de Zhang Jian, China

Familia mea este catolică de generații întregi. Când aveam 20 de ani, am hotărât să devin călugăr și să-mi dedic viața slujirii Domnului. După șapte ani de pregătire teologică sistematică la seminar, am fost ordonat preot la 27 de ani, iar la 30 am fost promovat abate al unei mănăstiri. Pe vremea aceea eram incredibil de arogant. Consideram că eram foarte tânăr pentru a fi abatele unei mănăstiri, iar preoții și călugării spuneau cu toții că aveau de câștigat ascultându-mi predicile; ca urmare, am crezut că înțelegeam Biblia mai bine decât alți oameni și că Îl cunoșteam pe Domnul. Mă gândeam că, atunci când Domnul va veni, precis voi avea încuviințarea Sa și voi putea intra în Împărăția Cerurilor.

Într-o seară din iunie 2001, diaconul Wang a venit la mine în grabă să-mi spună că sosiseră doi creștini, care vorbeau foarte profund despre credință. Când am auzit că erau creștini, nu i-am luat deloc în serios. M-am gândit: „Biserica Catolică e adevărata biserică și are adevărul deplin al mântuirii prin Isus. Eu am ani mulți de pregătire teologică și-am studiat fiecare capitol al Bibliei, rând cu rând. E o ocazie perfectă; mă voi duce și voi discuta cu ei chestiunea credinței și-i voi convinge să se convertească la catolicism.” Apoi, diaconul Wang m-a dus să-i întâlnesc pe cei doi. Erau fratele Cheng Shi și fratele Xiang Guang. Aflând că abia de șase sau șapte ani credeau în Dumnezeu, i-am desconsiderat și mai mult, dar totuși le-am vorbit cu răbdare despre istoria catolicismului. I-am îndemnat, spunându-le că ar trebui să se alăture adevăratei biserici, cea catolică, dacă voiau să fie siguri de intrarea în Împărăția Cerurilor. Însă cei doi frați nu doar că nu au vrut să se convertească, dar Xiang Guang a zis: „Atât în catolicism, cât și în creștinism, starea bisericii e dezolantă acum. Predicatorii citesc și predică Scriptura fără luminare, nu sunt capabili să ofere nicio predică nouă sau profundă. Mulți predicatori au început chiar să urmeze lucruri lumești și au abandonat calea slujirii. Credincioșii se simt și mai negativi și slabi; credința lor s-a răcit. La congregații, discută despre viața lor cotidiană sau despre cum să facă bani, își prezintă unii altora locuri de muncă și își caută perechea. Există, de asemenea, mulți credincioși care urmează tendințe lumești, iar unii s-au și întors în lumea profană. Cu ce se deosebește starea bisericii de starea templului în ultimele zile din Epoca Legii? La sfârșitul Epocii Legii, templul era în mod clar pustiu. Acolo, oamenii schimbau bani și făceau negoț cu vite, oi și porumbei; devenise o peșteră de tâlhari. Asta arăta că Duhul Sfânt nu lucra în templu. Atunci, unde lucra Duhul Sfânt? La vremea aceea, Domnul Isus desfășura deja o lucrare nouă în afara templului, deci lucrarea Duhului Sfânt s-a mutat înspre lucrarea Domnului Isus. Seamănă, puțin, cu modul în care o sobă poate încălzi o cameră, iarna, însă, dacă soba e luată, camera se răcește treptat. Tot astfel, când Duhul Sfânt lucrează în biserică, frații și surorile au credință și caută cu înflăcărare, dar, odată ce lucrarea Duhului Sfânt se pierde, biserica ajunge, treptat, pustie. Bisericile de pretutindeni sunt în aceeași stare ca templul în ultimele zile din Epoca Legii. Toate sunt pustii. V-ați gândit vreodată dacă lucrarea Duhului Sfânt s-a mutat? Unde lucrează azi Duhul Sfânt?” Am fost foarte surprins de aceste cuvinte. Nu m-am așteptat ca ei să lege pustietatea templului din ultimele zile ale Epocii Legii de lucrarea Domnului Isus. Modul acesta de înțelegere era cu totul nou și revigorant. În biserica noastră, niciodată nu înțeleseserăm lucrurile astfel. Eram de acord și cu evaluarea făcută stării bisericii. Printre altele, mulți dintre credincioși încetaseră deja să respecte practici precum citirea Scripturii și ținerea zilei Domnului. Erau exact ca non-credincioșii, căutând bogății și plăceri lumești, iar numărul celor din biserică scădea continuu. Acelea erau fapte. Biserica era, într-adevăr, pustie. Întrucât cuvintele fraților erau în acord cu faptele și cu Biblia și exista o profunzime în înțelegerea lor, m-am gândit: „Eu studiez Biblia de mulți ani fără să fi înțeles lucrul acesta, dar ei pot vorbi despre el după numai câțiva ani de credință. Se pare că i-am subestimat.” Văzând că nu puteam să-i conving, am repetat, doar, câteva dintre cuvintele lor și am găsit o scuză să plec acasă.

În perioada aceea, chiar mă gândeam dacă lucrarea Duhului Sfânt se muta. Însă credeam, totodată, că Duhul Sfânt era sufletul Bisericii Catolice; deci dacă Duhul Sfânt nu lucra acolo, unde altundeva putea să lucreze? Nu puteam să înțeleg, așa că nu m-am gândit prea mult la asta. Ulterior, Cheng Shi și Xiang Guang au revenit de două ori să mă vadă. Au spus: „Dumnezeu S-a întrupat pentru a exprima noi cuvinte, pentru a face lucrarea de judecată și de purificare a omului, a ne elibera din robia păcatului și a ne aduce în Împărăția lui Dumnezeu.” În momentul acela m-am simțit foarte refractar, gândind: „Voi înțelegeți Biblia cu adevărat? Domnul Isus a încheiat deja lucrarea de răscumpărare și, în zilele de pe urmă, El va coborî pe nori ca Duh pentru a hotărî finalul oamenilor. Cum ar putea, oare, să Se întrupeze și să facă o nouă lucrare?” Atunci mi-am adus aminte că, nu cu mult timp în urmă, auzisem că erau niște oameni care predicau despre Fulgerul de la Răsărit. Oamenii aceștia mărturiseau că Domnul Se întorsese deja întrupat și făcea o nouă lucrare, iar predicile lor erau foarte profunde. Părea foarte probabil că Cheng Shi și Xiang Guang credeau în Fulgerul de la Răsărit. Dar m-am gândit că Biserica Catolică era adevărata biserică și că nu mai auzisem niciodată de Fulgerul de la Răsărit. Cum ei nu aparțineau de adevărata biserică, tot ce predicau trebuia să fi fost greșit. N-am putut să-i ascult mai departe, deci i-am întrerupt și am întrebat: „Voi credeți în Fulgerul de la Răsărit, nu-i așa? Spuneți că Domnul S-a întrupat iar și face o nouă lucrare. Asta e imposibil. Nu o cred! Dacă aveți de gând să-mi predicați Evanghelia asta, nu vă mai obosiți!” Cheng Shi și Xiang Guang au continuat să aibă părtășie cu mine, răbdători, însă noțiunile mele erau prea puternice la vremea respectivă și nu i-am ascultat deloc. Le-am spus, mânios: „Ce predicați voi intră în conflict cu credința mea și nu mai vreau să aud!” Când au văzut ce atitudine aveam, au încetat discuția. După aceea, au mai vorbit cu mine de două ori, dar am fost foarte refractar. Indiferent ce spuneau, totul îmi intra pe-o ureche și-mi ieșea pe cealaltă. În cele din urmă, mi-au lăsat un exemplar din cartea „Cuvântul Se arată în trup” și m-au îndemnat să o cercetez. Văzând cât de serioși erau, m-am simțit prea stânjenit să refuz și am păstrat cartea. Când am văzut exemplarul acela gros din „Cuvântul Se arată în trup”, am fost puțin curios și am vrut să știu exact ce era scris în el. M-am uitat, deci, prin cuprinsul cărții și apoi am răsfoit-o. Am constatat că unele părți din carte erau diferite de învățăturile noastre tradiționale, în ceea ce privește lucruri precum existența Trinității și finalul și destinația viitoare a omenirii, așa că am închis cartea și nu m-am mai uitat la ea. Atunci mă gândeam că era de datoria mea, ca abate al mănăstirii, să apăr turma și că trebuia să îi informez pe preoți și călugări, ca să nu fie induși în eroare. Așadar, la unul dintre seminarii, le-am spus preoților și călugărilor: „Trăim în zilele de pe urmă și apar mulți hristoși falși. Acum câteva zile, am întâlnit doi oameni de la Fulgerul de la Răsărit. Au zis că Domnul Isus S-a întors, că El S-a întrupat și face o nouă lucrare. Cum să fie asta cu puțință?” Am ridicat „Cuvântul Se arată în trup” și am continuat: „Uitați-vă, asta e cartea lor! Am frunzărit-o și ceea ce ne învață ea e diferit de convingerile noastre tradiționale. Sunt sigur că asta nu vine de la Dumnezeu! Trebuie să fiți în gardă. Nu citiți cărțile lor, nu vă întâlniți cu ei și nu le ascultați predicile! Trebuie să îi protejați pe membrii bisericii să nu fie induși în eroare de ei!” După ce m-au auzit spunând asta, preoții și călugării au fost cu toții de acord că aceasta era o chestiune vitală de mântuire a sufletelor și că membrii bisericii trebuie să fie protejați. Văzând că toți au fost atât de ascultători, am considerat că făcusem un lucru foarte drept și că, în calitate de abate, îmi îndeplinisem responsabilitatea și obligația de a-mi apăra turma. Nu mi-am dat seama deloc că mă împotriveam lui Dumnezeu.

