Reflecții după folosirea persoanei greșite
În vara lui 2020, eram responsabilă de scrierea de texte în biserică. Într-o zi, am observat că Yang Can se pricepea la cuvinte și scria destul de bine. Gândirea ei era clară în părtășia despre adevăr și ea-și făcea datoria cu entuziasm. Voiam ca ea să scrie texte. Cercetând, am aflat că majoritatea fraților și surorilor credeau că avea o fire arogantă, că voia mereu să fie ascultată de ceilalți și că era greu să cooperezi cu ea, dar că putea să accepte emondarea și tratarea, să reflecteze asupra ei și să se cunoască. M-am gândit: „Chiar dacă e puțin arogantă, cât timp poate accepta emondarea și tratarea, mai devreme sau mai târziu, se va schimba, așa că n-ar trebui să fie probleme majore.” Așadar, am rânduit să înceapă scrierea textelor. Ca să-mi confirm ce gândeam, când m-am întâlnit cu Yang Can, am dat-o în vileag că era arogantă și nu accepta sugestiile celorlalți și i-am spus în părtășie că asta era calea unui antihrist, ca să văd ce înțelegere avea. Părând să aibă remușcări, a spus: „Soră, fără părtășia ta n-aș fi văzut ce problemă gravă e asta. Chiar am o natură arogantă. Vreau să mă căiesc!” Văzând că recunoștea asta și părea să aibă remușcări, am luat-o ca pe o confirmare că Yang Can nu avea probleme serioase. În plus, își făcea datoria cu entuziasm, așa că am ales-o conducătoare de grup. Însă a trecut o vreme, iar lucrarea de care se ocupa nu era eficientă. O conlucrătoare, sora Li Xinming, a mers să vadă ce se întâmpla și a aflat că Yang Can și altă soră nu puteau lucra împreună. Însă, prin părtășie, Yang Can a devenit conștientă de sine. Nu m-am mai gândit prea mult la asta. O dată, într-o adunare, conducătoarea m-a avertizat că Yang Can era cam arogantă și voia mereu să fie ascultată de ceilalți, că era pe calea unui antihrist și că mai comisese fărădelegi grave. Voia să urmăresc și să supraveghez mai mult lucrarea lui Yang Can și m-a întrebat cum se descurca. Dar atunci eram foarte sigură pe mine și i-am spus conducătoarei: „E adevărat că Yang Can e cam arogantă, dar poate accepta emondarea și tratarea, așa că e persoana potrivită.” În plus, i-am povestit cum am tratat-o pe Yang Can. După aceea, nu m-am mai gândit la avertismentul conducătoarei.
Două luni mai târziu, lucrarea lui Yang Can încă stagna. Când am mers s-o examinez, Yang Can mi-a raportat că o membră a echipei, sora Lin Lan, avea calibru slab și tot nu putea înțelege principiile. Yang Can trebuia s-o ajute cu orice problemă, iar asta îi consuma timpul și o împiedica să lucreze repede. Asta întârziase lucrarea. Auzind asta, am considerat că lipsa rezultatelor venea dintr-o problemă cu Lin Lan. Ulterior, Xinming a spus: „Lucrarea acestei echipe n-are niciun rezultat. Yang Can e lider de echipă. Oare problema nu e la ea?” N-am fost deloc de acord cu ea. Am spus: „Yang Can e cam arogantă, dar poate accepta emondarea și tratarea, înțelege bine principiile și poartă o povară în datoria ei. Lipsa rezultatelor nu poate fi din cauza ei. Lui Lin Lan chiar îi lipsește calibrul, așa că ea ține pe loc lucrarea. Dacă facem schimbările de personal potrivite, Yang Can își poate folosi calitățile, iar lucrarea lor se va îmbunătăți.” Conlucrătorii mei n-o cunoșteau bine pe Yang Can, așa că au fost de acord cu transferul lui Lin Lan. Curând, am trimis-o pe Yang Can să lucreze cu niște frați și surori care se instruiau în lucrarea de scriere, ca să-i ajute și să-i îndrume. Mă gândeam că, dacă o lăsam să-i instruiască o vreme, sigur aveau să progreseze în lucrarea lor.
