de Yang Fan, China

În 2019, mi-am început datoria de lider. Am știut că era preamărirea lui Dumnezeu și am jurat s-o fac bine. După aceea, am fost zilnic ocupată cu întâlniri, rezolvând probleme din datoria fraților și surorilor, monitorizând progresul muncii. M-am simțit foarte împlinită. După o vreme, din cauza unor sarcini administrative, volumul de muncă a crescut, am lucrat zilnic până târziu și m-am simțit puțin prea ocupată. M-am gândit: „E mult și obositor să mă îngrijorez pentru toată munca. Mintea mea e solicitată zilnic. Nu e la fel de ușor ca atunci când ai o datorie individuală.” Mai târziu, am mers la o întâlnire de grup la care era sora Zhao. M-am gândit: „În trecut, am fost partenera sorei Zhao, era responsabilă în datoria ei și căuta adevărul activ pentru a rezolva dificultățile întâlnite. Ea supraveghează munca în acest grup, deci nu trebuie să-mi fac prea multe griji.” După aceea, rareori m-am întâlnit cu grupul lor. Într-o noapte, unii frați și surori m-au anunțat în scris că grupul sorei Zhao avea câteva probleme și carențe și mi-au cerut să rezolv repede problema. Am vrut să cercetez cuvântul lui Dumnezeu dinainte și să caut o soluție, dar aveam multe probleme de rezolvat și n-am reușit să termin repede. M-am gândit: „E târziu și sunt foarte obosită. N-o pot face. În plus, îi scrisesem deja o scrisoare sorei Zhao despre problemele și carențele ei. E responsabilă și va avea inițiativa să le rezolve prin părtășie. Nu va trebui s-o fac eu. Dacă aș face totul singură, cum aș putea să termin vreodată? Doar voi avea părtășie cu ea la întâlnire.” Mai târziu, când am verificat, sora Zhao avusese deja părtășie despre asta cu grupul și toți au sugerat căi de practicare pentru a rezolva problemele, ceea ce m-a făcut să simt că nu trebuie să-mi fac griji cât sora Zhao conducea acel grup. Apoi, efectiv n-am mai întrebat despre munca grupului.

După o vreme, am mers la o întâlnire cu grupul sorei Zhao și am aflat că părtășia ei bătea apa în piuă și că ea vorbea mult fără să spună nimic clar. M-am gândit: „Dacă e într-o stare proastă? De ce vorbește incoerent?” Apoi, mi-am spus: „Poate că are emoții că sunt eu aici. Îi trebuie puțin timp de acomodare. Acum, am altceva de făcut.” Așa că am plecat, fără să am părtășie cu ea. Mai târziu, am aflat că munca grupului era ineficientă. M-am gândit: „E vreo problemă în grup?” Apoi, am schimbat-o: „Au avut părtășie doar despre probleme și greutăți în datorie, toți par gata să se schimbe și e normal să fie mai puțin productiv acum.” Când am realizat asta, nu m-am mai gândit la munca lor. Mai târziu, sora Wang mi-a spus că sora Zhao era obsedată de statut, nu putea coopera cu ceilalți și nu era potrivită ca lider. M-am gândit: „Sora Zhao e puțin prea concentrată pe statut, dar e responsabilă. Dacă nu poate coopera cu ceilalți sigur e din cauză că a fost într-o stare proastă, controlată de firile ei corupte. Îi trebuie timp de acomodare.” Gândindu-mă la asta, i-am spus sorei Wang: „Sora Zhao e responsabilă în datorie și încă e un lider de grup capabil. Dacă expune corupție, putem încerca s-o ajutăm și să o expunem bazându-ne pe problemele ei. Azi sunt ocupată și n-am timp, dar voi avea părtășie cu ea mai târziu.” Când sora Wang m-a auzit spunând asta, nu a mai adăugat nimic. Ulterior, fiind ocupată cu alte sarcini, am uitat de părtășia cu sora Zhao. Într-o noapte, mi-am amintit brusc: „Nu cunosc starea