La câteva zile după această întâmplare, Xiang Guang a venit să mă vadă și m-a întrebat dacă citisem cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. I-am spus: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic se deosebesc de învățăturile tradiționale ale bisericii noastre, așa că nu le voi cerceta și nu voi lăsa pe nimeni altcineva să le cerceteze, fiindcă asta este o chestiune de credință. Nu vrem să-L trădăm pe Domnul niciodată ascultând predicarea ta!” Xiang Guang mi-a zis cu răbdare: „Încă nu ai citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Ai hotărât că nu sunt glasul și cuvintele lui Dumnezeu și ai refuzat să le cercetezi, doar pentru că ai găsit în ele un lucru care diferă de învățăturile tradiționale ale bisericii tale. Nu te pripești? Dumnezeu Atotputernic spune: «Vă sfătuiesc să umblați cu grijă pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți superficiali sau necugetați în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin, că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți toți persoane cu rațiune și care acceptă adevărul» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). În calitate de credincioși în Domnul, trebuie să avem inimi ce se tem de Dumnezeu. Nu putem să condamnăm orbește cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, atunci când ele nu se conformează noțiunilor și închipuirilor noastre. Dacă, înaintea lui Dumnezeu, nu avem o atitudine smerită, de căutare, dacă mereu evaluăm noua lucrare și noile cuvinte ale lui Dumnezeu cu propria minte și cu închipuirile noastre, este foarte ușor să săvârșim păcatul cel mare de a-L osândi pe Dumnezeu și de a ne împotrivi Lui. Întocmai ca atunci când Domnul Isus a venit să lucreze: fiindcă fariseii au văzut că lucrarea și cuvintele Lui depășeau legea, au găsit ceva împotriva Lui, L-au osândit și, în final, i-au instigat pe oameni să-L răstignească. Ei au ofensat grav firea lui Dumnezeu și au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu, până la urmă. A fost o lecție plătită cu sânge. Astăzi, trebuie să avem grijă cum tratăm problema întoarcerii Domnului, căci, dacă o condamnăm în mod greșit, e posibil să-L hulim pe Duhul Sfânt. Domnul Isus a spus de mult: «Orice păcat și blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată» (Matei 12:31). Ar fi un lucru îngrozitor să săvârșim păcatul acesta! De când Dumnezeu Atotputernic a apărut și lucrează, numeroși lideri de diferite confesiuni au condamnat orbește lucrarea Lui din zilele de pe urmă. Unii chiar L-au calomniat și hulit pe Dumnezeu Atotputernic. Mulți dintre cei care s-au împotrivit serios au fost pedepsiți. Dacă nu tratăm cu grijă problema aceasta, ne-am putea pierde ușor destinațiile.” În momentul acela mi-am zis: „Eu mă gândesc la membrii bisericii mele și-i apăr să nu fie induși în eroare. Cum ar putea asta să-L ofenseze pe Domnul?” Când m-am gândit însă la asta cu mai multă seriozitate, mi-am dat seama că avea dreptate într-un fel. De fapt, nu știam multe despre Fulgerul de la Răsărit și totuși m-am pripit să-l condamn și la fel le predicasem preoților și călugărilor. Dacă îl condamnam în mod greșit, chiar cum spunea el, lucrul acesta avea să-L ofenseze pe Dumnezeu. Consecințele acelui lucru erau de neconceput. Când mi-a venit asta în minte, i-am spus lui Xiang Guang: „Nu m-am mai gândit la asta, dar în viitor voi trata chestiunea cu atenție.” După aceea, în biserica noastră s-au întâmplat niște lucruri care mi-au dat de gândit. O dată, m-am întâlnit cu episcopul nostru care mi-a spus cu tristețe: „Mulți preoți din dioceza asta caută scuze să nu predea jertfele și sunt unii care se complac în desfrâu și refuză să se căiască. Un preot bătrân mi-a dezvăluit în particular că deturnase pe ascuns jertfe către altcineva, pentru înființarea unei fabrici…” Când am auzit lucrurile astea, mi-am zis: „Este un păcat grav împotriva Domnului ca un preot să se complacă în desfrâu ori să risipească și să-și însușească pe nedrept jertfele. Domnul a spus: «Dacă nu vă veți ispăși, veți pieri toți la fel» (Luca 13:3). Dacă preoții trăiesc toți în păcat și nu se căiesc niciodată, cum vor intra în Împărăția Cerurilor?” În trecut, aceste tipuri de probleme apăreau cu doar câțiva preoți. Nu mi-am închipuit niciodată că atât de mulți căzuseră în desfrâu. Din cauza acestor lucruri, n-am putut să nu mă gândesc la pustiirea bisericii pe care o descrisese Xiang Guang. Mi-am zis: „În trecut, când Duhul Sfânt lucra în biserică, Duhul Sfânt ne disciplina când făceam ceva greșit. Acum, însă, atât de mulți preoți păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. De ce nu-i disciplinează Duhul Sfânt? Este oare posibil ca Duhul Sfânt chiar să nu mai lucreze în biserica noastră?” La momentul respectiv, n-am putut să înțeleg asta.

După o vreme, au venit să mă vadă fratele Xiang Guang și fratele Fang Yi. În perioada aceea, mai eram puțin refractar. Mă gândeam: „Voi mărturisiți că Domnul S-a întors întrupat să facă o nouă lucrare. Există vreo bază biblică pentru asta? Nu cred că aveți vreo dovadă! De data asta, mai întâi o să vă pun niște întrebări. Dacă nu puteți răspunde la ele, am terminat.” Așadar, am întrebat: „Biblia spune că în zilele de pe urmă Domnul Se va întoarce ca trup spiritual, coborând pe nori. Totuși, voi mărturisiți că El S-a întors întrupat să facă o nouă lucrare. Pe ce vă bazați când spuneți asta?” Fang Yi a răspuns calm: „Dumnezeu a plănuit și a rânduit de mult ca Domnul să Se întrupeze și să Se întoarcă în zilele de pe urmă. Dovada acestui lucru este chiar în profeția Domnului Isus. Să ne uităm la câteva versete. Luca 17:24-25 spune: «Căci așa cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot așa va fi și cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.» Și apoi: «Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!» (Matei 24:44), precum și, «Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului» (Matei 24:37). După cum vezi, toate aceste versete Îl menționează pe «Fiul Omului». Ce înseamnă aici «Fiul Omului»? Cu toții știm că Domnul Isus este Fiul Omului și Dumnezeu întrupat. Nu există nicio îndoială în privința asta. «Fiul Omului» se referă la Duhul lui Dumnezeu înveșmântat în trup pentru a deveni un om obișnuit; înseamnă Dumnezeu întrupat. Așadar, profeția Domnului Isus despre «venirea Fiului Omului» arată că, atunci când El Se va întoarce, va fi întrupat. În plus, scripturile spun: «Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație.» Ce înseamnă asta? Înseamnă că, atunci când Domnul Isus Se va întoarce, oamenii nu-L vor ști sau recunoaște, că întreaga generație Îl va osândi și-L va respinge. Se poate spune că numai întrupându-Se drept Fiul Omului, poate Dumnezeu să sufere mult și să fie respins de generația aceasta. Dacă Domnul Isus Se întoarce ca Duh cu înfățișarea Sa de bărbat evreu, maiestuos și apărându-le tuturor în slavă, cine nu s-ar pleca și închina înaintea Lui când L-ar vedea? Atunci, cum ar îndura El suferință multă? Cum ar fi El respins de această generație? Așadar, când Domnul Se va întoarce, va fi ca Fiul Omului întrupat. Asta e dincolo de orice îndoială.”