După o lună, am aflat că toți deveniseră negativi și pasivi în datoria lor, spunând că aveau calibru slab. Și nu numai că nu se descurcau mai bine, dar eficiența lor scădea. Eram nedumerită. Înainte să vină Yang Can, surorile și frații erau entuziaști, deci de ce au devenit deprimați după ce a venit ea? Atunci Xinming a spus că i se părea că Yang Can avea o problemă și m-a întrebat ce fel de persoană era. Dar eu am insistat că Yang Can era cineva care accepta adevărul. Xinming a continuat: „În fața ta, poate accepta emondarea și tratarea, dar uneori e foarte potrivnică dacă îi semnalăm problemele pe care le are.” Am fost surprinsă: fusesem înșelată de o imagine falsă a lui Yang Can? Așadar, curând după aceea, am pus-o pe sora Xin Yi să verifice mai atent situația de acolo. Ea a aflat că Yang Can era mereu autoritară cu echipa și că, dacă cineva exprima o idee diferită, ea îl tot contracara și, în final, făceau ce voia ea. După o vreme, întrucât toate ideile fraților și surorilor erau respinse, cu toții au simțit că aveau un calibru prea slab pentru acea datorie și n-au mai exprimat nicio părere în discuții, ci doar au ascultat-o pe Yang Can. Nu numai că Yang Can nu a reflectat asupra ei, dar se plângea adesea că era mult prea presată și singura preocupată de lucrare, făcându-i pe ceilalți să simtă că din cauza lor lucrarea lor nu dădea roade, deprimându-i și mai mult. Xin Yi a spus că Yang Can se purta mereu așa. M-am simțit groaznic când am auzit toate astea. Cuvintele ei erau ca niște palme peste față. Am realizat că Yang Can mi-a arătat o mască, să mă inducă în eroare și să mă înșele. Nu avea deloc conștiință de sine și nu accepta deloc adevărul. Abia atunci am realizat că lipsa rezultatelor în lucrarea de scriere a textelor mi se datora în totalitate, fiindcă fusesem oarbă, îmi lipsea discernământul și folosisem persoana greșită. După aceea, eu și conlucrătorii am demis-o pe Yang Can, din cauza purtării ei.
După demiterea lui Yang Can, am început să reflectez asupra adevăratului motiv al eșecului meu. Într-o zi, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Prin urmare, cum ar trebui măsurat dacă cineva iubește adevărul? Acest lucru depinde de ceea ce manifestă în mod obișnuit și de măsura în care trăiește sau nu realitatea adevărului, dacă face ceea ce spune, dacă ceea ce spune și ceea ce face sunt același lucru. Dacă ceea ce spune sună coerent și agreabil, dar nu face acel lucru, nu îl trăiește, atunci, prin aceasta, a devenit unul dintre farisei, este ipocrit și, în niciun caz, nu este cineva care iubește adevărul. Mulți oameni par foarte coerenți atunci când au părtășie despre adevăr, dar nu își dau seama când au revărsări ale unei firi corupte. Sunt aceștia oameni care se cunosc pe ei înșiși? Dacă oamenii nu se cunosc pe ei înșiși, sunt ei oameni care înțeleg adevărul? Toți cei care nu se cunosc pe ei înșiși sunt oameni care nu înțeleg adevărul și toți cei care rostesc cuvinte goale de autocunoaștere au spiritualitate falsă, sunt mincinoși. […] Așadar, care ar trebui să fie baza pentru a evalua dacă oamenii se cunosc cu adevărat pe ei înșiși? Nu trebuie să fie doar ceea ce le iese pe gură. De asemenea, trebuie să vă uitați la ceea ce se manifestă cu adevărat în ei și cea mai simplă metodă pentru aceasta este să vă uitați dacă sunt capabili să practice adevărul – asta este cel mai important. Capacitatea lor de a practica adevărul dovedește că ei se cunosc cu adevărat pe ei înșiși, întrucât cei care se cunosc cu adevărat manifestă pocăință și numai atunci când oamenii manifestă pocăința se cunosc cu adevărat pe ei înșiși. De exemplu, o persoană poate să știe că ei sunt înșelători, plini de urzeli și comploturi meschine și poate, de asemenea, să își dea seama când alții dau dovadă de înșelăciune. Într-un astfel de caz, după ce au spus că au fost înșelători într-o anumită situație, uitați-vă dacă se pocăiesc cu adevărat și dacă se leapădă de înșelăciunea