de A’Chao, China

Era în martie 2012. Nu știu în ce zi a început, dar am observat că, zilnic, după cină, soția mea își făcea în grabă treburile gospodărești și apoi intra în dormitor să citească o carte. S-a întâmplat într-o zi, în următoarea… și tot așa. Am fost foarte curios. Ce carte citea? De ce era așa de atractivă pentru ea? Într-o seară, nu m-am putut abține și am împins ușa să văd ce se întâmpla. Când m-a văzut intrând, a vrut să pună cartea deoparte. I-am prins mâna în care ținea cartea și am întrebat-o ce citea. A zâmbit și a spus: „E Cartea deschisă de Miel. Astea sunt cuvintele rostite de Domnul Isus întors. Noi am tânjit după întoarcerea Lui și acum El S-a întors.” Când am auzit asta, am fost șocat și mi s-a făcut frică. Mi-am amintit că pastorul a zis: „Noi credem în Domnul, așa că suntem mântuiți. Când va veni, El ne va ridica direct în Împărăția cerurilor, deci, orice predicare a venirii Domnului e falsă.” I-am spus, furios: „Cred că faci o greșeală. Ai uitat ce ne-a zis pastorul? Noi deja suntem mântuiți prin credința în Domnul. Dacă Domnul S-ar fi întors, am fi fost ridicați deja în Împărăția cerurilor. Dar suntem tot aici, nu-i așa? Fiind credincioși în Domnul, trebuie să citim Biblia și să rămânem pe calea Domnului. Numai așa putem fi luați sus în Împărăția Cerurilor când vine Domnul.” Soția mea a spus: „Nu fi atât de grăbit să definești. Citește mai întâi cartea asta și apoi vei ști dacă Domnul S-a întors cu adevărat.” Numai că atunci eu m-am ferit, foarte precaut, deci n-am putut interioriza ce spunea soția, așa că ea n-a putut decât să-mi ia cartea.

Apoi, odată am venit acasă în timpul serviciului să iau ceva și, când mi-am văzut soția citind iar din carte, m-am încruntat și am ignorat-o luând ce-mi trebuia și plecând. La întoarcere, mă tot gândeam: „De ce-i soția mea atât de entuziasmată de lucrul ăsta? Citește ori de câte ori are timp și merge să predice Evanghelia.” Deodată mi-am amintit ce spunea mama: „Fulgerul de la Răsărit e un adversar de temut. Frații și surorile care cunosc bine Biblia și urmăresc serios se pierd în cărțile lor și nu mai ies de-acolo.” M-am gândit: „Oare soția mea citește o carte care ține de Fulgerul de la Răsărit? A fost uluită de ea? Dacă ajunge să fie amăgită într-adevăr și pierde mântuirea Domnului? Dar eu sunt imatur în viață și nu cunosc Biblia foarte bine. Nu știu cum s-o aduc înapoi.” Mai târziu, m-am dus la pastorul Chen să-l ajut să-și redecoreze casa. Mă gândeam că el credea în Domnul de ani de zile, cunoștea Biblia și era matur în viață. Va avea el niște metode inteligente de a-mi întoarce soția de pe marginea abisului. Așa că i-am spus pastorului Chen: „În ultima vreme, soția mea citește o carte. Zice că Domnul S-a întors și predică activ Evanghelia. S-a schimbat mult. Știți că, în trecut, credința ei în Domnul era slabă și nu prea citea Biblia. Nu știu de ce acum urmărește atât de serios.” Auzind asta, a zis, solemn: „E în pericol! Acum, în toată lumea religioasă, numai Fulgerul de la Răsărit mărturisește întoarcerea Domnului și ei sunt singurii care nu citesc Biblia. Poate că soția ta a acceptat Fulgerul de la Răsărit. Dacă ea crede în Fulgerul de la Răsărit, va pierde mântuirea Domnului și nu va putea intra în Împărăția cerurilor. Trebuie să faci repede ceva s-o aduci înapoi.” Când am auzit asta, m-am îngrozit. M-am îngrijorat că această credință greșită a soției mele Îl va face pe Domnul s-o părăsească și ea va cădea pradă