritatea Dumnezeului suprem. Primul motiv pentru care Iov a putut să câștige aceste lucruri, care erau mai presus de o persoană normală, a fost deoarece el avea o inimă pură, iar inima lui aparținea lui Dumnezeu și era călăuzită de Creator. Al doilea motiv a fost căutarea sa: el urmărea să fie impecabil și desăvârșit și să fie cineva care respecta voia Cerului, care era iubit de Dumnezeu și respingea răul. Iov avea și urmărea aceste lucruri în timp ce nu putea să-L vadă sau să audă cuvintele lui Dumnezeu; deși el nu Îl văzuse niciodată, ajunsese să cunoască mijloacele prin care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor și înțelesese înțelepciunea cu care face astfel. Deși el nu auzise niciodată cuvintele rostite de Dumnezeu, Iov știa că toate faptele de recompensare a omului și luare de la om vin de la Dumnezeu. Deși anii vieții sale nu erau diferiți de cei ai unei persoane obișnuite, el nu a permis ca lipsa de însemnătate a vieții sale să-i afecteze cunoașterea suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor sau să-i afecteze urmarea căii de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. În ochii săi, legile tuturor lucrurilor erau pline de faptele lui Dumnezeu și suveranitatea lui Dumnezeu putea fi văzută în orice parte a vieții unei persoane. El nu Îl văzuse pe Dumnezeu, dar a fost capabil să realizeze că faptele lui Dumnezeu sunt peste tot și, în timpul perioadei sale lipsite de însemnătate pe pământ, în fiecare colț al vieții sale, a putut să vadă și să realizeze faptele extraordinare și minunate ale lui Dumnezeu și a putut să vadă aranjamentele Lui minunate. Faptul că Dumnezeu se ascunde și tăcerea Sa nu l-au împiedicat pe Iov să își dea seama de faptele lui Dumnezeu, nici nu i-au afectat cunoștințele despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Viața sa a reprezentat înțelegerea suveranității și a aranjamentelor lui Dumnezeu, care este ascuns în toate lucrurile, în timpul vieții de zi cu zi. În viața sa de zi cu zi, el a auzit și a înțeles, de asemenea, vocea inimii lui Dumnezeu și cuvintele Lui, care este tăcut în toate lucrurile, dar care Își exprimă vocea inimii și cuvintele guvernând legile tuturor lucrurilor. Vezi, atunci, că dacă oamenii au aceeași umanitate și căutare ca Iov, atunci pot câștiga aceeași înțelegere și cunoaștere ca Iov și pot obține aceeași înțelegere și cunoaștere a suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor ca Iov. Dumnezeu nu i Se înfățișase lui Iov și nici nu vorbise cu el, dar Iov a putut să fie desăvârșit și neprihănit și să se teamă de Dumnezeu și să respingă răul. Cu alte cuvinte, fără ca Dumnezeu să i Se fi înfățișat sau să fi vorbit cu omul, faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile și suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor sunt suficiente pentru ca un om să devină conștient de existența, puterea și autoritatea lui Dumnezeu, iar puterea și autoritatea Sa sunt suficiente pentru a-l face pe acest om să se teamă de Dumnezeu și să respingă răul. Din moment ce un om obișnuit precum Iov a putut să obțină frica de Dumnezeu și respingerea răului, atunci fiecare persoană obișnuită care Îl urmează pe Dumnezeu ar trebui să poată, de asemenea. Deși aceste cuvinte pot suna ca o concluzie logică, aceasta nu este contrar legii lucrurilor. Totuși, faptele nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor: Frica de Dumnezeu și evitarea răului, ar părea că sunt apanajul lui Iov și doar al lui. La auzul menționării „a se teme de Dumnezeu și a respinge răul”, oamenii cred că acestea ar trebui făcute doar de Iov, ca și cum calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul ar fi fost etichetată cu numele de Iov și nu ar avea legătură cu alții. Motivul pentru aceasta este clar: deoarece doar Iov avea o personalitate care era cinstită, bună și neprihănită și care iubea dreptatea și cinstea și lucrurile care erau pozitive, prin urmare, doar Iov putea să urmeze calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. Trebuie să fi înțeles cu toții implicația de aici – și anume că, deoarece nimeni nu are o umanitate care este cinstită, bună și dreaptă și care iubește cinstea și neprihănirea și ceea ce este pozitiv, nimeni nu se poate teme de Dumnezeu și nu poate respinge răul și, astfel, nu poate niciodată să câștige bucuria lui Dumnezeu sau să rămână de neclintit în încercări. Ceea ce înseamnă, de asemenea, că exceptându-l pe Iov, toți oamenii sunt încă legați și prinși de Satana, cu toții sunt acuzați, atacați și abuzați de el, și cei pe care Satana încearcă să-i înghită, și ei sunt cu toții fără libertate, prizonieri care au fost prinși de Satana.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”