lor. Și dacă ei dezvăluie din nou înșelăciunea, vedeți dacă își fac reproșuri și au un sentiment de rușine pentru că au făcut acest lucru, dacă regretă sincer. Dacă nu au nici simț al rușinii, cu atât mai puțin al pocăinței, atunci cunoașterea lor de sine este o chestiune superficială, de mântuială. Ei doar fac totul mecanic; cunoașterea lor nu este cunoaștere adevărată” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cunoașterea de sine este de ajutor în căutarea adevărului”). Meditând la cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că nu mă pricepeam să evaluez și să selectez oamenii pentru funcții. Când îi evaluăm pe alții, nu trebuie să ne bazăm doar pe înțelegerea pe care o declară. Cheia este să vedem cum abordează problemele și ce fac. Cei care iubesc adevărul îl pot accepta, iar când se întâmplă ceva, ei pot să caute adevărul, să reflecteze asupra lor și, după aceea, pot să se căiască și să se schimbe. Cei care nu iubesc adevărul pot spune lucruri care sună frumos, dar fac mai departe cum le place, fără să practice deloc adevărul. Oricât de bună sau profundă pare înțelegerea lor, ea e falsă. Întocmai ca fariseii: lucrurile pe care le spuneau sunau bine, foarte elevate, dar, în sufletul lor, le era lehamite de adevăr. Nu practicau cuvintele lui Dumnezeu și nu-I urmau deloc poruncile. Când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat, ei I s-au împotrivit frenetic și L-au condamnat, ca să-și apere statutul și modul de viață. În final, L-au răstignit pe cruce, comițând cel mai atroce păcat. În mod clar, cunoașterea spirituală despre care vorbeau ei mereu era doar pentru urechile celorlalți, ca să le câștige admirația și stima. Era complet falsă.
În interacțiunile mele cu Yang Can, am crezut că putea accepta adevărul, fiindcă putea recunoaște că natura ei era arogantă și spunea că e dispusă să se căiască. Dar, de fapt, îmi spunea asta doar în față, ca să cred că putea suporta emondarea și tratarea. Făcea asta doar de fațadă, ca să-și mențină renumele și statutul, creându-și o imagine falsă ca să mă păcălească. De fapt, nu accepta deloc adevărul. Nu avea conștiință de sine, darămite căință sau dorință de-a se schimba. Așadar, voia să fie șefă peste tot și ascultată de toată lumea. Nimeni nu putea să lucreze cu ea, ceea ce le distrugea lucrarea. Ba chiar a dat vina pe altă soră, spunând că-i lipsea calibrul, ca eu să cred că lucrarea suferea din cauza acelei surori. Tot ce făcea și spunea era de fațadă, cu scopul de a înșela, dar eu am fost nesăbuită, oarbă și fără discernământ. Am fost complet amăgită de minciunile ei, așa că am transferat-o pe acea soră și am văzut-o pe Yang Can ca fiind responsabilă și purtând o povară în datoria ei. Asta a ajuns să întârzie lucrarea bisericii. Am fost oarbă în toate privințele! Am regretat profund și m-am învinuit când am realizat asta, mai ales când am citit în cuvintele lui Dumnezeu: „Toți falșii conducători sunt orbi. Ei nu văd nicio problemă. Nu își dau seama cine este o persoană haină sau un non-credincios. Rămân în necunoștință de cauză când cineva se amestecă în lucrarea bisericii sau o întrerupe și chiar oferă poziții importante idioților. Falșii conducători au mare încredere în toți cei pe care îi promovează, încredințându-le cu seninătate lucrări importante. Acești oameni fac dezordine în lucrarea bisericii și trădează multe dintre interesele casei lui Dumnezeu – dar falșii conducătorii rămân complet inconștienți. […] Folosind o persoană greșită, ei au comis deja o mare greșeală, după care și-o agravează nepunând vreodată întrebări, să încerce să afle mai multe sau să cerceteze lucrarea acestei persoane; nici nu supraveghează sau observă. Tot ce fac ei este să tolereze necondiționat această persoană care acționează absurd. Așa procedează falșii conducătorii. Ori de câte ori un loc de muncă duce lipsă de oameni, falșii conducători aranjează cu bucurie ca cineva să fie responsabil și asta e tot; ei