dezastrelor. L-am întrebat pe pastorul Chen ce să fac. S-a gândit puțin, apoi a zis: „Eu sunt pastor și cunosc Biblia mai bine decât tine. Deseară, fură cartea pe care o citește soția ta și o să te ajut s-o analizezi. Dar vezi să nu afle ea!” La momentul acela, am considerat că ar fi mai bine să mă ajute pastorul s-o analizez. În felul ăsta, aș ști ce scrie în ea și aș căpăta puțin discernământ. Dacă era greșită credința soției, am putea s-o convingem să se întoarcă la timp. În noaptea aceea, i-am adus pe furiș pastorului Cartea deschisă de Miel. Pastorul Chen a luat cartea, a frunzărit-o la întâmplare, apoi a trântit-o pe masă. Uitându-se fix la coperta cărții, a spus cu dispreț: „Da, asta-i o carte care ține de Fulgerul de la Răsărit. Sunt sigur că soția ta crede în Fulgerul de la Răsărit. Predicarea lor e foarte aleasă și majoritatea n-o pot respinge. Unii, care urmăresc serios și cunosc Biblia încetează total să citească Biblia după ce citesc cărțile lor. Dacă nu citesc Biblia, mai sunt ei credincioși în Domnul? Soția ta a fost amăgită de Fulgerul de la Răsărit. Dacă nu se-ntoarce, va pierde binecuvântările Împărăției Cerurilor.” Am fost puțin derutat auzind asta: „Cei care nu cunosc Biblia nu au discernământ, deci e normal să fie amăgiți, însă dacă cei care sunt conducători de ani de zile și cunosc bine Biblia cred în Fulgerul de la Răsărit, există, oare, un fel de mister în cartea asta? Altfel, de ce oameni care cunosc Biblia devin atât de atrași de ea și sfârșesc prin a crede în Fulgerul de la Răsărit? Eu nu înțeleg deloc!” I-am zis, deci, pastorului: „Dvs. înțelegeți multe în legătură cu Biblia. Analizați puțin conținutul cărții și povestiți-mi ce scrie. Ce să fac să-mi conving soția să se întoarcă?” Am fost surprins când pastorul a spus, solemn: „Eu sunt pastor și sunt matur în viață, așa că nu am nevoie să citesc această carte. Suntem mântuiți crezând în Domnul și trebuie doar să-L așteptăm să ne ia în împărăția lui Dumnezeu. Dacă soția îți predică Fulgerul de la Răsărit, să nu crezi în el. Fulgerul de la Răsărit nu-i decât o escrocherie financiară. În chestiunea asta, tot ce poți face e să te asiguri că nu-i dai mulți bani. Depune-ți toți banii, nu-i da acces la ei și supraveghează-i fiecare mișcare.” Atunci, am considerat că pastorul știa mai mult decât mine și că totul era pentru a mă proteja, deci m-am hotărât să procedez cum a spus el. Când am ajuns acasă, credeam că soția nu se întorsese, așa că am pus cartea la locul ei cu grijă, dar, înainte să termin, soția a ieșit din cealaltă cameră. Am fost surprins, apoi ea m-a întrebat, neliniștită: „Ai luat tu cartea mea?” M-am temut că va descoperi că am furat-o, așa că am mințit, zicând: „N-am luat-o eu. Mereu lași lucrurile vraiște. Hai să te-ajut s-o găsești!” Apoi, am scotocit prin cameră și, în cele din urmă, am scos cartea, i-am dat-o și am spus: „Uite-o! Mereu lași lucrurile vraiște. Ar trebui să le pui la locul lor.” Soția numai se tot uita la mine și, cu inima cuprinsă de vinovăție, am simțit cum mă înroșesc. Din fericire, ea nu mi-a pus alte întrebări. A luat cartea, pur și simplu, și a plecat. În clipa asta mi-am adus aminte că Domnul Isus ne cere să fim oameni cinstiți. „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»” (Matei 5:37). Pe când eu, ce făcusem? Acționasem împotriva învățăturilor Domnului și a conștiinței mele și mă purtasem ca un hoț. Dar m-am consolat zicându-mi că am făcut-o ca s-o protejez pe ea.

