Când am venit din Sion, am fost așteptat de toate lucrurile, și când M-am întors în Sion, am fost întâmpinat de toți oamenii. Venind și mergând, pașii Mei n-au fost niciodată împiedicați de lucruri care Îmi erau ostile și, prin urmare, lucrarea Mea a progresat fără probleme. Astăzi, când vin printre toate făpturile, toate lucrurile Mă întâmpină cu tăcere, profund îngrozite de faptul că voi pleca din nou și că, astfel, își vor pierde lucrul pe care se bazează pentru sprijin. Toate lucrurile urmează îndrumarea Mea și toți urmăresc direcția indicată de mâna Mea. Cuvintele din gura Mea au desăvârșit multe creaturi și au mustrat mulți fii ai neascultării. Astfel, toți oamenii se uită cu atenție la cuvintele Mele și ascultă îndeaproape rostirile din gura Mea și se tem profund de ratarea acestei ocazii bune. Din acest motiv, am continuat să vorbesc, astfel încât lucrarea Mea să poată fi îndeplinită mai repede, astfel încât să poată apărea mai repede condiții plăcute pe pământ și să remediez scenele pustiirii de pe pământ. Când privesc cerurile, atunci este momentul când Îmi întorc încă o dată chipul spre omenire; toate pământurile sunt umplute instantaneu de viață, praful nu mai rămâne în aer și nămolul nu mai învelește pământul. Ochii îmi strălucesc imediat, făcând oamenii din toate ținuturile să Mă admire și să se refugieze în Mine. Dintre oamenii din lumea de astăzi – inclusiv toți cei care sunt prezenți în casa Mea – cine se refugiază cu adevărat în Mine? Cine își dă inima în schimbul prețului pe care l-am plătit? Cine a locuit vreodată în pace în casa Mea? Cine s-a oferit vreodată cu adevărat înaintea Mea? Când fac cerințe omului, el își închide imediat „mica magazie”. Când îi dau omului, el își deschide repede gura pentru a lua pe ascuns bogățiile Mele și în inima lui tremură adesea, profund temător că îi voi răspunde cu o lovitură. Astfel, gura omului este pe jumătate deschisă și pe jumătate închisă și este incapabil să se bucure cu adevărat de bogățiile pe care i le dau. Nu condamn cu ușurință omul, totuși acesta Mă trage mereu de mână și Îmi cere să am milă de el; numai când omul Mă imploră din nou, las „milă” asupra lui și îi dau cele mai dure cuvinte ale gurii Mele, astfel încât el se simte imediat rușinat și, fiind incapabil să primească direct „mila” Mea, îi face pe alții în schimb să i-o transfere lui. Când a înțeles cu desăvârșire toate cuvintele Mele, statura omului este proporțională cu dorințele Mele, iar pledoariile sale sunt rodnice și nu zadarnice sau inutile; Eu binecuvântez rugămințile omenirii care sunt sincere și nu o prefăcătorie.

Am acționat și am vorbit de-a lungul veacurilor, dar omul nu a auzit niciodată astfel de rostiri precum cele care le spun astăzi și niciodată nu a simțit gustul măreției și judecății Mele. Deși unii oameni din lumea trecutului au auzit legende despre Mine, nimeni nu a descoperit cu adevărat întinderea bogățiilor Mele. Deși oamenii de azi aud cuvintele din gura Mea, ei rămân ignoranți cu privire la câte mistere sunt în gura Mea și, astfel, Îmi consideră gura drept un corn al abundenței. Toți oamenii doresc să obțină ceva din gura Mea. Fie că este vorba de secretele de stat, de misterele cerului, de dinamica lumii spirituale sau de destinația omenirii, toți oamenii doresc să primească astfel de lucruri. Așadar, dacă ar fi să adun oameni împreună și să le spun „povești”, ei s-ar ridica imediat din „patul de boală” pentru a auzi calea Mea. Omului îi lipsesc prea multe: el nu are nevoie doar de „suplimente nutritive”, ci, mai mult decât atât, are nevoie de „sprijin mental” și o „aprovizionare spirituală”. Acestea lipsesc în toți oamenii; aceasta este „boala” tuturor oamenilor. Ofer un leac pentru boala omului ca efecte mai bune să poată fi obținute, astfel încât tuturor să le poată fi redată starea de sănătate și, astfel, datorită leacului Meu, ei să se poată întoarce la normalitate. Urâți cu adevărat marele balaur roșu? Îl urâți cu adevărat, sincer? De ce v-am întrebat de atâtea ori? De ce vă pun această întrebare din nou și din nou? Ce imagine a marelui balaur roșu există în inimile voastre? A fost într-adevăr eliminată? Cu adevărat nu-l considerați a fi tatăl vostru? Toți oamenii ar trebui să perceapă intenția Mea din întrebările Mele. Nu este de a provoca mânia oamenilor, nici de a instiga răzvrătirea printre oameni și nici ca omul să-și găsească propria ieșire, ci de a permite tuturor oamenilor să se elibereze de robia marelui balaur roșu. Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să fie neliniștit. Totul se va împlini prin cuvintele Mele; niciun om nu poate lua parte, și niciun om nu poate face lucrarea pe care o voi îndeplini Eu. Voi curăța aerul din toate ținuturile și voi eradica orice urmă a demonilor de pe pământ. Am început deja și voi iniția prima etapă a lucrării mele de mustrare în locuința marelui balaur roșu. Astfel, se poate vedea că mustrarea Mea s-a abătut asupra întregului univers și că marele balaur roșu și toate felurile de spirite necurate vor fi incapabile să scape de mustrarea mea, căci Eu privesc asupra tuturor ținuturilor. Când lucrarea Mea pe pământ se va încheia, adică atunci când epoca judecății se va termina, voi mustra oficial pe marele balaur roșu. Poporul Meu cu siguranță va vedea mustrarea Mea dreaptă a marelui balaur roșu, cu siguranță va revărsa laudă din pricina neprihănirii Mele și cu siguranță va preamări pentru totdeauna Numele Meu cel sfânt din pricina neprihănirii Mele. Prin urmare, vă veți îndeplini în mod oficial datoria și Mă veți lăuda în mod oficial în toate ținuturile pentru totdeauna!