nu inspectează niciodată lucrarea și nici nu se duc efectiv să întâlnească persoana respectivă, să o observe și să încerce să afle mai multe. În unele zone, situația nu este favorabilă întâlnirii și conversației cu ei, dar trebuie să te interesezi de lucrarea lor și să găsești o modalitate de a întreba ce au făcut și cum au făcut-o: întreabă frații și surorile sau pe cineva care le este apropiat. Este realizabil acest lucru? Însă falșii conducători nici măcar nu pun vreo întrebare, atât de încrezători sunt. Lucrarea lor este să organizeze întruniri și să predice doctrina, iar când întrunirea se termină și aranjamentele de lucru au fost stabilite, ei nu mai fac nimic; nu merg să vadă dacă persoana pe care au ales-o este capabilă să lucreze efectiv. La început, nu ai înțeles această persoană, dar pe baza calibrului și a comportamentului și pasiunii sale, ai simțit că este potrivită pentru această slujbă și, așadar, ai folosit-o – și nu este nimic în neregulă cu asta, pentru că nimeni nu știe cum se vor dovedi a fi oamenii. Dar după ce o promovezi, nu ar trebui să cercetezi dacă face lucrări reale, cum lucrează și dacă a încercat să fie șireată, leneșă și superficială? Asta este exact ceea ce ar trebui să faci, dar nu faci nimic din toate acestea, nu îți asumi nicio responsabilitate – ceea ce înseamnă că ești un fals conducător și ar trebui să fii înlocuit și alungat” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Cuvintele lui Dumnezeu demască acest tip de conducător fals, care nu face lucrare practică, e superficial și neprincipial în promovarea și instruirea altora și le dă la întâmplare sarcini importante oamenilor care nu corespund principiilor. Sunt cu adevărat iresponsabili, iar atunci când desemnează pe cineva nepotrivit, ei nu-l supraveghează, nu-i urmăresc lucrarea, ci trec la altceva odată ce persoana și-a ocupat postul. Asta chiar perturbă lucrarea bisericii. M-am simțit groaznic pentru tot ce am făcut. Nu eram, oare, un lucrător fals, căruia nu doar că-i lipseau discernământul și înțelegerea, ci nici nu lucra cu adevărat? Yang Can era în mod clar o persoană arogantă, aflată pe calea unui antihrist, perturba echipa, atacând și constrângând frații și surorile. Dar eu n-aveam habar de asta și credeam tot ce spunea, apărând-o, lăsând-o să distrugă și să tulbure lucrarea bisericii. Eram oarbă cu ochii larg deschiși! La început, mi-a lipsit discernământul și am ales-o pe Yang Can, dar când randamentul ei a rămas slab, nu am verificat situația din lucrarea ei, iar când conducătoarea și conlucrătorii au menționat asta, tot nu am dat atenție, ci am ales să cred ce vedeam. Asta a însemnat câteva luni de rezultate slabe. Mai rău, știam că lucrarea de care răspundea Yang Can era o harababură, dar tot o consideram talentată și am pus-o să instruiască personal nou. Drept urmare, din cauza criticilor și atacurilor ei, frații și surorile trăiau într-o stare de confuzie și negativism, care le afecta lucrarea. Dacă aș fi avut un strop de responsabilitate și dorință de-a căuta, aș fi urmărit și supravegheat lucrarea lui Yang Can și n-ar fi durat atât de mult să descopăr problemele ei. Asta a afectat foarte mult lucrarea. Un conducător sau lucrător cu simțul răspunderii și frică de Dumnezeu își asumă poveri și face lucrurile principial. Are grijă pe cine promovează și desemnează, examinează persoana respectivă și apoi îi supraveghează lucrarea, ca să vadă dacă într-adevăr se descurcă. Mai ales când nu e sigur, supraveghează și examinează și mai mult și transferă sau demite oamenii imediat ce descoperă că sunt nepotriviți. Astfel se evită pierderile din lucrarea bisericii, cauzate de o alegere nepotrivită. Faptul că am ales-o pe Yang Can a fost împotriva principiilor și, ulterior, nu i-am supravegheat sau urmărit lucrarea. Mi-am neglijat datoria și am fost iresponsabilă. Am fost tipul de lucrător fals care nu face lucrare practică, pe care-l expune cuvântul lui Dumnezeu.