După ce am auzit părtășia lui Fang Yi, am fost șocat. Mi-am spus în gând: „Are dreptate. Dacă Domnul Isus vine iarăși ca trup spiritual, coborând pe nori în mare slavă, oamenii ar cădea în genunchi de cum L-ar vedea. Cine ar cuteza să-L respingă? Cum ar suferi El mult? Numai trupurile fizice pot suferi durere. Nu dovedește asta că Domnul va veni întrupat? Părtășia lui Fang Yi e complet rațională și logică! Niciunul dintre teologii sau personalitățile spirituale din lumea religioasă nu a fost capabil să explice profeția aceasta a Domnului Isus. Cu toții spun că e taina Domnului, că oamenii nu o pot pricepe pe deplin. Am studiat Biblia atâția ani, dar n-am putut să înțeleg niciodată această profeție. Nu știam de ce Domnul avea să sufere mult, dat fiind că El avea să Se întoarcă sub formă de duh. N-am crezut niciodată că oamenii de la Fulgerul de la Răsărit vor putea explica taina acestei profeții. E destul să te facă să te ridici și să iei aminte cu adevărat! Chiar ar putea Domnul să Se întoarcă întrupat? Dar există în Biblie multe alte profeții care Îl menționează pe Domnul coborând pe nori.” Așa că i-am întrebat pe frați: „Numeroase profeții din Biblie afirmă că atunci când Domnul Se va întoarce, El va coborî pe nori. De exemplu, Domnul Isus a spus: «Apoi, pe cer, va apărea semnul Fiului Omului, toate triburile pământului vor jeli și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multă putere și măreție» (Matei 24:30). Este profețit și în Apocalipsa: «Iată că va veni cu norii și toți Îl vor vedea, chiar și aceia care L-au străpuns. Și, din cauza Lui, toate triburile lumii se vor bate cu pumnii în piept» (Apocalipsa 1:7). Dacă El chiar Se va întoarce întrupat, cum se vor împlini profețiile acestea?”

Fang Yi a avut părtășie astfel: „Domnul Isus a profețit într-adevăr că va coborî pe nori în zilele de pe urmă și va judeca în mod public toate națiunile și popoarele. Profețiile acestea se vor împlini cu siguranță. Mai întâi, însă, El devine trup în secret; ulterior, El le va apărea în mod deschis tuturor, pe nori. Cu alte cuvinte, Domnul Se va întoarce în două moduri. Mai întâi, El devine trup pentru a exprima adevărul, pentru a-Și face lucrarea de judecare și de purificare a oamenilor și pentru a alcătui un grup de biruitori. După aceea, vor începe să se pogoare marile dezastre, iar lucrarea secretă a lui Dumnezeu întrupat se va încheia. După dezastre, Dumnezeu le va apărea în slavă tuturor, îi va răsplăti pe cei buni și-i va pedepsi pe cei răi. Așadar, cei care I s-au împotrivit lui Dumnezeu și L-au osândit fără să se căiască în perioada întrupării și a lucrării Lui secrete își vor fi pierdut complet șansa la mântuire. Ei vor cădea pradă dezastrelor, plângând și scrâșnind din dinți. Aceasta împlinește profeția din Cartea Apocalipsei: «Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui. Da! Amin!» (Apocalipsa 1:7).” După ascultarea părtășiei lui Fang Yi, deodată mi-am simțit inima deschisă și limpede. Când Domnul Se va întoarce, nu doar că va coborî pe nori fățiș; mai întâi El va deveni trup și va coborî în secret. Acestea sunt cele două moduri în care Domnul Se va arăta. În trecut, eu am știut numai de unul; se pare că am avut o înțelegere incompletă a acestui lucru. Când am văzut că Fulgerul de la Răsărit dezvăluise taina profețiilor biblice într-un fel care suna rațional și logic, m-am gândit că acest lucru probabil venise de la Dumnezeu și merita cercetat. Apoi, atitudinea mea s-a schimbat complet și am fost dispus să ascult părtășia lor și să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic fără să mă opun.

După ce am citit un timp cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am fost sigur că Domnul avea să Se întoarcă întrupat, dar nu știam cum să determin că Dumnezeu Atotputernic era Domnul Isus întors. Mă gândeam că Biserica Catolică era biserica cea adevărată, că ea deținea adevărul întreg al mântuirii lui Isus. Credeam că sufletele noastre puteau să fie mântuite și să intre în Împărăția Cerurilor numai prin catolicism. Dacă Îl acceptam pe Dumnezeu Atotputernic și se dovedea că mă rătăcisem în credința mea? Oare nu L-aș trăda pe Domnul? Cum aș putea intra în Împărăția Cerurilor, atunci? Încă nu mă simțeam în largul meu fiindcă nu puteam înțelege problema asta. În perioada respectivă, s-a întâmplat să aud că preotul Yuan Yongjin acceptase și el lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Chiar îmi doream să mă întâlnesc cu el, deoarece și el fusese catolic și învățăturile și părerile noastre au fost la fel. Voiam să văd cum înțelegea el această problemă. După câteva zile, ne-am întâlnit și i-am spus neliniștile mele.