sorei Zhao. N-ar trebui să merg să o văd?” Dar apoi, m-am gândit: „E de calibru bun, iar când avea o stare proastă în trecut, putea să caute repede adevărul și s-o înlăture singură. Și de data asta va putea să se acomodeze singură. Locuiește departe. Dacă merg până acolo, lăsând deoparte deranjul, dacă nu e acasă, nu voi face un drum degeaba? O las baltă. O voi face luna viitoare.” Am fost consternată când le-am verificat munca la sfârșitul lunii. Erau multe probleme și carențe în munca sorei Zhao, o muncă tot mai puțin eficientă. Frații și surorile supravegheați de ea erau toți într-o stare pesimistă, iar munca lor a fost serios afectată. Doar atunci am realizat că lucrurile erau grave. Am mers la sora Zhao ca s-am părtășie cu ea și să-i arăt problemele, dar a refuzat s-accepte, a găsit scuze, a comentat și n-a arătat autocunoaștere. După ce am discutat despre ea cu partenerii mei, am decis că sora Zhao nu mai putea fi lider de grup și, într-un final, am demis-o. Apoi, frații și surorile au raportat că sora Zhao era geloasă, își neglija datoria și se lansa în dispute, făcând-o pe o soră să se simtă constrânsă de ea, să fie deprimată și să vrea să renunțe la datorie. Sora Wang i-a raportat situația, dar a fost suprimată și respinsă. Și celelalte surori s-au simțit constrânse de ea și le-a afectat datoria, împiedicând lucrarea mai multe luni. După înlocuirea sorei Zhao, nu doar că nu s-a căit, ci s-a și răzbunat pe ceilalți. După expunerea și analiza ei, n-a înțeles, nici n-a regretat faptele ei rele. Ulterior, pentru că nu am făcut lucrare practică, mi-am neglijat datoria, n-am înlocuit-o la timp pe sora Zhao și am prejudiciat serios lucrarea bisericii, și eu am fost înlocuită. La acea vreme, m-am simțit groaznic. Doar atunci am început să examinez de ce sora Zhao avusese de mult timp dispute din cauza geloziei și perturbase lucrarea bisericii, dar eu am fost oarbă și nu am sesizat nimic. Eram doar vag conștientă că nu făceam lucrare practică și nu-i puteam discerne pe ceilalți, dar nu m-am concentrat să-mi înțeleg și analizez firile corupte.

La o întâlnire, am văzut cuvintele lui Dumnezeu dezvăluind că liderii falși nu fac lucrare practică și apoi, am înțeles, în sfârșit. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Conducătorii falși nu se informează niciodată și nu țin evidența cu privire la situația reală a supraveghetorilor la nivel de grup, nici nu se informează, nu țin evidența și nu încearcă să priceapă situația privitoare la intrarea în viață, nici atitudinea față de muncă și datorie și diversele atitudini față de Dumnezeu și credința în Dumnezeu a supraveghetorilor la nivel de grup și a personalului responsabil pentru munca importantă; conducătorii falși nu se informează despre transformările lor, despre progresele lor sau despre diversele probleme care apar în timpul activității lor, în special când vine vorba despre efectul asupra lucrării bisericii și asupra aleșilor lui Dumnezeu pe care-l au greșelile și abaterile survenite în timpul diverselor etape ale lucrării. Dacă nu pot înțelege cu exactitate astfel de situații, atunci nu le pot rezolva prompt – și dacă nu le pot rezolva prompt, atunci nu vor putea remedia prompt influența negativă și daunele aduse muncii de supraveghetorii diverselor grupuri. Așadar, în acest sens, conducătorii falși nu și-au îndeplinit responsabilitatea. Neîndeplinirea responsabilităților este o abatere de