Când epoca judecății va atinge punctul culminant, nu Mă voi grăbi să închei lucrarea Mea, ci voi integra în ea dovezile epocii mustrării și voi permite ca aceste dovezi să fie văzute de tot poporul Meu; prin acest lucru se vor da roade mai mari. Aceste dovezi sunt mijlocul prin care îl mustru pe marele balaur roșu și voi face pe poporul Meu să-l vadă cu ochii lor, pentru ca ei să cunoască mai mult firea Mea. Timpul în care poporul Meu se va bucura de Mine va fi când marele balaur roșu va fi mustrat. A face ca poporul marelui balaur roșu să se ridice și să se răzvrătească împotriva lui este planul Meu și metoda prin care Îmi fac poporul Meu desăvârșit și este o mare oportunitate pentru tot poporul Meu să crească în viață. Când se înalță luna strălucitoare, noaptea liniștită este spulberată dintr-o dată. Deși luna este zdrențuită, omul este vesel și stă liniștit sub lumina lunii, admirând scena frumoasă în lumina ei. Omul nu-și poate descrie emoțiile; este ca și cum și-ar dori să-și arunce gândurile înapoi în trecut, ca și când și-ar dori să privească înainte spre viitor, ca și când s-ar bucura de prezent. Pe față îi apare un zâmbet, iar în aerul plăcut pătrunde un miros proaspăt; în timp ce o briză blândă începe să sufle, omul îi descoperă parfumul bogat și pare a fi intoxicat de el, incapabil să se trezească. Acesta este chiar momentul în care am venit personal printre oameni, iar omul percepe sporit aroma puternică și, astfel, toți oamenii trăiesc în mijlocul acestui parfum. Sunt în relații de pace cu omul, acesta trăiește în armonie cu Mine, nu mai este deviant în privința Mea, nu mai retez deficiențele omului, omul nu mai are o privire îndurerată pe față și moartea nu mai amenință întreaga omenire. Astăzi avansez împreună cu omul în epoca mustrării, mergând înainte cu el alături. Eu fac lucrarea Mea, și anume: lovesc cu nuiaua printre oameni și se năpustește asupra a ceea ce se răzvrătește în om. În ochii omului, nuiaua Mea pare să aibă puteri deosebite: vine peste toți aceia care sunt dușmanii Mei și nu-i cruță cu ușurință; printre toți cei care Mi se opun, nuiaua își îndeplinește funcția inerentă; toți cei care sunt în mâinile Mele își îndeplinesc datoria potrivit intenției Mele și niciodată nu Mi-au sfidat dorințele Mele sau nu și-au schimbat esența. Drept urmare, apele vor vui, munții se vor răsturna, marile râuri se vor dezintegra, omul se va schimba mereu, soarele va lumina mai puțin, luna va deveni mai întunecoasă, omul nu va mai avea zile în care să trăiască în pace, nu vor mai fi vremuri de liniște pe pământ, cerurile niciodată nu vor mai rămâne calme și liniștite și nu vor mai îndura. Toate lucrurile vor fi reînnoite și își vor redobândi aspectul original. Toate gospodăriile de pe pământ vor fi zdruncinate și toate națiunile de pe pământ vor fi despicate; zilele reuniunii dintre soț și soție vor fi de mult uitate, mama și fiul nu se vor mai întâlni niciodată, tatăl și fiica nu se vor mai întâlni niciodată. Tot ce obișnuia să fie pe pământ va fi nimicit de Mine. Nu le dau oamenilor ocazia de a-și exprima sentimentele, pentru că Eu nu am sentimente și am ajuns să le detest pe ale oamenilor într-un grad extrem. Din cauza sentimentelor dintre oameni am fost aruncat la o parte și astfel am devenit un „altul” în ochii lor; din cauza sentimentelor dintre oameni am fost Eu uitat; din cauza sentimentelor omului el folosește ocazia de a-și recăpăta „conștiința”; din cauza sentimentelor omului, el este întotdeauna obosit de mustrarea Mea; din cauza sentimentelor omului, el Îmi spune că sunt nedrept și injust și că sunt nepăsător față de sentimentele omului în gestionarea Mea. Am și Eu rude pe pământ? Cine a lucrat vreodată, ca și Mine, zi și noapte, fără să se gândească la mâncare sau la somn, de dragul întregului Meu plan de gestionare (plan de mântuire)? Cum ar putea fi omul comparabil cu Dumnezeu? Cum ar putea fi omul compatibil cu Dumnezeu? Cum ar putea Dumnezeu, care creează, fi de același fel cu omul, care este creat? Cum aș putea să trăiesc mereu și să acționez împreună cu omul, pe pământ? Cine este capabil să se simtă îngrijorat pentru inima Mea? Oare rugăciunile omului? Odată am acceptat să Mă alătur omului și să merg împreună cu el – și da, până în ziua de azi, omul a trăit sub grija și protecția Mea, dar va veni vreodată o zi în care omul să se poată separa de grija Mea? Deși omul nu s-a încărcat niciodată de grijă pentru inima Mea, cine poate trăi în continuare pe un pământ fără lumină? Doar datorită binecuvântărilor Mele a trăit omul până astăzi.

4 aprilie 1992