Yuan Yongjin a avut părtășie cu mine: „Cândva am avut aceleași neliniști ca tine. Eram îngrijorat că a-L accepta pe Dumnezeu Atotputernic însemna a-L trăda pe Domnul Isus. Pentru a ne ocupa de această problemă, principalul lucru pe care trebuie să-l facem este să discernem dacă Dumnezeu Atotputernic și Domnul Isus sunt același Duh și dacă Ei sunt același Dumnezeu care lucrează. În Epoca Legii, Cel care a lucrat a fost Iahve, iar în Epoca Harului, Domnul Isus. Deși numele lui Dumnezeu s-a schimbat și lucrarea pe care El a făcut-o a fost diferită, poți să spui că Domnul Isus și Iahve nu sunt un singur Dumnezeu? Poți să spui că a crede în Domnul Isus înseamnă a-L trăda pe Iahve? Categoric nu. Așadar, nu poți determina pe baza numelor Lor dacă Ei sunt același Dumnezeu. Lucrul cel mai important este să vezi dacă Dumnezeu Atotputernic poate exprima adevărul și poate face lucrarea de mântuire a oamenilor. Atât timp cât Dumnezeu Atotputernic poate exprima adevărul și glasul lui Dumnezeu și poate face lucrarea de mântuire a oamenilor, atunci El este Dumnezeu Însuși, iar El, Iahve și Domnul Isus sunt același Dumnezeu. Cu toții știm că, în Epoca Legii, Iahve a dat legi și porunci pentru a călăuzi viețile oamenilor, pentru ca ei să poată ști ce este păcatul, cum să ofere jertfe pentru a ispăși păcatele și cum să se închine lui Dumnezeu. La finalul Epocii Legii, oamenii păcătuiau din ce în ce mai mult și nu erau destule jertfe de oferit pentru toate păcatele lor. Toți erau în pericol de-a fi osândiți de lege și de-a muri. De aceea, Iahve a proorocit prin profet: «Iată, o fecioară va fi însărcinată, va da naștere unui Fiu și-L vor numi Emanuel» (Matei 1:23), «Caci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, iar stăpânirea este pe umerii Lui» (Isaia 9:6). Aceste cuvinte le-au spus israeliților că avea să vină Mesia și că El avea să fie jertfa pentru păcat care răscumpără omenirea. Așa cum făgăduise, după aceea, Dumnezeu S-a întrupat drept Domnul Isus și a făcut lucrarea de răscumpărare a omenirii, construind pe temelia lucrării legii. Domnul Isus a exprimat multe adevăruri, i-a dat omului calea pocăinței și apoi a fost răstignit pentru omenire ca jertfă pentru păcat veșnică, încheind prin aceasta lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri. După asta, câtă vreme oamenii Îl acceptau pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor și se pocăiau înaintea Lui, Dumnezeu avea să le ierte păcatele și ei nu aveau să moară pentru încălcarea legii. Oamenii erau calificați să vină înaintea lui Dumnezeu să se roage și să primească harul și pacea Lui. Așadar, lucrarea Domnului Isus a împlinit în întregime profețiile Vechiului Testament. I-a eliberat pe oameni din robia legii, a pus capăt Epocii Legii și a adus omenirea în Epoca Harului. Este suficient pentru a dovedi că Domnul Isus este Mântuitorul și venirea lui Mesia. Domnul Isus și Iahve sunt un singur Duh și un singur Dumnezeu, întocmai cum a spus Domnul Isus: «Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine» (Ioan 14:11), «Eu și Tatăl suntem unul» (Ioan 10:30). După ce Domnul Isus a terminat lucrarea de răscumpărare, celor care cred în Domnul li s-au iertat păcatele, dar natura păcătoasă a omului încă nu a fost înlăturată. Adesea, oamenii pot să mai păcătuiască și să I se împotrivească Domnului și nu sunt complet liberi de robia păcatului. Pentru a da câteva exemple: încă mințim și înșelăm deseori pentru câștigul personal; încă putem fi invidioși, putem să-i urâm pe alții și ne putem lupta pentru putere și interese; când suferim o boală sau o calamitate, încă dăm vina pe Domnul și chiar Îl tăgăduim și-L trădăm. În Biblie stă scris: «Cine păcătuiește este sclavul păcatului. Căci nu sclavul, ci fiul rămâne în casă o veșnicie» (Ioan 8:34-35), «Veți fi sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt!» (1 Petru 1:16). Dumnezeu e sfânt și, în ultimă instanță, El dorește oameni care se pot supune pe deplin cuvintelor Sale și pot atinge sfințenia. Acum, însă, noi încă suntem păcătoși, murdari și corupți. Nu ne-am eliberat din robia păcatului și nu suntem calificați să intrăm în Împărăția Cerurilor. De aceea, Domnul Isus a profețit de multe ori că Se va întoarce să exprime adevărul și să facă lucrarea judecății în zilele de pe urmă, că El va mântui pe deplin omenirea de păcat și de influența Satanei și ne va lua în Împărăția Cerurilor. Exact cum a prezis El: «Mai am multe lucruri să vă spun, însă nu le puteți duce acum. Dar când El, Duhul adevărului, va veni, vă va învăța întregul adevăr» (Ioan 16:12-13), «Și dacă orice om Îmi aude cuvintele și nu le păzește, Eu nu îl judec: căci Eu nu am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc. Pe acela ce Mă disprețuiește și nu-Mi acceptă cuvintele are cine să-l judece; cuvântul pe care l-am rostit, acela are să-l judece în zilele de pe urmă» (Ioan 12:47-48). Iar în 1 Petru 4:17 se spune: «Căci e vremea ca judecata să pornească din casa lui Dumnezeu.» Și așa cum a promis, Domnul Isus S-a întors întrupat în zilele de pe urmă ca Dumnezeu Atotputernic, în scopul de-a exprima toate adevărurile necesare pentru a purifica și mântui omenirea. Construind pe temelia lucrării Domnului Isus, Dumnezeu Atotputernic face lucrarea judecății începând de la casa lui Dumnezeu, pentru a înlătura natura păcătoasă a omului și a conduce omenirea în toate adevărurile, împlinind astfel în totalitate profețiile Domnului Isus.”

Apoi, Yuan Yongjin mi-a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a completat doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui coruptă de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Yuan Yongjin a avut părtășie: „În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare și a iertat păcatele omului, dar aceea a fost doar jumătate din lucrarea mântuirii. Numai lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic va mântui omenirea pe deplin. Putem fi mântuiți și putem deveni vrednici de-a intra în Împărăția Cerurilor numai dacă acceptăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dacă suntem curățiți de stricăciunea noastră, dacă scăpăm de păcat și nu mai suntem induși în eroare și controlați de diavol. Aceasta înseamnă că lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic continuă de la lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus și că ea este lucrarea care va încheia epoca. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors, iar Ei sunt un singur Duh și un singur Dumnezeu.” Auzind că părtășia lui Yuan Yongjin despre cele trei etape ale lucrării era în acord cu Biblia și cu faptele, mi s-a înseninat inima. S-a dovedit că Domnul Isus S-a întors să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, să înlăture naturile noastre păcătoase și să ne mântuiască din robia păcatului. Într-adevăr, acum noi trăim în păcat și nu avem puterea să ieșim din el. Păcătuim, apoi ne mărturisim, iar după ce ne-am mărturisit, păcătuim din nou. Mereu suntem prinși în capcana acestui ciclu fără sfârșit. Nici chiar preoții nu pot scăpa din robia păcatului, darămite credincioșii obișnuiți. Toate acestea sunt fapte de netăgăduit. În trecut, nu am putut să înțeleg niciodată motivul, dar acum l-am înțeles. Într-adevăr, noi mai aveam nevoie ca Domnul să Se întoarcă și să facă lucrarea Sa de purificare și schimbare deplină a oamenilor. Părea întru totul posibil ca lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic să vină de la Dumnezeu.