la datorie; aceștia nu își îndeplinesc rolul de a-i supraveghea pe alții, de a afla mai multe despre ei, de a le înțelege pe deplin situația și de a-i monitoriza.” „Falșii lideri: sunt proaste persoanele de tipul acesta? Sunt proaste și nesăbuite. Ce le face proaste? Și-au pus voioase încrederea în oameni, socotind că, întrucât atunci când au ales această persoană, aceasta a depus un jurământ, și-a dat cuvântul și s-a rugat cu lacrimi curgându-i pe față, nu putea fi nimic serios în neregulă cu ea și că în viitor nu le va cauza niciodată probleme. Falșii lideri nu înțeleg deloc natura oamenilor; nu înțeleg ce este o fire coruptă. Ei spun: «Cum ar putea cineva să se schimbe, odată ce a fost ales ca supraveghetor? Cum ar putea cineva care pare foarte serios și de încredere să se sustragă de la lucrarea sa? Nu ar face-o, nu-i așa? Are multă integritate.» Deoarece falsul lider are astfel de închipuiri și e prea încrezător în propria intuiție, acest lucru îl face în cele din urmă incapabil să rămână în fruntea numeroaselor probleme care apar în cazul supraveghetorului și să-l poată înlocui și repartiza cu promptitudine. Aceasta este o problemă cu falșii lideri, nu-i așa? (Ba da.) Și care anume este problema aici? Oare abordarea falsului liderul față de propria lucrare are vreo legătură cu lenea? În primul rând, crede că nu este un mediu potrivit pentru el, că nu este convenabil să se ducă acolo și, așadar, trimite cu bucurie un supraveghetor, spunându-și: «Problema este rezolvată, nu sunt nevoit să-i acord mai multă atenție. Persecuția marelui balaur roșu devine din ce în ce mai gravă – este prea periculos pentru mine să mă tot duc acolo. În plus, este foarte greu să ajung acolo. Dacă pot, este mai bine să evit necazurile.» Este aceasta lene? (Da.) Este lene; este ahtierea după confortul fizic. De asemenea, are un defect major: se grăbește să aibă încredere în oameni, pe baza propriilor închipuiri. Și acest lucru este cauzat de neînțelegerea adevărului, nu-i așa? Este acesta modul în care cuvintele lui Dumnezeu evaluează fiecare persoană? De ce ar trebui să ai încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? În loc să-i judece pe oameni după aparențe, Dumnezeu le supraveghează constant inimile – așadar, de ce ar trebui oamenii să fie atât de relaxați când îi judecă pe alții și-și pun încrederea în ei? Falșii lideri sunt prea îngâmfați, nu-i așa? Iată ce cred ei: «Nu m-am înșelat când am reperat această persoană; nimic nu ar putea merge prost; cu siguranță nu e un om care trândăvește, căruia îi place să se distreze și care urăște munca grea. Categoric este de nădejde și demn de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința lui, nu-i așa?» Ce fel de logică este asta? Ești vreun soi de expert? Aceasta e abilitatea ta specială? Ai vedere cu raze X? Ai putea să trăiești cu această persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura și esența? Dacă nu ar fi dată în vileag de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură și esență are. Și cu cât mai mult este adevărat acest lucru, când o vezi rar, când rareori ești cu ea? O judeci în funcție de o impresie trecătoare sau de câteva cuvinte pe care le-a rostit, ești atât de relaxat în privința persoanelor în care ai încredere. În acest caz, nu ești extrem de orb și pripit? Și oare falșii lideri nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel?” („Identificarea liderilor