Mult timp după aceea m-am simțit tulburată. Știam că Yang Can era foarte arogantă, deci de ce nu-i supravegheasem lucrarea? De ce m-am încrezut atât de mult în ea, în ciuda avertismentelor tuturor? M-am tot gândit la asta. Apoi, într-o zi, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Falșii conducători au și un defect major: se grăbesc să aibă încredere în oameni, pe baza propriilor închipuiri. Și acest lucru este cauzat de neînțelegerea adevărului, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? În loc să-i judece pe oameni după aparențe, Dumnezeu le supraveghează constant inimile – așadar, de ce ar trebui falșii lideri să fie atât de relaxați când îi judecă pe alții și-și pun încrederea în ei? Falșii lideri sunt prea îngâmfați, nu-i așa? Iată ce cred ei: «Nu m-am înșelat când am reperat această persoană; nimic nu ar putea merge prost; cu siguranță nu e un om care trândăvește, căruia îi place să se distreze și care urăște munca grea. Categoric este de nădejde și demn de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința lui, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Ai vedere cu raze X? Aceasta e abilitatea ta specială? Ai putea să trăiești cu această persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura și esența? Dacă nu ar fi dată în vileag de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură și esență are. Și cu cât mai mult este adevărat acest lucru, când o vezi rar, când rareori ești cu ea? Ai încredere în ea, cu inima ușoară, în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-te pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznești să încredințezi lucrarea bisericii unor astfel de oameni. În acest caz, nu ești extrem de orb? Nu ești pripit? Și oare falșii lideri nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). „Dacă atitudinea ta este de a insista cu încăpățânare, de a nega adevărul, de a respinge sugestiile oricui altcuiva, de a nu căuta adevărul, de a avea încredere doar în tine și de a face doar ceea ce vrei – dacă acesta este atitudinea ta indiferent de ceea ce face sau cere Dumnezeu, atunci care va fi reacția lui Dumnezeu? Dumnezeu nu îți va acorda nicio atenție, El te va marginaliza. Nu ești neînfrânat? Nu ești arogant? Nu crezi întotdeauna că ai dreptate? Dacă ești lipsit de ascultare, dacă nu cauți niciodată, dacă inima ta este complet închisă și potrivnică față de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți acordă atenție. De ce nu-ți acordă Dumnezeu nicio atenție? Întrucât, dacă inima ta este închisă pentru Dumnezeu, poți să accepți luminarea din partea lui Dumnezeu? Poți oare să simți când Dumnezeu îți face reproșuri? Atunci când oamenii sunt intransigenți, când natura lor satanică și barbară este în joc, ei nu simt nimic din ceea ce face Dumnezeu, totul este în zadar – așa că Dumnezeu nu face o lucrare inutilă. Dacă ai acest tip de atitudine ostilă încăpățânată, tot ceea ce face Dumnezeu este să rămână ascuns de tine, Dumnezeu nu va face lucruri de prisos. Când ești atât de ostil, încăpățânat și atât de închis, Dumnezeu nu va face nimic cu forța în tine sau nu va forța nimic asupra ta, El nu va mai încerca să te miște și să te lumineze în repetate rânduri – Dumnezeu nu acționează în acest fel. De ce nu acționează Dumnezeu așa? În principal, pentru că Dumnezeu a văzut un anumit tip de fire în tine, o fiară căreia îi este lehamite de adevăr și care este insensibilă la rațiune. Și crezi că oamenii pot controla un animal sălbatic atunci când bestialitatea lui este în joc? A striga