Ziua următoare, m-am dus la bancă, am schimbat PIN-urile tuturor libretelor și cardurilor noastre și am depus toți banii noștri suplimentari, așa că mai aveam doar pentru mâncare. În mod neașteptat, soția mea n-a spus nimic după ce a aflat. În afară de citirea cărții ei, își făcea toate treburile gospodărești la fel de bine ca de obicei și mă trata la fel de plăcut ca întotdeauna. Eu, însă, mă simțeam rușinat și stânjenit. Credeam în Domnul de atâția ani, și totuși, îmi tratam soția în moduri atât de josnice. Nu așa ar trebui să se poarte un creștin. Mi-am dat seama că soția se schimbase mult de când a început să citească din carte. Eu o tratam astfel și ea nici măcar nu se enerva. Oare cuvintele din carte au schimbat-o? Oare făceam eu o greșeală? Oare acest Fulger de la Răsărit în care credea soția mea era, într-adevăr, întoarcerea Domnului Isus? Am știut că trebuia să-mi clarific totul.

Într-o seară, la cină, soția m-a încurajat să citesc iar din carte și a zis: „Spui că suntem mântuiți prin credința în Domnul și că El ne va lua în Împărăția cerurilor când va veni. Dar uită-te la mama, la cumnata noastră și la noi: credem în Domnul de ani de zile și totuși, mereu, ziua păcătuim și noaptea ne mărturisim păcatele. Nu putem scăpa din robia păcatului. Scripturile spun că fără sfințenie nu-L putem vedea pe Domnul. Dumnezeu e sfânt, deci, dacă noi mai păcătuim atât de des, cum suntem calificați să intrăm în Împărăția cerurilor? Acum, Domnul Isus S-a întors. El exprimă adevărul și face lucrarea judecății începând de la casa lui Dumnezeu pentru a curăța complet oamenii de păcat și a ne aduce în Împărăția Sa. Pentru a intra în Împărăția cerurilor, trebuie să acceptăm lucrarea judecății lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.” Ce a spus soția avea oarecum sens pentru mine. Noi încă trăiam într-o stare de păcătuire ziua și mărturisire a păcatelor noaptea și încă nu putea scăpa de robia păcatului. Domnul e sfânt, deci, e greu de spus dacă niște oameni murdari și corupți ca noi ar putea intra în Împărăția cerurilor. Când am înțeles asta, am încuviințat din cap. Soția mea a văzut că nu mă împotriveam și a spus, fericită, că a doua zi ar putea veni două surori să-mi vorbească despre întoarcerea Domnului. Am fost de acord să le ascult. Știam, însă, că eu înțelegeam puține despre Biblie, așa că am dorit să vină și pastorul Chen să mă ajute să-nțeleg și să dezbată cu surorile. Astfel, puteam să capăt discernământ și să văd ale cui cuvinte erau cele mai conforme cu Biblia. Deci, i-am vorbit despre asta pastorului Chen.