falși (3)” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Dumnezeu a dezvăluit că liderii falși tânjesc după confort și sunt iresponsabili în datorie. Odată aflați la conducere, ceilalți au încredere în ei, bazându-se pe idei și noțiuni. Nu urmăresc, nu supraveghează munca și nu vor să plătească un preț pentru asta. Evită pe cât posibil efortul. Drept rezultat, prejudiciază lucrarea bisericii. Văzând cum Dumnezeu dezvăluie manifestările liderilor falși fără lucrare practică, am simțit că mă expune pe mine, față în față. A fost foarte neplăcut și m-am simțit vinovată. Am fost foarte iresponsabilă în calitate de lider. Ca să mă scutesc de griji și suferință trupească, am trișat și nu am urmărit munca. M-am bazat doar pe impresia mea de moment despre sora Zhao și m-am gândit că era responsabilă în datorie și un lider de grup capabil, așa c-am întors spatele, nu i-am supravegheat munca. Când am văzut că munca ei avea probleme și trebuia să sufăr și să plătesc un preț pentru a le rezolva, nu am făcut lucrare practică, am folosit drept scuză faptul că toți bâjbâiau. Când ceilalți au raportat că avea probleme și nu era potrivită ca lider de grup, încă am presupus că era corupție temporară după închipuirea și noțiunile mele și că nu-i va afecta datoria. Am tot amânat să rezolv problemele sorei Zhao până când, în cele din urmă, munca grupului a fost paralizată și intrarea în viață a fraților și surorilor, grav afectată. Am fost foarte nesăbuită și iresponsabilă. Am fost un lider fals care tânjea după confort și nu făcea lucrare practică. Adevărul e că liderii și lucrătorii aleși de biserică, inclusiv eu, nu au fost desăvârșiți, avem multe firi corupte și putem cauza oricând întreruperi și perturbări în datoria noastră. Chiar dacă părem s-avem unele purtări bune nu înseamnă că suntem calificați. Nu înțelegem adevărul, așa că vedem doar aparențele oamenilor, nu putem să vedem clar esența lor, deci, trebuie să urmărim și să supraveghem des munca celorlalți pentru a fi responsabili. Nu am înțeles adevărul, dar am avut încredere oarbă și, drept urmare, am prejudiciat grav lucrarea bisericii și am comis o fărădelege în prezența lui Dumnezeu. Realizând asta, am regretat amarnic. Dacă n-aș fi fost neprihănită de sine, leneșă și însetată de confort când sora Wang mi-a amintit, ci aș fi investigat, descoperit și rezolvat problema la timp, aș fi demis-o pe sora Zhao, n-aș fi întârziat atât lucrarea bisericii. Nu doar am eșuat să ajut lucrarea bisericii în datoria mea, ci m-am purtat și ca un complice al Satanei și am acoperit lideri și lucrători falși. La acest gând, m-am simțit tot mai groaznic. M-am gândit cum Dumnezeul întrupat a mers la fiecare biserică când a lucrat. Chiar a suferit și a plătit un preț. Drept răspuns la toate corupțiile și carențele noastre, El a avut neobosit părtășie despre adevăr, ne-a susținut și ajutat și toată corvoada Lui a fost pentru a ne mântui pe deplin de puterea Satanei. Dar eu am fost o ființă creată care nu înțelegea adevărul, nu vedea lucrurile clar și, totuși, n-am vrut să sufăr sau să plătesc un preț în datorie, n-am rezolvat probleme la timp când le-am descoperit și am prejudiciat munca noastră. Dumnezeu a fost dezgustat și a disprețuit cum mi-am făcut datoria. Realizând asta, m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am greșit. Vreau să reflectez asupra mea și să mă căiesc înaintea Ta. Te rog, ai milă de mine.”

