de Mei Jie, orașul Jinan, provincia Shandong

Biserica a emis recent o rânduială de lucru, cerând liderilor bisericești de la toate nivelele să-și stabilescă un partener (un coleg care să lucreze alături de ei). La vremea aceea am crezut că acesta e un aranjament bun. Eu eram de calibru mai mic și aveam mult de lucru; chiar aveam nevoie de un partener care să mă ajute să termin toate tipurile de lucrări din biserică.

Așadar, eu și sora care a devenit partenera mea am început să facem împreună lucrarea pastorală în biserică. Însă, treptat, eu am văzut că ea nu făcea toate lucrurile potrivit dorinței mele și a apărut o împotrivire în inima mea: Deși sunt puțin mai ocupată atunci când lucrez singură, e în regulă, iar organizarea cu un partener chiar ar fi o povară. Dacă o las pe ea să facă ceva anume și nu iese ideal, atunci prefer să fac eu singură. Dacă nu o las pe ea să facă lucrarea, ei bine, ea e partenera mea... Așa că în inima mea a tot crescut împotrivirea până în momentul în care nu m-am mai putut abține și mi-am pierdut firea în fața ei: „Cum poți să fii atât de proastă? Ai fost lider atâția ani, cum poți să nu faci lucrurile bine? De ce nici măcar nu poți să înțelegi sau să răspunzi? […]” După ce am terminat, m-am simțit groaznic, foarte vinovată. Mi-am zis: Oare situația mea este nepotrivită? Așa că am venit înaintea lui Dumnezeu ca să aflu și am văzut cuvintele lui Dumnezeu care spuneau: „Lucrul care vi se cere astăzi – să lucrați împreună în armonie – este similar cu slujirea pe care Iahve le-a cerut-o israeliților: în caz contrar, încetați pur și simplu să mai slujiți. Deoarece sunteți oameni care Îl slujesc direct pe Dumnezeu, trebuie cel puțin să fiți capabili de loialitate și supunere în slujirea voastră și, de asemenea, să puteți învăța lecțiile într-un mod practic. […] Nici măcar nu studiați și nu pătrundeți în aceste tipuri de lecții practice și, totuși, încă mai vorbiți despre a-L sluji pe Dumnezeu! […] Dacă nu învățați unul de la celălalt, nu vă ajutați unii pe alții și nu vă compensați reciproc neajunsurile atunci când lucrați în biserici, atunci cum puteți învăța vreo lecție? Ori de câte ori întâmpinați ceva, ar trebui să aveți părtășie unul cu celălalt, astfel încât viața voastră să vă poată aduce beneficii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujiți așa cum au slujit israeliții”). Apoi am văzut asta într-o predică: „Sunt unii oameni care nu pot să se coordoneze cu nimeni altcineva atunci când își îndeplinesc datoria. Nu se poate apropia nimeni de ei; asta dezvăluie mândria și gândurile lor, că nu au nicio rațiune umană, că nu sunt conștienți de ei înșiși și că îi privesc pe ceilalți de sus. Nu e asta ceva deplorabil? Firea tipului acesta de oameni nu se schimbă deloc și nu e ușor să spui dacă pot fi mântuiți de Dumnezeu. Oamenii care se cunosc cu adevărat pe sine îi pot trata pe alții într-un mod corect fără a fi prea critici. De asemenea, ei îi pot ajuta și sprijini pe alții cu răbdare, îi pot face să se simtă apreciați și iubiți; pot avea relații corecte cu alții. Sunt oameni cu umanitate și numai oamenii cu umanitate Îl cinstesc pe Dumnezeu, pot trăi armonios cu alții și își îndeplinesc datoria în mod adecvat” (Părtășia celui de mai sus). Din acele cuvinte ale lui Dumnezeu și din această predică, m-am cercetat cu atenție și am văzut că nu înțelesesem voia lui Dumnezeu cu privire la aranjarea partenerilor din casa lui Dumnezeu pentru toate nivelurile de lideri. Chiar mai mult, nu pusesem în practică sau nu pătrunsesem în adevărul coordonării armonioase. Un motiv pentru aranjarea partenerilor din casa lui Dumnezeu pentru noi este faptul că noi suntem de un calibru prea mic, iar măsura în care noi înțelegem toate aspectele adevărului este prea limitată. Nu puteam lua asupra noastră toată lucrarea din biserică de unii singuri. Cu ajutorul unui partener, putem duce la bun sfârșit mai bine lucrarea bisericii. Alt motiv este acela că, deoarece naturile noastre sunt așa de arogante, pe lângă poziție, vrem să avem puterea și să avem ultimul cuvânt în orice lucru. Cu supravegherea și restricționarea unui partener, acel fel de slujire autocratică, aleatorie și nesăbuită, care poate dăuna lucrării bisericii, poate fi evitat. De asemenea, putem exersa mai bine intrarea în adevărul umanității normale, așa încât să putem avea o părtășie reciprocă cu partenerii noștri și să învățăm unul de la altul. Acest lucru ajută imens lucrarea bisericii, precum și intrarea noastră în viața personală. Asta m-a făcut să văd că coordonarea armonioasă din slujirea noastră este atât de vitală pentru lucrarea bisericii și pentru intrarea noastră în viața personală! Însă eu nu urmărisem niciodată voia lui Dumnezeu în privința asta. Nu dădusem atenție lecțiilor practice pe care le puteam învăța prin această coordonare. Eu doar lucrasem cu ea cu reticență, din cauza aranjamentului din biserică, și imediat ce această soră nu a putut gestiona bine câteva lucruri, m-am răstit la ea și m-am pierdut cu firea. Am simțit întotdeauna că nu e la fel de capabilă cum sunt eu și nu am văzut punctele ei forte și avantajele ei. Chiar m-am împotrivit aranjamentului din biserică. Cu adevărat am fost prea arogantă, atât de neconștientă de mine însămi și nu am avut nici cea mai mică urmă de umanitate sau rațiune și, mai mult, nu am avut nici o inimă de reverență față de Dumnezeu, nemeritând să aduc slujire în fața lui Dumnezeu.

O, Dumnezeule! Descoperirea Ta m-a făcut să recunosc incapacitatea mea de a coordona în mod armonios, aroganța mea și latura mea demnă de milă în slujirea către Tine. De azi înainte, vreau să păstrez o inimă de reverență față de Tine, să nu mă mai promovez pe mine însămi și în toate lucrurile să mă concentrez pe interesele bisericii. În coordonarea în slujire, îi voi sprijini pe ceilalți și voi învăța de la ei. Mă voi concentra pe propria mea pătrundere în adevăr și voi căuta să devin degrabă o persoană cu adevăr și umanitate, care să fie potrivită pentru a fi folosită de Tine.