A doua zi, după cină, toată lumea sosise. Una dintre surori a avut părtășie: „Domnul S-a întors, El exprimă adevărul și face lucrarea de judecare și de purificare a oamenilor –” Înainte ca ea să termine, pastorul a strigat tare: „Pe ce bază spui că Domnul S-a întors? Păcatele ne sunt iertate prin credința în Domnul Isus. Noi suntem mântuți prin har. Nu avem nevoie de lucrarea asta de judecată. Nu înțelegi Biblia deloc!” Cealaltă soră i-a zis pastorului: „Frate, nu putem dobândi adevărul certându-ne în legătură cu el. Domnul S-a întors cu adevărat și, dacă vei citi adevărul pe care-l exprimă Domnul întors, vei ști dacă El este real.” Pastorul Chen a spus, nerăbdător: „De ce să-l citesc? Domnul nu S-a îmtors. Tu nu înțelegi Biblia deloc, atunci de ce predici Evanghelia? Eu știu mult mai mult despre Biblie decât tine și nu vreau să ascult asta.” Cele două surori au folosit Biblia pentru a vorbi despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar pastorul Chen n-a ascultat deloc și le-a întrerupt încontinuu, nelăsându-le să vorbească, până când cele două surori n-au avut de ales și au plecat. Apoi, i-a zis soției mele: „Nu le asculta! Tu nu înțelegi Biblia, așa că nu te lăsa amăgită și citește mai mult Biblia pe viitor!” Și uite-așa, în mai puțin de cincisprezece minute, plecaseră toți. Am fost foarte dezamăgit. Ca pastor al unei biserici, dacă cineva depune mărturie că Domnul S-a întors, el ar trebui să caute, să cerceteze și să dezbată cu oamenii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Dacă într-adevăr este întoarcerea Domnului, ar trebui s-o acceptăm împreună, iar dacă nu este, atunci vom dobândi puțin discernământ. Asta le-ar face bine tuturor. De ce era așa de arogant pastorul Chen? Dacă înțelege Biblia cu adevărat, ar fi trebuit să aibă o discuție cum se cuvine cu ele. Credeam că mă voi alege cu ceva în seara aceea. Am fost surprins să descopăr cât mă înșelam, și nu mi-a plăcut cum a tratat situația pastorul Chen. Însă părtășia lui s-a bazat pe Biblie, iar cele două surori nu au avut părtășie pe altă bază decât Biblia. Ambele părți aveau o bază biblică, atunci de ce explicațiile și interpretările lor au fost atât de diferite? Am fost foarte derutat.

Mai târziu, m-am întors cu soția în orașul nostru natal, iar pastorul Liu și conlucrătorul Liang din biserica locală au venit la mine s-o convingă pe soția mea să nu mai creadă în Fulgerul de la Răsărit. Când au văzut că ea nu asculta, conlucrătorul Liang a arătat-o cu degetul, furios, a certat-o și a spus multe lucruri condamnând Fulgerul de la Răsărit, ca s-o înspăimânte. M-am gândit: „Mai e acesta un credincios în Domnul? Soția mea nu face decât să creadă în Fulgerul de la Răsărit. Ar trebui s-o ajuți și s-o susții din iubire, așa cum ne învață Domnul, nu să-i faci cu degetul în față, amenințător.” Eram furios și am vrut să discut rațional cu el, însă chiar atunci, pastorul Liu m-a tras afară și mi-a zis: „Trebuie s-o convingi pe soția ta! Ea nu crede în Fulgerul de la Răsărit de prea mult timp, așa că spune-i să-Și mărturisească Domnului păcatele, să se căiască și, dacă nu vrea să asculte, dacă ești nevoit, poți chema poliția.” Atunci, am simțit că era greșit din partea pastorului Liu să spună asta, dar am simțit, totodată, că nu exista nicio altă cale s-o opresc. După ce au plecat, soția mi-a zis: „Când am crezut în Domnul, am fost pasivă, slabă și credința mea era rece, dar niciunul dintre pastori sau prezbiteri n-a venit să mă ajute ori să mă susțină. Acum L-am primit cu bucurie pe Domnul și uită-te ce sârguincioși au devenit! Văd limpede că nu le pasă deloc de viața mea. Vor doar să mă tragă înapoi în religie, ca să le dau jerfe în continuare și, dacă nu pot s-o facă, toată purtarea lor se schimbă. Mi-au făcut cu degetul în față, amenințători, m-au certat și au spus lucruri hulitoare. E asta după învățăturile Domnului? Se poartă ei ca unii care cred în Domnul? Trebuie să-i discerni și să nu asculți orbește ce zic. Credincioșii iudaismului i-au urmat orbește pe farisei în osândirea Domnului Isus și, până la urmă, L-au răstignit pe Domnul și au ofensat firea lui Dumnezeu.” Auzind-o pe soția mea, mi-am amintit cum pastorul Liu a zis că a venit s-o aducă pe ea înapoi, dar n-a oferit niciun cuvânt de dragoste sau de susținere. Tot ce a spus a fost intimidare, amenințări și condamnare. Ba mi-a și cerut să chem poliția să-mi aresteze soția. Erau astea lucruri pe care le-ar zice credincioșii în Domnul? N-ar însemna asta să-mi împing soția în groapă? M-am înfuriat; după aceea, n-am mai îndrăznit să mă încred în pastori.