Am citit atunci două fragmente în care Dumnezeu dezvăluie lideri falși. „Multe lucrări sunt oprite pur și simplu pentru că falșii lideri nu au reușit să verifice lucrurile, nu le-au supravegheat și nu au rezolvat problemele, doar pentru că au fost extrem de neglijenți în îndatoririle lor. Desigur, acest lucru e cauzat și de faptul că acești falși lideri nu își iau responsabilitățile în serios. Ei se bucură de beneficiile statutului și de plăcerea repetării papagalicești a unor expresii, nu vor să se implice în lucrarea propriu-zisă, ceea ce duce adesea la numeroase probleme cu sarcinile specifice și, ca urmare, aceste probleme necesită mult timp pentru a fi abordate; adeseori, tot nu vine nimeni să întrebe despre abaterile lucrării sau să încerce să le îndrepte mult timp după ce acestea au apărut; de asemenea, lucrarea prezintă deseori omisiuni majore, omisiuni pe care chiar și un idiot ar putea să le vadă, dar în fața cărora falșii lideri sunt orbi și nu pot să le perceapă; remedierea acestor probleme, desigur, este exclusă. Atunci când problemele lucrării nu sunt remediate, când abaterile nu sunt corectate și omisiunile nu sunt abordate cu promptitudine, eficiența lucrării este grav compromisă. Lucrarea este pur și simplu îndeplinită – dar ce efect are asupra mărturisirii pentru Dumnezeu? Este benefică pentru oameni când o văd, îi impresionează? Îi inspiră să cerceteze adevărata cale? Nu. Nu are niciunul dintre aceste efecte, iar acest lucru e cauzat pur și simplu de faptul că falsul lider este neglijent în îndatoririle sale și comite prea multe greșeli. Așadar, în timp ce execută diverse elemente ale lucrării, de fapt există multe probleme, abateri și omisiuni pe care conducătorii falși trebuie să le rezolve, rectifice și remedieze – dar, întrucât nu au un sentiment al poverii, întrucât nu pot juca decât rolul unui funcționar din guvern și nu fac o lucrare adevărată, drept urmare, provoacă o harababură dezastroasă, astfel încât unele grupuri chiar își pierd unitatea, iar membrii lor se subminează unii pe ceilalți, devin suspicioși și circumspecți unii față de ceilalți și chiar devin circumspecți față de casa lui Dumnezeu. Când conducătorii falși dau piept cu această situație, ei nu execută vreo lucrare specifică” („Identificarea liderilor falși (4)” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). „Judecând după aparențele exterioare, acești falși lideri nu comit răul în mod voit, ca antihriștii, stabilindu-și deliberat propriul fief și mergând pe propria cale. Dar, în sfera lucrării lor, falșii lideri nu sunt capabili să abordeze rapid diferitele probleme cauzate de supraveghetori, nu sunt în stare să încredințeze noi sarcini și să-i înlocuiască pe supraveghetorii nepotriviți cu promptitudine, ceea ce dăunează grav lucrării bisericii, și totul este cauzat de neglijența falșilor lideri” („Identificarea liderilor falși (3)” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Am văzut cum Dumnezeu dezvăluie neglijența liderilor falși, cum aceștia nu verifică munca, cum nu îi supraveghează pe cei de la conducere și cum, drept rezultat, multe probleme ale muncii nu pot fi rezolvate și lucrarea casei lui Dumnezeu e grav prejudiciată. Am reflectat asupra faptelor mele. Am tânjit după confort, mi-am neglijat datoria și-am fost iresponsabilă, am avut încredere în sora Zhao bazându-mă pe noțiunile mele și nu i-am supravegheat munca. Când alții au raportat problemele ei, am trecut cu vederea și nu le-am rezolvat, nici nu am demis-o la timp, ceea ce i-a permis s-aibă mult timp dispute din cauza geloziei, să perturbe grupul și să nu joace un rol pozitiv, făcând ca munca lui să fie ineficientă luni la rând și zădărnicind grav progresul. Când frații și surorile ei i-au dat sfaturi, i-a suprimat, exclus și presat timp îndelungat, făcându-i să se simtă constrânși și nemotivați în îndatoririle lor. Dar eu n-am știut nimic și am crezut că ea se descurca bine. Casa lui Dumnezeu mi-a aranjat datoria de lider și nu numai că nu mi-am asumat răspunderea, ci, când au fost multe probleme cu lucrarea bisericii, am fost și oarbă, nu le-am văzut și nu le-am putut rezolva la timp, ceea ce a prejudiciat lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor. Am fost foarte superficială în datoria mea! Deși n-am făcut rău intenționat, ca un antihrist, ca să perturb lucrarea casei lui Dumnezeu, superficialitatea mea a prejudiciat grav și lucrarea bisericii. M-am urât pentru c-am fost ignorantă, oarbă și iresponsabilă, pentru c-am comis o fărădelege în prezența lui Dumnezeu. M-am simțit foarte tristă, vinovată și datoare lui Dumnezeu, fraților și surorilor.