După aceasta, Yuan Yongjin mi-a citit încă un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea de astăzi a împins înainte lucrarea din Epoca Harului; adică, lucrarea din cadrul întregului plan de gestionare de 6000 de ani a înaintat. Deși Epoca Harului s-a terminat, lucrarea lui Dumnezeu a progresat. De ce spun mereu că această etapă a lucrării se bazează pe Epoca Harului și pe Epoca Legii? Pentru că lucrarea de acum este o continuare a lucrării realizate în Epoca Harului și un progres față de cea realizată în Epoca Legii. Cele trei etape sunt interconectate strâns și fiecare verigă din lanț este legată strâns de următoarea. De ce mai spun și că această etapă a lucrării se bazează pe cea realizată de Isus? Presupunând că această etapă nu s-a bazat pe lucrarea realizată de Isus, o altă răstignire ar trebui să aibă loc în această etapă, iar lucrarea de răscumpărare din etapa anterioară ar trebui să fie făcută din nou. Nu ar avea niciun sens. Și astfel, nu este vorba de faptul că lucrarea a fost terminată complet, ci de faptul că epoca a înaintat și că nivelul lucrării a fost ridicat mai sus decât înainte. Se poate spune că această etapă a lucrării este clădită pe fundația Epocii Legii și pe stânca lucrării lui Isus. Lucrarea lui Dumnezeu este clădită etapă cu etapă, iar această etapă nu este un început nou. Doar combinația celor trei etape ale lucrării poate fi considerată a fi planul de gestionare de 6000 de ani. Lucrarea din această etapă este realizată pe fundația lucrării din Epoca Harului. Dacă aceste două etape ale lucrării nu ar avea legătură, atunci de ce răstignirea nu ar fi repetată în această etapă? De ce nu port Eu păcatele omului? Eu nu am fost conceput de Duhul Sfânt și nici nu port păcatele omului prin răstignire; mai degrabă, sunt aici pentru a-l mustra pe om direct. Dacă nu aș fi făcut lucrarea judecării și mustrării omului după răstignire, iar acum nu aș veni prin conceperea Duhului Sfânt, atunci nu aș fi apt să-l mustru pe om. Tocmai pentru că sunt una cu Isus pot să vin direct pentru a-l mustra și a-l judeca pe om. Lucrarea de la această etapă este clădită în întregime pe lucrarea din etapa precedentă. De aceea, doar acest gen de lucrare îl poate aduce pe om, pas cu pas, la mântuire. Isus și cu Mine venim din același Duh. Deși trupurile noastre nu au legătură, Duhurile noastre sunt unul și același; deși ceea ce facem și lucrarea pe care o realizăm nu sunt la fel, Noi ne asemănăm în esență; trupurile Noastre au forme diferite, dar acest lucru se datorează schimbării epocii și a diferitelor cerințe ale lucrării Noastre; lucrările Noastre de slujire nu se aseamănă, deci lucrarea pe care Noi o prezentăm și firile pe care le dezvăluim omului sunt, de asemenea, diferite. Din acest motiv, ceea ce omul vede și înțelege azi este diferit de trecut, lucru care se întâmplă datorită schimbării epocii. Chiar dacă Ei sunt diferiți în gen și în forma trupurilor Lor și nu S-au născut din aceeași familie și cu atât mai puțin în aceeași perioadă, totuși, Duhurile Lor sunt unul. […] Duhul lui Iahve nu este tatăl Duhului lui Isus, iar Duhul lui Isus nu este fiul Duhului lui Iahve: sunt unul și același Duh. În mod similar, Dumnezeul întrupat de azi și Isus nu sunt înrudiți prin sânge, ci Ei sunt una, deoarece Duhurile lor sunt una. Dumnezeu poate realiza lucrarea de milă și de bunătate iubitoare, precum și cea de judecată dreaptă și de mustrare a omului, și pe cea de blestemare a omului; iar în final, poate realiza lucrarea de distrugere a lumii și de pedepsire a celor răi. Nu face El toate astea singur? Nu este aceasta omnipotența lui Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”). Yuan Yongjin a avut părtășie: „Deși conținutul celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu diferă și numele lui Dumnezeu nu este același în fiecare epocă, toată această lucrare este făcută de un singur Duh și un singur Dumnezeu. Cele trei etape ale lucrării sunt strâns legate și fiecare etapă se bazează pe lucrarea celei anterioare, fiecare este mai înaltă și mai profundă decât ultima, iar la sfârșit, lucrarea aceasta îi va mântui pe oameni de sub puterea Satanei și-i va aduce în Împărăția lui Dumnezeu. Ca urmare, nu-L trădăm pe Domnul dacă Îi acceptăm noua lucrare; ținem pasul cu lucrarea Lui.” În momentul acela, mi s-a înseninat inima și mai mult. Acum am înțeles că cele trei etape ale lucrării sunt strâns legate, fiecare fiind mai înaltă și mai profundă decât ultima și că nicio etapă a lucrării nu este independentă de celelalte. Sunt trei etape ale lucrării făcute de un singur Dumnezeu. Iahve, Domnul Isus și Dumnezeu Atotputernic sunt toți una. Întotdeauna crezusem că Biserica Catolică era biserica cea adevărată, că doar catolicismul putea să mântuiască suflete și să le aducă în Împărăția Cerurilor, că a părăsi catolicismul însemna să-L trădezi pe Domnul și să-ți pierzi șansa la mântuire. Acum am înțeles că eu eram fidel numai lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Dacă acceptam lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic, atunci aveam să merg pe urmele Mielului, nu-L trădam pe Domnul. Însă dacă rămâneam în catolicism și mă agățam de mântuirea Domnului Isus, nu aveam să primesc mântuirea de la Dumnezeu în zilele de pe urmă și nu aveam să pot intra în Împărăția Cerurilor. După ce m-am gândit așa, am fost sigur, în esență, că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic este noua lucrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. După aceea, Yuan Yongjin a avut părtășie cu mine despre adevăruri precum semnificația numelor lui Dumnezeu, povestea ascunsă a Bibliei și modul în care Dumnezeu stabilește sfârșitul și destinația omenirii. După ce am ascultat părtășia lui Yuan Yongjin, am fost foarte emoționat. Crezusem în Dumnezeu atâția ani, dar nu auzisem niciodată o predică atât de bună. În ziua aceea, chiar am câștigat foarte mult; am înțeles mai mult decât în toți anii mei de credință în Domnul!

Yuan Yongjin mi-a citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am văzut că Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit numeroase adevăruri și taine și am simțit profund: cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt glasul lui Dumnezeu. În ziua aceea, după ce m-am întors acasă am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Nu este dificil să cercetăm un astfel de lucru, dar asta cere fiecăruia dintre noi să cunoască acest unic adevăr: Cel care este Dumnezeu întrupat trebuie să posede esența lui Dumnezeu și Cel care este Dumnezeu întrupat trebuie să dețină exprimarea lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu Se întrupează, El va da naștere lucrării pe care intenționează să o facă și, de vreme ce Dumnezeu Se întrupează, va exprima ceea ce este El și va putea să aducă adevărul omului, să îi dăruiască viață și să îi indice calea. Trupul care nu are esența lui Dumnezeu categoric nu este Dumnezeu întrupat; în privința aceasta nu există nicio îndoială. Dacă omul intenționează să cerceteze dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, atunci el trebuie să coroboreze lucrul acesta după firea pe care o exprimă El și cuvintele pe care le spune. Adică, pentru a corobora faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu și dacă este sau nu adevărata cale, cineva trebuie să discearnă pe baza esenței Lui. Și astfel, pentru a stabili dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia stă în esența Lui (lucrarea Lui, cuvântările Lui, firea Lui și multe alte aspecte), mai degrabă decât în aspectul exterior. Dacă omul scrutează doar înfățișarea Lui exterioară și, ca urmare, nu ține seamă de esența Lui, aceasta arată că omul e incult și ignorant” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Din fragmentul acesta, am înțeles că, pentru a determina dacă Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus arătându-Se și lucrând, trebuia să mă uit în principal la cuvintele pe care El le exprimă și la lucrarea pe care o face. Dacă El poate să exprime adevărul și să facă lucrarea de mântuire și purificare a oamenilor, atunci El trebuie să fie Domnul arătându-Se și lucrând. Domnul Isus a spus odată: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Niciun om nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Așadar, în afară de momentele când Dumnezeu Se arată pentru a vorbi și lucra, nimeni nu poate exprima adevărul. Ulterior, mi-am făcut zilnic timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. După două luni înțelesesem mult mai multe, de pildă: tainele întrupării și ale numelor lui Dumnezeu, deosebirea dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, cum să discern între adevăratul Hristos și falșii hristoși etc. Am văzut cum cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt bogate, numeroase și chiar mi-au deschis ochii. Mi-am zis: cine ar putea să exprime atâtea adevăruri și să deslușească atâtea taine dacă nu Domnul întors? Într-adevăr, Domnul S-a întors și face noua lucrare de judecare și purificare a omenirii. Eram absolut sigur că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic este noua lucrare a Domnului și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors! În momentul acela, am fost foarte fericit. Domnul Isus, care fusese așteptat atâția ani, Se întorsese cu adevărat. M-am simțit foarte norocos să pot accepta lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. M-am gândit cum frații îmi predicaseră Evanghelia aproape un an și cum mă opusesem și o respinsesem constant. Dacă nu erau mila și mântuirea lui Dumnezeu și dacă frații nu mi-ar fi predicat Evanghelia de nenumărate ori, nu aș fi fost capabil să vin înaintea lui Dumnezeu. I-am fost foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru asta. Apoi, însă, mi-am amintit cum nu căutasem și nu cercetasem lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cum o judecasem și o condamnasem orbește și cum am închis, chiar, biserica și i-am oprit pe membrii bisericii să o caute și să o cerceteze. Când m-am gândit la asta, m-am simțit foarte vinovat și m-am detestat că am fost prea orb pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, că nu am avut o inimă cu frică de Dumnezeu și că m-am împotrivit Lui. N-am fost eu la fel ca fariseii care I s-au împotrivit Domnului Isus? Crezusem că, întrucât studiasem teologia atâția ani și-L slujisem întotdeauna pe Domnul, trebuie să am o cunoaștere a Lui. N-am crezut niciodată că aveam să-L „întâlnesc” pe Domnul în felul acesta. M-am simțit foarte stingherit, atunci, gândindu-mă cum săvârșisem un păcat atât de mare împotrivindu-mă Domnului și întrebându-mă cum mă va trata El. Am căzut în genunchi înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat pentru a-mi mărturisi păcatele: „Dumnezeule Atotputernic, am fost atât de arogant! Nu Te-am cunoscut, m-am opus lucrării Tale și am judecat-o, am închis biserica și i-am oprit pe membrii acesteia să caute și să cerceteze lucrarea Ta. Am procedat la fel ca fariseii și merit cu adevărat pedeapsa Ta. Sunt cu adevărat nedemn de mântuirea Ta!” Zilele acelea am trăit într-o stare de regret și neliniște. De fiecare dată când citeam cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic ce dezvăluiau oameni care I se împotrivesc și-L osândesc, mi se părea că Dumnezeu vorbea despre mine. Mi se părea că deja fusesem condamnat și că Dumnezeu nu mă va mântui.