și a țipa la el ajută la ceva? Este oare util să raționezi cu el sau să îi oferi confort? Îndrăznesc oamenii să se apropie de el? Există o modalitate bună de a descrie acest lucru: este insensibil la rațiune. Ce face Dumnezeu atunci când bestialitatea oamenilor este în joc și ei sunt insensibili la rațiune? Dumnezeu nu îi bagă în seamă. Ce mai are Dumnezeu să-ți spună atunci când ești insensibil la rațiune? Este inutil să mai spună ceva. Iar când Dumnezeu nu îți acordă nicio atenție, ești binecuvântat sau suferi? Obții un beneficiu sau suferi o pierdere? Fără îndoială, vei suferi pierderi. Și cine a provocat acest lucru? (Noi l-am provocat.) Tu l-ai provocat. Nimeni nu te-a forțat să te comporți așa și totuși, tot te simți supărat. Nu ți-ai făcut-o oare cu mâna ta? Dumnezeu nu-ți acordă nicio atenție, nu Îl poți simți pe Dumnezeu, există întuneric în inima ta, viața îți este compromisă – și ți-ai făcut-o cu mâna ta, o meriți!” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a).
Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit exact starea mea. Nu căutam deloc principiile adevărului în datoria mea. Eram sigură pe mine, arogantă și împietrită. Fusesem avertizată, dar n-am vrut să ascult și m-am agățat de ideile mele. Eram foarte nerezonabilă! Înainte, n-o cunoscusem deloc pe Yang Can și, când am auzit evaluările celorlalți despre ea, m-am luat după închipuirile mele, crezând că doar avea o fire arogantă și asta nu era mare lucru. Am avut părtășie și am demascat-o și, văzând că părea să accepte și să se căiască, am considerat că a acceptat adevărul. Îmi credeam ochii foarte mult și nu aveam nicio intenție să caut. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „În loc să-i judece pe oameni după aparențe, Dumnezeu le supraveghează constant inimile – așadar, de ce ar trebui falșii lideri să fie atât de relaxați când îi judecă pe alții și-și pun încrederea în ei? Falșii lideri sunt prea îngâmfați, nu-i așa?” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Dumnezeu e Domnul creației și poate pătrunde toate lucrurile. Dumnezeu nu Se ia după înfățișarea oamenilor. Eu sunt doar un om corupt, care nu are adevărul sau vreo înțelegere a ceva, dar am fost atât de arogantă, crezând ce-am văzut rapid, încrezându-mă nepăsătoare în Yang Can și promovând-o conducătoare de echipă. Oricum am fost avertizată și oricât de slabă era lucrarea ei, eu eram sigură că nu aș fi putut-o judeca greșit. Asta a ținut lucrarea pe loc luni de zile. Am fost atât de arogantă și împietrită! Așa îmi făceam datoria? Făceam numai rău! Oamenii sunt profund corupți de Satana, iar firile noastre corupte sunt adânc înrădăcinate. Înainte să câștigăm adevărul și să ne schimbăm firile, trăim după firile noastre satanice. Suntem aroganți, înșelători și nu merităm deloc încredere. Cât despre felul în care sunt natura și esența cuiva, dacă nu înțelegem adevărul și nu cunoaștem persoana de mult timp, e foarte greu să ne dăm seama. Dar eu am fost arogantă și sigură pe mine. N-am înțeles adevărul și n-am putut pătrunde esența oamenilor, dar m-am agățat cu încăpățânare de părerile și închipuirile mele. Oricum m-au avertizat ceilalți, am refuzat să accept ce spuneau. Am făcut numai ce am vrut. Am fost absurdă! Mi-am amintit că Dumnezeu a spus că fariseii erau „încăpățânați, aroganți și nu se supuneau adevărului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). Erau plini de concepții greșite și închipuiri față de lucrarea lui Dumnezeu. Când Domnul Isus S-a arătat ca să lucreze, ei au rămas la