După incidentul ăsta, deseori soția a mai încercat să mă convingă să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Eram foarte curios. Voiam să văd ce anume conține cartea asta, de a întărit așa de mult credința soției mele și a făcut-o atât de hotărâtă să mă convingă s-o citesc. Însă n-am vrut ca soția să-mi cunoască atitudinea, așa că am fost prea stânjenit ca să-i spun. Într-o zi, când soția nu era acasă, i-am luat cartea și am citit-o. Am deschis primul capitol și am citit titlul „Prefață”. Iată ce am citit în carte: „Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și ce trebuie să facă ei pentru a se conforma voii lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenii sunt familiarizați cu cuvântul «Dumnezeu» și cu expresii precum «lucrarea lui Dumnezeu», ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și cu atât mai puțin Îi cunosc lucrarea. Atunci, nu e de mirare că toți cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt confuzi în credința lor despre El. Oamenii nu iau în serios credința în Dumnezeu, și asta doar deoarece a crede în Dumnezeu este prea nefamiliar, prea ciudat pentru ei. Astfel, ei nu se ridică la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu sunt potriviți pentru folosul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt ei capabili să-I mulțumească voia. «Credința în Dumnezeu» înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept în ceea ce privește credința în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa, își purifică firea coruptă, îndeplinește voia lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie se poate numi «credință în Dumnezeu»” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu). Când am ajuns aici, am simțit că niciun om nu putea spune astfel de cuvinte. În credința noastră în Dumnezeu, dincolo de a crede că toate lucrurile sunt create de El, trebuie să experimentăm cuvintele și lucrarea Lui, să ne lepădăm firile corupte și să ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Cuvintele acestea au limpezit ce este credința în Dumnezeu. În toți anii mei de credință în Domnul, eu n-am știut decât că trebuia să citesc Biblia, să mă rog și să ascult predici. Am crezut orice spuneau pastorii și am ascultat de pastori în toate privințele. Cum se putea numi asta credință în Dumnezeu? Asta însemna să crezi în pastori! Cu cât citeam mai mult cuvintele astea, cu atât mi se lumina inima și doream să citesc mai mult. Ori de câte ori soția nu era acasă, scoteam cartea pe furiș ca să citesc din ea.

Într-o zi, am citit pasajul acesta din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor ce încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). După aceste cuvinte: M-am gândit imediat la pastori și prezbiteri. Ei erau familiarizați cu Biblia, umili în aparență, răbdători, iubitori și adesea ne spuneau să veghem și să așteptăm venirea Domnului, însă, atunci când cineva chiar a depus mărturie despre întoarcerea Domnului, ei n-au avut nici cea mai mică dorință de a căuta și cerceta. Pastorul Chen mi-a cerut să fur cartea, zicând că voia să mă ajute s-o verific, deci, se-nțelege de la sine că ar fi trebuit să citească ce conține, dar, fără s-o privească măcar, imediat a condamnat-o pe soția mea că greșește. Conlucrătorul Liang mi-a certat soția, a intimidat-o și a amenințat-o prin cuvinte de osândire, iar pastorul Liu mi-a zis să chem poliția, să-mi trădez soția și s-o predau. Cum ar putea face asemenea lucruri niște credincioși în Domnul? Dacă Dumnezeu Atotputernic era, într-adevăr, cea de-a doua venire a Domnului Isus, dar pastorii, în loc să ne îndrume să căutăm și să cercetăm, se străduiau din răsputeri să ne stea în cale, ba chiar au vrut să chem poliția să-mi aresteze soția – atunci, nu erau ei, oare, exact cum descriu aceste cuvinte, pietre de poticnire și obstacole care ne împiedicau să cercetăm adevărata cale? Nu erau ei, pur și simplu, oameni care I se împotriveau lui Dumnezeu sub drapelul credinței în El? M-am gândit cum, atunci când Domnul Isus a venit să lucreze, nici fariseii nu au căutat sau cercetat, ci au făcut tot posibilul să I se împotrivească și să-L osândească, iar până la urmă, Domnul a fost pironit pe cruce. Dacă Dumnezeu Atotputernic era, într-adevăr, întoarcerea Domnului Isus, pastorii făceau ce au făcut fariseii la vremea lor. Mi s-a părut că ar fi posibil ca pastorii și prezbiterii să fie oameni care I se împotriveau Domnului. În clipa aceea, mi-am spus: „Nu mai pot să ascult de pastori. Trebuie să cercetez atent lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, să văd dacă El este întoarcerea Domnului.”