Ulterior, m-am destăinuit fraților și surorilor despre starea mea, iar ei mi-au citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu, care mi-a oferit multă mângâiere. Dumnezeu spune: „Fiecare persoană care a acceptat cucerirea cuvintelor lui Dumnezeu va avea numeroase șanse pentru mântuire; în mântuirea fiecăruia dintre acești oameni de către Dumnezeu, El va fi indulgent cu ei, în cea mai mare măsură posibilă. Cu alte cuvinte, li se va arăta indulgența supremă. Atât timp cât oamenii se întorc de pe calea greșită și câtă vreme se pot căi, Dumnezeu le va da ocazii să obțină mântuirea Lui. Când oamenii se răzvrătesc prima dată împotriva lui Dumnezeu, El nu-Și dorește să-i omoare; în schimb, face tot ce poate pentru a-i mântui. Dacă cineva nu are nicidecum loc pentru mântuire, atunci Dumnezeu îl va arunca deoparte. Faptul că Dumnezeu nu Se grăbește să pedepsească pe cineva înseamnă că El vrea să-i mântuiască pe toți cei care pot fi mântuiți. El judecă, luminează și îndrumă oamenii doar prin cuvinte, și nu folosește un toiag pentru a-i omorî. Folosirea cuvintelor pentru a le aduce oamenilor mântuirea reprezintă scopul și însemnătatea etapei finale a lucrării” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”). După ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, un frate a zis: „Am fost corupți de Satana, cu toții avem firi corupte și nu avem frică de Dumnezeu în inimile noastre. Când vedem că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor noastre, ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, ne împotrivim Lui și se poate să-L tăgăduim și să-L osândim. Dar odată ce înțelegem adevărul, dacă ne întoarcem pe calea cea dreaptă și ne pocăim cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, El totuși ne va da șansa de a fi mântuiți. Însă cei care sunt încăpățânați, nu se căiesc și I se opun cu îndârjire lui Dumnezeu, vor fi osândiți de El și, la final, vor fi pedepsiți cu toții.” În clipa aceea, am fost foarte emoționat. M-am gândit: „M-am împotrivit lui Dumnezeu și am făcut un rău atât de mare, și totuși Dumnezeu îmi va arăta milă și mă va mântui. Iubirea Lui e atât de mare! Pe viitor, trebuie să predic Evanghelia multor oameni și să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să le spun membrilor bisericii vestea cea mare a întoarcerii Domnului, ca să poată auzi și ei glasul Lui și să-L poată întâmpina.” Așadar, după aceea am început să răspândesc Evanghelia printre membrii bisericii.

O dată, i-am mărturisit unui membru al bisericii despre noua lucrare a lui Dumnezeu Atotputernic și episcopul a aflat, așa că m-a sunat și mi-a cerut să merg la el. Când am ajuns la biserică, m-am întâlnit mai întâi cu un abate care avea peste 80 de ani. Mi-a spus încet că episcopul se opunea foarte tare credinței mele în Fulgerul de la Răsărit. Abatele a încercat să mă convingă să-mi recunosc greșeala în fața episcopului, să mă căiesc și să-l implor să fie îngăduitor cu mine. Când am auzit asta, am fost foarte supărat, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic, nu știu cum să fac față acestui lucru. Te rog apără-mă și dă-mi credință și hotărâre. Indiferent ce urmează să se întâmple, Te rog să mă îndrumi ca să pot rămâne ferm pe adevărata cale.” După rugăciune, m-am simțit puțin mai calm. Când m-am întâlnit cu episcopul, m-a întrebat dacă eu cred în Fulgerul de la Răsărit și am spus da. S-a înfuriat și a zis: „Am auzit că ești în contact cu oameni din Fulgerul de la Răsărit, dar n-am luat în seamă. Credeam că, întrucât ești preot și ai primit pregătire teologică de specialitate, nu ai accepta niciodată Fulgerul de la Răsărit. Nu pot să cred că într-adevăr ai făcut asta!” I-am spus: „Nu din confuzie am acceptat Fulgerul de la Răsărit. L-am cercetat mai bine de o jumătate de an și am citit mult din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Cuvintele acestea sunt adevărul, lucruri pe care niciun om nu le-ar putea spune, și Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors…” Episcopul n-a așteptat să termin de vorbit și a zis nerăbdător: „Papa trebuie să decidă dacă Fulgerul de la Răsărit este întoarcerea Domnului. Papa nu greșește niciodată în chestiuni de credință. Dacă Papa îl va recunoaște, așa vom face și noi. Dacă nu îl recunoaște și spune că Fulgerul de la Răsărit este erezie, atunci nu putem să credem în el!” Auzind ce a spus, m-am gândit: „Papa este și el o ființă umană coruptă. Dacă nu caută, nu are cum să primească luminarea sau iluminarea Duhului Sfânt, ori să recunoască noua lucrare a Domnului. Tu crezi în Domnul, dar, în loc să asculți cuvintele Lui, urmezi orbește cuvintele Papei – un om. Cum e asta credință în Domnul? Nu e pur și simplu credință în om?” Am continuat să-i mărturisesc episcopului lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, dar nu a ascultat deloc. A spus: „Dacă Papa nu spune că Fulgerul de la Răsărit e lucrarea Domnului întors, nu putem să credem în el. Dacă e adevărata cale sau nu depinde de hotărârea Papei!”

În trecut și eu îl venerasem pe Papă. Credeam că el era reprezentantul Domnului și că trebuia să ascultăm de el în toate lucrurile. Mai târziu, însă, am citit niște cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic ce mi-au schimbat opiniile în această chestiune. Îmi amintesc un fragment care spunea următoarele: „Există câteva religii majore pe lume și fiecare are propriul conducător sau lider, iar credincioșii sunt răspândiți în diferite țări și regiuni din toată lumea; aproape fiecare țară, fie ea mare sau mică, are diferite religii în ea. Cu toate acestea, indiferent de cât de multe religii există în lume, toți oamenii din univers există, în cele din urmă, sub îndrumarea unui singur Dumnezeu, iar existența lor nu este îndrumată de conducători sau lideri religioși. Adică omenirea nu este îndrumată de un anumit conducător sau lider religios; mai degrabă, întreaga omenire este condusă de către Creator, care a creat cerul și pământul și toate lucrurile și care a creat și omenirea – acesta este un fapt. Cu toate că lumea are câteva religii majore, indiferent de cât de mari sunt acestea, toate există sub stăpânirea Creatorului și niciuna dintre ele nu poate depăși sfera acestei stăpâniri. Dezvoltarea omenirii, schimbarea societății, dezvoltarea științelor naturale – fiecare dintre aceste lucruri este inseparabil de aranjamentele Creatorului, iar această lucrare nu este ceva ce poate fi făcut de către oricare conducător religios. Un conducător religios este doar liderul unei anumite religii și nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și nici pe Cel care a creat cerul și pământul și toate lucrurile. Un conducător religios îi poate conduce pe toți cei din întreaga religie, dar nu poate comanda tuturor ființelor create de sub ceruri – acesta este un fapt universal cunoscut. Un conducător religios e doar un lider și nu poate fi la egalitate cu Dumnezeu (Creatorul). Toate lucrurile sunt în mâna Creatorului, iar la sfârșit se vor întoarce toate în mâna Creatorului. Omenirea a fost făcută de Dumnezeu și, indiferent de religie, fiecare om se va întoarce sub stăpânirea lui Dumnezeu – este inevitabil. Numai Dumnezeu este Cel Preaînalt între toate lucrurile și cel mai mare conducător al tuturor ființelor create trebuie să se întoarcă și el sub stăpânirea Lui. Indiferent cât de înalt este statutul unui om, acel om nu poate duce omenirea către o destinație potrivită și nimeni nu este capabil să clasifice toate lucrurile după felul lor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles că papa e doar un lider, o ființă creată, și nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu. Dumnezeu este Creatorul. El a creat cerurile, pământul și toate lucrurile, precum și ființele umane și a condus omenirea până în ziua de azi. Dumnezeu guvernează destinul omenirii și numai El poate exprima adevărul pentru a-i mântui pe oameni și a ne conduce spre o destinație frumoasă. Lucrarea aceasta nu poate fi făcută de nicio ființă creată și nici de vreun lider religios. Deși papii au un statut înalt, și ei sunt ființe umane corupte. Nu pot să exprime adevărul, darămite să facă lucrarea de mântuire a omenirii, prin urmare, oricât de înalt le e statutul, nu-L pot reprezenta pe Dumnezeu. Dacă nu caută când Dumnezeu face lucrarea Sa cea nouă, nu vor fi luminați sau iluminați de Duhul Sfânt și, în cele din urmă, vor fi abandonați și eliminați de Dumnezeu. Sunt aidoma preoților celor mai de seamă și fariseilor din timpurile străvechi: ei aveau statut înalt, dar, când Domnul Isus a venit să lucreze, nu au căutat deloc. S-au împotrivit și L-au osândit și au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu.