concepțiile lor. Oricât de autoritare și puternice au fost lucrarea și cuvintele Domnului Isus, ei nu au vrut să le accepte, ci L-au tăgăduit cu furie, L-au osândit și, în final, L-au răstignit pe cruce. Încăpățânarea, aroganța și lipsa lor de rațiune i-au făcut să nu accepte lucrarea lui Dumnezeu, ci să-L condamne și să I se împotrivească, iar la sfârșit le-a atras pedeapsa și blestemul lui Dumnezeu. Atunci am văzut că firea pe care o arătasem era întocmai ca a fariseilor și că mă aflam pe calea lor, cea de împotrivire față de Dumnezeu. Dacă nu mă ocupam de firea mea arogantă, împietrită, asta m-ar fi făcut să mă împotrivesc lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, aș fi ofensat firea lui Dumnezeu și aș fi fost abandonată și alungată de El. Când am realizat asta, m-am speriat și m-am grăbit să mă rog, să mărturisesc și să mă căiesc.
Apoi am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent ce faci, trebuie să înveți cum să cauți și să asculți adevărul; atâta vreme cât este conform principiilor adevărului, este corect. Ar putea fi cuvintele unui copil ori ale unui frate sau ale unei tinere surori neremarcabile, dar, atât timp cât sunt în concordanță cu adevărul, ar trebui să accepți și să asculți, iar rezultatul unui astfel de comportament va fi bun și în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Important e ce motiv ai și care sunt principiile și metodele tale de a gestiona lucrurile. Dacă principiile și metodele tale de gestionare a lucrurilor se nasc din voința umană, din ideile și noțiunile umane, din filosofiile Satanei, atunci principiile și metodele tale sunt impracticabile și sigur ineficiente, deoarece originea principiilor și metodelor tale este greșită, iar acestea nu sunt în conformitate cu principiile adevărului. Dacă părerile tale sunt conform principiilor adevărului și gestionezi lucrurile potrivit principiilor adevărului, atunci ești obligat să te ocupi de acestea în mod corespunzător și chiar dacă, la momentul respectiv, oamenii nu acceptă, au noțiuni, sau se împotrivesc, după un timp vei fi validat. Efectele lucrurilor care sunt în conformitate cu principiile adevărului sporesc din ce în ce mai mult; lucrurile care nu sunt în concordanță cu principiile adevărului s-ar putea să se potrivească în acel moment noțiunilor oamenilor, dar consecințele vor fi tot mai grave și toți oamenii vor confirma asta. Nimic din ceea ce faci nu trebuie să fie supus constrângerilor umane sau propriei delimitări; mai întâi ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul, iar apoi toți ar trebui să cerceteze și să aibă părtășie împreună. Și care este scopul părtășiei? Este acela de a face lucrurile în precisă concordanță cu voia lui Dumnezeu, de a acționa potrivit voii Sale” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”). Acest pasaj mi-a oferit o cale. Când ne confruntăm cu ceva, trebuie să căutăm adevărul. Nu se poate să fim aroganți sau să ne purtăm după concepțiile și închipuirile noastre. Trebuie să ne lăsăm la o parte, să cerem părerea celorlalți, să-i ascultăm și să facem lucrurile conform principiilor adevărului. Doar făcându-ne îndatoririle așa, putem să câștigăm îndrumarea lui Dumnezeu și să obținem rezultate în lucrarea noastră. Astfel, putem fi siguri că nu facem rău și nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Din acest eșec, am învățat o lecție și m-am străduit să mă port conform cuvintelor lui Dumnezeu, să caut sugestiile celorlalți când se ivea ceva și să nu mă mai agăț de opiniile și ideile mele.