Ulterior, soția l-a invitat pe fratele Zhou Chuanyang de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic să aibă părtășie cu mine. L-am întrebat: „Biblia spune: «Căci prin credinţa din inimă se primește dreptatea și prin mărturisirea cu gura se primește mântuirea» (Romani 10:10). Noi credem în Domnul și am fost mântuiți. De ce mai avem nevoie ca Dumnezeu să facă o etapă din lucrarea de judecată?” Chuanyang a avut părtășie astfel: „Ce înseamnă a fi mântuit prin credința în Domnul Isus? De fapt, «mântuirea» se referă la faptul că oamenii cred în Domnul Isus, se roagă Domnului și își mărturisesc păcatele. Păcatele lor sunt iertate, ei nu sunt condamnați de lege și se bucură de pacea, bucuria și harul îmbelșugat dăruit de Domnul. Asta e ceea ce înseamnă a fi «mântuit» în Epoca Harului. Numai că natura noastră păcătoasă încă există în noi, și noi încă nu ne-am lepădat de păcat. Dumnezeu e sfânt, împărăția lui Dumnezeu e un loc sfânt și este imposibil ca Dumnezeu să-i aducă în împărăția Lui pe cei care încă pot păcătui și I se pot împotrivi. Așadar, în zilele de pe urmă, Dumnezeu înfăptuiește o etapă a lucrării de judecată pentru a purifica temeinic oamenii. Astfel, oamenii sunt calificați să intre în împărăția lui Dumnezeu.” Chuanyang a mai spus că lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a fost mult profețită în Biblie. Precum a spus Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). Iar 1 Petru 4:17 spune: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu.” El a zis: „De-aici, putem vedea că Domnul va mai exprima adevărul când Se va întoarce în zilele de pe urmă și, de asemenea, va face lucrarea de judecare și de purificare a oamenilor, iar judecata va începe de la casa lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic împlinește aceste profeții.” Apoi, Chuanyang mi-a arătat un videoclip cu recitare din cuvântul lui Dumnezeu: Dumnezeu Atotputernic spune: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). „Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu a însemnat că omul nu a mai avut păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască înlăuntrul vechii sale firi satanice. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de corupta sa fire satanică, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea coruptă satanică și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Chuanyang a avut părtășie astfel: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt foarte clare. Domnul Isus a făcut numai lucrarea de răscumpărare. El nu a mântuit omenirea de păcat în totalitate. Deși noi credem în Domnul și păcatele ne sunt iertate, natura noastră păcătoasă încă există în noi și nu putem scăpa din robia păcatului. În anii noștri de credință în Domnul, deseori am mințit și am înșelat și am fost, de asemenea, aroganți, încrezuți, invidioși, puși pe harță. Lepădarea și sacrificiul nostru pentru Domnul sunt toate niște tranzacții cu Dumnezeu în schimbul binecuvântărilor Lui, iar când ne confruntăm cu încercări și necazuri, noi încă ne împotrivim Domnului, Îl judecăm sau chiar Îl trădăm. Și altele. Niște oameni ca noi, care adesea trăiesc în păcat, I se împotrivesc lui Dumnezeu și Îl judecă, cum ar putea fi calificați să intre în Împărăția Lui? În zilele de pe urmă, pe baza planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru a salva omenirea, pe baza nevoilor omenirii corupte și a lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăr și face lucrarea de judecată pentru a curăți și schimba temeinic oamenii, pentru a-i mântui de păcat și a-i aduce în Împărăția Cerurilor. Dacă noi doar acceptăm lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus, e imposibil ca firile noastre satanice să se schimbe, trăim pentru totdeauna în păcat și în robie față de păcat și nu suntem calificați să intrăm în Împărăția cerurilor. De aceea, noi trebuie să acceptăm lucrarea de judecată și mustrare a lui Dumnezeu Atotputernic, să ajungem să înțelegem calea spre schimbarea firii, să ne lepădăm de firile corupte și să devenim oameni care ascultă și se tem de Dumnezeu. Abia atunci putem fi într-adevăr mântuiți de Dumnezeu.”