După aceea, episcopul mi-a poruncit să nu mai am contact cu oamenii din Fulgerul de la Răsărit. Nu am fost de acord, așa că s-a înfuriat foarte tare și a spus: „Atunci consideră-ți suspendate îndatoririle de abate. Predă registrele contabile ale mănăstirii și du-te la subsol și reflectează la ceea ce ai făcut!” În momentul acela am fost puțin surprins. Nu mă așteptam ca ei să mă demită atât de repede. M-am simțit puțin pierdut. M-am gândit cum, în cei câțiva ani în care fusesem abate, oriunde mergeam, preoții și călugării se strângeau cu toții în jurul meu, ascultându-mi cuvintele și făcând orice spuneam. Acum că episcopul mă îndepărtase din postul meu, știam că preoții și călugării nu mă vor mai respecta în felul acela. M-am gândit, de asemenea, ce mult muncisem ca să ajung la poziția mea de abate și preot. De îndată ce am luat decizia de a-L urma pe Dumnezeu Atotputernic, nu mai puteam continua în niciun caz să fiu abate și preot. Cu toate că deja eram sigur în legătură cu lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, tot nu aveam curajul de-a mă desprinde total de catolicism. Mă gândeam: „Alegerea asta nu-i o chestiune banală. Trebuie să mă gândesc cu atenție înainte de a lua hotărârea.” M-am dus la subsol și l-am văzut pe preotul Zhao, care fusese trimis acolo pentru a reflecta la preacurvia lui. I-am spus că am fost trimis acolo fiindcă acceptasem lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. A fost foarte surprins și a zis că el săvârșise păcatul preacurviei numai într-o clipă de slăbiciune, deci, dacă I se mărturisea Domnului, mai putea fi mântuit. A spus că problema mea era mai gravă, că era o chestiune de credință și că, de îndată ce ne rătăcim credința, nu mai putem să fim mântuiți și să intrăm în Împărăția Cerurilor. La momentul respectiv, nu am fost afectat de cuvintele lui.

După două sau trei zile, preotul Wang și contabilul au venit în subsol să verifice registrele cu mine. Preotul Wang m-a privit cu dispreț, iar când a întrebat de registre, parcă interoga un prizonier. Totul a fost foarte supărător. După ce au plecat, am zăcut neputincios în pat, simțindu-mă nefericit și nedreptățit. M-am gândit cât de respectuoși au fost toți cu mine, mereu, când conduceam mănăstirea. Indiferent unde eram găzduit, preoții și călugării ieșeau fericiți să mă salute, iar gazda mă servea cu fructe și-mi arăta o caldă ospitalitate. Întotdeauna, preoții și călugării îmi așteptau cu nerăbdare predicile și, de obicei, așteptau decizia de la mine când discutau orice lucru. În plus, deseori eu le rânduiam lucrarea, iar ei mă ascultau și mi se supuneau. Acum, însă, după ce fusesem forțat să demisionez din funcție, toți mă desconsiderau. Preoții nu mă mai respectau și toată lumea m-a ignorat în perioada în care am stat în subsol. Era un contrast enorm față de cum au fost lucrurile când eram abate! Să nu ai statut chiar schimbă situația. Atunci m-am gândit că, dacă alegeam în viitor să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic, nu mă mai puteam bucura nicicând de viața de abate, iar statutul și tratamentul pe care le primisem aveau să dispară. Asta m-a făcut să mă simt dezamăgit. Apoi, însă, m-am gândit: „Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus întors. Dacă nu-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic, numai de dragul statutului și satisfacției mele, sunt eu cu adevărat un credincios în Dumnezeu? Mai pot fi mântuit de Dumnezeu?” Nu știam ce cale să aleg. Mă simțeam foarte chinuit și am căzut în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu cerându-I să mă lumineze și să mă îndrume, ca să nu mai fiu constrâns de lanțurile statutului și reputației și să pot călca pe urmele Lui. După ce m-am rugat, mi-am amintit de un fragment din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic pe care mi-l citiseră frații și surorile: „Dumnezeu S-a umilit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea în acești oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El face o măreață lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni insuportabil de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Dificultatea imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai dificultatea pe care o îndură Dumnezeul întrupat, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se umilește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a umilit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de înalt și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. Calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi arată că sunteți cu adevărat nevrednici să acceptați lucrarea lui Dumnezeu de acest fel. Sunteți cu adevărat nevrednici să Îl lăsați pe Dumnezeu să îndure astfel de greutăți de dragul vostru. Dumnezeu este atât de măreț. El este superior, iar oamenii sunt atât de răi și josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci chiar trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de umil, atât de încântător” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”). Este adevărat. Nicio țară nu I se împotrivește lui Dumnezeu mai puternic decât China. Dumnezeu a venit întrupat la poporul marelui balaur roșu ca să vorbească și să lucreze, a suferit persecuție și calomnie din partea Partidului Comunist și condamnarea și respingerea din partea lumii religioase. Dumnezeu este suprem și atât de nobil; cu toate acestea, a îndurat mari umilințe pentru a veni pe pământ, iar tot ce face este pentru a ne mântui. Dumnezeu e cu adevărat smerit și încântător! Eu, însă, nu doream decât să mă bucur de avantajele statutului și-mi plăcea să am susținerea și adorația altora. Deși eram deja sigur de lucrarea lui Dumnezeu, încă nu eram dispus să renunț la statutul meu pentru a-L urma. Oare nu mă împotriveam în mod deliberat, cu toate că știam adevărata cale? Nu eram într-adevăr lipsit de conștiință? Când mi-am dat seama de asta, m-am simțit puțin vinovat și rușinat și m-am pregătit să renunț la poziția mea.

Câteva zile mai târziu, vărul meu a venit la subsol să încerce să mă convingă și să mă facă să reflectez. A spus că dacă nu fac asta, episcopul mă va exclude din biserică. Am fost șocat, auzind asta. Nu auzisem niciodată să fi fost excomunicat cineva din biserica noastră. Dacă eram exclus, toți membrii bisericii din jurul meu și toată lumea din întreaga dioceză aveau să mă respingă. În cele câteva zile de după plecarea vărului meu, în mine s-a dat o continuă luptă lăuntrică. Din clipa în care am început să cred în Domnul, niciodată nu mi-a trecut prin minte că aș putea fi excomunicat și nu m-am gândit că episcopul mă va exclude pentru credința în Dumnezeu Atotputernic. Zilele acelea m-am tot gândit la aceste lucruri. De fiecare dată când vedeam profețiile din Biblie despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, îmi aminteam de frații și surorile care îmi mărturisiseră despre lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și de fragmentele din cuvântul lui Dumnezeu pe care le citisem. Scenele astea mi s-au derulat prin minte ca un film. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și nu puteam renunța să-L urmez. Dar când mă gândeam la părăsirea Bisericii Catolice sau la excludere, nu mă puteam hotărî.