Curând, am observat că, de când Wang Juan fusese promovată supraveghetoare, progresul lucrării echipei ei scădea în mod clar. Am discutat asta cu câțiva conlucrători. Xin Yi se întreba dacă nu cumva avea legătură cu Wang Juan. Eu consideram că, deși Wang Juan era puțin arogantă, părea să tânjească după adevăr și era foarte sinceră când i se semnala că avea o problemă. Mi se părea că nu era vina ei. Eram pe cale să-mi spun părerea, când mi-am amintit lecția pe care o învățasem din eșecul meu anterior. Cum Xin Yi a menționat că era posibil ca Wang Juan să aibă o problemă, iar eu nu știam adevărul și nu eram sigură de chestiune, nu puteam să fiu arogantă și încăpățânată. Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă oamenii își doresc să fie luminați și călăuziți de Dumnezeu și să primească harurile lui Dumnezeu, ce fel de atitudine trebuie să aibă? Ei trebuie să aibă adesea atitudinea celor care caută și ascultă de Dumnezeu. Indiferent dacă-ți realizezi datoria, interacționezi cu alții sau te ocupi de vreo anumită chestiune cu care te confrunți, trebuie să ai o atitudine de căutare și ascultare” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Fără să înțeleg pe deplin situația, nu puteam judeca orbește dacă rezultatele slabe din lucrare aveau legătură cu Wang Juan. Trebuia să înțeleg cu adevărat lucrurile și să ascult sugestiile tuturor, apoi să iau o decizie pe baza principiilor. Ulterior, punând întrebări practice și având părtășie cu conlucrătorii despre adevărurile relevante, am descoperit că Wang Juan avea o fire arogantă, rea și înșelătoare. Ca să-și mențină renumele și statutul, în discuțiile despre lucrare, își perora mereu părerile pompoase și își etala cunoștințele profesionale ca să schimbe, în secret, perspectiva celorlalți și să-i facă s-o asculte. Iar ca să-i împiedice să spună că era despotică, spunea cu falsă umilință: „Nu sunt sigură că am dreptate”, sau „S-ar putea să greșesc”, făcându-i pe toți să creadă că știa ce făcea, s-o aprobe orbește și să facă ce voia ea. Ca urmare, lucrarea lor avea mereu întârzieri și nu puteau avansa. Deși părea că Wang Juan căuta părerile tuturor, în inima ei, nu accepta deloc adevărul. Afișa o mască să-și ascundă natura autoritară, să-i înșele și să-i controleze pe ceilalți și să-i facă să o asculte. Ulterior, am citit cuvintele lui Dumnezeu despre lucrarea făcută bazându-te pe talente, iar ele au arătat și mai clar că Wang Juan nu înțelegea principiile. Ea se folosea de elocvență, de memoria bună și doctrinele pe care le știa, ca să se laude, dar, de fapt, nu avea nicio cale de practică. Pe baza prestației ei constante, noi am văzut că era pe calea unui antihrist și am demis-o conform principiilor. După demiterea ei, întârzierile din lucrarea echipei au dispărut, iar lucrarea a progresat.
Prin această experiență, am ajuns să înțeleg că, dacă nu căutăm principiile adevărului în datoria noastră, ci doar ne bazăm pe o fire arogantă în acțiuni, asta înseamnă că putem să facem rău și să ne împotrivim oricând lui Dumnezeu, ofesându-I astfel firea. Am ajuns să înțeleg și importanța faptului de-a căuta adevărul și de-a privi oamenii și lucrurile conform cuvântului lui Dumnezeu. Asta e singura cale de a evita să greșim și de a-L mulțumi pe Dumnezeu în datoria noastră. Slavă lui Dumnezeu!
Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!