După ce am auzit părtășia lui, mi s-a luminat sufletul. A fi răscumpărați este numai iertarea păcatului. Nu înseamnă că putem intra în Împărăția Cerurilor. Eu credeam în Dumnezeu de peste zece ani, deseori m-am rugat, mi-am mărturisit păcatele și I-am cerut iertare lui Dumnezeu, dar firile mele corupte nu se schimbaseră deloc. La fel, pastorul Chen, pastorul Liu și ceilalți, după ani de credință în Domnul, odată confruntați cu vestea întoarcerii Domnului nu au căutat sau cercetat deloc, i-au împiedicat pe alți credincioși să cerceteze adevărata cale și chiar i s-au opus și au condamnat-o. Ba, încă m-au încurajat să chem poliția să-mi aresteze soția. Cum ar putea intra în Împărăția Cerurilor oameni care mai erau capabili să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu? Gândindu-mă la asta, i-am zis lui Chuanyang: „Noi încă nu ne-am lepădat de păcate, deci, într-adevăr avem nevoie să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic.” Apoi l-am întrebat cum face Dumnezeu Atotputernic lucrarea judecății, și el mi-a citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). Chuanyang a avut părtășie astfel: „Dumnezeu Atotputernic spune lucrurile foarte clar. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu înseamnă, de fapt, că Dumnezeu le dezvăluie oamenilor adevărul, calea și viața Lui. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic exprimă toate aspectele adevărului și, cu firea dreaptă și măreață a lui Dumnezeu, El judecă și expune naturile satanice ale oamenilor, analizează cuvintele și faptele lor și, una câte una, El dezvăluie diversele noastre concepții greșite și motivații incorecte pentru a crede în Dumnezeu, precum și firile noastre satanice arogante, amăgitoare și încăpățânate și chiar gândurile și ideile ascunse adânc în inimile noastre. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, e ca și cum Dumnezeu ne judecă și ne dezvăluie față către față. Ajungem să ne dăm seama de natura noastră satanică, vedem realitatea coruperii noastre de către Satana, căpătăm o înțelegere a firii drepte a lui Dumnezeu care nu admite ofensă din partea oamenilor, avem teamă de Dumnezeu în inimi, putem să ne urâm pe noi înșine și să ne căim din suflet, avem căință adevărată și ne schimbăm, treptat, firile corupte.” Lucrarea lui Dumnezeu e atât de practică! În trecut, mi-am imaginat lucrarea lui Dumnezeu prea supranaturală și vagă. M-am gândit că, odată ce credeam în Domnul, eram mântuit și puteam intra în Împărăția cerurilor. Asta e în contradicție totală cu realitățile lucrării lui Dumnezeu. Când am înțeles lucrul acesta, am fost sigur că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și am acceptat fericit lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Mă bucur că nu m-am dus înapoi la pastori. Privind în urmă, văd cum m-am agățat de propriile concepții și închipuiri, am refuzat să ascult glasul Domnului și să-L primesc cu bucurie și i-am pus piedici soției. Am fost atât de ignorant și orb, regret profund când mă gândesc! Dar Îi sunt și mai recunoscător lui Dumnezeu Atotputernic că S-a milostivit de mine și m-a adus înaintea Lui, pas cu pas, încât, până la urmă, am putut să aud glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpin pe Domnul!