Apoi, am reflectat asupra mea. De ce m-am gândit mereu la trupul meu și am apelat la tertipuri și înșelăciun în datoria mea? Ulterior, am văzut un fragment din cuvântul lui Dumnezeu care m-a ajutat mult. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ce este otrava Satanei – cum poate fi exprimată? De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia Satanei a devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte, adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă, iar această natură satanică a devenit deja baza existenței omenirii corupte; vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit cu acest venin al Satanei, chiar până în zilele noastre. Tot ceea ce face Satana este de dragul propriei pofte, de dragul propriilor ambiții și scopuri; își dorește să-L depășească pe Dumnezeu, să se elibereze de Dumnezeu și să preia controlul asupra tuturor lucrurilor create de Dumnezeu. Astăzi, atât de corupți sunt oamenii de Satana: toți au naturi satanice, toți încearcă să-L tăgăduiască pe Dumnezeu și să I se împotrivească, vor să-și controleze propriile destine și încearcă să se opună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu – ambițiile și poftele lor sunt exact aceleași ca ale Satanei. Prin urmare, natura omului este natura Satanei” („Cum să mergi pe calea lui Petru” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Am meditat la cuvântul Lui și am realizat, în sfârșit, că am fost leneșă, iresponsabilă în datoria mea și lipsită de conștiință pentru că regula satanică: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” era atât de înrădăcinată în mine încât a devenit natura mea. Am urmat-o mereu, m-am gândit în toate la interesele mele trupești și am devenit tot mai egoistă și josnică. Când ceva mă îngrijora sau implica să sufăr și să plătesc un preț, mă eschivam prin tertipuri și înșelăciune și făceam totul ca să sufăr cât mai puțin. Când am văzut că datoria de lider cerea și mai multe griji și suferință, am vrut o datorie individuală. Când a crescut volumul de muncă, am vrut să-mi fac mai puține griji și să plătesc un preț mai mic și am început să întorc spatele muncii sorei Zhao și să o ignor. Mai târziu, când am văzut-o într-o stare proastă, n-am vrut să i-o înlătur. Deși Dumnezeu mi-a amintit prin sora Wang că nu era potrivită pentru această datorie, am folosit drept scuză faptul că eram ocupată ca să amân investigarea acestui lucru, până când problema sorei Zhao a devenit serioasă și a trebuit să fie demisă. Dumnezeu m-a preamărit cu datoria de lider de biserică ca să-mi dea o șansă să practic, sperând că voi accepta însărcinarea dată de El, voi fi responsabilă, îmi voi supraveghea frații și surorile, astfel încât ei să-și poată face datoria și să-L mulțumească. Dar ce am făcut? În loc să încerc să-mi fac bine datoria, doar am tânjit după confort și am făcut orice mi-a îngăduit să sufăr mai puțin. Am crezut în Dumnezeu de mulți ani și m-am bucurat de udarea multor cuvinte de-ale Lui, dar când s-a întâmplat ceva, m-a preocupat confortul, nu cum să-mi fac bine datoria. Am fost egoistă și josnică și L-am dezgustat pe Dumnezeu! Mi-am urât lipsa de umanitate și rațiune și c-am trădat intențiile Lui bune. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, m-a preocupat trupul meu și am ignorat lucrarea practică, prejudiciind grav lucrarea bisericii, dar Tu nu m-ai tratat după fărădelegile mele. Mi-ai dat o șansă să mă căiesc și să reflectez asupra mea. Vreau să mă căiesc în fața Ta. În viitor, indiferent ce datorie am, nu vreau să-mi răsfăț trupul și să tânjesc după confort. Vreau să fiu responsabilă și să-mi fac datoria într-un mod practic.”