Ulterior, episcopul a venit în subsol și m-a întrebat cum mergea reflecția mea. Când a văzut că-mi păstram credința în Dumnezeu Atotputernic, a fost foarte nefericit și a spus: „Credința ta în Fulgerul de la Răsărit nu e o chestiune banală. Trebuie să reflectezi la tine însuți. Dacă poți să te cunoști sincer, să te căiești și să respingi Fulgerul de la Răsărit, noi putem uita de greșeala ta și tu poți rămâne în poziția ta de abate.” După ce a plecat episcopul, preotul Zhao a încercat iar să mă convingă. A zis: „Trebuie să notezi concluziile la care ai ajuns prin reflecția ta. Dacă o faci, poți fi abate în continuare. Dacă nu, episcopul nu te va lăsa să scapi ușor!” Auzind asta, m-am gândit: „Episcopul mi-a dat deja un ultimatum, deci dacă nu notez rezultatele reflecției mele, chiar îmi voi pierde poziția de abate și mă voi confrunta cu excluderea din biserică.” M-am întristat gândindu-mă la asta. Deși știam că ar trebui să aleg să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic, nu prea eram dispus să renunț la poziția mea. În durerea mea, am venit înaintea lui Dumnezeu și am strigat către El cu sinceritate, spunând: „Dumnezeule Atotputernic, acum sunt în fața alegerii mele finale. Te rog, ajută-mă și îndrumă-mă, ca să pot lua decizia corectă.” După ce m-am rugat, m-am gândit la niște cuvinte ale lui Dumnezeu pe care frații și surorile mi le citiseră cândva. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Dumnezeu sigur nu va mai reîncepe vreodată în altă parte. Dumnezeu va împlini acest fapt: va face ca toți oamenii din univers să vină înaintea Lui și să I se închine Dumnezeului de pe pământ, iar lucrarea Lui din alte locuri va înceta, iar oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Va fi ca și cu Iosif: toți veneau la el pentru mâncare și i se închinau, pentru că el avea ce să mănânce. Pentru a evita foametea, oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Întreaga comunitate religioasă va suferi o foamete aspră și numai Dumnezeul zilei de astăzi este izvorul de apă vie, este în posesia izvorului nesecat oferit pentru bucuria omului, iar oamenii vor veni și vor depinde de El” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Împărăția Milenară a sosit”). Este adevărat. Acum, bisericile de pretutindeni sunt pustii și lipsite de lucrarea Duhului Sfânt. În predicile episcopilor și preoților nu există iluminare, ei pot doar să predice niște teorii teologice și doctrine religioase și să respecte riguros ritualuri religioase și reguli făcute de om. Însă agățarea de aceste lucruri nu oferă deloc vieții oamenilor hrană sau edificare; fiecare trăiește într-un ciclu de a păcătui, a se mărturisi și a păcătui din nou, în fiecare zi. Oricât se străduiesc, oamenii nu pot rezolva problema aceasta. Nici măcar clerul nu se poate abține de la păcate evidente precum furtul jertfelor sau preacurvia, ca preotul Zhao, care decăzuse atât de mult încât nu-i era deloc rușine că săvârșise un păcat atât de mare. În ziua de azi, catolicismul nu-i decât un iaz stătut! Biserica lui Dumnezeu Atotputernic e altfel. Când avem părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, la fiecare adunare, asta ne ajută să înțelegem adevărul și să dobândim hrană și edificare în viața noastră. Dacă nu aș ține pasul cu lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și dacă nu aș câștiga adevărurile pe care El le exprimă în zilele de pe urmă, nu aș scăpa niciodată de păcat. Aș fi prins în capcana păcatului zi de zi, incapabil să ies din ea. Ce sens ar avea, atunci, să rămân în religie și să mă bucur de susținerea tuturor? Apoi m-am gândit iar la niște cuvinte ale lui Dumnezeu: „Hristos este poarta omului către Împărăție în timpul zilelor de pe urmă și nu există nimeni care să-L poată ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu dacă nu prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel, trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu poți să te gândești doar la a obține binecuvântări în timp ce ești incapabil să accepți adevărul și incapabil să accepți provizia vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El să poată fi aprovizionați cu viață. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și lucrarea Lui este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să-L recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Căci acest Hristos este Însuși expresia Duhului Sfânt, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că, dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care trebuie primită de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Îți mai spun că, dacă te împotrivești lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl respingi pe Hristos al zilelor de pe urmă, nu va fi nimeni altcineva care să suporte consecințele în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă să câștigi aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te ispășești, nu vei mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te împotrivești nu este un om, ceea ce respingi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Știi care vor fi consecințele acestui lucru? Nu vei fi făcut o greșeală mică, ci vei fi comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și nimic altceva în afară de adevăr nu îți poate permite să renaști și să privești chipul lui Dumnezeu din nou” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Dumnezeu Atotputernic ne aduce adevărul, calea și viața. Numai prin aceste adevăruri putem fi purificați și mântuiți. Prin harul și înălțarea de la Dumnezeu am putut să accept adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic și să am o cale de a-mi schimba firile corupte. Dacă aș alege să rămân în catolicism, dacă aș râvni statut și plăceri și aș respinge mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, aș fi osândit de Dumnezeu pentru totdeauna și mi-aș pierde complet șansa la mântuire. Aș fi întocmai ca preoții cei mai de seamă și fariseii. Ei aveau statut înalt printre evrei și se bucurau de buna părere și de susținerea tuturor. Când a venit Domnul Isus, ei au știut că predicile Lui aveau autoritate și putere, dar, pentru a-și apăra statutul și venitul, au refuzat să accepte mântuirea Lui și chiar L-au răstignit. În cele din urmă, cu toții au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu pe vecie. Nu puteam să le calc pe urme! Puteam dobândi mântuirea și câștiga aprobarea lui Dumnezeu numai ținând pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu Atotputernic, bucurându-mă de udarea și de hrana cuvintelor Sale, cunoscându-mă pe mine însumi prin ele, găsind sursa păcatului meu și înțelegând cum să fiu curățit de stricăciune. Nu erau acestea mai valoroase și semnificative decât a avea statut înalt? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se însenina mai mult inima. Vedeam cât se poate de clar că în religie nu era nimic care să merite să rămâi în ea și că nu aveam nevoie să stau acolo. Așadar, am renunțat la poziția mea de preot și abate și am părăsit hotărât catolicismul.

Deși am suferit unele greutăți în cele câteva zile pe care le-am petrecut în subsol, îndrumarea și conducerea cuvintelor lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că nu ar trebui să urmăresc statutul și că Dumnezeu nu aprobă așa ceva. Drumul înainte era liber. În trecut, am crezut că a înțelege informații biblice și teorii teologice însemna că Îl cunoșteam pe Dumnezeu. Nu mi-am dat seama că teoriile teologice pe care le învățasem erau toate noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu și că ele nu sunt deloc în acord cu adevărul. Erau ca niște ziduri puternice ce fuseseră construite de jur-împrejurul meu, făcându-mă să ajung la propriile verdicte despre Dumnezeu și să mă împotrivesc lucrării Lui. De asemenea, ele m-au făcut să devin tot mai arogant, neprihănit de sine și încăpățânat. N-am avut o inimă smerită, căutătoare sau temătoare față de Dumnezeu. Fără mila lui Dumnezeu Atotputernic, mi-ar fi imposibil să obțin mântuirea Lui! Mai mult decât atât, când râvneam statut și plăceri și nu știam ce hotărâre să iau, Dumnezeu m-a luminat și m-a îndrumat în repetate rânduri prin cuvintele Lui și m-a condus să-mi abandonez poziția și să țin pasul cu lucrarea Lui. De n-ar fi fost grija și susținerea lui Dumnezeu, nu m-aș fi putut întoarce niciodată înaintea Sa. Iubirea lui Dumnezeu este atât de practică și reală!