Am mai citit două fragmente din cuvântul Lui. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii care au inimă sunt în stare să fie atenți la voia lui Dumnezeu; cei lipsiți de inimă sunt cochilii goale, bufoni, nu știu să fie atenți la voia lui Dumnezeu: «Nu mă interesează cât de urgent este acest lucru pentru Dumnezeu, voi face ceea ce vreau – în orice caz, nu sunt trândav sau leneș.» Asemenea oameni nu sunt atenți la voia lui Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să fie atenți la voia Lui. În acest caz, au ei credință adevărată? Noe era atent la voia lui Dumnezeu, avea credință adevărată. Și astfel, nu este suficient să faceți tot ce vă stă în putință; în inima voastră trebuie să existe adevărata atenție – care reprezintă conștiința ce se găsește în omenire, ceea ce s-ar cuveni oamenii să aibă și ceea ce s-a aflat în Noe. Pentru a face așa ceva pe vremea aceea, de câți ani spuneți că ar fi fost nevoie pentru construirea arcei, dacă Noe s-ar fi urnit cu greu și nu ar fi avut niciun simț al urgenței, nicio neliniște, nicio eficiență? Ar fi putut să o termine în 100 de ani? (Nu.) Ar fi fost nevoie ca mai multe generații să construiască în mod constant. Pe de o parte, construirea unui obiect solid ca o arcă ar dura ani de zile; mai mult, tot atât ar dura și adunarea și îngrijirea tuturor viețuitoarelor. A fost ușor să adune aceste creaturi? Nu a fost. Și astfel, după ce a auzit instrucțiunile lui Dumnezeu și I-a înțeles voia urgentă, Noe a simțit că acest lucru nu avea să fie nici ușor, nici direct. Și-a dat seama că trebuia să-l ducă la bun sfârșit și să isprăvească această însărcinare conform intenției lui Dumnezeu, astfel încât El să fie mulțumit și liniștit și ca următoarea etapă a lucrării lui Dumnezeu să se poată desfășura fără impedimente. O astfel de inimă avea Noe. Și ce fel de inimă era acesta? Era o inimă atentă la voia lui Dumnezeu” („Divagația a treia: cum Noe și Avraam au auzit cuvintele lui Dumnezeu și L-au ascultat (Partea a doua)” în Demascarea antihriștilor). „Indiferent ce lucrare importantă săvârșește un lider sau un muncitor și care este natura acestei lucrări, prioritatea sa numărul unu este să fie la curent cu modul în care se desfășoară lucrarea. El trebuie să fie personal acolo pentru a urmări lucrurile și pentru a pune întrebări, obținându-și informațiile direct de la sursă. Nu trebuie pur și simplu să creadă ce aude sau să asculte rapoartele altor oameni; în schimb, trebuie să observe cu ochii lui cum se descurcă personalul, cum progresează lucrarea, ce dificultăți există, dacă vreun domeniu este în contradicție cu cerințele celui de mai sus, dacă sarcinile de specialitate au încălcat principiile, dacă există tulburări sau întreruperi, dacă există sau nu o lipsă a echipamentului necesar sau a materialelor de instruire pentru o anumită sarcină – trebuie să rămână la curent cu toate acestea. Indiferent câte rapoarte ascultă sau cât de mult înțelege din ce aude, niciunul dintre aceste lucruri nu e mai bun decât o vizită personală. A vedea lucrurile cu proprii ochi este mai precis și mai de încredere; odată ce se familiarizează cu situația, își va face o idee clară despre ceea ce se întâmplă. Și mai important este să înțeleagă clar și precis cine este de calibru bun și demn de a fi cultivat, ceea ce este de maximă importanță dacă liderii și lucrătorii vor să-și facă lucrarea cum se cuvine. Atunci când liderii și lucrătorii au și o cale privind modul în care să educe și să instruiască oameni de calibru bun și știu cum să rezolve diferitele tipuri de probleme și dificultăți care apar în timpul lucrării, au propriile idei și sugestii despre modul în care trebuie să progreseze lucrarea și cum va arăta în viitor și sunt capabili să vorbească relaxat și clar despre astfel de lucruri, fără nicio îndoială sau presimțiri rele, atunci această lucrare va fi mult mai ușor de realizat. Și făcând asta, liderul își va îndeplini responsabilitățile, nu-i așa? Liderii și lucrătorii trebuie să țină cont de toate acestea, să le aibă în vedere, să se gândească permanent la aceste lucruri în mintea lor. Când întâmpină dificultăți, trebuie să se întoarcă la toți ca să aibă părtășie și să discute aceste lucruri, căutând adevărul pentru a remedia problema. Dacă lucrarea lor este astfel ancorată în realitate, nu vor exista dificultăți care să nu poată fi rezolvate” („Identificarea liderilor falși (4)” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat calea de a-mi face datoria, și anume, să mă gândesc la voia lui Dumnezeu și la dorințele Lui, să-mi fac bine îndatoririle și să nu prejudiciez interesele casei Lui. Exact ca Noe, care s-a gândit cu adevărat la voia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a spus să construiască arca, nu s-a gândit la câștigurile și pierderile lui, ci doar cum să o construiască repede, conform cerințelor lui Dumnezeu. Deși nu mă pot compara cu Noe, am vrut să-l imit, să învăț să respect voia lui Dumnezeu și să fac totul ca să-I îndeplinesc cerințele. De asemenea, am înțeles că, pentru a face bine lucrare practică, liderii și lucrătorii trebuie să fie la curent cu lucrarea, iar când dau de un obstacol sau întreruperi în munca lor, trebuie s-aibă părtășie și să se ocupe de ele la timp pentru a asigura progresul normal al muncii.

Ulterior, liderul meu mi-a încredințat lucrarea de evanghelizare și udare a mai multor biserici și m-am gândit: „Nu voi îngădui să fie ca data trecută. Nu pot să mă gândesc doar la confortul trupesc și să nu-mi asum răspunderea datoriei. Trebuie să rămân cu picioarele pe pământ și să-mi dedic ei toate eforturile.” După aceea, m-am concentrat să mă înzestrez cu adevărul viziunilor. Când aveam ținte pentru evanghelizare, mărturiseam activ lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Seara, căutam și-mi însușeam cuvântul lui Dumnezeu, conform noțiunilor lor religioase. Într-o zi, când mergeam să verific lucrarea unei biserici, m-am gândit: „Liderii și diaconii de evanghelizare ai acestei biserici cred în Dumnezeu de mult timp. Sunt de calibru bun, competenți și responsabili. Se pot ocupa bine de munca lor, deci nu trebuie să-i urmăresc, ceea ce mă scutește de efort în plus.” Odată ce am avut aceste gânduri, mi-am dat seama că iar foloseam tertipuri și înșelam, pentru a găsi motive să nu-i supraveghez. Acum, răspundeam de această biserică, iar îndeplinirea și supravegherea lucrării ei erau răspunderea și datoria mea. Nu mai puteam să găsesc scuze pentru a mă preocupa de trup și a mă eschiva de la datorie. Cu asta în gând, am verificat cu atenție lucrarea bisericii. Am găsit probleme la întâlnirile nou-veniților și că echipa de udare nu-și făcea bine treaba. A doua zi, m-am întâlnit cu ei ca să am părtășie despre adevăr și să le rezolv problemele. Foarte curând, am auzit că întâlnirile nou-veniților erau normale și m-am simțit în siguranță. Am văzut că liderii și lucrătorii din casa lui Dumnezeu chiar trebuie să plătească un preț și trebuie să urmărească și să supravegheze munca. Doar așa pot să găsească și să rezolve probleme la timp și să-și facă bine datoria. Înțelegerea și schimbarea mea de azi sunt mântuirea lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!